716 matches
-
adunarea masculină a uriașilor se comportă după aceleași reguli ale muritorilor, cinstind "sfânta Sete", prilej cu care, într-un dialog ce se întinde doar pe trei pagini, sunt parodiate cu umor atât Geneza biblică (" Să vă spun eu, că sunt diac: La început a fost Băutura!"), cât și numeroase proverbe ("Ploaia mică gonește vântul mare, iar băutura lungă trăsnetele-alungă") sau fragmente ce realizează intertextualitatea, cum este cel din Epistolele lui Horațiu, Fecundi calices quem non fecere disertum 259. De fapt, este
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
european recunoașterea dreptul de azil cunoaște o medie de 45 %". 14 Conform date ISTAT, p. 77, datele ne arată că în 2008 sunt peste 72 000 de copii în timp ce în 2007 sunt 64 049. 15 Conform articolului "Almeno uno ogni dieci è nato in Italia", în Il Sole 24 ore, 17 august 2009. Trebuie să aducem în discuție că numărul de studenți străini în universitățile italiene este mic în raport cu media O.S.C.E, mai exact puțin peste 7 % din totalul celor
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
Sfinților Părinți, omul contemporan poate afla soluții la problemele și nedumeririle proprii, căci sfinții sunt modele de trăire creștină, înțelepciune și simplitate, iar cunoștințele lor teologice și adevărurile propovăduite de ei au fost unanim acceptate și admirate de întreaga Biserică. Diac. Asist. Cerc. Drd. Liviu PETCU
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
O exegeză a Crezului Ortodox Florilegiu patristic Selecția textelor, introducere și note Diac. Drd. Liviu PETCU În amintirea și pomenirea Părintelui Profesor Constantin Galeriu, la șapte ani de la nașterea sa în veșnicie. 2 CUPRINS Introducere ........................................................................................................................................... 6 „Cred...” .............................................................................................................................................. 9 „... întru Unul Dumnezeu...” ............................................................................................................ 12 „... Tatăl ...” ...................................................................................................................................... 13 „... Atotțiitorul ...” ............................................................................................................................ 14 „... Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Ioan Rămureanu, „Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol (381), învățătura despre Sfântul Duh și Biserică, Simbolul constantinopolitan”, în rev. Studii Teologice, XXI (1969), Nr. 5-6, p. 362. 7 Ibidem, p. 371. 8 Lector Aurel Jivi, op. cit., p. 612. 9 Diac. Asist. Ion Caraza, „Simbolul Niceo-Constantinopolitan în viața și spiritualitatea Bisericii”, în rev. Ortodoxia, Anul XXXIII (1981), Nr. 3, p. 433. 8 Sfântă, Sobornicească și Apostolească; într-un Botez, spre iertarea păcatelor, și în învierea morților și a vieții veacului ce
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Bacău, 1995, 530 pp. 34. „Din ospățul Stăpânului”, Introducere, traducere, note și comentarii de † Irineu Slătineanu, Editura Adonai, București, 1995, 190 pp. 35. „Scrisori din exil. Către Olimpiada și cei rămași credincioși. Despre deprimare, suferință și Providență”, volum realizat de diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2003, 361 pp. 36. „Cateheze baptismale”, Traducere din limba greacă veche de Pr. Marcel Hancheș, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, 130 pp. 123 37. „Cateheze maritale”, Traducere din limba greacă veche de Pr.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
biblică, transpunând-o din ebraică, direct. Fișa lui bibliografică include versiuni în română din Odele lui Pindar, dar și din Rilke: Scrisori către un tânăr poet și Însemnările lui Malte Laurids Brigge. I "Mă trag din neam străvechi de cântăreți dieci / în stranele bisericilor ardelene..." E confesiunea cuiva definitiv marcat de memoria abisală a comunității. Coexistă în descendentul acelora un ins al timpului său, impacient, febril, excedat de proiecte; frecventat de singurătate, dar găsind suport în revelația christică, el se implică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aspirația permanentă a "Teribilului actor", care se desparte de "falsele străluciri", pentru a deveni autentic. Chemarea "Schiorului" spre muntele înzăpezit sugerează și stări emoționale indefinite. De asemenea, rămâne continuatorul vocilor limpezi ale strămoșilor: "Mă trag din neam străvechi, de cântăreți dieci/ În stranele bisericilor ardelene". În ciuda conținutului, care răspunde sau nu imnului ca specie, poetul cântă elegia fierbinte a Ardealului în rezonanțe grave și înmiresmate, reînnoind