385 matches
-
călduroase, am ieșit pe terasă : aerul avea o frăgezime dulce, foarte sănătoasă, de care am gândit că e bine să profit. Am cerut să se aducă măsuța și fotoliile de răchită, ca să luăm aici cafeaua. Ploaia se oprise și picături diamantine scânteiau pe trandafirii care au înflorit zilele acestea pentru a doua oară. Cea mai sublimă priveliște o oferea însă nu grădina - cu tot covorul de frunze galben-verzi, smulse de torentele de ploaie-, ci modesta noastră perdea de iederă care îmbracă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lume,îți urez. El primește urarea, dar nu-mi răspunde. Nici nu are cum. Pentru că, totul, e doar în închipuire. Ca și viața noastră,în general, după ce s-a topit, și a curs, în istoria lumii, tot ce a avut, diamantin,în ea. PUNCT. ȘI DE LA CAPĂT! Logofeții era numele satului presărat pe câmpia dintre două râuri de prin partea de Nord a României. Oamenii o duceau,în general, greu. Familia lui Mitrea Logofete o ducea,însă, și mai greu decât
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
convingere. Cunoaștem tot ce ar trebui, ca să putem elimina acest stup criminalistic. De mai mulți ani bântuie prin lume. A pus pe jar polițiile multor țări. Cooperarea dintre ele a ajuns la aceeași concluzie. El, iubitul tău, este șeful mafioților diamantini, din Europa, și nu numai. Urmează un ultim punct: prinderea lor asupra acțiunii de transfer, al diamantelor chinezești,în piața de desfacere, din Germania. Acolo va avea loc, cu acest prilej, și un colocviu, al principalilor șefi ai mafiei lor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să strălucească și brățara de aur, profesiunea, pe care a avut puterea s-o ridice la cote perpetuu superioare, dar, a strălucit, și ca reprezentant al țării. Anii au trecut,însă, bătrânețea coborând, peste statura sa admirabilă, peste viața sa diamantină, ca o brumă timpurie și agresiv de severă. Ne-a mai pârjolit, țara, și spurcăciunea de foc din ’89, dar, mai ales, ce a urmat, după criminalul moment. Bucurie - pentru reacțiunea internă, unită,într-o neântâlnită,încă, horă a distrugerii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mlădioasă sub a vântului suflare. Naltă e, subțire este, ochii mari adânci ridică, 365Părul ei de aur moale până la călcîie-i pică Și cu poalele ei albe șterge stelele-i senine, Lacrimi lungi ce curg pe fața-i ca și fire diamantine. Nu uita cumcă seninul cerului este în aștri, Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri. 370E frumos pe când din cerul plin de-o sântă bogăție Cade-o lacrimă frumoasă în adâncă vecinicie - Dar de cad rănite toate, ceru
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
raze sub al nopții dulce soare, 420Poartă-n galbenele-i unde spice cu mărgăritare, Flori de mac ce îmflă noaptea capul lor cel roș și mare; Numai fluturi mici albaștri și mari roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare de luciri diamantine Ș-împlu aerul cel dulce de cristal și de răcoare, 425A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. Iar aude - un cântec mândru care codrul îl trezește, Parcă frunzele-l repetă, parcă vântul tot îl crește, Și-nainte-i parcă vede satul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
flori strălucitoare, Picurați, își scutur stropii Ce lucesc mărgăritare. Pe cărarea - abia îmblată Pintre iarba înfoiată, Trece-un mândru chip de zână Cu - arătare fermecată Și privire blândă, lină. Și pe ea o haină fină, Țesătură străvezie, Ca o brumă diamantină, Ce în crețuri se-mprăștie. Se lipește sclipitoare De duioasa-i arătare Ce-n mișcările-i o tradă, Se strevăd a ei picioare Sâni și umeri de zăpadă. 76 {EminescuOpVI 77} {EminescuOpVI 78} {EminescuOpVI 79} Inocentă-i e zîmbirea-i, Îngerească
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Das Mortes în Brazilia, Napo în Ecuador, celebre pentru aurul și diamantele lor, suportau frecvent consecințele unei avalanșe de garimpeiros, atunci când se răspândea zvonul că se descoperise o nouă „bombă“. „Orașe-fantomă“ se iveau peste noapte, precum San Salvador de Paul, Diamantina, Porvenir, Cristálida... Și acolo unde înainte nu erau decât selvă și sălbatici, apăreau deodată cafenele de mâna a doua, bordeluri, cabarete, săli de jocuri de noroc, chiar și cinematografe. Într-o lună, o tabără putea ajunge de la neantul absolut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cer și argintul cald al lunei trecea, sfâșiind voalul transparent de nouri albi ce se-ncrețeau țeau pe dânsul. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori ce acopereau cu viața-nfoiată întinderea insulei... dealurile străluceau ca sub o pânzărie diamantină, apa molcomă a lacului ce-ncunjura dumbrava era poleită și. tremurând bolnavă, își răzima * din când în când undele -sclipitoare de țărmii adormiți. Și-n mijlocul acestei feerii * a nopții lasată asupra unui rai încunjurat de mare trecea Oceana, ca o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
