697 matches
-
un copil, flămândă mereu de istorisiri... -Ți-am povestit cum alergau ai mei într-un an după mieluțul menit de Paști? se iți din tăcere bărbatul. Dar degeaba! Parcă le știa gândul! Nimerea cotloane tainice în saivan de nu-l puteau dibui, mai cu seamă din vina oilor ce-ar fi vrut să-ncapă și ele acolo. Eu îi fermecam din priviri punând opreliști urmăritorilor. Întârziam așa împlinirea sorții. Eram copil de-o șchioapă și tare mă bucuram de miel! Născut devreme
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]
-
făcea drum și venea în vizită mai zilnic, dar venea să spioneze, dacă tata este acasă, să-l poată denunța, ca să-l cheme plutonierul Foca la “post”. Oricât s-a ferit tata, până la urmă, într-o zi, tot l-au dibuit. El venea de la cariera de piatră aflată în zona satului Vânători, aparținător comunei, cu căruța plină de pietriș spre șoseaua locală, să scape de obligațiile față de primărie pentru care era șantajat cu aderarea la ceape. Refuzând în continuare semnarea adeziunii
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > ADRIAN BOTEZ - OLIMPIADE FURATE (POEME) Autor: Adrian Botez Publicat în: Ediția nr. 2021 din 13 iulie 2016 Toate Articolele Autorului OLIMPIADE FURATE purtând pe frunte nimburi stinse ieri machiaveliți - diavolii-au dibuit sindromul: din evanghelii de bandiți citesc stingheri - ei își dau seama: premiant e omul! de-atâta crimă - farsă - prăbușire n-ar fi în stare dracii-n veșnicie...: nu mai sunt vrednici nici în schilodire de Adevăr - Sfințenii și Mândrie! ...o
OLIMPIADE FURATE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380561_a_381890]
-
fruntea înaltă și brăzdată se plimbă nervos, își adună gândurile risipite, le ordonează și - fulgerător - le transcrie. Este mereu într-o febră a creației care nu cunoaște răgaz, este mereu într-o afirmare a fecundității care nu cunoaște odihnă”, îl dibuie din aduceri aminte Radu Beligan în Contemporanul din 25 martie 1966. „Mă pricepeam oarecum și în pictură. Chiar nu știu cum de n-am ajuns pictor. Călătoream și eu cu șevaletul prin insule, țări și orașe. Dar afurisitul de teatru m-a
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
NU VOTĂM, RĂU-N ȘI MAI RĂU SCHIMBĂM! Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 2174 din 13 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să fie o fatalitate că nici după aproape trei decenii de democrație originală, românii încă n-au dibuit calea binelui și prosperității generale? Ori suntem predestinați să rătăcim vreme de 40 de ani prin pustiul istoriei noastre contemporane, astfel făcând dovada că parabola biblică cu rătăcirea evreilor prin pustie nu-i o ficțiune (vasăzică istoria se repetă în
DE VOTĂM SAU NU VOTĂM, RĂU-N ŞI MAI RĂU SCHIMBĂM! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381034_a_382363]
-
pe tâmple steme./ Făt-Frumos, ți-au pus în mâini hanger./ Și-au cules, din pana ta, blesteme,/ viscole și răzvrătiri de cer...// Ci, netrebnic, eu adulmec zării/ pașii tăi pe unde te-au fost dus/ și-nsetat pe drumurile Țării/ dibui urma ta de blând Iisus./ Caut picurii de sânge, neșterși încă,/ ai crucificării pe furtuni/ și sărut lumina lor adâncă/ și-i ating cu mâini de rugăciuni.// Umbră care trepte-nalte suie,/ dăruind azur din mâini subțiri,/ sfânt, bătut, pe
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
nu ierta nici o pasăre zărită pe gard, pe vreo creangă ori pe streașina casei. O ajutase la un moment dat pe bunică-sa la stârpirea șoarecilor din beci. Se strecurase cu frenezie printre butoaiele pivniței și, adulmecând ca un copoi, dibuise imediat cuibul rozătoarelor. Cât suferise că nu-i putuse prinde pe cei mari, scăpați de zgomotele căutării! Se mulțumise și cu orbeții neîmbrăcați, rămași în culcuș fără apărarea părinților. Îi vârâse degrabă într-un sac, aruncând bietele lighioane în focul
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
făcea drum și venea în vizită mai zilnic, dar venea să spioneze dacă tata este acasă să-l poată denunța ca să-l cheme plutonierul Foca la “post”. Oricât s-a ferit tata, până la urmă într-o zi tot l-au dibuit. El venea de la cariera de piatră aflată în zona satului Vânători, aparținător comunei, cu căruța plină de pietriș spre șoseaua locală, să scape de obligațiile față de primărie pentru care era șantajat cu aderarea la ceape. Refuzând în continuare semnarea adeziunii
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
florale și geometrice. Îmbrăcămintea oamenilor, pentru astfel de sărbători era deosebită, țesături albe cu cusături migăloase; a făcut o scurtă pauză, după care a continuat cu un oftat: aveam talent și pictam, desenam, potriveam bine culorile, că cei mari mă dibuiseră și mă foloseau pentru așa ceva, la ocazii. Am să vă desenez, din aduceri aminte, o cămeșă bărbătească, ce se purta pe dedesubt, pe sub cojoacele de oaie sau paltoanele groase din postav negru sau maro închis, la petreceri cu vreme friguroasă
