3,282 matches
-
I a lui Fick: Constanta D din relația anterioară, numită și coeficient de difuzie, este cea mai importantă caracteristică a difuziei. Valoarea lui D este dată de relația: D = D0 (1 + KD · C) unde D0 este coeficientul de difuzie la diluție infinită, când concentrația C tinde spre 0; KD este constantă iar C reprezintă concentrația fazei disperse. 134 Einstein a arătat că valorile coeficientului de difuzie depind de deplasările medii ale particulelor, de vâscozitatea mediului și de mărimea particulelor. În sistemele
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
roșu. Anizotropismul complică foarte mult efectele de culoare ale coloizilor. Unii coloizi pot prezenta chiar o serie de maxime de absorbție, prin schimbarea unghiului de observare. Culorile coloizilor sunt de obicei foarte intense și persistente, putându-se observa până la o diluție de 1 / 5·106. Exemplu: pentru obținerea sticlei de rubin din care se confecționează lanternele de căi ferate, de automobile sau biciclete, sunt suficiente câteva grame de aur coloidal la o tonă de sticlă. Intensitatea culorii este de 400 de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
un pahar Berzelius. Se toarnă peste substanță cantitatea necesară de solvent care la temperatura de fierbere să asigure trecerea în soluție a substanței, cu excepția impurităților insolubile. Este important să nu se toarne dintr-o dată prea mult solvent, deoarece la o diluție excesivă substanța nu mai cristalizează. Nici soluțiile saturate la cald nu sunt de preferat, din cauza tendinței prea rapide de cristalizare, care are loc chiar în timpul filtrării. Filtrarea la cald. Pentru îndepărtarea impurităților insolubile, soluția se filtrează pe o pâlnie conică
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și de structura substanței. Dependența de concentrație a mai fost deja amintită (§2.2.2.3.2.4), când s’a subliniat că această dependență are un aspect sigmoidic, evoluând de la o valoare rH indusă practic exclusiv de către solvent - la diluții foarte mari -, spre una imprimată aproape exclusiv (în totalitate este imposibil, întrucât se operează cu soluții, mai mult, concentrarea este limitată de solubilitatea - finită - a substanței) de substanță (v. fig. 1). Acest ultim domeniu îmbracă de regulă aspectul unui palier
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
diferă de la o substanță la alta. Evident, în scop practic, trebuie alese, în urma screeningului amintit, substanța cu palierul cel mai lung, care păstrează valoarea rH relativ constantă pe un domeniu larg de concentrație, fapt ce-i permite compensarea consumului, degradării, diluției - la care poate fi supusă substanța în sistemul în care este administrată. Între diferitele substanțe modulatoare redox pot exista mari deosebiri în ceea ce privește puterea de tamponare, fapt evidențiat mai ales când substanța se află în contact cu organisme, mai ales plante
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
și tetrahidratul diclorurii de cupru CuCl2·3H2O, CuCl2·4H2O se prepară sub formă de cristale albastre la concentrarea soluțiilor apoase de diclorură de cupru sub 0°C. Culoarea soluțiilor apoase ale diclorurii de cupru este influențată de temperatură și de diluția soluției. Soluțiile apoase ale diclorurii de cupru de concentrație medie sunt verzi la rece și galbene sau chiar brune la cald. Soluțiile concentrate ale diclorurii de cupru la cald sunt galbene și prin diluare cu apă caldă trec în verde
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
departe ca mai sus. în care: m - masa produsului luat pentru determinare, în g. m1 - masa produsului după uscare, în g. OBSERVAȚIE - În cazul folosirii metodei la produsele vâscoase, trebuie să se țină seama de cantitatea de apă folosită pentru diluție. Diferența între rezultatele a două determinări paralele trebuie să fie de max. 0,1% la un conținut de umiditate până la 5% și max. 0,2% la un conținut de umiditate peste 5%. În cazul folosirii metodei rapide, diferența dintre două
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
ca mai sus. % Umiditate = în care: m - masa produsului luat pentru determinare, în g. m1 - masa produsului după uscare, în g. OBSERVAȚIE - În cazul folosirii metodei la produsele vâscoase, trebuie să se țină seama de cantitatea de apă folosită pentru diluție. Diferența între rezultatele a două determinări paralele trebuie să fie de max. 0,1% la un conținut de umiditate până la 5% și max. 0,2% la un conținut de umiditate peste 5%. În cazul folosirii metodei rapide, diferența dintre două
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
succesiv, realizându se în final 15 rezultate. Media aritmetică a acestora, raportată la suprafața lamelei de sticlă, ne dă numărul de puncte negre pe cm². Determinarea substanței uscate Substanța uscată se determină cu ajutorul densimetrului sau cu refractometru , prin efectuarea unei diluții de 1 : 1 părți, după care rezultatul se înmulțește cu 2. Determinarea acidității laptelui de amidon Aciditatea se exprimă prin mililitri NaOH 0,1 n, necesari pentru neutralizarea a 100 g amidon absolut uscat. Modul de lucru 50 ml lapte
