352 matches
-
la începuturile literaturii române. Scriind în Europa Orientală prima operă care vorbește minuțios despre China, despre Extremul Orient, atît de puțin cunoscut în epocă, autorul scrie și primul Jurnal (de călătorie) din literatura română. Este, cum s-ar spune, primul diarist, instituind o specie în discursul literar românesc (4). Faptul că limba în care a scris este limba rusă ridică, desigur, unele probleme de evaluare a stilului și a expresivității nemijlocite ale limbajului. Nu împiedică, însă, observarea organizării discursului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
el a devenit pentru noi un indirect roman exotic avînd ca temă întîlnirea între două civilizații."(5) Chiar dacă citită în traducere (6), opera ambasadorului Nicolae Milescu Spătarul își păstrează o energie a narațiunii, caracteristică suflului epic. Autorul nu este simplul diarist, un solitar care-și află în tihna locului său de recluziune sau de reculegere refugiul pentru meditație, pentru introspecție. Jurnalul lui are un destinatar, un cititor ce s-ar chema "intim"(7), de n-ar fi unul cît se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
reunește demnitatea oficială a ambasadei și interesul umanistului pentru ceea ce nu este la îndemîna cunoașterii obișnuite. Călătoria oferă conștiinței eruditului ocazia de a se deschide spre spațiul străin cu tot nesațul exploratorului: cronicar și geograf, observator oficial și martor itinerant, diaristul dobîndește o experiență nemijlocită a diferenței. Întîlnirea civilizațiilor într-o unică perspectivă, aceea a călătorului instruit, vorbitor al limbilor de cultură și mesager însărcinat cu misiune politică produce acea superpoziție de impresie și document atît de specifică relatării primilor exploratori
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
discurs administrativ, cum i se comandase, și, în fapt, îi substituie un alt discurs, de tip romanesc, în care găsim exoticul, descriptivul, reflecția morală și teologică. În această ecuație încărcată intră și un element subiectiv care ne sugerează ceva despre diaristul involuntar care este moldavul Milescu Spătarul..." 5. Ibidem, p. 93. 6. Nicolae Milescu Spătarul, Jurnal de călătorie în China, ediția a II-a revăzută, îngrijită de Corneliu Bărbulescu, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958. 7. Cf. Jean
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Mircea Eliade, hermeneutica spectacolului, Convorbiri, I, Editura Timpul, Iași, 2008, p. 239. 18 http://www.cariereonline.ro/articol/maitreyi-de-chris-simion. 19 Cornel Ungureanu, Despre regi, saltimbanci și maimuțe. Cu secțiuni din românul document Marylin Monroe, Editura Palimpsest, București, 2008, p. 45. Diaristul continuă: "Au trecut pe la mine pe la redacție în 11 octombrie, pe la ora 12. Era o zi ploioasa și el era prea înalt ca să fie acoperit de umbreluța Carlei. I-am oferit palinca și el a dat pe gât două pahare
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
care îl cunoaștem noi. Numai experimentând totul putem cunoaște viața întreagă, putem ajunge oameni concreți, acest lucru nefiind același cu timpul concret, prin care se înțelege de obicei a păstra totul, dar în același timp a renunța la tot. Scriitura diaristă este, pentru Eliade, autentică pentru că în ea se regăsește o anumită sete ontologică. "Jurnalul, însemnările intime, notele foarte importante, conțin atâta sete de veșnicie"112. Eliade, spre deosebire de alții, refuză deznădejdea și angoasa, pe care el însuși le consideră ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
început selectiv (ca o încununare) apoi tot mai lărgit (ca fenomen de masă) prin "primirea în partid", în momentul când statutul de "om al muncii" era limpede. Lectura lor este pregătită de o anume insolență a punerii în text (scriptorul diarist "ia în balon" cum se spunea în limbajul familiar estudiantin al epocii ceea ce făcea farmecul "literaturii de gen", respectiv scriitura calofilă a "jurnalelor intime", din care se publicau uneori fragmente în revistele culturale), pentru a trece în mod neașteptat la
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
nevoia de a fi mereu în legătură cu un Centru al Luminii. Nu ezită să-și asculte inima, îndrăgostindu-se de Lena Vergelius, căreia, într-un veitabil elan onto-erotic, îi dedică un poem epic demn de Cântarea Cântărilor în transcrierea lui Lorca. Diaristul Cederblom se învederează a fi și el un descriptor al altor figuri, cum ar fi Stellan însuși, și chiar nevastă-sa, Ingrid. Despre care îi va fi dat să afle, după câteva decenii bune, direct de la șeful său ierarhic, că
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nu s-au publicat atîtea romane, niciodată nu a fost mai limpede supremația unui gen, care și-a permis să spargă toate frontierele și să aspire în magma-i seducătoare deopotrivă teorii științifice, anchete jurnalistice, fapte diverse, viziuni poetice, pasaje diariste, elemente de psihanaliză, sociologie, economie, politică, amestecînd cu voioșie stiluri și mărci pentru a satisface, pînă la urmă, un dat imuabil al naturii umane nevoia de fabulație. Periodic, între o criză și alta, comentatorii (și nu doar din sfera literară
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să se adune pe un stil clasic, dar considerat demodat, în ciuda canonizării literare reprezentată de publicarea în celebra "Pléiade". Ceea ce răzbate la suprafață, înviorat de volumul de corespondență (dar și de reeditarea Bloc-Notes-ului și a Memoriilor politice), e jurnalistul Mauriac, diaristul combatant în marile încleștări ale epocii sale. Desigur, relativ recenta "divulgare" a înclinațiilor homosexuale ale scriitorului a contribuit și ea la acest puseu de interes resuscitat, deși, spre deosebire de Gide, Mauriac a fost mult mai discret în această privință și mult
