586 matches
-
vampirii standardizați din producțiile hollywoodiene. Nu e, adică, un bărbat bine, cu părul negru și fără pic de mătreață, cu ochi mari și sângerii, cu doi colți sticlind scurt în gâtul victimelor preponderent feminine. Este o alcătuire gelatinoasă, un "fluture diform și uriaș", o pisică de mare (de văzduh) care plutește halucinatoriu pe deasupra capetelor și pătrunde fulgerător în sângele cald al receptorului. Contactul cu Pampu, prima lui "gazdă", nu-l va uita niciodată, iar moartea tânărului e văzută cu întristare. Vampirul
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
dacă e castă, își va îmbrățișa bărbatul cu afecțiune, trezindu-se din somn. * Roiala ca de fluturi a femeilor la țară, mai ales, în jurul mortului, la priveghi, atracția lor mai puternică decît a bărbaților. Două fete urîte, dizgrațioase, cu figuri diforme, de vreo 16-18 ani, ținîndu-se de mînă, vin țopăind spre mine, ca într-un coșmar, se opresc, mînă în mînă, și amîndouă, într-un glas, uitîndu-se la mine fix, zic: "Vrei să fii simpatiul nostru?"...M-am plimbat cu ele
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
mijlocul fluviului, în ziua aceea fusesem invitat, împreună cu alții, s-o vedem pentru ultima oară, înainte de a fi inundată. Toți se retrăseseră, pe gânduri. Numai eu zăboveam... Și atunci s-a apropiat de mine o fată, o turcoaică, urâtă, strâmbă, diformă, având mințile rătăcite, și borborosind ceva ce cu greu înțelegeam... Fata bătută de soartă, scoțând în cele din urmă un muget lung-lung, a întins insistentă brațul spre mine, cu gestul acela elocvent când ții să dai, să oferi cuiva, ceva
Darul turcoaicei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10723_a_12048]
-
atât de prost încât îți vine să crezi că mult trâmbițatul scandal legat de homosexualitatea protagonistului e încă o scorneală publicitară. Regizorul ia un personaj istoric și-l modelează, ca pe plastilină, în atât de multe direcții încât rezultatul e diform prin excelență. Întâi și întâi, Stone își bate capul să respecte adevărul istoric, ceea ce, având în vedere enorma cantitate de scrieri despre Alexandru Macedon, e suficient de dificil. Dar nu se oprește aici. Notele de producție te informează că Stone
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
percepții distorsionate a realului. Dar, la urma urmei, această obiecție poate să nu fie altceva decît un reflex optzecist... Altfel, un poem cum e Cu simțurile jumătate în somn rămîne o notație frumoasă și sensibilă: "Soarele are acum un contur diform / ca o monedă veche într-o dimineață / în care ai ieșit să te privești în rîu, / desculț, cu simțurile jumătate-n somn. // Vipera pe faleza de marmoră albă, / vipera roșie scînteietoare dormea. // Deasupra sa un nor de argint își lăsa
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
este în fapt decât anunțarea unei metode fără intenții polemice. Aproape jumătate din carte le este dedicată marilor ignorați ai romantismului: filosofii naturii, psihologii de la sfârșitul secolului XVIII, începutul secolului XX. Portrete excelente pătrund în biografiile autorilor respectivi: Lichtenberg era "diform, suferind din cauza urâțeniei sale, înzestrat cu o nepotolita senzualitate". Figuri esențial romantice domină Germania în acea perioadă. Aflăm lucruri despre Ritter, "cel mai straniu și mai tulburător" dintre toți, prietenul intim al lui Novalis. Troxler, "irascibilul helvet", polemizează neobosit cu
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
demon, Horațiu Mălăele i se strecoară în ungherele cele mai ascunse ale sufletului: privirea sa lucidă scoate la suprafață slăbiciuni de caracter, ura, sila de sine și prostia, dar pe măsură ce ele se conturează în fața noastră, brusc demonul devine om, iar diformul se îndulcește: are loc transfigurarea. Artistul știe să dreseze slăbiciunile umane, dar știe să mângâie și să alinte. L-am întâlnit înainte de premiera spectacolului O scrisoare pierdută, în foaier-ul Teatrului Național din Iași, unde actorul avea un vernisaj de
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
bun. Oricâtă bunăvoință am fi avut. Dar nu era ceva pe care noi să-l putem înțelege. În afara lui Andre, mai era Bobby care cânta la chitară, diapozitive proiectate pe fundal și alți trei dansatori, niște tipi normali însă, chiar diformi, trupuri lipsite de frumusețe. Nu dansau, dacă nu cumva mișcarea aceea după niște reguli și un plan precis nu însemna dans. Din când în când, basul lui Bobby se amesteca cu alte sunete, înregistrate. Strigăte la un moment dat și