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
primare.(Co)polimerii reticulați care sunt puși în contact cu solvenți, adsorb o mare cantitate de lichid. Umflarea are loc în aceleași condiții în care are loc amestecarea polimerilor liniari cu solvenții. Tendința aceasta de amestecare, exprimată ca entropie de diluție, poate să crească (χ1 > 0) sau să scadă (χ1 < 0) prin creșterea diluției. La o rețea umflată, prin adsorbție de solvent, catenele dintre joncțiunile rețelei trec în configurații alungite, permițând dezvoltarea unei forțe asemănătoare cu cea elastic retractivă care se
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
mare cantitate de lichid. Umflarea are loc în aceleași condiții în care are loc amestecarea polimerilor liniari cu solvenții. Tendința aceasta de amestecare, exprimată ca entropie de diluție, poate să crească (χ1 > 0) sau să scadă (χ1 < 0) prin creșterea diluției. La o rețea umflată, prin adsorbție de solvent, catenele dintre joncțiunile rețelei trec în configurații alungite, permițând dezvoltarea unei forțe asemănătoare cu cea elastic retractivă care se opune procesului de umflare. În procesele de umflare, aceste forțe cresc, iar forțele
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
o rețea umflată, prin adsorbție de solvent, catenele dintre joncțiunile rețelei trec în configurații alungite, permițând dezvoltarea unei forțe asemănătoare cu cea elastic retractivă care se opune procesului de umflare. În procesele de umflare, aceste forțe cresc, iar forțele de diluție descresc. În final, echilibrul de umflare se stabilește când cele două forțe sunt în balanță. Energia liberă ∆ F, implicată în amestecul solventului pur cu rețeaua polimeră inițială, este considerată ca fiind alcătuită din două părți: energia liberă de amestecare ∆FM
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
în ioni hidroxil în sistem, capabili să se coordineze la ionul metalic. Dimpotrivă, în soluțiile diluate, concentrația mare de apă determină deplasarea echilibrului chimic spre formarea de hidroxid de amoniu (din amoniac) și, implicit, spre generarea de ioni hidroxil (creșterea diluției intensifică disocierea electrolitică). Hidroxocomplecșii se pot obține și prin dizolvarea metalelor generatoare de hidroxizi amfoteri în soluții concentrate de hidroxizi alcalini. Reacția are loc mai ușor în prezența unui agent oxidant, precum azotații alcalinii; în acest caz, reacția este utilizată
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
Conductibilitatea molară este raportul dintre conductibilitatea specifică și numărul de moli dintr-un litru de soluție, respectiv concentrația molară (cM): </formula> (5.8) Aceste mărimi sunt influențate de aceiași factori care influențează și conductibilitatea specifică. Conductibilitatea echivalentă crește la mărirea diluției soluției ca urmare a creșterii gradului de disociere și, în mai mică măsură, datorită măririi mobilității ionilor. De exemplu, pentru electroliți tari (practic total disociați: α → 1), variația conductibilității echivalente este legată doar de variația mobilității ionilor. La diluții foarte
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
mărirea diluției soluției ca urmare a creșterii gradului de disociere și, în mai mică măsură, datorită măririi mobilității ionilor. De exemplu, pentru electroliți tari (practic total disociați: α → 1), variația conductibilității echivalente este legată doar de variația mobilității ionilor. La diluții foarte mari, conductibilitatea echivalentă tinde către o valoare limită Λ∞, pentru că dispar interacțiunile dintre ioni. Prin măsurători conductometrice se poate determina gradul de disociere α al unui electrolit: </formula> (5.9) Metoda conductometrică este folosită în scopuri pur analitice (determinarea
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
care coexistă mai multe specii complexe. Aceste constante se pot determina pe următoarele căi: 1. prin determinări în soluții foarte diluate, astfel încât coeficientul de activitate să aibă, practic, valoare unitară; 2. prin determinarea constantelor de stabilitate stoechiometrice și extrapolare la diluții infinite; 3. prin calcularea coeficientului de activitate, pe baza considerațiilor teoretice (teoria Debye-Hückel poate fi folosită doar pentru ioni simpli și la o tărie ionică redusă). În practică, însă, se preferă să se obțină valori precise ale constantelor stoechiometrice, obținute
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
bază de sulf sunt: Kumulus S (0,3 %), Microthiol (0,3 0,4 %), Thiovit (0,3-0,4 %), acestea având 80 % sulf, Fluidosoufre (15-20 kg/ha) cu un conținut de 99 % sulf. Polisulfura de bariu și zeama sulfocalcică se folosesc în diluții diferite. În stropirile de iarnă se întrebuințează în concentrație de 6-20 %, iar în timpul vegetației 1-3 %. Produse pe bază de cupru. Forma cea mai răspândită sub care se întrebuințează cuprul în combaterea bolilor plantelor este aceea de sulfat de cupru și
