1,082 matches
-
-și propriile interese. Nu trebuie blamați creatorii politicilor care au produs consecințe neprevăzute. În principal, strategii răspundeau temerilor opiniei publice, ale presei și ale Congresului, care au prevalat în fața părerilor opuse, ce au fost înlăturate. În toată această perioadă, o dihotomie constantă a apărut între o viziune asupra lumii împărtășită de mulți strategi de vârf și membri ai Congresului, pe de o parte, și părerile multor persoane care fuseseră în regiunile vizate, fie ei diplomați, cercetători, jurnaliști sau observatori străini. Funcționarii
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
alegere, si se fac aprecieri generale.8 Urmează etapă enunțării obiectivelor și a reactualizării cunoștințelor: pentru consolidare a) argumentarea complexității tematice a românului b) identificarea tipurilor de român, cu exemplificări de secvențe narative exponențiale c) varietatea tipologiilor literare, din perspectiva dihotomiei personaj categorial / carismatic pentru evaluare: Felix și Otilia (caracterizări) Elevii vor fi capabili să dezvolte aceste idei pe baza fiselor de lucru primite, să argumenteze influențele balzaciene, caracterul de Bildungsroman, de roman-frescă a societății burgheze, axat pe ideea moștenirii și
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Williams, 1966), care, împreună, au alcătuit nucleul cercetărilor legate de creativitate de la sfârșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60. Trecând în revistă lucrările perioadei respective, Torrance (1979) a sugerat că metodele psihometrice de cercetare a creativității erau dominate de o dihotomie: Există două tipuri de teste de creativitate - teste care implică abilități cognitiv-afective, precum Testul Torrance de Gândire Creativă (...) și teste care intenționează să exploreze un sindrom de personalitate, precum Inventoriul biologic Alpha... Unii pedagogi și psihologi au încercat să stabilească
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
realizându-se o corelație medie pozitivă între scorurile la testele de gândire divergentă ale copiilor și adulților și capacitatea de evaluare (Runco și Vega, 1990). A două formă de apreciere a produsului, furnizat de evaluarea experților, se remarcă printr-o dihotomie aparte. Când cercetătorii se bazează pe evaluări experte, ei pun uneori la dispoziția experților clase de etalonare similare celor propuse de Besemer și O’Quin, Reis și Renzulli. În aprecierea produselor creative, experții se orientează în funcție de astfel de categorii. De
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
analitice - adică pentru a înțelege modul său de organizare a muncii -, putem împărți studiile sale în diferite categorii sau domenii de activitate. Pentru a alcătui un sistem de domenii de activitate, se recomandă să începem cu o schemă simplă, precum dihotomia pe care Gruber a remarcat-o în preocupările lui Darwin din timpul călătoriei pe Beagle: majoritatea lucrărilor lui Darwin din perioada călătoriei pot fi clasificate în scrieri zoologice sau geologice și comunică transformarea rezultatelor cercetării în aceste domenii de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
În același timp, și-a ținut secret studiul revoluționar asupra teoriei evoluționiste. În perspectivă, caracterul extraparadigmatic al studiului său a avut o mai mare importanță decât trecerea lui sub tăcere. În al treilea rând, este încă incert cum se raportează dihotomia dintre revoluționar și extraparadigmatic la procesul creativ extraștiințific. Sistemele de activitate reprezintă sisteme de obiective. Una dintre cele mai semnificative metode de menținere și îndeplinire a obiectivului este dată de planificarea inițială. Aceste producții temporare pot lua diverse forme, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
context și de influența socială și trimite la modul "difuzare" din ancorarea unei RS. Principiu organizator: "program sociocognitiv", actualizat în raporturile sociale simbolice, sau colecție de conduite potențiale de opinii, atitudini și informații, articulate între ele pe baza relațiilor de dihotomie, de adaptare, de asimilare, de sincretism. Metasistemul sau ansamblul dinamic de factori instituționali, grupali, intergrupali, ideologici, poziționali, statutari, ierarhici, de apartenență socioprofesională sau de clasă este, pe baza unei anumite omologii structurale, articulat pe principiile generatoare de opinii care sînt
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
pasivă la ascensiunea femeii în societate sau, mai rău, bărbați care n-au renunțat la exhibiționismul masculinității (pe fondul acestei mentalități reziduale, delicatețea și valoarea feminină nu participă decât ca să piardă), cred că detenta masculină și-a consumat energia, iar dihotomia umanului: bărbat/femeie nu mai are relevanță de la un anumit nivel. Oricum, femeile n-ar trebui să-și aprecieze valoarea numai după felul în care le văd bărbații, mai ales cei ce se fac că gândesc. Căutarea adevăratei identități e