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
figuri ale Generației de la 98. Jacques de Lacretelle (1888-1985), romancier și eseist francez. Unamuno se referă la Aparté. Colère. Journal de colère. Dix jours à Ermenonville, Gallimard, Paris, 1927. Henri Frédéric Amiel (1821-1881), scriitor elvețian de expresie franceză, eseist și diarist, autor al unui celebru Journal intime (1883). Frédéric Lefèvre (1889-1949), romancier, eseist și critic literar francez. A fost co-fondator al revistei Les Nouvelles Littéraires, în octombrie 1922. Aici își inaugurează, în același an, la 25 noiembrie, rubrica, celebră în epocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
este că, în finalul volumului, pe întinderea a 50 de pagini, Ion Dur, dintr-un exeget sobru de la care te-ai fi așteptat la orice, dar nu la indiscreția cabotină de a scrie despre el însuși, se transformă în veritabil diarist. E o surpriză de proporții să vezi cum un om care și-a făcut din teorie un mediu de viață lasă deoparte doctrinele și trece la registrul mărturisirilor autobiografice. Partea a treia a cărții se numește "Jurnalul unui in-formator", iar
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
eliberatori" și preconizează o revanșă cruntă împotriva Germaniei ("Numai exterminarea totală a Germaniei ar putea răscumpăra pe o balanță ideală a Justiției - tot sau măcar o parte din ce s-a întîmplat"). E, negreșit, un punct vulnerabil al judecății sale. Diaristul face un efort lăuntric pentru a-și armoniza cît de cît satisfacția resimțită la înlăturarea cîrmuirii antonesciene cu realitatea crud decepționantă a noilor invadatori care cer ceasurile și portofelele trecătorilor, pun mîna pe mașini, jefuiesc magazinele și locuințele. Iată o
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
i-l adresează congenerului său Dan C. Mihăilescu. Dinspre, adică, un partizan al ficțiunii resuscitate către un apărător al deliciilor memorialistice. Nu ar fi rău să ne întrebăm cât se poate de insistent: cine ești dumneata, domnule memorialist sau domnule diarist, și ce cădere ai să încondeiezi acid pe toată lumea? Nu cumva ne lăsăm furați de spectacolul vanităților? Mie mi se pare că a trecut vremea exagerărilor, dar, sincer, îl înțeleg pe Dan C. Mihăilescu că poate citi azi un jurnal
Idei contagioase by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8695_a_10020]
-
254 de substantive "propriu-zise" (intrări separate de adjectiv). Se includ aici o serie de substantive formate cu sufixele moționale -ă (acvanaută, alergologă, alopată, africanistă, americanistă, anatomopatologă, astronaută, automatistă, autostopistă, azilantă, balcanistă, cabinieră, carabinieră, cecenă, confecționeră, contorsionistă, coreeancă, dendrologă, dentistă, depozantă, diaristă, dirigintă, editorialistă, epidemiologă, fitoterapeută, fitopatologă, fizioterapeută, folkistă, futurologă, gastroenterologă, generalistă, geomorfologă, gerontologă, girantă, grefieră, halterofilă, informaticiană, internaută, kinetoterapeută, maratonistă, masterandă, medievistă, microfonistă, mimă, mineralogă, mitingistă, modelieră, monografă, monumentalistă, morfopatologă, muralistă, nazareeană, nomenclaturistă, nutriționistă, oceanologă, oligofrenă, onanistă, ontogenistă, ostatică, paleoantropologă, panegiristă
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
suprem de rezistență. Partea diaristică - încadrată de o ramă teoretică/descriptivă Dar să revenim la structura cărții: două jurnale independente care se întâlnesc abia în final pentru a pune între oglinzi paralele o relație amoroasă/sexuală/orgolioasă între cei doi diariști. Partea diaristică este încadrată de o ramă teoretică/descriptivă ce amintește de celebra nuvelă a lui Cortázar în care personajul-cititor din fotoliu urmărește în carte scena care-l conține: „V-ați dat seama, iubiți cetitori, parantezele acestea nu au decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
judecate de juriu. Nici censura, nici o altă măsură preventivă pentru aparițiunea, vinderea sau distribuțiunea ori-carei publicațiuni nu se va putea reînființa. Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoe de autorisatiunea prealabilă a autorității. Nici o cauțiune nu se va cere de la diariști, scriitori, editori, tipografi și litografi. Presă nu va fi supusă nici o dată sub regimul avertismentului. Nici un jurnal sau publicațiune nu va putea fi suspendate sau suprimate. Autorul este respundetor pentru scrierile șele, era în lipsă autorului sînt respundetori sau girantul
CONSTITUŢIA PRINCIPATELOR UNITE ROMÂNE din 30 iunie 1866. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/132890_a_134219]
-
în acest supliciu privilegiul evaziunii în ficțiune, oferindu-și luxul libertății interioare, al lucidității, scriind pentru sertar și trimițând în eter "scrisori către bunul Dumnezeu". Citind aceste scrisori, avem totodată impresia că, asemeni personajelor din jurnal, cu care se întreține diaristul, destinatarii epistolelor se transformă cu toții, imperceptibil, în "ficțiuni ale singurătății", parteneri de dialog imaginar, dând autorului exilat la Craiova-Isarlâk șansa supraviețuirii, prin cuvânt, în literatură. Cred că Ion D. Sîrbu nu a ratat șansa aceasta. Bibliografie Opera lui Ion D.
