809 matches
-
ajuns să predomnie la curte. Agafia a dat naștere unui fiu, Ilia, în iulie 1681, însă atât ea cât și copilul au murit după câteva zile. Țarul a fost îndemnat de consilieri să se recăsătorească cât mai repede din motive dinastice. S-a recăsătorit în februarie 1682 cu Marfa Apraxina. Înainte de Paștele din 1682, Feodor s-a îmbolnăvit grav și a murit fără să desemneze nici un moștenitor.
Feodor al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/325606_a_326935]
-
au produs și consolidat ideea de societate bine delimitată, unică și unită, întărind totodată ideea că legitimitatea politică a existenței statului este dată de oameni, nu de Dumnezeu (puterea monarhului avea un caracter sacru, iar alegerea monarhului și menținerea puterii dinastice erau expresia voinței divine). Oamenii au trăit dintotdeauna în grupuri a căror mărime, compoziție și structură a fost extrem de variată: de la familie la triburi sau la alte forme de asociere pe baza unor legături de rudenie, până la sate, orașe, regate
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
data de trimitere a Austriei habsburgice. Ca substantiv, austriecii pare oarecum mai târziu, în a doua jumătate a secolului al 17-lea, la început, în sensul de "membri ai filialei austriece a Casei de Habsburg" (ramura junior emergente din divizarea dinastică în Habsburgii austrieci și spanioli în 1521), dar din secolul 18, de asemenea, "un nativ sau locuitor din Austria". În antichitate popoarele germanice, „barbare”, erau grupate în mai multe triburi, precum alemani, saxoni, frizi și bavari, care au luptat împotriva
Austrieci () [Corola-website/Science/323336_a_324665]
-
Iulia, Ferdinand s-a încoronat ca primul rege al României Mari. În anii care au urmat Primului Război Mondial România a cunoscut o serie de transformări profunde, în special prin aplicarea reformei agrare și a votului universal. În anul 1925 izbucnește „criza dinastică”, provocată de renunțarea principelui Carol la drepturile sale de succesiune la Coroana României, fapt ce l-a determinat pe Ferdinand să îl excludă pe Carol din Casa Regală a României și să îl numească drept moștenitor regal pe fiul acestuia
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
petrece admirabil de plăcut timpul."” Nu erau neglijate nici aspectele referitoare la incertitudinea desemnării oficiale a unui succesor la tron. Astfel, deși prinții sunt criticați pentru mai slabul interes în însușirea limbii române, li se găsesc circumstanțe atenuante în situația dinastică neclară. "„Auguștii nepoți ai Regelui nostru, nu își dau multă osteneală ca să învețe limba română. [...] Poate că incertitudinea care înconjură încă chestia succesiunei la Tronul României contribue și ea, în mare parte, la puțina îngrijire ce principii Ferdinand și Carol
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
misiunii care le revenea. Preocuparea noastră cinstită a avut întotdeauna un singur obiect: România. Orice greșeli vom fi făcut, pe noi ne-au animat de fiecare dată intențiile cele mai bune."” Faptul că această căsătorie a fost stabilită din interese dinastice, fără ca cei doi viitori soți să aibă vreun cuvânt de spus, ca și diferența de vârstă și temperament a lor, a făcut ca în primii ani de căsătorie relația celor doi să fie una destul de tumultuoasă și inegală. Cu timpul
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
Ludovic al IX-lea a arătat puțin interes copiilor săi, căsătoria Louisei a devenit, de asemenea, o problemă de rezolvat de mama ei, cunoscută sub numele de "Marea Landgräfin" și von Zweibrücken datorită faptului că era expertă în politica internațională dinastică a Europei. În 1773 Louise a călătorit împreuna cu mama și surorile ei Amalie și Wilhelmine la Beschau apoi la curtea rusă de la St Petersburg. Țarina Ecaterina a II-a a decis că Louise era nepotrivită ca soție pentru viitorul
Louisa de Hesse-Darmstadt () [Corola-website/Science/321220_a_322549]
-
