1,524 matches
-
un ghimpe de cioară spurcată.Sînt visul nesfîrșit al unei lungi și galbene cărări.Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.Arcul meu dă muguri, din tolbă îmi ies pe rînd fluturii nopții.Ia-ți chitara și cîntă-mi, dezvelește-ți piciorul de fată... Se vor întoarce-n curînd cavalerii, apusul va bate în fierul porții.Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.Sînt cel cu care într-o bună zi vei înota și vei adormi în larg
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
gândul și ascultă cum se perindă primăvara prin pletele noastre mângâindu-ne dorul, cum și-așează blând înflorirea de teamă să nu ne dezgolească cu bătăile ei,inima, cum își lasă izvorul să ne treacă pe sub umbra cu care ne dezvelim de suflet, cum foșnetul ei ne cuprinde înserările pe umerii iubiților din care au ros moliile și castanii și-au făcut cruci peste eternitate, cum din ciutura ei stelele își lasă blând căderea peste adâncul însetat al așteptărilor noastre. cum
TRECĂTORULE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383331_a_384660]
-
modestul proiector pe pereții incintei. Ieșiserăm din tunel, ne aflam acum Într-un uriaș spațiu circular. Mi-am dat seama de dimensiunile sale observând că raza lanternei, Îndreptată drept Înainte, se pierdea treptat, dar iremediabil, Înghițită de Întuneric. În schimb, dezvelea cât de cât inteligibil geografia rotondei pe lateralele noastre imediate. În dreapta și-n stânga ieșirii din tunelul de acces se aliniau zeci de Încăperi identice, despărțite de firide subțiri. Camerele erau foarte mari, judecând după distanța dintre uși. Sau dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
verzi, adânci, în care lumina soarelui se oglindea ca într-o apă leneșă. Inima călugărului cel tânăr tresări. Episodul 3 CE DISCUTAU DOI TINERI PE LA îNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA Văzând privirea tânărului călugăr furișându-se spre tătăroaică, hanul își dezveli dinții din aur de la căderea Constantinopolului (1453î într-un surâs subțire, înțelept. — îți place? - întrebă el. Vino să te prezint. E sora mea. Tătăroaică se răsuci alene, șerpește, și din ochi îi scăpărară spre călugăr două fulgere mici, pudice, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
povestirii noastre, așa încât, cu profunda lui intuiție, Broanteș își dădu seama că gestul lui ar fi în esență fals și nu-l mai făcu. — La mănăstire n-am mai stat mult după aceea, reluă Cosette întinzându-se după ceșcuță și dezvelind cu acest prilej un genunche - pentru că au venit turcii. Câte am putut să fugim, am scăpat. Pe câte n-am apucat, ne-au dus la Brăila, la un turc bătrân, unul Mustafa, care ședea în port la o masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
urechile ciulite, și deodată țâșni spre tejghea, o sări cu uimitoare ușurință, scoase rapid un șir de pahare mari de sticlă, se pieptănă în ciobul de oglindă ce-l avea în spatele stacanelor și, din câte băgară de seamă călugării, își dezveli de două-trei ori dinții mari, gălbui, făcând exerciții să surâdă. N-avu însă vreme să-și fixeze zâmbetul, căci ușa fu dată cu putere de perete și pe ea intră buluc un nor de praf care se opri un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ximachi, porunci acestuia să trimită surugiii, să înhame caii și, după ce trecu în vârful picioarelor prin fața odăii lui Ramza-Pașa, intră în dormitorul Ruxăndriței. Doamna Moldovei dormea adânc, îmbujorată de cine știe ce vis. în mișcările din acel vis, plapuma îi alunecase devale, dezvelindu-i umărul gol și alb pe care scria măiestru, mărunt, cu fier înroșit, cuvintele: „Psihi mu, nu te voi uita niciodată. P. Mavrocordat”. Vodă se apropie, îi puse încetișor mâna pe celălalt umăr și-i șopti: — Scoală-te, halvița mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Și ce vrea, bre? - zise cel din tranșee. Nimic, bre, ce să vrea? Păi atunci hai sictir, bre! - zise supărat osmalâul. Cântă, bre! - îi dădu el o palmă după ceafa unuia cu vioara. Tuciuriul își puse instrumentul sub bărbie, își dezveli dinții ireproșabili într-un surâs luminos și porni un cântec săltăreț, din care Metodiu nu reținu decât primele două cuvinte: Ozoseip, ozoseip... Episodul 214 A FI TURC — Șezi, oleacă, bre, îi fi ostenit - zise turcul din avangardă, după ce tovarășii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