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de 100, ba și de 1000!” 2). Poezia lui Bacovia din care am citat a apărut în 1914. Unitatea monetară romînească era atunci leul („leul nou”, care data din 1867). Puterea lui de cumpărare descrescuse mereu de la începutul secolului. O diaristă, Marta Trancu Rainer, eminent chirurg, trece în Jurnalul ei, la 10 februarie 1903, următoarea însemnare din caietul de cheltuieli: „10 bani o lămîie, 24 de bani o mătură, 15 bani chibrituri, 15 bani gazul, 10 bani o salată, 1,50
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
față de întâlnirile și lecturile mirabile care m-au format ca jurnalist și scriitor, mi-ar fi plăcut să preiau, pentru acest volum de publicistică, titlul unui articol de-al lui Dan Petrescu, care mi se pare emblematic pentru soarta unui "diarist" lucid și critic: "Zile de fior și râs". Cum însă fostul disident ieșean experimentează mai nou o formă extremă de mizantropie, fiind complet retras și de necontactat, nu o pot face fără acordul lui. Așa că ne vom mulțumi doar cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
un adevărat impas psihologic, căci a nu mărturisi este un păcat și a mărturisi ca să fii lăudat este altul. Jurnalele scriitorilor români suferă exact de aceste două „păcate“: fie sunt o selecție părtinitoare a întâmplărilor, menită să-l pună pe diarist într-o poziție favorabilă, fie sunt un soi de bravadă a mărturisirii, al cărei scop este, în fond, același. Literatura mărturisirilor e bântuită de obsesia imaginii. Eul lucrează, harnic, la un contur atrăgător. Printr-un mecanism al cărui secret se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
își crează o pagină de Internet în care își afișează săptămânal produse de o mizerie inimaginabilă, probă a unui suflet orbecărind prin rigolele cele mai puturoase. Stahanovismul - ca să preiau un termen folosit de dvs. - în acest domeniu depășește orice măsură. „Diariștii” cu pricina nu mai au timp să se uite la detalii. Norocul lor este că, în goană după senzațional, aflare de ițe și comploturi, cititorii nu mai găsesc timp să cântărească ce ar putea și ce nu ar putea să
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
român, eseu difuzat de Europa Liberă și publicat de revista pariziană L’Alternative în 1984 și de Ethos-ul lui Ioan Cușa, în românește, tot la Paris și apărut apoi în engleză și germană. Fără nici o legătură cu textul meu, diaristul glosează rituos: „După ce talentul lui D.T. a fost supralicitat în țară și în afară, acum, când este exilat, ar fi indecent să pui lucrurile la punct”. De ce să fie indecent? Nu e niciodată indecent să pui lucrurile la punct. Nici
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
lucrurile la punct. Nici în legătură cu cât talent crezi că are sau nu are cineva, nici cu comentariile discutabile dintr-un text ori altul. Ce este indecent în cazul de față este altceva. Și anume: impostura în care se scaldă distinsul diarist. Însemnările sale poartă data de „Duminică, 7 octombrie 1984”. Cum eu părăseam România abia pe 24 iulie 1985, adică după nouă luni de la însemnările diaristului, acel „acum, când este exilat” al Domniei sale vorbește de la sine despre potlogăria la care se
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
indecent în cazul de față este altceva. Și anume: impostura în care se scaldă distinsul diarist. Însemnările sale poartă data de „Duminică, 7 octombrie 1984”. Cum eu părăseam România abia pe 24 iulie 1985, adică după nouă luni de la însemnările diaristului, acel „acum, când este exilat” al Domniei sale vorbește de la sine despre potlogăria la care se pretează. Există sute de exemple de acest fel în memorialistica românescă scrisă azi și datată ieri, alaltăieri ori chiar răsalaltăieri... Uneori, mă întreb dacă această
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]