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
și măscăriciul (1970) marchează pregnant ipostazele sale poetice, prezente și în cărțile ulterioare. Pe de o parte, o structură vitală, exuberantă chiar: „Am vinul în nerv, pot dansa pentru voi” (Moștenitor), iar pe de alta - un ins chinuit de o dihotomie existențială din care simte că nu are scăpare: „Jumătate din mine era un măscărici /care urla la lună dintr-o trompetă de-argint, / jumătatea cealaltă avea chipul ascetic / al unui înger sau al unui gânditor medieval” (Îngerul și măscăriciul). În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
individuale, care se traduce în asigurarea unei diferențieri și individualizări a actului de predare-învățare. Cum se aplică această cerință didactică în procesul de evaluare? Cum realizați concret individualizarea și diferențierea prin intermediul actului de evaluare? Foarte multe discuții au loc pe seama dihotomiei dintre evaluarea tradițională și cea modernă. Cele două paradigme vin cu trăsături specifice, cu o retorică și gesticulații particulare. Comparația de mai jos evidențiază aceste note definitorii. Vă invităm să le interiorizați și eventual să reflectați la ce dimensiuni activați
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
un lung șir de contradicții. Aceeași etapă a urmat și cuvântul: „interdisciplinaritate”. Delimitând o intensiune relativă, abstractă, pozitivă simplă și o extensiune marcată de vid, general, colectiv și vag, a creat o lume, care, la rându-i, a impus o dihotomie: opțiune sau necesitate? Așa s-a creat o istorie a unui sens. Însă pentru a demonstra un caracter cu specific istoric, longeviv în genere este nevoie nu doar de o argumentare empirică, ci și de o imixtiune la nivelul semnificantului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
că dezbinarea și defalcarea unor hălci de memorie cauzează fragilitatea pe care toți o așteaptă să determine partea dominantă a universului. Fără să fie liant, omul nu există e dual, și unitar în dualitatea lui. E dihotomic, dar își uită dihotomia ca să își crească în sine sufletul. Pielea lui îi e un fel de strat prin care comunică, un fel de osmoză. Dar problema uitării e mult mai profundă, pentru că niciun fel de tratament nu poate stopa declinul unui creier suprasolicitat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cădere ăn profan ca într-o prăpastie afundă, ci mai degrabă de o iluminare, de o trezire. Visul este viață si nu moarte. Visul nu ține nici de conștiință, nici de inconștient. Aducând în discuție gândirea indiană, filosoful român remarcă dihotomia dintre spirit și materie exprimată prin purușa și prakrti în Samkya-Yoga. Mai mult ca oriunde, Eliade își arată și își camuflează, în această nuvelă exemplară, atât intențiile, cât și tehnicile literare, valorile simbolice. Aparent, nimic mai simplu. Peste o schemă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
unei contracții economice. Într-o sinteză a celor două tendințe, pe care le-am expus și în figura anterioară, putem defini inflația monedei din hârtie ca fiind în dezechilibru monetaro-material (cu rădăcini în economia reală sau în cea monetară, după dihotomia formulată de Keynes), care se manifestă prin creșterea prețurilor și deprecierea monedei. Trimiterea pe care o fac foarte mulți specialiști la creșterea masei monetare în circulație, am omis-o din cuprinsul definiției, deoarece are tendința de a denatura înțelesul profund
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
de o problemă sau de un fenomen anume, în vreme ceabordarea holistă e preferată atunci când interesul studiului vizează persoana ca întreg, adică dezvoltarea sa până la stadiul actual. A doua dimensiune, și anume distincția dintre formă și conținut, se referă la dihotomia tradițională ce apare în lectura literară a textelor. Unele lecturi se concentrează asupra conținutului explicit, și anume asupra a ceea ce s-a petrecut în poveste, a participanților la eveniment și așa mai departe, toate acestea vizând perspectiva naratorului. O altă
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
comparație cu o altă afirmație mai mult ori mai puțin abstractă sau concretă. Pentru a rezolva această problemă, am decis să-mi îndrept atenția înspre tranziția dinspre concret spre abstract, mai degrabă decât să tratez acest aspect sub forma unei dihotomii. Această tactică s-a dovedit, în plus, foarte utilă pentru evaluarea dezvoltării cognitive. Deși gândirea abstractă este privită ca fiind mai avansată decât cea concretă de către Frankenstein și teoreticienii dezvoltării cognitive, cum ar fi: Kohlberg, 1976; Perry, 1968; Piaget, 1955
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
încercat să arătăm în capitolul 1), cât și multe alte cazuri de analiză în care se îmbină ori se amestecă elemente noi sau deja existente. Despre text, lectură și interpretaretc "Despre text, lectură Și interpretare" Prima pe lunga listă a dihotomiilor care urmează să fie estompate sau anulate în capitolul de față este cea legată de „text” și „lectura” lui și, pe această linie, de „lectură” și „interpretare”. Așa cum argumentează și școala hermeneutică (Widdershoven, 1993), am descoperit în studiile noastre că
