376 matches
-
Vineri, 24 august, ora 0,28, în rapidul Botoșani București, după Pașcani, trei minute cît n-a scris pixul s-au strîns oamenii, Franța transversală esențială pentru centrele regionale, n-am mașină, dacă mă duc prietenii pe rînd! Viorica Agarici, dihanie! la noul magazin "Dedeman" de peste Moldova, aud cîntecul, beția vitezei după atîtea drumuri, centrala electrică prevestește Bacăul, Galbeni mulțumim Domnului pentru cele neînțelese! somnul ne-a potolit între cuvinte, fragilitatea viteză pe șine, plăci, conturate din vis două foi, ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
se aștepta cu înfrigurare ruperea digului. Ploaia aceasta cernea mărunt de atîtea zile și transformase digul în noroi. Chiar și așa, afurisitul ținea și scăpa doar pe ici pe colo cîte un șuvoiaș de apă. Oamenii devin nerăbdători, nemulțumiți pe dihania de dig care se încăpățînează aiurea, în timp ce ei stau ca proștii cu voloacele pregătite. Nu știu ce soluție au găsit, dar noaptea, în sfîrșit, digul s-a rupt de-a binelea. Unii spun că sătenii au contribuit cu hîrlețele, alții nu spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu ochi de jar. Încetinește mersul și este foarte atent. O boare foșnește pănușile porumbului. Dintr-un tufiș țîșnește o jivină. Parcă a văzut lucirea stranie a doi ochi. Nu, i s-a părut. Ba, nu, chiar au lucit! O dihanie trece ca vîntul drumul. Parcă se oprește și-l privește. Uită-te, se văd ochii! Nu, nu-i nimic! Dar cele două puncte luminoase? O părere, imaginația îi joacă feste. A ajuns la cruce. Este la douăzeci de metri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
titluri, recompense și fleici, e nerușinat, flasc, izinit și hain. Comparați cu el, ceilalți ticăloși au, aproape, față umană. Nu e nimic mai dezgustător și mai primejdios pentru un om și pentru un neam decât să se confrunte cu asemenea dihănii, capabile să destrame, prin secreția lor acră, țesutul viu al oricărei comunități. Capitalistul român La el acasă, adică în țările dezvoltate, capitalismul încearcă să se reformeze, dezvă țându-se de rutina proprie. Caută soluții noi, își exersează imaginația, își regândește principiile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
piept gândește-te doar la contemporanele ciori, șobolani, câini, care vă „descotorosesc“ de deșeurile obișnuite, menajere, dar care vă invadează oricât v’ați opune vă vor strânge de gât. Nu vor mai fi sticle goale, ci mai știu eu ce dihănii. Care vă vor concura și la oxigen musai -, adăugând alt bioxid de carbon tot musai la „zestrea“, cam băgată pe gât, pe care i-o strângeți Naturii... E ceva de genul a repara o greșeală printr’o gogomănie și mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În eventualitatea nedorită a victoriei NATO următoarea sulă În coasta acestuia... Și sper, În al 24-lea ceas chiar cu recentele dovezi de ostilitate pe care le-au dat fruntașii noștri că nu vom deveni al 11-lea corn al dihaniei Apocalipsei lui Ioan, pe care un prieten jugoslav vai, ce pleonasm! o evoca, asociindu-i cele 10 coarne cu tot atâtea state agresoare... Și, dacă n’o fi așa, rămâne măcar scuza mea, a unui simplu dar adevărat român, față de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
urmele noastre; dar el, o făcea pe prostul, nu reacționa nici într-un fel, nu înțelegea, nu vedea, nu pricepea nimic; și faptul acesta mă scotea din sărite! Cine mi-a spus mie că el simte primul, după miros, apropierea dihaniei, că dă alarma cu mult înainte ca omul să bănuie despre ce-i vorba? De ce tăcea? De ce se hârjonea, de ce fugea nepăsător pe lângă mine? Nu mai puteam! Simțeam că și Ursu nu-mi mai este un aliat adevărat... De ce tace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
