648 matches
-
că nu crezi ... (2000), Ispita lecturii (2000). Tot în acest an se va tipări și opera sa științifică, mai exact teza sa de doctorat: Principiile clasice și noile tendințe ale Dreptului constituțional. Critica operei lui Leon Duguit. III.1. Steinhardt "diletantul" Cu toată această activitate literară susținută, cel devenit monahul de la Rohia, a rămas un om cu un bun simț și o modestie rar întâlnite. În, probabil, ultimul interviu acordat de N. Steinhardt, acesta mărturisea:,,Nu sunt cu adevărat critic, am
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
monahul de la Rohia, a rămas un om cu un bun simț și o modestie rar întâlnite. În, probabil, ultimul interviu acordat de N. Steinhardt, acesta mărturisea:,,Nu sunt cu adevărat critic, am mai spus-o în nenumărate rânduri, sunt un diletant, așa încât faptul că revistele România literară, Viața Românească, Vatra, Astra m-au recenzat, reprezintă pentru mine un succes, care este totodată și o mare surpriză"2. Oare să fi fost chiar așa, să fi fost Steinhardt un simplu diletant? Cine
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
un diletant, așa încât faptul că revistele România literară, Viața Românească, Vatra, Astra m-au recenzat, reprezintă pentru mine un succes, care este totodată și o mare surpriză"2. Oare să fi fost chiar așa, să fi fost Steinhardt un simplu diletant? Cine a pătruns câtuși de puțin creația steinhardtiană are cu siguranță mari îndoieli. Într-adevăr Steinhardt nu a fost un critic în sensul clasic al termenului. Deși termină și Dreptul și Literele (în anul 1934) și debutează în literatură cu
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
prețuia în mod deosebit, dar și la ale celorlalți mari intelectuali români ce au transformat aceste locuri sinistre într-o adevărată academie. Era cunoscător al științelor exacte (matematică, fizică) și doctor în drept. Într-un singur cuvânt era un erudit. Diletant ori critic autentic, Steinhardt este autorul unor considerații cel puțin interesante, cu certitudine originale, asupra unor creații literare aparținând atât literaturii noastre cât și celei universale. III.1.1. Aprecieri cu privire la opere și autori aparținând literaturii universale E bine știut
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
inexistent (vezi în acest sens Legenda Marelui Inchizitor din Frații Karamazov și capitolul XXIII din Doktor Faustus a lui Thomas Mann). Am afirmat la începutul acestui capitol că nu putem spune exact dacă Steinhardt este critic literar autentic, ori doar diletant, așa cum cu modestie afirmă, dar tot acolo am spus că e cu certitudine original. Pentru a argumenta vom da un citat mai lung din Jurnalul fericirii în care Steinhardt vorbește despre Balzac: ,,-Marii scriitori cu adevărat făuresc o lume și
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
vechiu-i strai/ Și s-a-mbrăcat în broderie/ De soare-aprins, de flori din rai"11, François Villon, dar și Apollinaire, Blaise Cendrars, Max Jacob, Cocteau, André Soupault și André Breton,,poeții tinereților mele"12. O părere însă cu adevărat clară despre Steinhardt,,diletantul" ne vom putea face abia după ce vom lua în discuție și considerațiile sale cu privire la opere și autori aparținând literaturii române, literatură pe care cu certitudine o cunoaște foarte bine (în toate momentele ei), probabil mult mai bine decât pe cea
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pătrundă în cosmosul liturgic"24. Dincolo de originalitate, de propensiunea spre aspectul moral-religios, fără a neglija însă aspectul estetic, ba dimpotrivă aș putea spune, de cunoaștere și asumare a realităților sufletești ale creatorilor din literatura română, ale poporului român în general, ,,diletantul" Steinhardt mai impresionează și prin obiectivitate (în măsura în care aceasta este posibilă la o conștiință care trăiește totul cu maximă intensitate) și mai ales prin profunzimea analizei. Pentru a argumenta această ultimă parte a afirmației noastre, aducem ca sprijin aprecierile pe care
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și culturii în general, și mai mult decât orice impresionează capacitatea sa de a sintetiza, care cu siguranță va fi una dintre calitățile ce vor face din Steinhardt un mare eseist. Oricum l-am numi pe Steinhardt, critic literar ori diletant, cert este faptul că el a fost și rămâne un mare și avizat cititor și comentator al literaturii române (și nu numai), veșnic deschis spre nou, veșnic original, astfel încât a citi considerațiile sale asupra unor opere literare este o întreprindere
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cele mai multe ori unul și același eseu este în egală măsură literar și teologic. III.2.1. Eseul literar Discutând despre eseul literar al lui N. Steinhardt, nu ne putem rupe total de cele prezentate în subcapitolul anterior (III.1), Steinhardt ,,diletantul". Aceasta deoarece eseul literar al lui N. Steinhardt e un eseu critic, așa cum am sugerat încă din prezentarea introductivă la acest subcapitol. Steinhardt nu este un critic în sensul clasic al cuvântului, el nu scrie monografii, el nu analizează o