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
acest lucru se aplică tuturor capitolelor precedente, care variază foarte mult în ceea ce privește importanța numărării și a prelucrării informațiilor în fiecare dintre ele. Mai exact, în acest fel, cercetătorul se confruntă mai degrabă cu o serie de posibilități decât cu o dihotomie. Pentru culegerea datelor, trebuie să decidăcât de precise ar trebui să fie acestea, cât de obiective, cât de reproductibile și de replicabile. Un alt set de întrebări se referă la cât depersonală, autentică și contextuală ar trebui să fie căutarea
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
cercetării narative și poate fi folosit pentru mai multe tipuri de materiale: verbale (orale sau scrise) și, probabil, vizuale. Înorice caz, după ce am propus și am folosit acest model, vom încheia cartea cu o avertizare. Acest model a creat, probabil, dihotomii care ar trebui acum domolite sau eliminate, așa cum am sugerat deja în diverse momente, pe parcursul capitolelor. Modelul nostru format din patru secțiuni - conținut integral, categorii de conținut, formă integrală și categorii ale formei - a fost cu siguranță instructiv în debutul
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
esențiale în caracterizarea și înțelegerea formei. Separarea abordării „integrale” și punerea ei în contrast cu abordările „categoriale” sunt, în realitate, la fel de obscure ca și distincția dintre „conținut” și „formă”. O spunem deci încă o dată, aici nu avem de-a face cu o dihotomie. Determinarea exactă a dimensiunilor fragmentului cercetat sau a amplitudinii categoriei reprezintă o altă opțiune metodologică relevantă cu care se confruntă cercetătorii. Am demonstrat cât de detaliat și de meticulos trebuie să fie cercetătorul atunci când împarte textul pe secvențe precise sau
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
atingă de una singură concluzii mulțumitoare când nu ia în considerare contextul în care apar enunțurile respective și anumite informații apărute în urma înțelegerii persoanei și a poveștii sale. În această etapă, urmărim să eliberăm cititorii de aderența la astfel de dihotomii și să subliniem nevoia utilizării acestor termeni doar pentru a exprima polarități ideale care definesc domeniul, fără însă ca asemenea forme pure să poată fi descoperite în contexte naturale. Suntem oare mai avizați acum în ceea ce privește modul de realizare a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
publicat în "Kritisches Journal der Philosophie", revista condusă împreună cu Schelling, acesta ia atitudine în legătură cu controversa dintre Jacobi și Fichte și îi critică pe amândoi, alături de Kant, ca dualiști. Argumentul principal adus împotriva lor este că aceștia rămân blocați într-o dihotomie ontologică de fond, nereușind să includă cu totul ființa în gândire. În acest context Hegel afirmă împotriva lui Jacobi că "nihilismul filozofiei transcendentale" al lui Fichte este un pas metodologic inevitabil, dar în același timp împotriva lui Fichte că nihilismul
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a lumii și a omului", "o răsuflare otrăvită asupra realității", "marea seducție care duce la nimic"94. Devalorizarea valorilor supreme, așadar nihilismul, începe deja de aici, așadar cu platonismul, care distinge între două lumi și introduce astfel o fractură, o dihotomie în ființă. Nihilismul, ca istorie a postulării și a destrămării progresive a lumii ideale, este celălalt chip al platonismului, iar "nihilistul este cel care, pornind de la lumea așa cum este, consideră că nu ar trebui să existe și, de la lumea așa cum
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
În acest scop nu este de ajuns să răsturnăm vechea ierarhie, situând în cer ceea ce mai înainte se afla pe pământ, apreciind lumea sensibilă și desconsiderând lumea non-sensibilă. Trebuie în schimb să ieșim în întregime din orizontul platonism-nihilismului sau din dihotomia ontologică pe care aceasta o implică și din opozițiile sale corespunzătoare. Într-un celebru fragment intitulat "Critica nihilismului"102 Nietzsche afirmă că nihilismul apare cu necesitate ca stare psihologică atunci când marile categorii, prin care în lume fusese introdus un principiu
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
reîntoarcere?"116, arată tocmai că după abolirea antitezei dintre lumea adevărată și lumea aparentă, așadar după depășirea viziunii platonico-nihiliste asupra lumii, ne mai rămâne sarcina de a regândi sensul devenirii fără a cădea iarăși pradă schemelor și valorilor produse de dihotomia platonico-nihilistă sau, și mai rău încă, surogatelor sale. Și tocmai doctrina eternei reîntoarceri este cea care îi oferă lui Nietzsche un asemenea prilej. După cum se vede, analiza nihilismului ca logică a decadenței, doctrina voinței de putere și ipoteza eternei reîntoarceri
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]