355 matches
-
e un fapt, la urma urmei, firesc. "Seva" de care vorbea Lovinescu se scurge prin-tr-un fel de sistem de vase comunicante. Creatorul, de obicei, datorită unui gest reflex, nu-și poate ignora condiția. El face literatură involuntar, fără intenție. Memorialiștii, diariștii, epistolierii talentați, au darul povestirii, al evocării, al portretului, știu să însceneze epic. Limba pe care o folosesc e de o mare vioiciune și culoare lexicală, savuroasă (Ion Ghica, Radu Rosetti). Textul ne relevă uneori un roman indirect, autenticist (C.
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
paginile volumului (alături de episoadele de un haz uriaș avîndu-l ca protagonist pe Andrei Pleșu), pe cînd din marea patrie fac parte pramatiile, politicienii și impostorii, cu tot cortegiul de umilințe și frustrări pe care prezența lor i le-au provocat diaristului de-a lungul timpului. „Rentabilitatea binelui", una din temele care îl preocupă îndeosebi pe Gabriel Liiceanu, revine regulat în paginile cărții. De ce merită să faci binele, ocolind răul, de vreme ce spectacolul pe care îl oferă azi specia umană e deprimant? Răspunsul
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
numeroase imagini ale degradării, cu toate că scenele tipice sunt acelea în care o boală fără leac roade carnea și sufletul, o lumină de sus mângâie, din când în când, țesuturile bolnave și răsfrânge imaginea Ierusalimului ceresc. Prin același efort de concentrare, diaristul caută - în dragoste, în credință, în milă - o ,sclipire a nelumii în lumesc". Și găsind-o, își privește moartea, dispariția fizică, așa cum niciodată nu-și poate percepe scrisul: cu detașare, chiar cu relaxare. Moartea, pusă între ghilimele, e o simplă
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
sublimează și esențializează suferința zilnică a autoarei. Rezultatul este un soi de discurs dublu care traduce cotidianul în construcții metaforice de un dureros imponderabil. Jurnalul Creștetul ghețarului reconstituie avatarurile unui spațiu matrimonial consumat cu fervoare și disperare de către ambii protagoniști. Diarista subliniază cu profundă tristețe conflictul dintre orgoliul personal și dăruirea părintească. „Copiii aceștia ar fi meritat să ne fi iubit și noi până la capăt. N-a fost să fie!” (p. 237). Se retrăiesc anii de început ai matrimoniului, greutățile financiare
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
liniștea, care nu mai credeai că există. Vine somnul de după naștere, abandonul de după extenuare. Cât doarme, mama e ridicată la cer, i se iartă păcatele acolo, în cerul toxic al fericirii ei absolute” (p. 40). Miracolul nașterii ar putea împinge diarista spre sentimentalism. Nu e cazul. Poeta notează cu luciditate nemiloasă detaliile sistemului taylorist al asistenței medicale generalizate, dar nediferențate din spitalele epocii. Ca pe o bandă, micuții vin pe lume în dureri, socotite inevitabile, și în indiferența unui sistem la
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
bufonul Gary, în Jurnal e autenticul Sîrbu", că există diferite imagini ale scriptorului și totuși elemente din ambele se coroborează pentru a încropi concluzia autoarei. E ca și cum pentru a alcătui un anume portret, ea ar prelua nasul epistolierului și urechea diaristului, distrugând astfel tocmai "masca unui Janus bifrons" pe care o descoperise. Portretul e deci unul forțat, iar textul - utilizat, nu interpretat. Acest fapt e însă unul dintre efectele unei perspective constant fluctuante; jurnalul, ca incizie în intimitate, "pune o capcană
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
descoperise. Portretul e deci unul forțat, iar textul - utilizat, nu interpretat. Acest fapt e însă unul dintre efectele unei perspective constant fluctuante; jurnalul, ca incizie în intimitate, "pune o capcană" în care pare să fi căzut și autoarea acestei monografii: diaristul poate fi văzut ca persoană - și atunci se poate face psihologie pe el - și ca personaj ("personaj cerebral trecut printr-o teribilă experiență de viață" !), în acest caz fiind permise accentele patetice ("Era un sentimental însetat de iubire") ori cele
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
o expresie la modă - la care era să fie supus actualul ministru al transporturilor, fenomenul este unul cât se poate de real, pe cale de generalizare, iar roadele lui se văd și în alte domenii decât politica. Cu zâmbetul pe buze, diaristul anunță că se gândește să scrie un articol despre bărbații de prestigiu din cultură care își răsplătesc amantele deschizându-le generos porțile spre cariere de scriitoare, artiste, ziariste, vedete TV, chiar dacă acestea nu au nici o vocație pentru domeniile respective. Partea
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