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by Isabela Ilișescu () [Corola-publishinghouse/Science/644_a_1058]
-
soluții. Sulful mai poate fi utilizat și sub formă de compuși ca, polisulfura de bariu (sulfat de bariu 40-45 % + sulf măcinat 20-25 %), zeamă sulfocalcică sau polisulfura de calciu (CaS3 + CaS2O3). Polisulfura de bariu și zeama sulfocalcică se folosesc iarna în diluții de 6-20 % și respectiv primăvara înainte de pornirea în vegetație 5 și respectiv 10 %, iar în timpul vegetației 1-3 % cu efecte foarte bune în distrugerea unor ciuperci și mai ales celor din fam. Erysiphaceae. Zeama sulfocalcică se prepară din 2,8 kg
PROTECŢIA PLANTELOR FITOPATOLOGIE. In: Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
la titrare, se stabilește cantitatea de cupru care a fost redusă de glucidele existente în volumul de probă luat în analiză. În funcție de cantitatea de cupru redus se află din tabelul Bertrand (anexa 3) cantitatea de glucid reducător. Tinând cont de diluțiile efectuate se calculează cantitatea de glucide din 100 ml soluție sau din 100 g produs de analizat. VII.2.2. DOZAREA GLUCIDELOR PRIN METODA IODOMETRICĂ (SCHOORL) Principiul metodei Glucidele reducătoare reduc în mediu alcalin și la fiebere soluția Fehling producând
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
Se aduce la semn, se omogenizează și se determină glucidele reducătoare rezultate prin metoda Schoorl sau Bertrand. Mod de calcul Se calculează cantitatea de zahăr invertit din proba de analizat și se raportează la 100 g produs ținând seama de diluțiile efectuate. Zahărul invertit se transformă în zaharoză astfel: din reacția de hidroliză rezultă că la 1 mol de zaharoză (342), corespunde 1 mol zahăr invertit (360). 360 g zahăr invertit .........................342 g zaharoză 1 g zahăr invertit............................0,95 g
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
glucoza prin metoda Schoorl sau Bertrand. Mod de calcul Din reacția de hidroliză a amidonului rezultă că: 180g glucoză.......................162 g amidon 1g glucoză....................... x = 0,9 g amidon. În funcție de cantitatea de glucoză determinată prin metoda Schoorl sau Bertrand, de diluțiile efectuate și relația dintre glucoză și amidon se calculează cantitatea de amidon dintr-o sută de grame de produs. VII.3. DOZAREA GLUCIDELOR PRIN METODE COLORIMETRICE VII.3.1. Metoda cu fenol Principiul metodei Metoda se bazează pe reacția de
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
analizat, din curba etalon se citește cantitatea de glucid în µg/2 ml. glucide totale, în care: A cantitatea de glucide totale stabilită în funcție de extincție, din curba etalon, µg/2 ml; M cantitatea de produs luată în analiză, g; d diluția sau diluțiile facute în cazul determinărilor respective. VII.3.2. Metoda cu fericianură de potasiu Principiul metodei Zaharurile reducătoare reacționează la fierbere cu fericianură de potasiu, în mediu alcalin. Excesul de fericianură se determină spectrofotometric la lungimea de undă de
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
curba etalon se citește cantitatea de glucid în µg/2 ml. glucide totale, în care: A cantitatea de glucide totale stabilită în funcție de extincție, din curba etalon, µg/2 ml; M cantitatea de produs luată în analiză, g; d diluția sau diluțiile facute în cazul determinărilor respective. VII.3.2. Metoda cu fericianură de potasiu Principiul metodei Zaharurile reducătoare reacționează la fierbere cu fericianură de potasiu, în mediu alcalin. Excesul de fericianură se determină spectrofotometric la lungimea de undă de 420 nm
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
pentru accelerarea precipitării. După precipitare și aducerea soluției la tempratura de 20 C, se aduce la semn cu apă distilată și se filtrează prin filtru cutat. Din filtratul obținut se determină zaharurile direct reducătoare. În acest scop se efectuează o diluție a probei conform sensibilității reacției, din proba diluată se iau 2 ml și se trec într-o eprubetă cu dop rodat, se adaugă 5 ml reactiv de culoare proaspăt preparat și se fierbe pe o baie de apă timp de
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
spectrofotometru extincția prin cuvă de 1 cm, la lungimea de undă de 420 nm având drept fond (martor) apă distilată. Trasara curbei etalon Se realizează o curbă etalon cu soluție de glucoză pură cu concentrația de 0,1 %. Se efectuează diluții succsive cuprinse între 10150 µg (în 2 ml). Se obțin astfel 15 probe cca care se realizează reacția de culoare ca și în cazul probei de analizat. Pentru fiecare probă se determină extincția. Cu valorile obținute se trasează curba etalon
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]