564 matches
-
întru veșnicie. IIItc "III" Aici, la „poartă împărătească“, îmi spunea el, la „poarta ortalelor“ și la „poarta fericirii“, în întreite țarcuri de piatră, au furnicat miile de ieniceri, bostangii, hadâmbi albi și negri, cadâne și roabe negre din Sudan, pitici diformi și muți cu frânghioare de matasă, înconjurând cu slujba lor prea plecată pe măria sa padișahul, cel mai strălucit între măririle pământului, biruitorul semințiilor, umbra lui Allah pe pământ. Firește, această slujbă privea nu atât treburile împărăției și ale noroadelor, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o iubise cu atâta pasiune... Plasa era mult prea mare și prea grea, desigur, ca să o poată arunca un singur om după o pasăre și zbură doar câțiva metri până să cadă pe pământ cu o bufnitură surdă, un morman diform de sfoară de nailon. Stârnind un curent ușor în dreptul urechile sale, porumbelul verde se înălță și, sub privirile sale îngrozite, zbură, pe deasupra capului său, cine știe unde. La naiba! brigadierul izbi cu pumnul în palmă. La naiba, la naiba, la naiba. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Tineri care joacă șah pe capotele mașinilor parcate. Un tatuaj. Un tatuaj palid pe un braț palid. Tineri și bătrâni, sănătoși și bolnavi se amestecă unii cu alții ca niște adevărate miracole americane, cu bani și fără bani, frumoși și diformi, minuni de foc și gheață ale Manhattan-ului. Unii din ei sunt într-un grad avansat de ruină. Tăticu, dar ar putea să investească ceva bani în ei, să treacă la renovare. Dar mie îmi place ca varietatea să fie cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nevastă de cetățean onorabil, cu o eșarfă neagră și geantă de lac, cu o față îngustă, afaceri prin geamurile deschise, după care se strecura înăuntru împinsă de frica ei lucrativă. O alta e grasă și blondă, înțolită cu un palton diform de om sărac. Glumești, mi-am spus eu când am bunghit-o prima dată făcându-și rondul. Și cu toate astea trebuie să recunosc că pipița câștigă bine din afacerea asta. Nu o dată am văzut-o aleasă din grupul celorlalte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
propriei sale uri ucigașe față de invizibilul însuși”8. Dar sensul acestei suferința este iubirea însăși, deoarece, așa cum afirmă Fericitul Augustin (Predica 27, 6) desfigurarea exterioară a lui Hristos exprimă frumusețea lăuntrică. „Dacă El nu și-ar fi dorit să devină diform, nicicând tu nu ai fi redobândit forma divină pe care o pierduseși”.
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
a trezit tot în vis, cu senzația că viața îi era stoarsă din trup. Atunci s-a zbătut, s-a zbătut ca să scape cu viață și, în timp ce făcea asta, Livia se transforma încontinuu în tot soiul de chestii umede, puturoase, diforme și lunecoase. El n-o putea prinde și în tot acest timp strânsoarea ei devenea tot mai aprigă. Chiar înainte să leșine, a reușit să rostească următoarele cuvinte: — Ești bătrână, Livia. O hoașcă bătrână. N-o să mai găsești niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dar Dolores nu arăta nici un semn de dezaprobare, ci stătea timidă în fața lui, cu o mână odihnindu-i-se pe jumătate întâmplător în locul unde i se împreunau coapsele. în întuneric părea mai puțin zbârcită, iar trupul ei cocoșat, mai puțin diform. Virgil întinse un braț, iar ea veni spre el, poticnindu-se, ca să ajungă pe pământ, să se întindă, să stea nemișcată, și totuși primitoare. El o sărută. La început mâinile s-au arătat leneșe, leneșe și nesigure, învățând încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
amărăciunea. Vultur-în-Zbor se îndepărtă, luând-o spre colibă. îl lăsă pe Virgil Jones cufundat în gânduri, iar acesta absent rupse în două niște crenguțe. PAISPREZECE în condiții normale Vultur-în-Zbor ar fi simțit o simpatie instinctivă față de doamna O’Toole, așa diformă cum era. El însuși îndurase împunsăturile sociale adresate ciudatului. Ei doi ar fi trebuit să aibă multe în comun. Știa acum și de ce n-aveau. Dacă Virgil Jones avea dreptate când zicea că muntele Calf nu putea, nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
