523 matches
-
la cei pe care-i apleacă aceeași durere comună, pentru ca apoi să revină la iubita pe care o invocă permanent: "Ieri am plecat de la tine spre tine". Ca și în alte poeme, și aici este prevăzut un vag sentiment al dezrădăcinării. "O doamne și brazii de-acasă au țipat". Evocă un oraș viitor, în care va lupta și va birui, să rămână să-și găsească un rol. "Scrisori esențiale" consemnează câteva îndrăzneli pe laturile sentimentului și ale confesiunii, prin peisajul acvatic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu durerea trecutului. Ion Gheorghe publică (în 1960) "Căile pământului", plătind un tribut proletcultismului specific generației și perioadei, dar în același timp reînviind universul tradiționalist. Într-un fel, poetul cântă pământul, la care adaugă ideea pietrelor de hotar, satul, sentimentul dezrădăcinării, dar și al înrădăcinării, originea țărănească, sentimentul iubirii (ușor coșbucian), realizează portrete, peisaje, într-un folclor dur, bolovănos, care ne trimite la Aron Cotruș: "Eram doar născut din foamea de pământ străin, ce-o nutrea Anton D. Gheorghe, însurat cu-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
parcă s-ar întoarce și parcă ar pleca.". Volumul este străbătut de ideea timpului contemporan, timp teribil, în care mari energii se dezlănțuie și în care mutațiile spirituale determinate istoric sunt aduse în raport cu tărâmul existențial în care sălășluiește o întreagă dezrădăcinare etică, abateri de la datorie, biografii cumplite, de aici și discursul rechizitorial al poetului "Sub tine, timp, noi singuri, dușmani, ca și prieteni,/ ducem blestemul dulce al frunții noastre.../ însă, din vreme-n vreme, revin asupra noastră/ Aceste mult prea triste
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
considerat o forță modelatoare a spiritualității noastre. Particularitățile tradiționalismului sunt: tipologia prozei tradiționaliste: - revigorarea temelor identitare, legate de existența rustică, de condiția țăranului: satul, familia, salvarea prin credință, iubirea și datoria, războiul/jertfa în războiul întregirii neamului, urmările nefaste ale dezrădăcinării, orașul ca cetate a pierzaniei etc. - viziune prin care se idealizează modelul existențial arhaic - comunitatea rustică, civilizația pastorală, ocrotitoare a valorilor neamului și a valorilor creștinortodoxe, apărând un cod de valori morale, ființând în comuniune cu natura, în ritmuri cosmice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
curtea unei case de la țară (casa bunicului său, Spiridon Popescu, învățător în satul Burlești). Anamneza este declanșată de imaginea cu care începe lumea: tufele de zmeură - laitmotiv al romanului simbolizând copilăria pierdută, inocența agresată de haosul și violența anilor ’50, dezrădăcinarea și înstrăinarea oamenilor mutilați de război. În lungile discuții dintre cei doi, se reliefează teoriile fascinante ale lui Zare despre arheologia lingvistică, despre istorie și război, despre trecut și prezent, ca forme diferite ale tetradei oameni - obiecte - nume - povești. Relația
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de popi din Fălticeni" și o anume poziție față de manualele școlare aride și față de învățarea mecanică. Partea a IV-a începe cu tristețea protagonistului, care este nevoit în toamna anului 1855, să plece la studii în Iași, la Socola. Este dezrădăcinarea eroului din universul Humuleștilor, înstrăinarea acestuia. Amintiri din copilărie este o proză autobiografică, un bildungsroman. Ion Creangă realizează "primul roman al copilăriei țărănești" din literatura noastră. Caracterizarea lui Nică Nică este personajul principal al romanului autobiografic Amintiri din copilărie, personajul-narator
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să fie praznic și nuntă". Sensibil și sentimental, Nică vrea să evite plecarea spre Iași, atenționând că se va îmbolnăvi de dorul mamei, că mai trăiesc și alții fără popie, dar mama rămâne neînduplecată. Plecarea din sat înseamnă pentru Nică dezrădăcinarea din universul humuleștean, ieșirea din tărâmul miraculos al copilăriei, înstrăinarea eroului. Înainte de a părăsi satul, nu poate dormi, se frământă în fel și chip, iar a doua zi își ia rămas-bun cu durere în suflet și cu ochii înecați în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spațiu în care se revarsă energiile universului, un loc sacru de unde descinde un personaj mitologic. Odată cu ieșirea din copilărie, calitățile mitice ale copilului se estompează, satul se rupe de trăirea mitică, iar sufletul va simți din plin acel sentiment al dezrădăcinării: Apoi lasă-ți băiete, satul, cu tot farmecul frumuseților lui, și pasă de te du în loc strein și așa depărtat, dacă te lasă pârdalnica de inimă!" Acest sentiment l-a urmărit până la maturitate. Caracterizarea Smarandei Smaranda este mama lui Nică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în Europa, tangoul era însăși Argentina prin antonomasie, așa cum Spania înseamnă coridele. Și, ne place sau nu, e drept că aceasta schematizare are ceva