taburetul lîngă Wanda. Barba lui aspră, căruntă, se atinge de lobul delicat al urechii scăpat ca prin minune din vîlvătaia de păr roșu. Fața femeii se colorează ușor. Buzele se destind Într-un zîmbet, apoi se depărtează una de cealaltă dezvelind un șir de dinți mici sidefii, după care urmează un jet perlat de hohote. Sexagenarul e stăpîn pe situație, Îi ia mîna, i-o sărută, abia atingînd-o, o Întoarce cu palma spre el și Începe să-i ghicească. Niki Bârsan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
conserve. Turturele rapace ciugulesc din Încheieturile metalice fărîme de hrană. Haite de cîini dau ocol de la distanță acestor resturi promițătoare. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Parcă au trecut milioane de ani de cînd Își dezvelește aici la marginea orașului trupul nerușinat și sfidător, milioane de ani de cînd se macină absent și răbdător În rădăcinile unui oraș prefăcîndu-i arborii și iarba, câmpurile de rapiță, lintița mătăsoasă de pe buza bălților, pîlcurile de ciulini și măcieșul feciorelnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În discuție decît un manuscris neapărut În țară? Riscurile unei asemenea Întreprinderi acel paradis le cunoștea foarte bine. De ce pe noi nu ne vede nimeni decît dacă udăm cu sîngele nostru nisipul arenei? Oare sîngele, rănile, disperarea cu care ne dezvelim pieptul În fața țevilor de pușcă sînt singurele noastre merite? SÎntem noi un popor care nu știe decît să moară? Dar atelierele noastre secrete, retortele Încinse la maximum În care inteligența și talentul se volatilizează continuu Într-o competiție clandestină, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
va plescăi cu creierul tău Între fălci. Creierul tău, această mică delicatesă, acest mizilic În care se reconstituiau toate jocurile de scrabble ale unui Dumnezeu-copil, sunetele care mișcau caruselul eternității, creierul tău unde somnul muta dunele Într-o mișcare circulară dezvelind caravane adormite și carcase vechi și palmieri și mici prinți rătăciți din stele mai reale și mai durabile decît un oraș În care lumina se stinge brusc și reapariția ei nu depinde nici de viteză, nici de distanță, nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la lumină. Și nevoia permanentă de a urina într-o oliță de noapte pe care o țineam la îndemână; mi se părea că zgomotul pe care-l făcea jetul de urină în oliță se aude în toată casa; după aceea, dezvelindu-mi dinții încleștați și înghețați, plin de o transpirație lipicioasă și greu mirositoare, mă cățăram încet și greu, de parcă aș fi escaladat un munte de gheață, pe divanul care trosnea asurzitor din toate încheieturile. Ajuns pe divan, stăteam încremenit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu un regim pluviometric normal și suficient pentru desfășurarea activităților agricole, suplinind lipsa unor râuri cu debit mare care, de regulă, concentrează aglomerările omenești. Cercetările arheologice întreprinse în urma semnalării în zonă a unor resturi de cultură materială la suprafața solului, dezvelite de lucrările agricole, de alunecările de teren sau au fost ordonate și organizate de colective de istorici-arheologi din Bacău, Bârlad, Galați sau de Institutele Arheologice din Iași Paleoliticul, suficient de bine reprezentat în Moldova (Valea Bistriței, Valea Prutului), din punctul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
practică, precum săgeata aerostatică ori titirezul-dinam. Nimeni nu era mai potrivit decît Tomás pentru Împărtășirea acelui secret. Visînd cu ochii deschiși, mi-l Închipuiam pe prietenul meu Tomás și pe mine, echipați amîndoi cu lanterne și cu busole, gata să dezvelim tainele acelei catacombe bibliografice. Apoi, amintindu-mi de promisiunea făcută, am hotărît că Împrejurările recomandau ceea ce În romanele polițiste se numea un alt modus operandi. La prînz, l-am abordat pe tata ca să-l chestionez În privința acelui volum și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că Dumnezeu coborâse de-adevăratelea În mijlocul iadului. Între timp, oamenii eliberaseră torsul fecioarei, oferind din nou dinaintea privirilor mulțimii luciul pielii sale ca de ceară. Într-o clipă, parcă răspunzând la un semn la călugărului, pleoapele Fecioarei se ridicară Încetișor, dezvelind mai Întâi albul corneei și mai apoi străfulgerarea azurie a pupilelor. Dante se uita cu uimire la perfecțiunea mecanismului care, probabil, se ascundea În cap, pentru a realiza o mișcare atât de lină și de asemănătoare cu cea omenească. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe un caz școlăresc. Se vede că e îngrijorat că-și va uda mănușile. Și el o cunoștea bine pe micuță, dar sub degetele lui nu mai este o copilă moartă, e doar un cadavru. Îi atinge buzele, ridică pleoapele, dezvelește gâtul lui Belle de jour, și atunci toată lumea remarcă urmele vineții care alcătuiesc parcă un fel de colier. — Strangulare! dă verdictul. Nu trebuia să fi ieșit de pe băncile facultății ca să-ți dai seama de asta, dar în sfârșit, în dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