întins pe un pat moale, într-o casă cu ferestele toate învăscute de iederă și flori, prin care razele soarelui pătrundeau, tăind câte o dungă în mirositorul întuneric, făcea să joace în imperiul razei sale o lume-ntreagă de colburi diamantini... într-un colț ședea pe-un scăuieș Cezara și râdea... - Dzeul meu - ce vis cumplit am avut, zise el... Ea râdea, dar nu spunea nimica. Era chilioara lui parcă din monastirea de călugări, înfrumsețată însă atât de mult și îndulcită
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
parte și deodată din toate laturile se văzură sale cu păreții îmbracați în atlas alb ca omătul, cusut cu frunze verzi întunecate și cu flori vișinii și strălucitoare. În candelabre mari ard lumânări de-o ceară ca zaharul, cu flacăre diamantine. Aerul salei e argintat, cald de miroase, strălucit de oglinzi cu privazuri de marmură neagră... Cu părul disfăcut poetic, pale trec copile pin ninsoarea aerului și de razele albe, de dulceața cântării nevăzute, de aprinderea danțului e plină lumea salei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o noapte de vară îmbătătoare, și-n mijlocul apei adormii în luntre... Părea însă că pleoapele mele sunt deschise, că nu dormeam. Deodată văz ca din vârful unui copac din zare până la luntrea mea se țese o pânză subțire și diamantină si că pe acest năvod * minunat* coboară, îmbrăcată-n alb, o fată tânără, foarte frumoasă și foarte blondă... Cum pășea încet, își netezea părul despletit cu mâna dreaptă și venea încet, parecă ar fi dormind... Veni lângă mine și-mi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
or vo istorie, ea se-ntîmplă totdeuna pe terenul naturei minime. Dacă o foaie de trandafir a căzut pe un gândăcel smălțuit, a fost cu intenție... regina a aruncat batista, în taină, uimitului ei servitor... dacă painjeni încunjură c-un voal diamantin capul unei flori pe cari cad apoi mărgăritărele de rouă, el zice: vezi ce frumoasă mireasă. Și painjeni țes de la o tufă de flori la cealaltă un pod de diamant la mirele ce șade departe - pe altă tufă - s-aducă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
timpului, ci pregustării eternității. Suntem fii ai Cerului, înainte de a deveni și ai Mamei Pămînt, iar calea noastră e sacră : eliberarea de sub robia pămîntească prin simpla impasibilitate metafizică. Spiritualitatea hindusă ne învață cum să devenim divini încă de pe pămînt, renăscuți diamantin, identici cu Brahman dar trăind din el. Gîndul director al filosofiei indiene este unul foarte practic, după cum o demonstrează acest summum bonum numit Arthasastra, tratat de guvernare descoperit abia în 1909, dar scris de către fabulosul cancelar Kautilya în sec. III
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de relație: " Gândul, pământ plin de ochi și de buze" ("Peisaj cu ghimpi") Nu intuim un sentiment al înălțării în tot ciclul, pentru a putea face apropierea de "Cântare omului" (Arghezi "La stele"). Adrian Păunescu nu cântă feeria nopții, mrejele diamantine; îi lipsește, în acest ciclu sentimentul prometeic: "O, strigăm sub câlții lăptoși de decembrie/ La stelele cerului cum strigăm la noi". De aceea, în poemul "Moduri", omul este situat departe de marginea stelelor. Am cunoscut așadar limitele condiției umane, asediul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care curge apă numai la ploi mari. Lacul poate deveni o vastă întindere de apă dulce numai o dată la 8 sau 10 ani, ciclu ce se repetă de circa 20 000 de ani. În lac debușează râuri temporare ĂCreek-uri) ca Diamantina, Cooper Creek și Warburton etc. Adâncimea medie este de numai un metru iar suprafața apei se află la 12 m sub nivelul mării. Lacul își trage numele de la exploratorul englez John Eyre care la descoperit în 1840. Crusta de sare
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
este, iată, o excepție de la regulă: poetul ieșean are măcar iluzia unei fericiri asimptotice, de nu cumva chiar certitudinea că erosul rămâne, chiar și în epoca în care însuși proiectul postmodernității eșuează, ingredientul esențial al unei fericiri de o puritate diamantină. Referințe critice (selectiv): Ioan Holban, în "Cronica", nr. 4, 15-28 februarie 1993; Luminița Urs, în "Steaua", nr. 4-5, aprilie-mai 1994; Gheorghe Grigurcu, în "România literară", nr. 12, 31 martie 1999; Lucia Simona Bumbu, în "Observator cultural", nr. 49, 30 ianuarie-5