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
care se tot amâna, amâna ... Era, adicătelea, acel mijloc „necizelat și neprincipial”, sigur nepedagogic, care grăbea trecerea la „copilul matur” la care tot tânjeau și pe care viața pe culoarul căreia se înscriseseră era prea complicată ca s-o poată dibui de la sine. Sau, să poată măcar să-i treacă de avatarurile unei atari secesiuni, de barierele unei astfel de împărțiri cumva dizgrațioase și poate impopulare. Zicea, îndeobște la sfârșit de an școlar (dar parcă și la sfârșit de trimestru) pentru a
GHEORGHE CONSTANTIN de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371210_a_372539]
-
întâmplător, în aceeași dimineață, preocupate fiecare de interesele ei. Privind-o acum, Becky simți încă o dată că neliniștea s-a întors și se așezase alături. „Dacă o pierd?” o străbătu nu pentru prima dată gândul acesta... Închise repede ochii și, dibuind cu piciorul, căuta atingerea, contactul cu Aiala prin mângâierea tălpii. Ca și altădată, buzele calde răspunseră cu sărutări gingașe pe netezimea piciorului ei. Rațiunea o răsplătea pe Becky: bagajul, bagajul genetic al Aialei își are originea în moștenirea părintească... și
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
acest capitol: Vauvernague crede că «Maximele oamenilor dau pe fata inima lor», așa că lectură cărții «Înger cu coarne» poate oferi, într-o addenda virtuală, si portretul medicului Schor: un blajin înzestrat cu ascuțit simt al umorului, deosebit de sensibil, capabil să dibuiască cele ascunse dincolo de aparente, moralist «cu mănuși», care nu apelează la sentințe contondente, ci la terapia subtilă, inteligență, a umorului fin - până la urmă, tot coroziv. (...) Schor scrie în tonalitate ștrengăreasca. Ai senzația că ți se face mereu cu ochiul, fiind
LANSARE DE CARTE LA EDITURA NIRAM ART DIN MADRID – DOREL SCHOR „COSTUMUL LUI ADAM – ASCUNS DUPĂ CUVINTE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348866_a_350195]
-
alunecos. Pământul clisos se ține de ghidușii; mai, mai, să-i fure încălțările sau să-l trântească. Lui însă nu-i pasă; s-au hârjonit și altă dată și a învățat să-l biruie. Înaintea sa, nu vede mai nimic, dibuiește cu vârful bocancilor smocurile de iarbă de pe marginea potecii și adulmecă (asemeni unei jivine) miresme cunoscute: de fum, de așezare omenească. Între două rafale, când vântul se mai domolește, îl ia în primire ploaia. Nici ea nu se poate stăpâni
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
lucind pe firele de iarbă, fuioare de pâclă ieșind prin crăpături. Picăturile cernute pe chip: pe obraji, pe gene, pe buze, îl acoperă ca o mască subțire, umedă și lipicioasă. Stropii fini se adună firișoare-firicele și alunecă mișelește pe gât, dibuind locurile călduțe pitite sub haină. Zgribulit, singuraticul își ridică ușor umerii și își pleacă și mai mult chipul îndesându-și protector gâtul la adăpostul gulerului. E îndârjit. Nici ploaia, nici vântul, nici umezeala, nici întunericul, nimic din toate acestea nu
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
organigrama lumii, oamenii se numără până la unu!”... Numai tu, numai tu... hai cu mine, draga mea!”... ”Îndrăznește! Sparge clepsidra cu silabe, să curgă timpul și să se închege versul... Cântă, fato!” Se dezmetici cântând și adunând cioburile clepsidrei sfărâmate. Le dibui chiar și pe cele din cel mai ascuns cotlon. Toate, strânse într-o grămăjoară, au încăput într-un căuș de numai ”21 de grame”: bucăți de hârtie mototolită, fotografii rupte, mesaje ciunte, amintiri frânte, întâmplări. Una câte una, le-a
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
trecutul, dar și viitorul ne doare. am avut încă din timpuri o țară sfântă peste care treceau îngeri, cu păsări și sfinți, avem ciocârlia care și astăzi ne cântă, am avut străbuni, bunici și părinți. mâinile noastre de-atâta timp dibuie, picioarele își caută pierdute cărările, s-au rătăcit prin lume flăcăii țării, așteptând trenul speranței prin toate gările. visăm cum sângele din vinele noastre curge frumos ca un râu dunărean și din el cresc flori la fereastră în glastre, noi
NOI, VISĂTORII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 655 din 16 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345140_a_346469]
-
-n pântece. Cu slabe puteri încercă o apărare. Și-acoperi instinctiv capul cu brațele, își îndoi trunchiul, sperând că-și poate păzi plexul și ficatul. Nevrednicii atacatori diminuaseră furia, obosiți. Încredințat că efectul izbiturilor era cel scontat, unul dintre vagabonzi, dibuindu-i rucsacul căzut, se și retrăsese căutând cu înverșunare în el. Celălalt însă, mecanism stricat, continua să-l mențină la pământ articulându-i din când în când câte un picior, cu fața întoarsă spre lucrul avid al primului, fără să
