2,498 matches
-
4. Cloroform (R) 5. Clorură de fer (III) 30 g/l (R) 6. Hidroxid de sodiu 0.1 mol/l 7. Hidroxid de sodiu 100 g/l (R) 8. Nitrat de argint 0.1 mol/l 9. Peroxid de hidrogen-soluție diluată (R) 10. Roșu de fenol (I) 11. Sulfat de cupru (II) 50 g/l (R) Mod de lucru: • se măsoară 3 ml soluție, se adaugă 3 picături roșu de fenol și acid sulfuric 0,05 mol/l până la apariția culorii
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
3 ml hidroxid de sodiu 100 g/l, se extrage de două ori cu câte 10 ml cloroform. Extractele cloroformice filtrate se evaporă, iar reziduul obținut se tratează cu 10 picături acid clorhidric și 1 ml soluție peroxid de hidrogen-soluție diluată și se evaporă pe baia de apă. Se obține un reziduu galben-roșcat care, la adăugare de 1 - 2 picături de amoniac, se colorează în roșu-purpuriu (cafeină). • la 5 ml soluție se adaugă 2.5 ml sulfat de cupru și 2
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
netedă, omogenă, de formă cilindrică, de culoare verde-cenușie, până la verde-cărămiziu. Interval de topire: 35 - 37 0 C. Masa medie pe supozitor: 2.25 - 2.50 g Identificare Reactivi 1. Hidroxid de sodiu 100 g/l (R) 2. Peroxid de hidrogen-soluție diluată (R) 3. Cloroform (R) 4. Cloramină B 50 g/l (R) 5. Nitrit de sodiu 10 g/l (R) 6. 2-Naftol-soluție alcalină (R) 7. Parafină (R) 8. Acid clorhidric 100 g/l (R) 9. Acetonă (R) 10. Acid acetic 0
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
într-un pahar de 50 ml, se adaugă 10 ml hidroxid de sodiu 100 g/l, 1 g parafină și se încălzește până la topire. Se răcește, se decantează stratul apos și se tratează cu două picături de peroxid de hidrogen-soluție diluată. Colorația galben- roșietică trece în roșu. La adaos de exces de peroxid de hidrogen-soluție diluată se produce o degajare abundentă de oxigen, se formează un precipitat, iar soluția se colorează în galben (ionul bismut). • aproximativ 1 g masă de supozitor
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
l, 1 g parafină și se încălzește până la topire. Se răcește, se decantează stratul apos și se tratează cu două picături de peroxid de hidrogen-soluție diluată. Colorația galben- roșietică trece în roșu. La adaos de exces de peroxid de hidrogen-soluție diluată se produce o degajare abundentă de oxigen, se formează un precipitat, iar soluția se colorează în galben (ionul bismut). • aproximativ 1 g masă de supozitor se introduce într-un pahar de 50 ml, se adaugă 10 ml acid clorhidric 100
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
Farmacopeea europeană ediția a III-a și Addendum 2001 APLICAȚII PRACTICE Rp. Acid acetilsalicilic Cafeină Proprietăți: Pulbere omogenă, de culoare albă, lipsită de miros, cu gust amar. Identificare Reactivi: 4. Acid nitric (R) 5. Cloroform (R) 6. Peroxid de hidrogen-soluție diluată (R) 7. Acid clorhidric 100 g/l (R) 8. Amoniac (R) 9. Hidroxid de sodiu 100 g/l (R) 10. Acid sulfuric (R) 11. Clorură de fer (III) 30 g/l (R) Mod de lucru: • 0.2 g pulbere se
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
fer (III) 30 g/l (R) Mod de lucru: • 0.2 g pulbere se tratează cu 3 ml acid nitric (R); trebuie să apară o culoare galbenă (fenacetină). • 0.6 g pulbere se tratează cu 1 ml peroxid de hidrogen-soluție diluată și 4 - 5 picături acid clorhidric (R). Se ține pe baia de apă până la evaporarea completă a lichidului. Reziduul rămas, de culoare galben- roșcat, trebuie să se coloreze în roșu-violet la tratare cu 2 - 3 picături de amoniac (cafeină). • aproximativ
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
apa pătrunde prin membrană producând umflarea cu apă (turgescența) frunzelor. Tonicitatea înaltă a citoplasmei celulei vegetale este implicată, alături de capilaritate, la ascensiunea sevei brute. Dacă procesul continuă, însă, se poate produce citoliza. Atunci când sângele este introdus într-o soluție mai diluată, apa pătrunde în eritrocit și se produce turgescența. Dacă membrana eritrocitară nu este suficient de rezistentă, aceasta se poate distruge și iese hemoglobina. Dacă soluția este hipertonică, apa intracelulară tinde să părăsească celula, ceeace duce la fenomenul de plasmoliză. In
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
pentru potențialul electrochimic. Diferența de potențial electric ce apare datorită transportului sarcinilor încărcate este proporțională cu logaritmul raportului concentrațiilor de cationi din cele două compartimente. Pentru cationi sarcina este pozitivă (z >0 ) și potențialul este mai mare în partea mai diluată. Deci echilibrul are loc datorită apariției unui potențial în partea mai diluată a soluției care crește potențialul electrochimic al soluției în acest compartiment, în raport cu cel care are soluția mai concentrată. Potențialul se numește potențial de difuzie datorită faptului că apare