alta. Exterioare grosolane, pătate de umezeală, ceață și timp, mâzgăleli cu var murdar și stângăcii arhitecturale, totul supraviețuind sfidător, în pofida țiglelor strâmbe și a ușilor dărăpănate. în jurul caselor, străzile. Linii prăfuite de viață rotindu-se și împletindu-se printre casele diforme, venind de nici unde, învârtindu-se la nesfârșit și având un singur scop: existența însăși. Orice loc trebuie să aibă străzi: spații goale între gropile acoperite. O singură stradă, numai una, era mai de Doamne-ajută. Un bulevard cu piatră cubică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cândva? — Nu știu. Nu cred. N-am avut de-a face cu vânzări de-astea. Îl cercetam și eu mai atent. Începuse să mi se pară și mie figura lui cunoscută. Un individ înalt, solid, bine construit, pornit acum spre diform. Vorbea repezit, parcă ar fi avut mai multe cuvinte decât era în stare să rostească, și vorbele-i se revărsau șuvoi din el, fără să le mai poată stăpâni. O veveriță țâșni din stânga noastră și se pierdu în ierburile dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Fără timp, fără duh, fără corp. Tristețe a coborârii, poate, dacă ai simți-o. Dar nu simți cum cobori. Simți doar cum hălci de text se tot adună, se ordonează și se reordonează continuu, într-un multiform și policrom, încă diform, alt text. Gioarse de text se împreună, spre a se răzleți iarăși, dintr-odată revene. 30tc "30" M-am despărțit de Vichi din frică. Acel soi de teamă difuză care intrase în mine - nu numai eu eram otrăvit de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a grotescului, spargerea și restructurarea realității familiare joacă un rol extrem de important. Reprezentări istorice ale urâtului în literatură și artele plastice Antichitatea Transpunerea artistică are puterea magică de a transfigura și de a investi cu frumusețe artistică urâtul natural, anormalul, diformul. Această însușire magică a artei l-a făcut pe Pascal să o denunțe ca “vanitoasă”, întrucât mijlocește un paradox: ne face să admirăm ceea ce disprețuim în realitate. La greci, imaginile încep să fie apreciate pentru frumusețea realizată în ele însele
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Biserica a evidențiat, mai ales în slujbe și predici funcția lumii de dincolo, creată de Dumnezeu spre a corecta inegalitățile și injustițiile societății terestre. În Il pane selvaggio, Piero Camporesi, vorbind despre imaginea lumii celeilalte, notează: “(...) o optică populară a diformului, a excesivului, a hiperbolicului (sau a miniaturizării), a monstruosului, a debordantului, a informului, [o optică în care] haoticul învinge desenul rațional ce presupune un centru, (...) raporturile temporale și spațiale se pot răsturna (...).” Înainte de toate, păcatul a fost povestit mai întâi
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
prin lemnul casei și ne-am uitat unul la altul În timp ce ne ridicam În picioare. Imediat, scumpo, strigă tata. Am pus ambele căni În chiuvetă și am trecut rapid pe lângă tata În timp ce alergam sus să schimb o pereche de pantaloni diformi cu alta. Până când mi-am dat cu o perie pe păr și m-am uns cu niște vaselină pe buze (aceleași buze pe care Sammy le sărutase cu nu mai mult de douăzeci de ore În urmă), am auzit deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Cetății, erau și canalele tuturor drenajelor, dar și plutirea tuturor emanațiilor sentimentale, care îi dau respirația aceea încărcată adesea, alteori plină de ebrietaic, sau volatilă ca un lirism. Acum nu-i mai putea recunoaște. Se depărtaseră. Păreau laolaltă o pată diformă de umbră mobilă prin umbra orașului. în blocul acela nedeslușit, era cuprins vânătorul amețit de praf de pușcă și prada cu mirosul calci al cărnei răscolite de alice. Un dine hoinar își trecu pe lingă ei umbra scundă. Icniți în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Apoi, Fender Greene și monitorii își întorc atenția asupra inițierii bobocilor și el este liber să se ducă în camera sa. În cameră, găsește un băiat cu părul închis la culoare, care încearcă să scoată niște sunete dintr-o chitară diformă. Partea nefolosită a încăperii este umplută miraculos de cărți și tablouri și de alte obiecte mai puțin obișnuite, cum ar fi o mașină de scris și bustul de bronz al unui bărbat cu o barbă ascuțită. Băiatul se oprește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ne deșteptăm în zori zâmbind a împlinire. Ninsorile de altădată sunt uitate! Liniște neliniștită într-un amurg de gând Am rătăcit un vis, Aud stele plângând... Mi-e sufletul proscris. Tăcute rime dorm Sub măști de carnaval Cu zâmbet slut, diform, Visând plutiri pe val. în infinite zări Se risipesc trohei, Se tânguiesc chemări, Dar muți sunt ochii mei. Lira am îngropat în veșnice tăceri. Cândva, de-mi va fi dat Vor fi și primăveri. Trecutul apus Urlă sinistru în urechi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