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
obișnuit deja cu năvala schimbărilor. Învăță odihna stând în picioare sub lumina tot mai palidă a senzorului. La câteva palme de el, oglinda, fosta ușă a băii, părea să-l ademenească tremurând un contur străin. Ar fi încercat să-și dibuiască propriul chip, de-ar mai fi avut vreun dram de curiozitate. Dar, nu! N-avea cum... Împuținat, lipsit de reacții... Avea ochii slăbiți și aproape imobili părând să se fi uscat odată cu aerul. Abia de-l mai slujeau. Nici veștile
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
putut împiedica. La o trecere peste gard i-am întins mâna Adelinei s-o ajut. Ea acceptă gestul cu emoție. Îmi dădu mâna, după ce mai întâi își scoase mănușa. Ajungând la Observator, am descuiat știutele lacăte pe care le-am dibuit pe întuneric, căci felinarul nu mă ajuta mai deloc. N-am mai pierdut timpul și le-am prezentat tot ce se putea vedea în mansarda aceea în care se afla telescopul. Am făcut toate demonstrațiile folosind lunetele, mai ales acelea
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
este vorba de termeni științifici, nume, denumiri... sau se prescurtează cuvintele până la a le mutila, sau, iar aceasta cel mai adesea, se scrie fără diacritice iar cititorul dacă habar nu are de un cuvânt, are a merge la ghicitoare ca să dibuiască diacriticile fără care un termen, un nume, o denumire pot fi confuze... Iată, așa apar cărțile „recuperate” de Internet. Cum să ne putem baza pe ele?! Spre lauda lor, a autoarelor Alina Constantinescu și Oana Popescu, se va așeza de-
LANSARE CARTE PENTRU COPII CU PROBLEME ALERGOLOGICE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376649_a_377978]
-
cele mai întunecate cotloane trăgând cu urechea și la semenii săi, dar și la complotiștii muritori. Bănuia că printre ei se află mulți trădători pe care i-ar putea ademeni de partea sa. Și iată că undeva în acest ținut dibui patru făpturi umane. Două dintre ele erau rotofeie, cu burțile cât butiile și haine alese - boieri uneltitori împotriva lui vodă -, precum și doi tineri vânjoși, căpitani orbiți de strălucirea aurului oferit de trădători. Prima reacție a vampirului fu să dea o
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
bat nucul ăsta! Trist zâmbește și-și ascunde trăirea. Un fior îi crestează durerea pe față. Și-aruncă pe dată-nlăcrimatul azur al privirii deoparte. Îi mângâi cu ochii părul și cimpii albi și pufoși din barbă, luxuriantă invazie de colilie... Dibuiesc prăjina printre ierburi arse de toamnă și, neostoit, dau în crengi. Nucile cad speriate de băț sau de gândurile mele?! -Cum e cu școala? mă văd iscodit, prins în gând. Mi-ai promis izbăvire, nepoate! -Peste-o iarnă voi fi medic
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
Ison le ține chiar Zeus cu fulgeru-n mână! O creastă de val aduce țărmului ofrandă un trup într-o plasă de alge. Puținii pe-aici devin mulțime de oameni, chemați de-ntâmplare... Ce nebun să facă surfing pe-așa timp? Dibuiți un salvamar! Chemați 112! Oare trăiește? De unde să fie?! N-avem nici un doctor?! Aflat de mult lângă trupul zvârlit de furia mării, mă ridic. Ca la școală îmi salt brațul rostind abulic Prezent! Ființa întreagă îmi urlă! Un răget de
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
acum un rost, întemeiând o familie, cum s-ar spune. Acum în România se poartă autosiguranța decentă, nu obraznică, așa cum era la modă pe la începuturile democrației noastre pubertare. Să fim depășit oare situația umilului învățăcel, poziția copilului ignorat, până își dibuiește singur, pe pipăite, drumul? Oare am ajuns în fine la vârste mai coapte? Și dacă da, atunci oare plătim asta cu prețul renunțării la candoarea tinereții noastre naive, de popor vesel? Am fost absolviți de răspunderi serioase până acum. Ce
ROMÂNIA ÎN VIGOARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375278_a_376607]
-
dar și de măiestria meșterului gitan. Și cum fascinația câștigului aduna pe toți românii gură-cască, de ce n-aș fi aruncat și eu plasa norocului !? Că, până la urmă, toată chestia era pusă în mișcare de nițică șmecherie...Și părea c-am dibuit-o ; așa că, hai să-mi drămăluiesc norocul, oleacă măcar ! - Hai, domnu`, te bagi ? Și : m-am băgat... Și-am rămas lefter popescu ! - Vă rog, dați-mi-napoi, măcar banii de mașină ! - Nu poci, DOMNU`! Nu poci să bag mâna în
LEFTER POPESCU REDIVIVUS SAU BUZUNARUL PROSTULUI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372766_a_374095]