locului un aer de sfârșit de petrecere. Unii din noi urmăream scena de afară, fără să ne ascundem, cu nasul lipit de geamul ferestrelor. Pe tablă era scris începutul unui poem: Au simțit, fără îndoială, mușcătura frigului În inimile lor dezvelite sub stelele pătrunzătoare Și moartea la mijloc... Cuvintele se opreau aici, la fel și scrisul, care trebuie să fi fost al lui Împotrivă, scrisul acela care era aici și care ne reamintea de ochii lui și de mișcările de gimnastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu ochii încețoșați, visând o liniște albă, o ceață caldă cu care va dansa până la sfârșitul veacurilor, o lumină care îi va gâdila buzele și pleoapele și sfârcurile și linia spatelui și vârful urechii și cerul gurii. Mariana murea încet, dezvelindu-și sânii în liniștea de mormânt. O răcoare plăcută îi mângâia trupul, iar razele reflectoarelor îi aprindeau părul ca pe o mare lumânare care ardea în sine, pentru sine. Mariana murea dansând îmbrățișată de amintirile ei, de prima păpușă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
totul într-un ambalaj atrăgător amintind de seducțiile Sirenelor lui Ulise, teatrul îl farmecă chiar mai mult pe înțelept decât pe omul de rând, iar acest faimos înțelept nu cumpără obiecte de artă costisitoare, el discută cu competență despre muzică, dezvelește statui, scrie și lasă o operă, face lecturi în public, bineînțeles, dar nimic altceva mai precis. Arta există mai puțin în general decât în particular. în absolut, ea nu valorează nimic, dar trebuie apreciată în mod relativ, sub un unghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
disperare Să culegi raze de soare. Te împiedici, te ridică, Fără zbateri, fără frică, Lasă loc la bucurie, Să te-nalțe în tărie. Ochii sprijină-ți de stele, Să fugă clipele grele, Dornică s-atingi Lumina, Aruncă în hăuri tina. Dezvelită de-ntristare, Uită de cuvântul doare, Pune-ți aripi de speranță, Sufletul în siguranță.
Efemeride by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83371_a_84696]
-
Dar mai apoi Crotona, cu zidul dorian, M-au despărțit de-a pururi de glaucul noian... O, Iön... Duhul Spartei încruntă strâmta zare; Și sus, prin golul nopții - mai trist și mai sever - Cetatea siderală în stricta-i descărnare Își dezvelește-n Număr vertebra ei de fier... PEISAGIU RETROSPECTIV I O, desfrunzirile din urmă! Te uită, vastele păduri Stau veștede sub greaua turmă Pe nori haotici și obscuri. Te uită, soli ai crustei albe Ce-o să se-așeze, de pe-acum
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu dânsa. * În felul acesta, Gauss ne este aproape un contemporan. Formula e banalizată de așa-zisa "modernitate a clasicilor". Aici e vorba însă de altceva: de posesiunea unui spirit prin altul, mai înalt, a cărui prezență nu i se dezvelește în întregime. Iată mărturia. O culegem din evocarea lui Dedekind: Gauss in seiner Vorlesung uber die Methoden der klein-stein Quadrate 1. 1 Gauss în plegerea sa despre metoda celor mai mici pătrate (germ.). În 1850, semestrul de iarnă, Dedekind, student
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
totuși dovadă de înțelepciune și omenie: a salvat viața a cel puțin 600 de mii de evrei români. Nici un cuvânt de recunoștință, nici un monument, nici o stradă în Israel, care să-i poarte numele” (III, pag.12). C.V.Tudor i-a dezvelit trei statui lui Antonescu în România, dar Năstase îl obligă să fie dărâmate. Oare “nepotul” mătușii Tamara cunoaște că mareșalul a avut o moarte de o măreție antică? Antonescu este poate singurul om din istoria recentă care și-a comandat
A DOUA SCRISOARE DIN CORSICA DE LA PROF. VINTILĂ PURNICHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361485_a_362814]
-
limbii române', este organizată la Biblioteca Națională. Expoziții sunt organizate și în alte orașe din Republica Moldova, precum la Edineț, Bălți, Soroca, Leova. La New York, pe 18 ianuarie va fi prezentată în premieră Ediția facsimilată a 'Manuscriselor Mihai Eminescu', va fi dezvelit un portret al lui Mihai Eminescu la ICR New York, va avea loc un concert de lucrări selectate din perioada romantismului muzical și va fi prezentată expoziția intitulată "Dintre sute de catarge", reflectând multiplele direcții ale artelor vizuale și impactul operei
ZIUA CULTURII NAŢIONALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363774_a_365103]