subsol "tehnice" prin care explică jargonul narcotic (shot, sharf, pill, acid, timbre, ex, palmieri, blunt, bong ș.a.) și dă informații suplimentare despre tipul și efectul drogurilor în cauză, spre final, această mediere pentru neinițiați este preluată fără temei de însuși diaristul narcoman. Între cele două discursuri, între notele de subsol și capitolul Manualul visătorului amator, de pildă, nu e nici o diferență pentru că, de fapt, frazele împrumută perfect sintaxa din pliantele/site-urile organizațiilor nonguvernamentale antidrog. O lectură mai completă poate face
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
forțat la Craiova unde ocupă un post de secretar literar la Teatrul Național, o scurtă călătorie în Apus, și ... 17 septembrie 1989, evenimentul care trece aproape neobservat, cu excepția câtorva rânduri din România literară și Ramuri. Dacă Ion D. Sârbu, prozatorul, diaristul și epistolerul, a fost luat deseori în discuție, dramaturgul, dimpotrivă, este lăsat oarecum în umbră. În ciuda faptului că Anton Patraș propune doar câteva titluri de o reală valoare estetică (Arca bunei speranțe, Pragul albastru, Iarna lupului cenușiu sau Bieții comedianți
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
de un spațiu mai larg, dar și de un loc mai înalt în ierarhia valorică a operei lui Sârbu. Lupu și Catedrala și Adio, Europa!, sub lupa criticului, își relevă multiple chei de lectură, toate la fel de justificate. În privința epistolerului și diaristului Sârbu, aprecierile sunt mărturisite direct. Textele care vizează “imaginea realului” îl recomandă pe prozator, în opinia lui Antonio Patraș, galeriei celor mai importanți scriitori din literatura noastră postbelică. În ciuda acestor aprecieri, biograful nu exersează un ton encomiastic gratuit. Alături de meritele
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
la care au scris toți marii intelectuali americani ai secolului al douăzecilea se va transforma într-un magazin abundent ilustrat, cu text minimalist, tocmai bun de parcurs într-o escapadă la fast-food. Dovada o reprezintă înlocuirea ultimei pagini, intitulată „Washington Diarist”, un fel de contraeditorial care trata chestiuni de ordin general, fără legătură obligatorie cu evenimentele „la zi”, cu o rubrică infantilă, „Flypaper” —„hârtie de muște”. Adică o panglică de celuloză tratată cu substanțe chimice, de care se lipesc tot felul
Speranța de celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3574_a_4899]
-
Daniel Cristea-Enache Orice s-ar spune, majoritatea jurnalelor au ceva contrafăcut, cu atât mai supărător cu cât ele pledează mai insistent pentru sinceritate și "sadism" al adevărului. De obicei, diaristul se profilează bombastic în spațiul securizant al paginilor sale, atribuin-du-și merite inexistente, inventân-du-și calități, interpretând trecutul biografic după cum îi convine. Pe o treaptă mai înaltă de subtilitate stau "masochiștii", cei care se ponegresc sub privirea lacomă a cititorului, făcându-l
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
știrile, cântărește întâmplările și vede oamenii. Nu-i plac Nicolae Breban și Mircea Cărtărescu, tocmai din cauza senzației de in-uman pe care cei doi scriitori i-o creează. Dacă în jurnalul său Cărtărescu își declară dezinteresul față de oameni și înalta autoconsiderație, diaristul dintr-o altă generație se visează o "muscă mică și fâșneață care să se strecoare terorizată de plici în cine știe ce cotlon de cameră și să asculte ce mama dracului tot vorbesc oamenii, cum se comportă ei, cum respiră" (p. 37
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
de la o zi la alta. Autoarea judecă realitatea politică a României de la începutul anilor’90 în termenii dihotomici din timpul perioadei comuniste. Viziunea sa este una pur morală, contrară a ceea ce s-ar putea numi realpolitik. Comentînd evenimentele din țară, diarista nu pune pe primul plan eficiența, găsirea unor metode pragmatice de a influența realitatea politică, pornindu-se de la faptul că alegerile din 1990 au indicat o victorie zdrobitoare a lui Ion Iliescu și a FSN. Ea se raportează continuu la
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
între ipostazele diferite ale celui dintâi. Paul este totodată actant și narator al poveștii, al cronicii pe care o trăiește și o scrie deopotrivă. Avantajele genului (notația directă, dezlegată de pactul ficțiunii omogene, impredictibilitatea episoadelor, asociațiile mai libere pe care diaristul și le îngăduie) sunt speculate de autorul de pe copertă, "colecționar de tipuri umane", dar preocupat în chip vizibil de o anume figură feminină. Este roșcata Norma, femeie vitală, exuberantă, cu un râs și un comportament ce alungă monotonia bâtrâneilor din
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
geografice, pentru a ajunge într-un peisaj auster, învelit ca într-un lințoliu într-o "religie a tăcerii în care totul se află târziu sau niciodată". Dar mai bine mai târziu decât niciodată, aș spune, făcând o translație de la nivelul diaristului la cel al autorului. Căci nuvelele lui Paul Diaconescu, un prozator atât de puțin cunoscut, sunt o surpriză foarte plăcută. Asemenea descoperiri fac parte, în fond, din bucuriile cronicii literare. P.S. În "Cotidianul" din 20 septembrie, un domn pe nume