știutul glas menit să limpezească "ferestrele înghețate în nopțile de iarnă". Imnul lui Ioan Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tatăl, pârghie este mama înșurubată în brațele noduroase ale tatălui. Copiii ard și vremea absoarbe în neant generații și generații. Ca și Goga, dar mai ales ca Beniuc, Ioan Alexandru își fixează originea: "Mă trag din neam străvechi de cântăreți dieci/ în stranele bisericilor ardelene". Poetul retrăiește amintiri din nopțile de iarnă, apare mama înfășurată în năframă neagră, și cumpăna fântânii, aflată într-un permanent dezechilibru, stare în care unește izvorul cu steaua. Zorii vor surprinde satul și cimitirul într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acordarea unui loc capital preotului în acest proces de asumare a domeniului familial ca principală competență a Bisericii: naștere, botez, logodnă, nuntă, divorț, zestre, diată, moarte, fiecare etapă ar trebui să-l aibă întotdeauna în centru pe preotul parohiei, îndrumător, diac, arbitru, sfătuitor, supraveghetor al respectării pravilelor, cutumelor, bunelor moravuri. Cu mitropolitul Neofit Cretanul (1738-1753) un alt pas se realizează, iar Biserica își consolidează și-și circumscrie familia, moravurile, individul ca domenii de competență, dovada clară constituind o funcționarea pe lângă Mitropolia
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
nu pătimească norodu“. Alți „specialiști“ ai Mitropoliei sunt logofeții, slujbașii însărcinați cu ținerea condicilor. La 1 noiembrie 1777, mitropolitul Grigore încearcă să pună ordine în rândul acestora oferindu-ne astfel o imagine a cancelariei Mitropoliei. Cinci lo go feți, un diac și un citeț au misiunea să țină condicile la zi, consemnând toate pricinile judecate. Scrisul și păstrarea condicilor constituie responsabilitatea lor. De asemenea, ei participă obligatoriu la procese pentru a consemna, dar și pentru a oferi informații despre alte procese
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
cele de seducție și abandon demonstrează din plin că o judecată în fața instanței poate aduce jăluitoarei „despăgubiri materiale“ nesperate. „Despăgubirile“ de ordin moral sunt mai degrabă invocate de bărbați pentru că o bună reputație implică un loc în comunitate, o slujbă. Dieci, logofeți și „notari publici“ Cele mai multe dintre jalbele păstrate sunt copii transcrise în condici de către logofeții Mitropoliei. Jalbele originale, con fecționate și scrise de către notabilitățile locale, preotul sau un alt slujbaș din administrația statului, se reco piază la rândul lor în
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
fiica răposatului Negoiță logofăt al treilea“. Întrecele două se află declarația orală transpusă în scris și stilizată ici și colo de către scrib. În ce măsură cuvintele jeluitorului trec în jalba scrisă? În ce măsură limbajul popular rămâne ? Unde începe și unde se oprește intervenția diacului ? Fidelitatea între declarația orală și transcrierea acesteia este greu de controlat. Înjurăturile sunt deseori eliminate și înlocuite cu termenii „cuvinte netrebnice“, „vorbe nerușinate și proaste“, descrierea unui comportament este redusă la „umblete și fapte diavolești sau netrebnice“. Și totuși oralitatea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
lupt împotriva voastră, aceasta se întâmplă numai fiindcă vă iubesc, fiindcă sunt cu totul al vostru, fiindcă voi îmi sunteți totul, tată, mamă, frați și copii<footnote Idem, Omilia a III-a la Faptele Apostolilor, P. G., LX, 312 la Diac. Prof. Nicolae Balca, Câteva trăsături ale Sfântului Ioan Hrisostom ca predicator, în Studii Teologice, Anul XX (1968), Nr. 7-8, pp. 501-502. footnote>. Dar Sfântul Ioan nu aplică numai mustrarea celor ce se fac vinovați de rele, ci și sfatul și
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
ale iubirii creștine, ale milei, ale facerii de bine, ale conștiinței datoriei și dreptății creștine. Sclavilor li se dădea libertate, fiind răsplătiți cu daruri bogate, iar temeliile familiilor creștine antiohiene deveniseră de nezdruncinat și aceasta datorită cuvântărilor marelui predicator<footnote Diac. Prof. Nicolae Balca, Câteva trăsături ale Sfântului Ioan Hrisostom ca predicator, în Studii Teologice, Anul XX (1968), Nr. 7-8, p. 506. footnote>. Sfântul Ioan Gură de Aur este, prin excelență, și apostolul milosteniei. El și-a îndemnat ascultătorii la milostenie
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
forme instituționale. „Nimeni, poate, din primele timpuri ale creștinismului - scrie un biograf al Sfântului Vasile cel Mare - nu fondase atât de numeroase și atât de puternice instituții caritabile”<footnote Paul Alard, Saint Basile, ed. 7, Paris, 1929, p. 110 cf. Diac.Prof.Dr. Teodor V. Damșa, Iubirea și mila creștină, în rev. Mitropolia Banatului, Anul XXX (1980), Nr. 7-9, p. 444. footnote>. Prin tot ce a făcut, prin tot ce a gândit și a scris, Sfântul Vasile cel Mare, supranumit și ocrotitorul