spre dispariția formelor coerente. Eu nu concep ca din tragedia unui oraș distrus de bombardament domnul Picasso să facă artă abstractă. Moartea și suferința nu sânt abstracte, iar țipătul unei femei nu-mi apare în conștiință sub forma unor mâini diforme ridicate în sus și a unui chip scălâmbăiat cu ochii puși de-a curmezișul figurii. Nu trebuie intitulat un asemenea tablou Guernica. Și încă Picasso nu e un exemplu convingător, fiindcă el a pictat admirabile pânze cu femei și copii
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ca niște insule, la fel cum fuseseră și în timpul shogunatului, iar o anumită alee lungă și îngustă încă își mai merita cu prisosință vechiul nume, Strada Scursurilor. Copiii din vecinătate năvăleau de pe aleile dintre zidurile grosolane care șerpuiau pe sub streșinile diforme ale caselor cu un singur acoperiș. Cu bubele, eczemele și nasurile lor mucoase, alergau pe străzi ca niște gigantice insecte înaripate. — Au venit misionarii! strigau copiii. — Trec preoții de la Templul Namban cu o colivie mișto! Cei trei misionari râdeau auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de talangă veche? Unde îmi îndrepți pașii? Un suflet de înger mă retrage din așa zisa disperare, atingându-mă ușor ca și cu o aripă străvezie... E ora de desen... Creioanele alunecă melodios pe foia imaculată și se ivesc forme...diforme...case îngrămădite cu acoperișuri șubrede, copaci îndoiți de vremuri...o frumusețe ...suflete de copii înșirate în razele de soare...Copilul insistă: -Am terminat, domnișoara... Îmi zâmbește complice...Și eu văd că-s tot acolo în lumea aceea de basm și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o iubise cu atâta pasiune... Plasa era mult prea mare și prea grea, desigur, ca să o poată arunca un singur om după o pasăre și zbură doar câțiva metri până să cadă pe pământ cu o bufnitură surdă, un morman diform de sfoară de nailon. Stârnind un curent ușor în dreptul urechile sale, porumbelul verde se înălță și, sub privirile sale îngrozite, zbură, pe deasupra capului său, cine știe unde. La naiba! brigadierul izbi cu pumnul în palmă. La naiba, la naiba, la naiba. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Apoi sfera fu deschisă și, În loc de lichidul roșu, conținea un ou mare, frumos, alb ca zăpada. Femeile Îl luară și-l puseră jos, Într-o grămăjoară de nisip galben, până ce oul se deschise și din el ieși o pasăre, Încă diformă și sângerândă. Dar, adăpată cu sângele decapitaților, Începu să crească sub ochii noștri, devenind frumoasă și strălucitoare. Acum decapitau pasărea și o făceau scrum deasupra unui mic altar. Câțiva făceau din cenușă o pastă, turnau pasta aceea În două tipare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
seara, după care cei mai bazați chemau un taxi și se prăbușeau în el. Cioflingarii, majoritar tineri, care mâncaseră cel mai cu spor - să bifeze problema asta pentru o săptămână -, nu aveau altceva de făcut decât să-și târâie burțile diforme peste pășunea din fața școlii, până la stația lui 102. În acele clipe toată lumea era mulțumită, chiar și organizatorul festinului, care trebuise să se împrumute de la bancă pentru a face față apetitului intelectual al colegilor săi. Ce importanță mai avea chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
intrarea artiștilor? se alarmează Dan. E... Manu Mircea. Indianu'! Curistu'! Nosferatu'! Caută clienți! îi răspunde Fratele. Cel pomenit de Avocat, zis și Napoleon Bucevski, Spărgătorul de Buci, alias Elton John, reîntruparea lui Bucifal, poponarul oficial al elitelor intelectuale orășenești, profilat diform pe peretele așezământului muzical, pare să nu-i zărească. El e! Rânza lui, de popozaur! Ori e băut, ori a fumat iarbă. Sigur e dropsat! Nu vede, n-aude! se destinde Vierme. Bun! Cum spuneam... Repede, repede, mai repede, că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
smuls. Un gemuleț lateral se spărsese și lumea aceea minusculă nu se mai închidea cum trebuie asupra ei. Am intrat din nou în casă și m-am afundat în coaserea unul de altul a unor petice de pânză colorată. Goală, diformă, Zizi zăcea lângă mine cu fața în jos. Venirea fetelor, după care fugise între timp Marcel, mi-a dat altă senzație: ciudată, dureroasă, imposibil de înțeles. Parcă hibernasem o vreme și-acum mă trezisem într-o lume diferită de cea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]