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
à la Márquez etc.) și despre sensurile culturale și simbolice ale acestui roman. El mustește de asemenea sensuri, aș spune chiar că este prea încărcat de ele. Povestea - călătoria sălbaticei Amanda spre întâlnirea cu elefantul visat, apoi povestea fiului ei diform, Roro, care va semăna atât de bine cu un elefant și care va avea harul de a coace prăjituri nemaivăzute, vrăjite, călătorind buimac pe urmele mamei și apoi ale elefantului-tată, în căutarea împlinirii destinului său - este povestea unor călătorii, dinspre
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
avem a face cu un preambul al epocii care sta să vină. Dacă „pietrificarea” constituia o modalitate reflexă a defensivei, poetul cultivă cu predilecție tablourile sumbre ale unui imaginar ce rima anticipat cu realitățile abia incipiente ale catastrofei totalitare. Imaginile diforme, înspăimîntătoare transcriu avant la lettre infernul în care istoricește intram: „Copacii iadului umbra’n mine-și revarsă,/ Baltă de bitum, miere neagră și arsă./ Copacii iadului cu răni canceroase/ rodesc stele de mare și viermi de mătase”. (Voo-doo). Moartea apare
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
ori, în cazul în care nu-și va înăbuși vitalitatea și prospețimea, un monomaniac fanatic. Aproape întotdeauna ce-i prea mult strică. Sau se transformă într-o caricatură ce slujește un adevăr de-o clipă, dar și un triumf al diformului asupra formei. Observat de departe Défence-ul e o caricatură. Văzută de aproape muzica lui Racot are semnalmentele unei obsesii interioare.
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
de sînge/ rămase ca un mușchi pe scoarța stejarului/ sau la pumnii strînși/ care se desfac încet/ și se-apropie// nu știu cum să-ți explic“ (nu știu cum să-ți explic). tatăl bosonilor, un poem din secțiunea secundă, anunță auto-persiflant maelström-ul final, „discursul diform incapabil să urmeze-o retorică sau o poetică/ paralogic/ întrerupt de gemete și horcăieli de fîsîituri/ adeseori indecente de strigăte și sughițuri/ de repezi aglutinări și/ tăceri succedate de explozii“. Discursul vorticist și extensibil (fragmentele au ca titluri &&&) adună, teoretic
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
sau fără) mâini și picioare, capete roșii, rotunde care plutesc pe fondul în culori aprinse, monștri cu mai multe capete, capete cu mai mulți ochi, cruci, figuri geometrice, broaște valsând, insecte văzute la lupă, plante anemice, pictează orice. Omuleții aceștia diformi, viu colorați (sau reduși la o simplă silueta neagră) dansează, jonglează, se plimbă cu familia, se luptă (fără scop), merg la scoala, iată-i chiar la ora de sport, aleargă, se lasă dominați de un “maître d’école” tiranic, cu
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
înseamnă viață”, deseori semnalizate prin italice) și volutele metaforice, care bemolizează, cum spuneam, „frica” („Mai alerg doar ca să scap de lucrurile pe care leam aflat despre mine. Încă un an din care am păstrat doar câteva urme de mascara, alungite, diforme”). Sunt, așadar, puține note acute în carte, iar una dintre ele este reprezentată chiar de final. Aleargă înseamnă, în ultimă instanță, gestul de supraviețuire prin scris (scrisul ca alergare), atunci când toate celelalte văluri - care marchează adaptarea/ integrarea socială - se reduc
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
jos, În neant, acest efort al rupturii, mă Înalță pe o noua treapta. Eu parcă aș fi Încadrată Într-un paralelipiped de piatră și piatra aceasta gri și murdară Înseamnă ura. Dacă dau jos câte o bucată din acest trup diform În lumea visului, În realitatea minții Înseamnă că am urcat o treaptă. Da, da, am urcat Încă o treaptă! Nu mai sunt În deșert, sunt Într o altă realitate, Într-o altă existență a minții. Ura prin acest trup de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Și iată nu mă lupt cu el, așa cum m-a sfătuit sfânta carte, Ci îmi ascut gândirea pe cuvintele rugăciunii Până în sămânță ultimă a vieții, Până când vine învierea. 2 Ce lumi de zelul singurătății pline, Și noaptea purtătoare de cuvinte diforme, Laudă de moarte dezgolindu-mă vine Din văzutele, nevăzutele forme. Cine am fost, în genunchi și vasal Ce adapă a cuvântului cosmogonie Sau praful stelei focului letal, Cel care precum somn și vis învie? Am fost divinul unei alte limbi
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