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
scrie monografii, el nu analizează o anumită categorie de scriitori aparținând unui anumit curent, unei anumite epoci literare, ci se oprește asupra unui anumit aspect în jurul căruia țese,,adevărate eseuri". Și, am sesizat acest fapt în prezentarea din capitolul Steinhardt ,,diletantul", am văzut felul în care el interpretează o creație literară, am văzut avantajele unui asemenea mod de lucru și putem, foarte ușor, să intuim și dezavantajele unei astfel de abordări. Și totuși nu putem pune nici semnul egalității între Steinhardt
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în care el interpretează o creație literară, am văzut avantajele unui asemenea mod de lucru și putem, foarte ușor, să intuim și dezavantajele unei astfel de abordări. Și totuși nu putem pune nici semnul egalității între Steinhardt eseistul și Steinhardt ,,diletantul". Unul este criticul care argumentează orice idee novatoare pe care o susține și altul este eseistul care glosează pe marginea unor creații literare, fără însă a avea pretenția că a spus totul, că nu poate fi altfel. De aici se
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
plăcerea de a intra în contact cu eseul literar steinhardtian, ne vom opri aici asupra unor paragrafe (care se constituie în adevărate eseuri literare) din capodopera creației sale, Jurnalul fericirii, altele decât cele avute în vedere în timpul discuției despre Steinhardt ,,diletantul", evitând de asemenea și unele studii și articole, publicate în periodice și grupate mai târziu în diferite cărți, care s-ar putea încadra, mai mult sau mai puțin, speciei eseului. Un prim paragraf (moment) pe care îl voi prezenta aici
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și aprofundare a cercetărilor, i s-a adăugat un altul, complementar, acela al realizării unor interviuri despre Nicoale Steinhardt, cu apropiați ai acestuia, respectiv cu autorul celei mai însemnate monografii Steinhardt. L-am abordat pe Steinhardt în toată complexitatea sa: "diletant", eseist, autor al celei mai citite cărți de după '89 (Jurnalul fericirii), convertit, monah, îndrăgostit de "fenomenul românesc", respectiv din perspectiva raporturilor sale cu Securitatea. Din interviuri, de asemenea, reies aspecte inedite despre Steinhardt și opera sa. Pe Frossard, l-am
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cărțile mari contemporane. A.S. Asta cu siguranță, dar, totuși, sintagma "cel mai mare"... G.A. Eu am încercat să nu cad în hagiografie, dar nici în viziunea caustică, deși am mai avut și niște obiecții. Spre exemplu în chestiunea cu "diletantul". A.S. Eu cred că aici e vorba de modestia călugărului. G.A. Poate că sunt eu malițios, dar cred că este și puțin "jucat". El spune "sunt un diletant", dar pe de altă parte era foarte preocupat să-și publice
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
am mai avut și niște obiecții. Spre exemplu în chestiunea cu "diletantul". A.S. Eu cred că aici e vorba de modestia călugărului. G.A. Poate că sunt eu malițios, dar cred că este și puțin "jucat". El spune "sunt un diletant", dar pe de altă parte era foarte preocupat să-și publice materialele imediat, dădea telefoane...dovadă corespondența cu Zaharia Sângerozan, cu N. Băciuț. Al. George, într-un text despre N. Steinhardt, spunea că era foarte grăbit în a-și rezolva
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
despre N. Steinhardt, spunea că era foarte grăbit în a-și rezolva oportunitățile editoriale, să fie prezent în arena cu lei. Atunci, sigur că ne putem întreba de unde această febrilitate, care nu intră în tiparele vieții monahale, dacă avea conștiința diletantului? Bine, mie îmi place foarte mult faptul că intrând în viața monahală n-a întors spatele culturii. L-aș fi vrut însă un pic mai nuanțat în unele texte, pentru că azi sunt mulți scriitori minori care se legitimează prin ceea ce
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
abordăm, practic, din perspectiva specialistului care, după propria mărturisire, a încercat să nu cadă "în hagiografie, dar nici în viziunea caustică". E un interviu în care am abordat biografia acestuia, convertirea, vizitele în străinătate, asumarea românității, opera, "relația" cu Securitatea, "diletantul", călugărirea, relațiile cu intelectualitatea din exil. E, simplu spus, un interviu complex, despre un Steinhardt complex. Acestea fiind spuse, să vedem prin urmare care sunt aspectele cele mai semnificative referitoare la Steinhardt, desprinse în urma acestor trei dialoguri. Mărturisiri interesante face
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