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
să culegem învățăminte și să tragem foloase, căci în ea găsim imbolduri și sugestii pentru dificultățile actuale. Prin scrierile sale, Sfântul Vasile pune în mișcare viața sufletească a credincioșilor din toate timpurile și îi determină la fapte concrete, folositoare mântuirii. Diac.Asist.Drd. Liviu PETCU
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
lupt împotriva voastră, aceasta se întâmplă numai fiindcă vă iubesc, fiindcă sunt cu totul al vostru, fiindcă voi îmi sunteți totul, tată, mamă, frați și copii<footnote Idem, Omilia a III-a la Faptele Apostolilor, P. G., LX, 312 la Diac. Prof. Nicolae Balca, Câteva trăsături ale Sfântului Ioan Hrisostom ca predicator, în Studii Teologice, Anul XX (1968), Nr. 7-8, pp. 501-502. footnote>. Dar Sfântul Ioan nu aplică numai mustrarea celor ce se fac vinovați de rele, ci și sfatul și
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
ale iubirii creștine, ale milei, ale facerii de bine, ale conștiinței datoriei și dreptății creștine. Sclavilor li se dădea libertate, fiind răsplătiți cu daruri bogate, iar temeliile familiilor creștine antiohiene deveniseră de nezdruncinat și aceasta datorită cuvântărilor marelui predicator<footnote Diac. Prof. Nicolae Balca, Câteva trăsături ale Sfântului Ioan Hrisostom ca predicator, în Studii Teologice, Anul XX (1968), Nr. 7-8, p. 506. footnote>. Sfântul Ioan Gură de Aur este, prin excelență, și apostolul milosteniei. El și-a îndemnat ascultătorii la milostenie
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
1 Paul Diel, Divinitatea. Simbolul și semnificația ei, infra, p. 114. 2 Ibidem 3 Ibidem, p. 9 4 Tema a stat (și) în atenția unor autori precum: Vladimir Sossky (Vederea lui Dumnezeu, în românește de Maria Cornelia Oros, studiu introductiv diac. loan I. Ică jr.. Sibiu. Ed. Deisis. 1995) și Mircea Eliade (Nostalgia originilor. Istorie și semnificație în religie, traducere de Cezar Baltag, București, ed. Humanitas, 1994. în special capitolele 2 și 3); Paul Evdokimov (Iubirea nebună a lui Dumnezeu, traducere
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ianuarie 379. Prin viață și lucrările sale, Sfanțul Vasile cel Mare reprezintă cel mai elocvent tipul de arhiereu dedicat cu totul Bisericii. El a exercitat o puternică și permanentă influență asupra gândirii și vieții creștine vreme de pește 16 secole. Diac. Drd. Liviu PETCU {\footnote 105 G. Bardy, Basile (Saint), évéque de Césarée de Capadoce, în Dictionnaire de Spiritualité Ascétique et Mystique. Doctrine et histoire, Tome I, publié sous la direction de Marcel Viller, Beauchesne, Paris, 1932, col. 1282.} {\footnote 106
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
după mărturia Sfântului Grigorie de Nazianz, trăsătura caracteristică pe care Sfântul Vasile a primit-o de la strămoșii săi a fost pietatea<footnote Grégoire de Nazianze, Discourse funèbres, text grec, introd. și trad. De F. Boulanger, Paris, 1908, p. 66 cf. Diac. Asist. Viorel Ioniță, Viața și activitatea..., p. 17. footnote>. Apoi, Sfântul Vasile și-a continuat educația în școlile din Cezareea Capadociei, unde l-a cunoscut pe Sfântul Grigorie Teologul, pe urmă în școlile din Constantinopol și, în fine, la Atena
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
cel Mare este unul dintre cei mai populari sfinți, opera sa constituie și astăzi un izvor bogat de învățăminte folositoare, iar exemplul vieții sale este unul dintre cele mai pilduitoare modele ale celor ce se nevoiesc pe calea desăvârșirii creștine. Diac.Asist.Drd. Liviu PETCU
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
să le mulțumești tuturor prietenilor dragi din Messina, idem, p. 23. 216 Îl nostro ritrovamento del 13 ha spinto la volontà inerte per le strade tormentate della poesia. Ho frugato fra le mie carte bruciando e mutilando. Della produzione di dieci anni ho salvato un centinaio di pagine di poesia. Scrisoarea lui Quasimodo din 29 ianuarie 1929, idem, p. 30. 217 Pietro Mazzamuto, op. cît., p. 13. 218 Curzia Ferrari, op. cît., p. 85 și p. 193. 219 Quasimodo a plecat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
să o ridice din continuum-ul frazei. Ți șo. În te tutta smarrita / alza bellezza i seni, / s'incava ai lombi în soave moto / s'allarga per îl pube timoroso, / e ridiscende în armonia di forme / ai piedi belli con dieci conchiglie (Parolă). 260 Sabrina Machetti, Uscire dal vago, analisi linguistica della vaghezza nel linguaggio, prefață de Tullio de Mauro, Laterza, Bari, 2006. 261 Achille Varzi, "Vaghezza e ontologia", Storia dell'ontologia, îngrijit de Maurizio Ferrarsi, Bompiani, Milano, 2008, pp. 672-698
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]