959 matches
-
pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz” (p. 209). b. Fără a avea în vedere în vreun fel sensul reflexiv, propriu diatezei reflexive, în relație de opoziție cu sensurile activ și pasiv, autorii capitolului despre diateza verbului subliniază caracterul neomogen al semanticii diatezei reflexive și identifică două categorii: reflexivul dinamic și reflexivul impersonal. Numai că, dacă reflexivul dinamic caracterizează sintagme verbale din care pronumele reflexiv nu poate fi înlocuit niciodată, reflexivul impersonal primește această valoare prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu substantive în același caz” (p. 209). b. Fără a avea în vedere în vreun fel sensul reflexiv, propriu diatezei reflexive, în relație de opoziție cu sensurile activ și pasiv, autorii capitolului despre diateza verbului subliniază caracterul neomogen al semanticii diatezei reflexive și identifică două categorii: reflexivul dinamic și reflexivul impersonal. Numai că, dacă reflexivul dinamic caracterizează sintagme verbale din care pronumele reflexiv nu poate fi înlocuit niciodată, reflexivul impersonal primește această valoare prin care se opune activului personal, datorită prezenței
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adevăr funcție de morfem. În același timp, alte verbe însoțite în permanență de pronume reflexive dezvoltă alte sensuri: reflexiv-obiectiv: a se sinucide, reflexiv-reciproc: a se într-ajutora etc. În noua ediție a Gramaticii Academiei (2005), care exclude dintre termenii opoziției de diateză reflexivul (vol.I, p.481 ș.u.), aceste categorii de verbe sunt interpretate sub denumirea de reflexivul inerent (vol.I, pp.225-226) sau construcții verbale cu clitic reflexiv obligatoriu / inerent. (vol.II, pp.156-158) * Din perspectiva desfășurării opozițiilor categoriale, pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vocabularului limbii este condiționat(ă) de prezența pronumelui reflexiv (a se sinucide, a se căciuli, a se întâmpla etc.). Complementaritatea acestor perspective ne permite să considerăm categoria verbelor pronominale o clasă lexicală, care reacționează într-un mod specific la categoriile diatezei verbale, și nu o clasă gramaticală, variantă sintactică a sintagmelor verb+pronume reflexiv. Acestor sintagme verb+pronume reflexiv li se adaugă sintagme cu structura verb+pronume personal în categoria mai amplă a verbelor pronominale. Sunt verbe pronominale, verbele însoțite în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai amplă a verbelor pronominale. Sunt verbe pronominale, verbele însoțite în permanență, din diferite motive (lexicale, semantice, semantico-sintactice), de un pronume reflexiv, în acuzativ (mai ales) sau în dativ, forme scurte neaccentuate (și care nu trebuie confundat cu „morfemul” de diateză) sau de un pronume personal, în acuzativ sau dativ. Gradul de solidaritate dintre verb și pronume diferă de la un grup de verbe la altul, fiind în același timp diferită și condiția lexicală și gramaticală a pronumelui. În funcție de acest grad de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obiectivă: Și-a bătut joc de noi toți. Locuțiunile a-și aduce aminte și a-i aduce aminte (ca și verbele sinonime) sunt amândouă obiective, deși pronumele care însoțește verbul e în fiecare din ele altul. Toate categoriile gramaticale verbale - diateză, timp, mod, număr, persoană - sunt exprimate de verb: „Fiecine cum i-a vrerea despre fete samă deie-și.”, „Gândea lucruri de cari nu-și da seama.” (M. Eminescu) etc. Spre deosebire de verb, locuțiunile verbale pot reprezenta, în structura lor semantică, valori
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Maria a albit toate cămășile. (verb de acțiune) Mihai a însemnat totul în jurnal. (verb de acțiune) Mihai înseamnă totul pentru Ioana. (verb de relație) • Prin mutații semantice, de tip metaforic/metonimic sau în legătură cu dezvoltarea unor sensuri gramaticale categoriale (în interiorul diatezei, în mod special), sau cu dezvoltarea unor relații sintactice, verbele trec dintr-o clasă în alta: a îmbătrâni Ț a-l îmbătrâni (necazurile) (verb de devenire) (verb de acțiune) a se plictisi Ț a-l plictisi (prietenul) (verb de stare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deveni îndeplinește două funcții: pe de o parte, atribuie numelui din structura predicatului analitic sensurile gramaticale proprii oricărui flectiv verbal, pe de alta, dezvoltă în planul semantic al numelui o dimensiune eventivă, în același mod în care o face morfemul diatezei dinamice: Ion a devenit bogat. - Ion s-a îmbogățit. Maria a devenit tristă. - Maria s-a întristat. Au aceeași funcție semantică alte verbe care, prin mutații semantice, dezvoltă o variantă sinonimă verbului a deveni: a ajunge, a se face, a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este un semn că forma verbală s-a deplasat din sistemul gramatical în sistemul lexical. În perechea de verbe uit-mă uit nu s-a trecut, prin pronumele reflexiv mă, de la un sens gramatical la alt sens