bine că-i tuns chilug. Printre strâmbături Steluța căsca și-mi spunea cu mâinile că are o mașină de tuns și-i place să-l tundă des. Până să facă rost de ea i-l cam chinuiau și-l sugeau dihăniile alea de lindini, și-l mai bușesc și țiganii ăștia de sus și se mai umple de julituri jucându-se prin toate gropile și șantierele astea dimprejur. Nu poate să-l țină În casă cu nici un chip. Numai când o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Gilbert. Da’ la fiecare zece vorbe aiurea, ți-aș mai fi băgat un ac În limbă. Până ți-aș fio umplut toată gura cu fier. — Adică tu să-i tragi limbi mutei până dă În chelălăială și face ca toate dihăniile dupe pământ... Și mai trage-i și tu, vere, și m-aș mai liniști și io la creier dacă asta te-ar face să taci. Gata, nu mai zic nimica. Futeți-vă, neică, pân-oți varia sânge! Ești taman pă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe la Steluța, chicotește ea. E ca la Tomică la vamă, la care Laur se luă cu mâinile de cap. — E balamuc mare, doamnă, zău așa. Nu știu cum reziști cu așa vecini. Le-a luat Dumnezeu graiu’, da’ ei face ca toate dihăniile dupe pământ. Te doare capu’, oh... m-aș duce așa Într-un loc, undeva Într-o pădure cu liniște și verdeață unde să n-aud de nimeni și de nimica. — Să-ți ciripească păsărica, face părințelul, stârnind râsul vameșului. — Lu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
l-a Întrebat Hansi În tramvai dacă au tras În lume. Paltonul său cu mânecile Înnodate În jurul brâului se zbătea ca o trenă lungă prin sfărâmătura de pământ și parcă dansa și izbea cu toporul În toată pădurea asta de dihănii care fugărește poporul. Pe urmă l-am zărit pe Carol Înotând prin mulțime, izbind cu pumnii și coatele În toate părțile ca să-și facă loc, asudat și congestionat și cu tâmplele Înnegrite de funingine și deja smulsese ranga din mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
izbind cu pumnii și coatele În toate părțile ca să-și facă loc, asudat și congestionat și cu tâmplele Înnegrite de funingine și deja smulsese ranga din mâna micuțului. Se apleca și se lăsa pe vine și parcă vroia să Înțepe dihăniile alea În boașe, și după câteva Încercări reuși să bage ranga Între șenilele uneia, care mai merse zece metri și se opri horcăind și scuipând flăcări prin eșapamenți. Douăzeci de inși s-au cocoțat după Carol ca să tragă de capacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a sărit pe pieptul meu, apoi peste straturi, spre gardul din fundul ogrăzii și nu l-am mai văzut. Am rămas cu lanțul în mână: Doamne, toate le-ai făcut slobode pe pământ. Noi ne înlănțuim unii pe alții; nici măcar dihăniile și jivinele nu le lăsăm slobode, cum le-ai făcut Tu. Ne am făcut mai mari decât Tine! Ți-am luat dreptul de stăpânire asupra făpturii Tale! Nu știam cum voi explica evadarea cățelandrului; am lăsat lucrurile să se explice
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a aceluiași verb într-o relație de subordonare desfășurată numai în planul expresiei; în planul semantic al predicației se dezvoltă aspectul durativ (sau/și nedeterminare): „Mai merge cât merge, și când la poalele unui codru, numai iaca ce vede o dihanie de om...” (I. Creangă) • sintagme formate prin intrarea unui verb în relații de coordonare copulativă sau, mai rar, de subordonare - desfășurată numai în planul expresiei - cu verbul a sta sau a (se) lua; în planul semantic al predicației se dezvoltă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
simplu; se realizează prin: • adjective: „Nici un marinar și nici un aviator nu crede că se mai întoarce viu.” (T.Arghezi, IX, 86), • substantiv: Numai ce-l văd pe Tasache al meu intrând în ogradă și ducând de dârlogi un soi de dihanie, pe care cu un prisos de bunăvoință ai fi putut-o lua drept cal.” (C. Hogaș, 143) • pronume: „Mama și-a făcut din soțul ei un idol, pe care îl voia al ei și numai al ei.” (L. Blaga, Hronicul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de fapt, niște apariții aflate sub semnul hiperbolei de tip grotesc. Personajele auxiliare sunt, totodată, puternic umanizate, atât sub aspect fizionomic, cât și sub cel psihologic, portretele lor alcătuind, prin trimitere la ființa umană: „schimonositură de om”, „pocitanie de om”, „dihanie de om”, „namilă de om” sau „arătare de om”. Gerilă, Flămânzilă și Setilă sunt expresia alegorică a unor impulsuri ce aparțin instinctului de apărare și de conservare al ființei umane; acțiunile lor se înscriu, de altfel, în sfera realității mai