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
încărcate este proporțională cu logaritmul raportului concentrațiilor de cationi din cele două compartimente. Pentru cationi sarcina este pozitivă (z >0 ) și potențialul este mai mare în partea mai diluată. Deci echilibrul are loc datorită apariției unui potențial în partea mai diluată a soluției care crește potențialul electrochimic al soluției în acest compartiment, în raport cu cel care are soluția mai concentrată. Potențialul se numește potențial de difuzie datorită faptului că apare datorită difuziei ionilor prin membrana celulară. Pentru anioni lucrurile se petrec exact
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
vom obține în final același amestec: 95,5% etanol și 4,5% apă. Un exemplu de amestec azeotrop cu punct de fierbere maxim este soluția apoasă de acid clorhidric, de compoziție 20,2% HCl în unități de masă. Soluțiile mai diluate decât amestecul azeotrop dau prin distilare 59 amestecuri bogate în apă, iar cele mai concentrate degajă HCl și numai puțină apă. Curba punctelor de fierbere prezintă un maxim la 108,60C, corespunzând amestecului azeotrop. În concluzie, în cazul lichidelor ce
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
p0 - p) reprezintă scăderea presiunii de vapori a soluției față de cea a solventului pur. Raportul (p0 - p) / p0 reprezintă scăderea relativă a presiunii de vapori. Conform primei legi a lui Raoult: scăderea relativă a presiunii de vapori a unei soluții diluate este egală cu fracția molară a substanței dizolvate. 00 0 nn n p pp + = − În această expresie, n este numărul de moli de substanță dizolvată; n0 este numărul de moli de solvent, n/( n+ n0) este fracția molară a substanței
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
soluție care conține 74 g acetat de metil (1 mol) în 10 litri de apă. Soluțiile cu aceeași presiune osmotică se numesc izotonice. Van’t Hoff a enunțat și următoarea lege a presiunii osmotice. Definiție. Presiunea osmotică a unei soluții diluate este egală cu presiunea pe care ar exercita-o substanța dizolvată, dacă ar fi în stare gazoasă, ar ocupa același volum ca soluția și ar avea aceeași temperatură. Această lege este valabilă doar pentru soluții ideale; soluțiile diluate o urmează
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
unei soluții diluate este egală cu presiunea pe care ar exercita-o substanța dizolvată, dacă ar fi în stare gazoasă, ar ocupa același volum ca soluția și ar avea aceeași temperatură. Această lege este valabilă doar pentru soluții ideale; soluțiile diluate o urmează cu aproximație. 68 Fig. 4.7. Instalație de desalinizare a apei 4.6.3. Osmoza inversă Este procesul de osmoză ce are loc atunci când asupra soluției din celula osmotică acționează o presiune exterioară mai mare decât presiunea osmotică
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
soluție hipertonică (mai concentrată), se observă cum celula se contractă și apoi se zbârcește, în final având loc plasmoliza. Acest fenomen este datorat difuziei apei din interiorul celulei spre soluția hipertonică. Dacă celula este introdusă însă într-o soluție mai diluată decât lichidul celular, adică într o soluție hipotonică, celula se umflă (fenomen numit turgescență) și poate crăpa, din cauza apei care pătrunde în interiorul celulei prin membrana celulară. Acest proces este folosit în industrie, de exemplu la extragerea zahărului din sfeclă. Aceasta
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
fost făcută de Svante Arrhenius (1887) care a semnalat pentru prima oară existența în soluție a ionilor, particule independente încărcate cu sarcini electrice. 5.1.2. Coeficientul osmotic Factorul van’t Hoff nu ia valori întregi decât în soluții foarte diluate. El scade cu creșterea temperaturii. Definiție. Se numește coeficient osmotic (fo) raportul dintre valoarea factorului i efectiv măsurată și numărul maxim de ioni (n) ce se pot forma dintr-o substanță la diluție infinită. La diluție infinită, i = n și
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Soluțiile a căror comportare corespunde legilor lui Raoult sau van’t Hoff sunt considerate ideale. În aceste soluții, moleculele de solut sunt înconjurate la fel de molecule de solvent și nu se influențează reciproc. Această condiție este îndeplinită doar în soluții foarte diluate (la diluție infinită). În soluțiile de electroliți, fiecare ion este înconjurat de un nor ionic de semn contrar. Pentru a îndepărta un ion de acest nor, este nevoie de energie pentru învingerea forțelor electrostatice. Fracțiunea de ioni eliberați de norii
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