profund adevărat, pentru că tangoul întruchipează trăsăturile esențiale ale țării pe care începusem să ne-o construim: dezrădăcinarea, nostalgia, tristețea, frustrarea, dramatizarea, nemulțumirea, ranchiuna și problematizarea"124, căpătând fie nuanțe delicate (Caminito), fie grotești (Noches de Reyes), fie aspre și dramatice cum sunt celebrele tangouri ale lui Enrique Santos Discépolo. Sunt puține țări în lume în care sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Ion Vartic, un străin nu numai în sensul civil, si ci metafizic, înscriindu-și sentința în Caiete: "je suiș apatride dans tous leș sens et par choix"26. Cornel Ungureanu, în Mircea Eliade și literatura exilului, 27 numește exilul o "dezrădăcinare și o înfrângere", iar pe Cioran, "un om care a pierdut războiul", deși, chiar din perioada românească, deja "sceptic nemântuit", Cioran afirmă că "de mult nu mai aparțin nimănui!!"28. Cât despre scepticismul acestuia, Petre Tutea spune: În ceea ce îl
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
6. Evoluția lui Salvatore Quasimodo în prima jumătate a secolului al XX-lea 2.6.1 Începuturile (1901-1929) Quasimodo compară deseori dramă să interioară cu cea a lui Leopardi 192 Copilăria lui Quasimodo s-a plasat sub semnul rătăcirii, al dezrădăcinării și al viziunii timpurii a durerii, scrie Rosalma Borello.193 S-a născut în Sicilia, a petrecut primii ani de viață la Cava d'Ispi, Gela, Valsavoia, Acquaviva Platani, Palermo și s-a stabilit în anul 1908 la Messina, imediat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
apartenențe, iar tensiunile și contradicțiile care pot rezulta de aici îl conduc pe individ către alegeri mai mult sau mai puțin complexe, către "bricolarea" unei identități. Agota Kristof își construiește un univers pentru a travesti realitatea cea a războiului, a dezrădăcinării, a abandonului leagănului matern -, iar maniera sa originală de a o face constă în inventarea unui personaj dublu: gemenii Claus și Lucas. Dintr-o perspectivă mitologică, gemelitatea traduce în același timp dualitatea, contradicția, similitudinea, duplicarea, ceea ce ne apropie de o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de o rară calitate și trăinicie. Dar Cornelia Petrescu este, în primul rînd, scriitoare. Curios, poate, acest dar și l-a descoperit după instalarea în Franța, cumva sub presiunea dificultăților exilului și a dorului de țară, ca o terapie a dezrădăcinării. Nu e de mirare, deci, că toate numele principalelor personaje feminine din romanul Cercul lui Simion sunt construite în jurul rădăcinii "dor": Isidora Dora Dorina Teodora Minodora Alindora, toate alcătuind cercul iubirilor și grijilor lui Simion. Dorurile merg, de altfel, mult
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fost ilustrat îndeosebi de schimbări în concepțiile și stilurile artistice, într-o epocă în care domeniile culturii și civilizației se schimbau, într-adevăr, (13a, b, c) tot mai mult sub influențele științei și tehnologiei, ale accelerării urbanizării, mobilității populațiilor și dezrădăcinărilor corelative, soldate nu numai cu progrese. Se cam ignorau stagnările și regresele. Termenul de "avangardă" a fost preluat din tactica militară. Acolo, el indica formațiile care cercetau situația inamicului înaintea începerii atacului propriu-zis. Artiștii moderniști s-au intitulat astfel pentru
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Războiului Rece dintre Vest și Est sau în ultimile două decenii. Cei ce au reușit să priceapă (adică au realizat ceva mai mult decât cunoașterea obișnuită) noile situații politico-culturale au ajuns să depășească din constrângeri. De la barierele lingvistice, la chinurile dezrădăcinării și obligațiile de asimilare a normelor de conduită specifice condițiilor de exilați ale esticilor. Statele mari ale Uniunii sunt tot mai îngrijorate de fenomene cum sunt infracționalitatea, nesiguranța indivizilor, dar mai ales a instituțiilor naționale și supranaționale față de noile tipuri
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
trebuie să existe cel puțin unele elemente ale unui sentiment comun preexistent de identitate națională care să fie, la rîndul său, capabil de manipulări politice și de răspîndire în public de către grupuri de putere care profită de deschiderea și de dezrădăcinarea cultivate de către societățile civile existente și de mecanismele democratice. Dacă tendințele naționaliste nu pot fi puse în întregime pe seama capitalismului, ele nu pot fi desprinse, în mod fundamental, nici din funcționarea "socialismului real". Birocrațiile partidelor comuniste la conducere în țări
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
acestei idei despre imperialismul naționalismului este clar: o societate civilă deschisă, care se autoguvernează, protejată de diverse straturi de instituții de stat, necesită cultivarea unui habitat complex cu spații bine orînduite. În cadrul acestor spații, cetățenii se pot proteja împotriva pericolului "dezrădăcinării" într-o democrație prin învățarea unor metode de a aparține unor varietăți de organizații ce-i ajută să prindă rădăcini, să-și păstreze anumite reminiscențe din trecut, o oarecare stabilitate în prezent și anumite speranțe pentru viitor. Aceste spații pot