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și mioarele trebuie să suie la Chișioru Făinii. «Așa-i obiceiu: să ai baltag. Nu de apărare, da’ trebuie să-l ai. Viața de cioban îi grea. Nu dormi nici patru ore pe noapte, că se dau câinii la vreo dihanie, că trebuie să dai iar oile la strungă. N-apuci să dai cheag și vine mulsu de la amiază...» - V-a luat cineva mana de la oi vreodată? - Sigur. Vaca mea dădea lapte cu sânge... - S-o dus Vasile la Pângărați și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și el în alcătuirea mea fizică. Cu toate acestea, din când în când îmi fac timp și îmi mai arunc privirile în stânga și în dreapta. La un moment dat, mă opresc. Vad, la o dis- tanță nu prea mare, o dihanie cu blana cafenie. Păștea, fără să se sinchisească de noi. Urs nu putea fi, că ursul nu paște iarbă. Nici a căprioară nu prea aducea. - Ce-o fi aceea, Josiane? întreb. - E un muflon - mă lămurește șefa grupului. Auzisem de
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
care, cum spune în „Pălind”, îl tulburaseră și-l paralizaseră. Totuși, atunci, astfel de întîmplări erau rare, iar motivele excitației sale nervoase - diferite. Spaima n avea nume sau venea, ca în „Bucăți de noapte”, de la foșnetul făcut pe frunziș de „dihănii”. Acum, ea era dată de oameni, de inși gata să se repeadă cu violență la semenii lor. Bacovia știa și nu putea să uite asta. De aceea plimbările sale se desfășurau într-o încordare paroxistică, orice mișcare și orice zgomot
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pune În evidență talentul prozatorului. Dar toți cei cinci „eroi” au de făcut câte o treabă pe măsura capacității lor de a-și arăta „talentul”. La ajutoarele evocate mai sus, trebuie adăugat calul, Înzestrat cu virtuți supranaturale. Gerilă este „o dihanie de om care se perpelea pe lângă foc”; Flămânzilă este „foametea, sac fără fund sau cine mai știe ce pricopseală a fi, de nul mai poate sătura nici pământul”; Setilă este „fiul secetei, născut În zodia rațelor și Împodobit cu darul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nu-l prinde; însă el, pe care l-a zări, nu mai scapă cu viață. De-aceea fuge lumea de dânsul de-și scoate ochii; și nu numai atâta, dar chiar când se uită la cineva, fie om sau orice dihanie a fi, pe loc rămâne moartă. Și cică o mulțime de oameni și de sălbătăciuni zac fără suflare în pădurea lui numai din astă pricină: se vede că este solomonit, întors de la țâță, sau dracul mai știe ce are de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de tip verbal (verb, adverb, adjectiv, interjecție). Propoziția subordonată circumstanțială concesivă Indicați elementele de relație reperabile, în textele de mai jos, între propozițiile subordonate concesive și regentele lor: (a) "Împăratul văzu atunci ce nu mai văzuse în toată viața lui. Dihania se cutremură, se lungi și se subție și, ca și cum ar fi fost un fir de ață, se strecură prin gaura broaștei. Dar cât de repede se strecură, împăratul tot văzu că are un picior mai lung cu zece coți ca
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cap și nas și cu toate alaltă forma omului, numai să aibă aripi și să zboare, iară socoteala și râsul să-i lipsască, adevărat dobitocul acela pasire, iară nu om ar fi. De care lucru aievea ieste că la fietece dihanie deosăbirea și hirișiia i să socotește, iar alaltă formă a chipului nicicum, macar pasire cu patru picioare, macar dobitoc cu doa» aripi, macar cu mână cu cinci degete, cu unghii și fără păr și fără pene și fără socoteală, acestea
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
auroral; orice rupere a pactului cu pădurea suscită mâhnire. Ruralul, naturistul Labiș, în esență un emotiv „privind în amintire” spre „Carpații veșnici”, ascultând depărtări unde „buciumă vise” își adună ficțiunile în reluate discursuri impresive; rămase întocmai ca la începuturi, izvoare, dihănii și celelalte sunt repere familiare, niște constante afective într-o geografie a satului arhetipal. Nostalgia alpestră este cel mai adesea în legătură cu sentimentul pierderii meleagului originar al copilăriei și reluarea imaginilor în care seninătatea ascensională ficționează cu tentă edenică, transformă spațiul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
crunți ca ei. Și mai vede Ioan scriindu-ne la 12,2: ,, În cer s-a arătat un alt semn; iată s-a vă-zut un balaur roșu cu șapte capete, zece coarne și șapte cununi împărătești pe cape-te.” iar dihania urmărea pe femeia care sta gata să nască pentru a-i înghiți pruncul și 12,5: ,, Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cîrmuiască toate Neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]