canon alternativ al literaturii române postbelice, canon alternativ la cel oficial". Că George Ardelanu nu cade în hagiografie (el însuși mărturisește așa cum am văzut mai sus, că a încercat să evite asta) e evident dacă oferim poziția sa în ceea ce privește chestiunea "diletantul". Ceea ce eu am considerat a fi modestia călugărului, care refuză să i se atribuie sintagma de critic literar, acesta cataloghează ca fiind ceva "jucat". El își argumentează poziția evidențiind preocuparea lui Steinhardt de a-și "publica materialele imediat", arătând că
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a-și "publica materialele imediat", arătând că acesta "era foarte grăbit în a-și rezolva oportunitățile editoriale". Se întreabă, astfel, cercetătorul: "Atunci, sigur că ne putem întreba de unde aceasta febrilitate, care nu intră în tiparele vieții monahale, dacă avea conștiința "diletantului"?" Reproșul continuă, Steinhardt fiind acuzat de a nu fi "nuanțat în unele texte", fapt ce face ca azi, mulți scriitori minori să se legitimeze "prin ceea ce a scris Steinhardt despre ei". Dacă ne referim la ceilalți doi autori pe care
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
perfecționării drept principiu al evoluției. Din întreaga discuție care a avut loc în jurul cărții lui Chambers a reieșit clar că ideea evoluției speciilor era pe atunci mai atrăgătoare pentru profani decât pentru cei mai serioși cercetători ai naturii. Față de modul diletant în care era susținut evoluționismul în această carte, încercările anterioare ale lui Lamarck și Saint-Hilaire apăreau drept mult mai serioase. Nu este, așadar, de mirare că Darwin a decis să adune mai departe date, urmărind publicațiile științifice și continuând propriile
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ușor malițioase și (auto)ironice. Majoritatea versurilor sale, satirice, erotice, elegiace, sunt neinspirate și vetuste. Volumele de teatru cuprind piese proprii, prelucrări, localizări și traduceri (multe dintre acestea au rămas în paginile revistei „Familia”), folosite mai ales de trupele de diletanți din Moldova, Transilvania și Banat. Unele dintre piese sunt „dramatizări” ale unor episoade biblice sau ale unor momente istorice reconstituite fantezist - Abraam, Ciceron, Traian și Dochia, Bogdan I sau Întemeietorul Moldovei, Alexandru cel Bun. Altele sunt comedii (într-un act
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
stângace mici și banale intrigi familiale și amoroase, încheiate cu inevitabile busculade și/sau căsătorii. Câteva dintre versiunile lui după piese de autori celebri sau la modă au fost folosite în reprezentațiile Teatrului Național din Iași sau ale celor de diletanți, dar cele mai multe au fost doar tipărite. Pe lângă numeroasele traduceri din comediografii bulevardieri francezi (O. Feuillet, E. Scribe, A. D’Ennery, Melesville, E. Labiche, H. Murger ș.a.), a tălmăcit și din marele repertoriu - Shakespeare, Molière, Beaumarchais, Zola, Al. Dumas-fiul. Mai utile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
poet de cafenea”, construindu-și o „boemă personală”, dar rămânând de fapt izolat de viața literară. Reticent în a publica masiv versuri până după război, e cunoscut în epocă mai mult în calitate de compozitor și pianist înzestrat, considerat un fel de diletant superior. După război, prezența lui editorială este mai bogată. Din 1948, devine director al Învățământului Artistic în Ministerul Artelor și Informațiilor, apoi, între 1949 și 1960, profesor la Institutul de Artă (ulterior Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
seriei Philologia devine Ion Pop, înlocuit în 2000 de Ștefan Olteanu. De-a lungul timpului sunt tipărite studii și articole de istorie și critică literară, stilistică, folclor, estetică, contribuții documentare privind istoria presei și a ideilor literare: Iosif Pervain (Societatea diletanților teatrali din Cluj. 1870-1875, 1962, Revoluția din Pârlești. 1873, 1967), Ion Vlad (Dimitrie Anghel. Restituire critică, 1963), Dumitru Pop (Grigore Silași, folclorist, 1964), Livia Grămadă (Idei literare în publicistica lui Andrei Mureșanu, 1964), Liviu Petrescu (Nicolae Iorga și estetica geniului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289990_a_291319]
-
saltul în gol, adică în non-poezie sau ridicol, în bizarerie sau grotesc, de unde și intensitatea halucinantă (geniul, și mai puțin talentul) a elaborării pașilor pe sârma (portativul) suspendată a recitalului. Actor în jocul aparenței și esenței, Bacovia face figură de diletant, deși dă probe copleșitoare de profesionalism, locul său în istoria literaturii nefiind nici acum unul definitiv. Din locul său predilect periferia vâltorii umane opozabilă inaptitudinii lui de fond, poetul pare să transmită în direct, folosind "cuvinte ce nu mai fuseseră
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]