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
dările de tot felul i-au făcut viața amară și l-au alungat spre oraș, spre centre industriale, unde era nevoie de forță de muncă, iar de muncă țăranul nu s-a ferit niciodată. S-a produs astfel a doua dezrădăcinare. Prima avusese loc odată cu venirea barbarilor. Acum veniseră alți barbari. Dar au fost destul de Înțelepți și și-au adus industria la ei În sat ca astfel să-și poată lucra În continuare și bucata de pământ și să nu se
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
nu mai poate produce profit și trebuie Închis. Apare acum o nouă clasă, cea a oamenilor de afaceri, urmașii activiștilor de partid și ai securiștilor, tocmai cei care au pus umărul la acea ruptură tragică a țăranului de pământ, la dezrădăcinarea lui. În concepția lor, noi nu avem nevoie de o dezvoltare organică, ci de o Îmbogățire grabnică a unora. Mijloacele prin care se realizează aceasta nu contează dacă ține de moralitate. Care este rezultatul? Satul este depopulat de tineri, populația
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
în scopul de a obține salvarea și reunirea cu Dumnezeu, atunci nihilismul contemporan poate fi fi citit la rândul său ca un gnosticism modern și ateu: orb la orice formă de transcendență, acesta se concentrează pe o descriere tragică a dezrădăcinării și a exilării existenței muritoare. În solitudinea sa cosmică, existența repetă interogația gnostică, știind că va rămâne fără răspuns: cine suntem?, de unde venim?, încotro ne îndreptăm? Hans Jonas, elevul lui Heidegger și Bultmann la Marburg, a avut mai ales meritul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
aceste motive sunt: Gli abitatori del tempo (Locuitorii timpului), interesant mai ales pentru analiza creștinismului, a marxismului și a tehnicii ca forme fundamentale ale nihilismului occidental; Techne. Le radici della violenza (Techne. Rădăcinile violenței, 1979), dedicat examinării diferitelor manifestări ale dezrădăcinării epocii contemporane. Urmează cărțile apărute la editura Adelphi: Legge e caso (Lege și întâmplare, 1979), Il parricidio mancato (Paradisul ratat, 1985), La tendenza fondamentale del nostro tempo (Tendința fundamentală a vremii noastre, 1988), Oltre il linguaggio (Dincolo de limbaj, 1992) și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nevoită să le integreze cu cele deja existente, ceea ce conturează o nouă construcție identitară. Cel de-al doilea implică o însușire artificială, forțată a identității, alteritatea fiind nevoită să intre într-un proces de metamorfozare, care uneori poate duce până la dezrădăcinare, pentru a-și asigura acceptarea și în final integrarea. Este foarte posibil ca tocmai fenomenul dezrădăcinării să explice de ce foarte mulți dintre cei care vin din afara grupului, și reușesc să se integreze, promovează cu mai multă intensitate valorile acestuia decât
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
al doilea implică o însușire artificială, forțată a identității, alteritatea fiind nevoită să intre într-un proces de metamorfozare, care uneori poate duce până la dezrădăcinare, pentru a-și asigura acceptarea și în final integrarea. Este foarte posibil ca tocmai fenomenul dezrădăcinării să explice de ce foarte mulți dintre cei care vin din afara grupului, și reușesc să se integreze, promovează cu mai multă intensitate valorile acestuia decât majoritatea membrilor grupului 404. În acest caz se poate vorbi despre negarea propriei identității, o situație
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
cu ușurință modul de trai al indienilor; în fapt, într-o strânsă interdependență, mișcarea inițială de identificare facilitează asimilarea în profunzime"453. În același timp, identificarea totală cu celălalt este imposibilă întrucât implică negarea propriei identități, ceea ce ar presupune o dezrădăcinare, pierderea reperelor fundamentale, care stau la baza sensului eului 454. Descoperirea celuilalt nu poate fi realizată decât prin intermediul unei incursiuni în sfera dimensiunii sociale care începe din copilărie și se sfârșește o dată cu finalul existenței telurice a omului. În termenii lui
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
operei ovidiene, ca univers imaginar autonom cu structuri și funcții specifice, în perspectivă istorică și comparată. Poetul, înainte de exil, era monden, ludic, luminos, dar acum coboară în adâncurile ființei sale și scrie versuri cu rezonanțe de orgă. Avatariile sufletești multiple dezrădăcinarea, incomunicarea, abandonarea în mediu ostil fac din opera sa nu numai un document istoric, ci și unul psihologic. Durerea polarizează speranța și disperarea, adulația și lamentația, dezlegând izvoarele poeziei. Ovidiu se metamorfozează spiritual. Pendulând între resemnare și fervoare, depășește exilul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]