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Radu Țuculescu, dragostea se dorește „caliguleană”, proiectată „în limbile de foc ale iadului”. Interesant este că tot ceea ce înseamnă diabolicus, nu declanșează susceptibilul. „Ziua își pune gâtul pe butucul nopții...” Poeticul pulsează impulsivități, prin torsionarea limbajului, de un exotism, marca „diamantinilor” optzeciști, în frunte cu Mircea Cărtărescu, Ion Stratan, Traian T. Coșovei și/sau... Matei Vișniec (cu referire la Scrisori de dragoste Fătre o prințesă chineză). Cu „decapitări de-o noapte”, când „iubita... se plimbă prin mine...” (Timi) sau „te accept
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în Morea (eyperion către Melite). Ed. Inst. European, 1998, p. 136-137 7. Friedrich eölderlin - eyperion. V. Kastri în Parnas. Ed. Inst. European, 1998, p. 145 8. Omraam Mikhaël Aïvanhov - Râsul înțeleptului, Ed. Prosveta, 2010, p. 112 (Publicat în revista „Constelații diamantine”, nr. 26/ octombrie 2012, p. 20-21) </notelist> Livius Ciocârlie Tainele unui jurnal Document al existenței (Mihai Zamfir), jurnalul devine confident și păstrător de mărturii unicat, prin care individul își alină singurătatea, se amuză (gules Renard), își hrănește orgoliul (Mircea Cărtărescu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cu sinele sau cu societatea (M. Sebastian), devine „Părturie... îngropată” (I. D. Sârbu) sau testament de înțelepciune (Constantin Noica), împăcare cu sinele „din (prin) Iărâme” (Eugène Ionesco) sau marcă a unei epoci istorice (Radu G. Țeposu). gurnalul poate releva un „timp diamantin” (Radu Petrescu), poate avea valoare apoftegmatică, obligând pe cititor la o lectură interactivă (Andrei Pleșu), poate transcrie tumultuoase frământări istorice (C. A. Rosetti) sau momente sângerânde din propria existență (I. D. Sîrbu), poate deveni un sfâșietor cântec de lebăGă pentru Rodi
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ceea ce profesorul Nicolae Manolescu numește romane de tip doric, prin obiectivitate, sobrietate, verticalitate, raționalitate, reflectarea unei „lumi” care este „omogenă, coerentă și plină de sens”, multă „energie, întrepiditate, exces”, viziune auctorială, ubicuitate, „preponderența moralului asupra psihologicului...” (Publicat în revista „Constelații diamantine”, Craiova, nr. 7/2012, p. 15-16) Alex. ștefănescu Magnetismul unui critic literar Binecunoscut și remarcabil exeget al literaturii, ALEX. șTEFĂNESCU s-a lăsat surprins în ipostaza de reflector asupra experiențelor cotidiene, învăluit de mantia de lumină a bogăției gândului binefăFător
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
potire sunt ca urne de argint. Printre luncile de roze și de flori mândre dumbrave Sbor gândaci ca pietre scumpe, sboară fluturi ca și nave, Zidite din nălucire, din colori și din miros, Curcubău sunt a lor aripi și oglindă diamantină, Ce reflectă-n ele lumea înflorită din grădină, A lor murmur împle lumea de-un cutremur voluptos. Într-un loc crăpată-i bolta, cu-a ei streșin-arboroasă Și printr-însa-n cer vezi luna trecând albă și frumoasă, O regină jună, blondă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ninsoare, care roză strălucește, Pe când sălcii argintoase tremur sânte peste râu. Aeru-i văratic, moale, stele isvorăsc pe ceruri, Florile-isvorăsc pe plaiuri a lor viață de misteruri, Vîntu-ngreunînd cu miros, cu lumini aerul cald; Dintr-un arbore într-altul mreje lungi diamantine Vioriu sclipesc suspinse într-a lunei dulci lumine, Rar și diafan țesute de painjeni de smarald. {EminescuOpIV 127} Pe când greeri, ca orlogii, răgușit prin iarbă sună, De pe-un vârf de arbor mândru țes în nopțile cu lună Pod de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sclipesc suspinse într-a lunei dulci lumine, Rar și diafan țesute de painjeni de smarald. {EminescuOpIV 127} Pe când greeri, ca orlogii, răgușit prin iarbă sună, De pe-un vârf de arbor mândru țes în nopțile cu lună Pod de pânză diamantină peste argintosul râu, Și cât ține podul mândru, printre pînza-i diafană, Luna râul îl ajunge și oglinda lui cea plană Ca-ntr-o mândră feerie strălucește vioriu. Peste podul cel ușure, zâna Dochia frumoasă Trece împletindu-și părul cel de-auree
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nepăsare, fiece întîmplare, fiece om face asupră-ți o impresie marcată, ți se pare c-ai citi rău, mai des c-ai privi o comedie. Ce șeme proaste îți par atunci cei mai mulți oameni. Este un flor înaintea ochilor, dară unul diamantin. E ca și când ai privi printr-o prismă care dă lucrurilor mărgini de curcubeu, vasăzică le desemnă c-o regularitate matematică. Orice strigare e mai supărătoare și, ieșită dintr-un piept de prost sau de om beat, ea se și manifestează
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]