gramatical, în interiorul categoriei diatezei, ci de la un sens lexical: „Am uitat o carte la tine.”, la un alt sens lexical: „M-am uitat la o carte.” Tot așa, în seriile ur-urez-urăsc, manifestă-manifestează etc. Spre deosebire de rădăcină (temă lexicală), flectivul este mai complex; pentru că însuși planul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flectivului reflectă o realitate de natură semantică (în înțelesul larg al termenului), și anume, faptul că sistemul categoriilor gramaticale ale flexiunii verbale este, în limba română (și, în general, în toate limbile indoeuropene), un sistem concentric; categoriile cele mai largi (diateza, timpul) le includ pe cele mai restrânse (persoana, numărul). Același caracter concentric se manifestă în chiar interiorul unei categorii gramaticale mai complexe, așa cum e timpul. La trecutul indicativului, de exemplu, perfectul este, în limba română, o dimensiune largă, care poate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
c.p) R + Flectiv = R+Flectiv Temele libere dezvoltă în structuri analitice sintagmele finite ale timpurilor compuse prin intrarea în relații, în mod frecvent discontinue, cu morfeme libere - verbe auxiliare. În structurile analitice ale timpurilor și modurilor verbale și ale diatezei pasive în ansamblu, flectivul caracterizat printr-un grad maxim de complexitate funcționează lingvistic la doua nivele, din care unul îl înglobează pe celălalt. La primul nivel, sintagma analitică este constituită din două componente: (1) verb auxiliar-morfem liber + (2) - tema verbului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
forma a doua) are structura verbului liber de care, în limba literară, nu se deosebește. Temele liberetc "Temele libere" Temele verbale libere (infinitiv, participiu, gerunziu) intră în structura sintagmelor analitice din flexiunea verbului românesc pentru dezvoltarea unor sensuri categoriale de diateză, timp, mod împreună cu verbe auxiliare. Tema de infinitiv Intră în structura timpurilor compuse: viitorul I - indicativ: voi + inf. Ț voi cânta prezent-potențial optativ: aș + inf. Ț aș cânta Precedată de prepoziția-morfem a, intră în sintagma infinitivului, formă verbal-nominală: a + cânta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ț să fi cântat perfect-potențial optativ: aș fi + cântat Ț aș fi cântat perfect prezumtiv (timp absolut): va fi + cântat Ț va fi cântat perfect infinitiv: a fi + cântat Ț a fi cântat și în structura tuturor timpurilor verbale la diateza pasivă, când este variabilă în funcție de gen și număr: El este/a fost lăudat - Ei sunt/au fost lăudați. Ea este/a fost lăudată - Ele sunt/au fost lăudate. Precedată de morfemul de (la, pentru) intră în sintagma supinului: de cântat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
CATEGORII GRAMATICALE VERBALETC "CATEGORII GRAMATICALE VERBALE" Complementaritatea funcțiilor denominativă și predicațională din planul semantic al verbului determină un al doilea raport de complementaritate, între dimensiunea sintactică (structura enunțului/textului) și dimensiunea deictică (enunțarea textului) în dezvoltarea categoriilor sale gramaticale, proprii (diateza, timpul, aspectul, modul) sau prezente și la alte clase de cuvinte/părți de vorbire (persoana, numărul, genul). DIATEZATC "DIATEZA" În interpretarea autorilor Gramaticii Academiei, diateza este „forma pe care o îmbracă verbul pentru a arăta în ce raport se află
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doilea raport de complementaritate, între dimensiunea sintactică (structura enunțului/textului) și dimensiunea deictică (enunțarea textului) în dezvoltarea categoriilor sale gramaticale, proprii (diateza, timpul, aspectul, modul) sau prezente și la alte clase de cuvinte/părți de vorbire (persoana, numărul, genul). DIATEZATC "DIATEZA" În interpretarea autorilor Gramaticii Academiei, diateza este „forma pe care o îmbracă verbul pentru a arăta în ce raport se află acțiunea pe care o exprimă cu autorul acestei acțiuni.” (vol,I, p. 208) și se realizează în trei termeni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactică (structura enunțului/textului) și dimensiunea deictică (enunțarea textului) în dezvoltarea categoriilor sale gramaticale, proprii (diateza, timpul, aspectul, modul) sau prezente și la alte clase de cuvinte/părți de vorbire (persoana, numărul, genul). DIATEZATC "DIATEZA" În interpretarea autorilor Gramaticii Academiei, diateza este „forma pe care o îmbracă verbul pentru a arăta în ce raport se află acțiunea pe care o exprimă cu autorul acestei acțiuni.” (vol,I, p. 208) și se realizează în trei termeni: activ, pasiv și reflexiv. Dintre cele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