sa (c) și coeficientul de activitate (fa). a = fa · c 72 Această relație reflectă interacțiunile ce au loc în sistem. Cu cât o soluție este mai diluată cu atât crește distanța dintre ioni, care interacționează mai slab. Pentru soluții foarte diluate, fa = 1. Coeficientul de activitate reflectă abaterea unei soluții de electrolit de la comportarea ideală. 5.2. Electroliți tari și slabi La trecerea curentului electric printr-un electrolit au loc două procese: transportul propriu-zis; transformările suferite de ioni la electrozi. Prin
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
caz se preferă titrarea acidului cu o bază slabă, a cărei conductibilitate variază foarte puțin cu concentrația, fiind electrolit slab. Astfel, punctul de echivalență apare mai clar. Titrarea conductometrică are avantajul că permite dozarea acizilor și bazelor în soluții foarte diluate; de asemenea soluțiile pot fi și colorate dar nu trebuie să conțină electroliți străini. Trebuie să se lucreze la temperatură constantă, deoarece conductibilitatea variază cu temperatura. Pentru evitarea depunerilor la electrozi, se lucreează cu un curent alternativ. 5.3. Procese
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Pasivizarea conduce la inhibarea cinetică a reacției de ionizare, conferind metalelor caracter de metal nobil, inatacabil. Dintre metale, o mare capacitate de pasivizare prezintă cromul, nichelul, aluminiul, fierul etc. De exemplu, fierul, aluminiul și cromul se dizolvă în acid azotic diluat. Dacă sunt tratate inițial cu acid azotic concentrat, la introducerea în acid azotic diluat nu se mai dizolvă. Plumbul se pasivizează în acid sulfuric, datorită formării pe suprafață a unei pelicule protectoare de sulfat de plumb. Magneziul se pasivizează în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
nobil, inatacabil. Dintre metale, o mare capacitate de pasivizare prezintă cromul, nichelul, aluminiul, fierul etc. De exemplu, fierul, aluminiul și cromul se dizolvă în acid azotic diluat. Dacă sunt tratate inițial cu acid azotic concentrat, la introducerea în acid azotic diluat nu se mai dizolvă. Plumbul se pasivizează în acid sulfuric, datorită formării pe suprafață a unei pelicule protectoare de sulfat de plumb. Magneziul se pasivizează în soluții alcaline. Prin înlăturarea peliculei protectoare, metalul trece din nou în forma activă. 82
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
observat în 1927 de Paterfi la suspensiile concentrate de hidroxid feric. Sub acțiunea diferiților factori (timp, concentrație etc.) sistemele coloidale au tendința de structurare sau destructurare, manifestată printr-o modificare evidentă a vâscozității. Tendința de restructurare se manifestă la suspensii diluate sau concentrate, paste, soluții de polimeri, rășini. Definiție. Micșorarea vâscozității unui sistem dispers, respectiv fluidizarea sa se numește tixotropie. Tixotropia și gelificarea (gelifierea, gelatinizarea) sunt fenomene reversibile; fluidizarea unui gel se face sub influența unor factori externi mecanici (de exemplu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
echilibrul de sedimentare, turbiditatea, sarcinile electrice, lipsesc presiunea osmotică și 164 difuzia, iar efectul Tyndall se datorează reflexiei razelor luminoase pe suprafața particulei și nu difracției. Suspensiile pot fi lichide (suspensii propriu zise) și gazoase (aerosuspensii). Mai pot fi suspensii diluate și concentrate (C ≥ 10%), acestea din urmă având aspect de paste. Acestea se obțin prin stabilizare cu polimeri liofili, cucantități mici de solvent. Pastele se deosebesc de geluri prin faptul că nu își modifică volumul la uscare sau îmbibare. Ca
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
întâlni mai multe tipuri de emulsii: a) după natura celor două faze - avem emulsii directe (de tip ulei în apă sau U/ A) și indirecte (de tip apă în ulei sau A/U); 166 b) după concentrație - avem emulsii foarte diluate (C< 0,2%), diluate (0,2% < C < 2%), concentrate (C > 2%) și foarte concentrate (C>70%). c) după origine - există emulsii naturale (lapte, grăsimi, latex de cauciuc) și artificiale. Prepararea emulsiilor se poate face de asemenea prin mai multe procedee
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de emulsii: a) după natura celor două faze - avem emulsii directe (de tip ulei în apă sau U/ A) și indirecte (de tip apă în ulei sau A/U); 166 b) după concentrație - avem emulsii foarte diluate (C< 0,2%), diluate (0,2% < C < 2%), concentrate (C > 2%) și foarte concentrate (C>70%). c) după origine - există emulsii naturale (lapte, grăsimi, latex de cauciuc) și artificiale. Prepararea emulsiilor se poate face de asemenea prin mai multe procedee: dispersare mecanică; dispersare electrică
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]