volumul și înălțimea sunetului pierdut și somnul cald aidoma vinului (un aparat de înregistrare) un nonsens și-apoi altul și altul într-o scurgere sacadată cum a apei la chiuveta defectă la un moment dat la fereastră un chip straniu diform cum un sentiment vechi și se-aprindeau becuri lumini mici mici de tot la care nimeni nu s-ar fi gîndit trupul său drept liniștit implacabil întins în pat doveditor ca o chitanță. Ars moriendi Să mori încetul cu-ncetul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
jos, În neant, acest efort al rupturii, mă Înalță pe o noua treapta. Eu parcă aș fi Încadrată Într-un paralelipiped de piatră și piatra aceasta gri și murdară Înseamnă ura. Dacă dau jos câte o bucată din acest trup diform În lumea visului, În realitatea minții Înseamnă că am urcat o treaptă. Da, da, am urcat Încă o treaptă! Nu mai sunt În deșert, sunt Într o altă realitate, Într-o altă existență a minții. Ura prin acest trup de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
propriei sale uri ucigașe față de invizibilul însuși”8. Dar sensul acestei suferința este iubirea însăși, deoarece, așa cum afirmă Fericitul Augustin (Predica 27, 6) desfigurarea exterioară a lui Hristos exprimă frumusețea lăuntrică. „Dacă El nu și-ar fi dorit să devină diform, nicicând tu nu ai fi redobândit forma divină pe care o pierduseși”.
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
desperecheați, ci că pur și simplu nu puteam să înțeleg cum o femeie care se pregătește să schimbe umori cu tine într-un pat decorat îndoielnic îți poate cere să-ți scoți pan tofii la intrare și îți oferă niște diformi papuci, moșteniți de la un amant anterior. Traumatism, sau tară românească... puține lucruri urăsc mai mult pe lume decât papucii... să ajungi acasă la un om care te găzduiește și, după ce te descalți, înainte să-i bei vinul și să-i
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-o eu. M-am însurat cu o verișoară de-a mea, cu care am ridicat această iaurgerie han. Viața noastră părea că va curge firesc și liniștit, dar n-a fost așa. Nevastă-mea dădu naștere unei fetițe bolnăvicioase și diforme, a cărei existență ne împiedica să ne bucurăm în voie de mersul destul de prosper al negustoriei. După câțiva ani, femeia îmi muri în chinurile facerii, dând viață unui băiețel... După numai câteva luni, soarta mă lovi din nou, mai puternic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se, colțuri de încăperi încărcate de mobile și draperii grele, pe care cu greu le recunoștea ca fiind din casa părintească, vreun bărbat privindu-și cu dezgust dinții gălbejiți sau trupul diform îngrășat și multe alte personaje, dintre care poate nimeni nu mai era acum în viață. Printre imaginile care se succedau cu repeziciune, cea a unei femei care stătea nemișcată revenea mai des și Bătrânul începu să o caute anume. O
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Se cunoaște că ediția este gândită și alcătuită de către un specialist de calibru în materie de Caragiale, deoarece volumul 1) deși nu cuprinde toate mărturiile de epocă, nu a lăsat pe dinafară nimic esențial, și 2) nu este o adunare diformă de mărturii indiferente, ci o antologie menită, de fapt, să alimenteze o nouă perspectivă biografică asupra scriitorului. Chiar și textele unor autori uitați, ca Archibald, N. Petraș cu sau mult-hulitul A. Toma, conțin tușe de portret capabile să completeze și
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
a peninsulei britanice. înainte de a se lăți spre estuar, curge prin Glasgow, genul de oraș industrial unde locuiesc oamenii în ziua de azi, dar nimeni nu-și imaginează că locuiește acolo. în afară de catedrală, de poarta universității și de turnul medieval diform cu ceas, totul a fost construit în acest secol și în secolul trecut... — îmi cer scuze că vă întrerup din nou, zise Lanark, dar cum de știți toate astea? Cine sînteți, la urma urmei? O voce care te ajută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sau ore în șir, lingîndu-l și pipăindu-l, făcîndu-i analize minuțioase, acuplîndu-se cu el și făcîndu-i copii, până când acesta se veștejește, se-nnegrește și cade, și abia atunci cursorul catadicsește să se deplaseze mai departe. Rezultă tot un homuncul, mai diform, mai grotesc, mai fantomatic decât cel senzorio-motor, avortonul cocoșat al vieții noastre, al sensului ei ultim și ascuns. Dar acest avorton are și el un briliant în frunte și cu el îl miroase și el pe Dumnezeu și tot așa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]