forma pe care o îmbracă verbul pentru a arăta în ce raport se află acțiunea pe care o exprimă cu autorul acestei acțiuni.” (vol,I, p. 208) și se realizează în trei termeni: activ, pasiv și reflexiv. Dintre cele trei diateze, activul și pasivul sunt definite din perspectiva conținutului: „Diateza activă arată că acțiunea este făcută de subiectul gramatical; „Diateza pasivă arată că subiectul gramatical suferă acțiunea.” (I, 208), iar reflexivul, din perspectiva formei; verbul este în permanență însoțit de un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în ce raport se află acțiunea pe care o exprimă cu autorul acestei acțiuni.” (vol,I, p. 208) și se realizează în trei termeni: activ, pasiv și reflexiv. Dintre cele trei diateze, activul și pasivul sunt definite din perspectiva conținutului: „Diateza activă arată că acțiunea este făcută de subiectul gramatical; „Diateza pasivă arată că subiectul gramatical suferă acțiunea.” (I, 208), iar reflexivul, din perspectiva formei; verbul este în permanență însoțit de un pronume reflexiv: „Verbele reflexive (...) se caracterizează prin aceea că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu autorul acestei acțiuni.” (vol,I, p. 208) și se realizează în trei termeni: activ, pasiv și reflexiv. Dintre cele trei diateze, activul și pasivul sunt definite din perspectiva conținutului: „Diateza activă arată că acțiunea este făcută de subiectul gramatical; „Diateza pasivă arată că subiectul gramatical suferă acțiunea.” (I, 208), iar reflexivul, din perspectiva formei; verbul este în permanență însoțit de un pronume reflexiv: „Verbele reflexive (...) se caracterizează prin aceea că se conjugă după conjugarea diatezei active, dar sunt întotdeauna însoțite
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este făcută de subiectul gramatical; „Diateza pasivă arată că subiectul gramatical suferă acțiunea.” (I, 208), iar reflexivul, din perspectiva formei; verbul este în permanență însoțit de un pronume reflexiv: „Verbele reflexive (...) se caracterizează prin aceea că se conjugă după conjugarea diatezei active, dar sunt întotdeauna însoțite de pronume reflexive în acuzativ sau în dativ.” (p. 209) Introducând perspectiva sensului, în discutarea reflexivului, autorii capitolului observă: 1. Dintre verbele reflexive „puține au conținut specific, distinct de al diatezelor activă și pasivă, de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se conjugă după conjugarea diatezei active, dar sunt întotdeauna însoțite de pronume reflexive în acuzativ sau în dativ.” (p. 209) Introducând perspectiva sensului, în discutarea reflexivului, autorii capitolului observă: 1. Dintre verbele reflexive „puține au conținut specific, distinct de al diatezelor activă și pasivă, de aceea puține pot constitui o diateză aparte.” 2. „Când verbul împreună cu pronumele reflexiv poate fi înlocuit cu același verb la diateza pasivă cu a fi, el aparține diatezei pasive.” 3. „Din punctul de vedere al sensului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de pronume reflexive în acuzativ sau în dativ.” (p. 209) Introducând perspectiva sensului, în discutarea reflexivului, autorii capitolului observă: 1. Dintre verbele reflexive „puține au conținut specific, distinct de al diatezelor activă și pasivă, de aceea puține pot constitui o diateză aparte.” 2. „Când verbul împreună cu pronumele reflexiv poate fi înlocuit cu același verb la diateza pasivă cu a fi, el aparține diatezei pasive.” 3. „Din punctul de vedere al sensului (...), diateza reflexivă nu este o categorie omogenă” și identifică două
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reflexivului, autorii capitolului observă: 1. Dintre verbele reflexive „puține au conținut specific, distinct de al diatezelor activă și pasivă, de aceea puține pot constitui o diateză aparte.” 2. „Când verbul împreună cu pronumele reflexiv poate fi înlocuit cu același verb la diateza pasivă cu a fi, el aparține diatezei pasive.” 3. „Din punctul de vedere al sensului (...), diateza reflexivă nu este o categorie omogenă” și identifică două valori ale reflexivului: • reflexiv dinamic (subiectul participă cu intensitate/intens la acțiune): a se teme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reflexive „puține au conținut specific, distinct de al diatezelor activă și pasivă, de aceea puține pot constitui o diateză aparte.” 2. „Când verbul împreună cu pronumele reflexiv poate fi înlocuit cu același verb la diateza pasivă cu a fi, el aparține diatezei pasive.” 3. „Din punctul de vedere al sensului (...), diateza reflexivă nu este o categorie omogenă” și identifică două valori ale reflexivului: • reflexiv dinamic (subiectul participă cu intensitate/intens la acțiune): a se teme, a se rupe, a-și bate joc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
activă și pasivă, de aceea puține pot constitui o diateză aparte.” 2. „Când verbul împreună cu pronumele reflexiv poate fi înlocuit cu același verb la diateza pasivă cu a fi, el aparține diatezei pasive.” 3. „Din punctul de vedere al sensului (...), diateza reflexivă nu este o categorie omogenă” și identifică două valori ale reflexivului: • reflexiv dinamic (subiectul participă cu intensitate/intens la acțiune): a se teme, a se rupe, a-și bate joc, a se gândi, a-și uita etc. • reflexiv impersonal
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]