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
radical diferite: 1929-1945 și 1958-1990. Cu precizarea că din prima etapă lipsesc treisprezece ani. Cei mai tensionați, cei mai dramatici, cei mai spectaculoși, cei dintre 1932 și 1945. Însemnările pe care le cunoaștem acum încep la 23 noiembrie 1932, când diaristul avea 25 de ani, fără a fi încă deplin maturizat. Deducem asta din tonul bine-cunoscut al teribilismului juneții dintotdeauna: "Scriu să fac ceva. Simt nevoia să fac ceva. E ucigător lucru să trăiești fără să poți face ceva. A viețui
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
lucru. Firește, există și jurnale scrise cu intenția declarată a publicării lor (uneori avînd drept clauză trecerea unui număr de ani de la moartea autorului), dar acestea ridică unele semne de întrebare în privința autenticității notațiilor. Este limpede în aceste cazuri că diaristul simte peste umăr ochiul străin, are în minte un cititor ideal în fața căruia, poate fără intenție, are tentația să se prezinte în ipostaze cît mai favorabile sau să compromită imaginea adversarilor săi din viața cotidiană. Nu este mai puțin adevărat
Stuff and Whatever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12554_a_13879]
-
se impun. Există o tiranie a întîmplărilor cotidiene căreia i se supune orice autor de jurnale. Tirania aceasta, departe de a fi o constrîngere dureroasă sau agasantă, se exercită în virtutea unei afinități ce leagă fapta consemnată de natura sufletească a diaristului. Straniu este că afinitatea în cauză memorialistul nu și-o poate alege, ci îi este dată prin chiar trăsăturile de bază ale sensibilității sale. De aceea, doar amănuntele care dezvăluie o corespondență între structura autorului și contextul întîmplării au dreptul
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
a autorului. Oricît ai căuta vreo urmă de venin descriptiv sau de otravă pamfletară, nu vei găsi. Și astfel, scutit de spinul agresiv al unei malițiozități cu care ar fi putut să încondeieze portretul scriitorilor pe care i-a cunoscut, diaristul preferă să adopte o atitudine atipică: optica benignă a unei politeți cavalerești. Rezultatul este radiografierea unei epoci ai cărei martori vii au dispărut în cea mai mare parte. Dar, mai ales, rezultatul este că cititorul care nu i-a prins
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
și alte dimensiuni ale operei lui Pavel Dan. Care nu a fost doar nuvelist - și romancier în pregătire -, ci a scris studii și articole, a cules folclor și, nu în ultimul rând, a fost un activ și interesant epistolograf și diarist. Unele dintre aceste aspecte ale creației sale, date la iveală prin intermediul unor ediții și studii confidențiale, insuficient receptate, trebuiau reluate. Și, mai ales, trebuiau puse în legătură cu proza sa edită, împreună cu care alcătuiesc deja o operă notabilă, cel puțin în raport cu scurtul
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
naționaliști. - Ar trebui să te decizi Camil. Sînt naționaliști sau sînt comuniști? - Ei, știi că-mi placi! Sîntem între noi, dragă, și mă mir că mai pui astfel de întrebări. Comunismul ce altceva este decît imperialismul evreilor? Replică subliniată de diarist, apoi: Spune asta Camil Petrescu, una din cele mai frumoase inteligențe, una din cele mai delicate sensibilități din România. Cum ar putea România să trăiască vreodată o revoluție?" Pentru a-l accepta pe Camil, musai să-l comparăm cu altă
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
printre alții, altele: Cioran, Eugen Ionescu, Leni Caler, prințul Antoine Bibescu și soția sa Elisabeth, Marietta Sadova. Desigur că nu e vorba de portretele "obiective" ale acestor cunoscute personalități, ci doar de felul în care se constituie sub condeiul însinguratului diarist. Deși Jurnalul ni se impune prin sinceritate și o dorință de adevăr, ce nu pot fi puse sub semnul întrebării, aceste calități reprezentînd de altfel justificarea încrederii totale și atașamentului afectiv pe care romanul-document le inspiră oricărui cititor de bună
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
Filip și Adrian Munțiu, sub titlul Pagini de jurnal, în trei volume, anii 1923-1968, este un document al periplului autorului lui, dar și o imagine, fatalmente subiectivă, a lumii literare și artistice prin care a trecut. Aminteam, mai sus, că diaristul a fost contrariat de derapajele ori orientările unor colegi de generație. Nu se identifică deloc cu teoriile ,primitiviste" ale lui Mircea Eliade și Mircea Vulcănescu, la acesta, pe care, de altfel, îl socotește ,o mină de inteligență și genial într-
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]