o figură cu o influență persistentă în statul rus. La vârsta de 18 ani Louise s-a logodit cu tânărul cavaler Karl August de Sachsen-Weimar. Căsătoria a avut loc la 3 octombrie 1775 și a fost în întregime în scop dinastic (surorile ei s-au căsătorit cu moștenitorii Prusiei și Rusiei) ducând la consolidarea ducatul de Saxa-Weimar în cadrul Sfântului Imperiu Roman. Tânăra Louise s-a remarcat prin delicatețe și timiditate devenite handicap la o curte dominată de soacra ei, Ana Amalia
Louisa de Hesse-Darmstadt () [Corola-website/Science/321220_a_322549]
-
nu a fost o variantă prea bună din cauza drumurilor de munte greu accesibile și astfel varianta prin Zaicear a fost mult mai bună decât cea prin Negotin. Până la începutul Primului Război Mondial, Zaicear a depășit orașul Negotin ca mărime și importanța. Luptele dinastice au avut un impact redus asupra sorții orașului. În 1903, ofițerii rebeli i-au ucis pe regele și regina din Șerbia, Aleksandar Obrenovici și Mašin Dragă. Deși au ajutat altă dinastie (Karađorđevićs), să vină la putere, ei au făcut acest
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
folosească bani din lista civilă, astfel domeniul nu a făcut niciodată parte din Domenile Coroanei, care erau proprietățile statului puse doar la dispoziția suveranului. După moartea Regelui Carol I, domeniul trece în proprietatea Regelui Ferdinand I și a succesorului acestuia dinastic, Regele Mihai I. Regele Carol II nu a avut niciodată domeniul de la Sinaia în proprietate. În anul 2001, Guvernul României a decis recompensarea regelui cu suma de 30 milioane de euro pentru întregul domeniu, dar legea a fost gasită neconstituțională
Reședințele Casei Regale a României () [Corola-website/Science/319981_a_321310]
-
încât toți cei opt străbunici erau descendenți ai Ioanei a Castiliei și ai Arhiducelui Filip al Austriei. Nașterea lui Filip Prospero a fost întâmpinată cu multă bucurie, nu numai din cauza sexului copilului, dar și pentru că a pus capăt diverselor dispute dinastice care ar fi venit după căsătoriile fiicelor lui Filip (cum Filip nu avea un fiu, cel mai probabil ginerii s-ar fi luptat pentru tronul Spaniei). Astfel, în 1658, Filip Prospero a fost investit în funcția de moștenitor al tatălui
Filip Prospero, Prinț de Asturia () [Corola-website/Science/331487_a_332816]
-
să primească asemănător tuturor cetăților Greciei, un comandant lacedemonian, adică un "harmostes", investit atât cu puteri civile cât și militare. Cleandros era "harmostes" la Byzantion în anul 401 e.A, atunci când cei ""zece mii"" de mercenari greci, care participaserâ la războiul dinastic din Persia, au ajuns în retragere pe coastele Bithiniei în fața cetății, sub conducerea lui Xenophon. Anaxibius, comandantul flotei lacedemoniene, la solicitare regelui Artaxerxes, s-a angajat să-i trecă pe greci peste strâmtoare, să le plătească ce li se datora
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Dinastia Română (numită uneori și „Casa Regală a României”, însă denumirea generează confuzii) este o instituție regală ce desfășoară, în numele României, activități publice de reprezentare a națiunii. Ea este formată din membri anume desemnați ai familiei Regelui, în succesiunea lor dinastică (v. „linia de succesiune la Tron”); activitățile au loc cu respectarea prevederilor unui document juridic special, intern, numit Statut al Familiei (în prezent, documentul poartă denumirea oficială de „Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României”). Contrar percepției populare, simpla înrudire
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
Carol Mircea, rodul acestei legături, care este tatăl prințului Paul de Hohenzollern. Nemaiavând altă alternativă Zizi trebuie să ia calea exilului în brațe cu un copil mic, nemaîntorcându-se în țară, la fel ca Elena Văcărescu. A doua căsătorie, una legală dinastic de această dată (respectând legile civile românești ), a fost cu Elena, Prințesă a Greciei, fiica regelui Constantin. Cei doi se căsătoresc la 10 mai 1921, iar la nici opt luni s-a născut unicul lor fiu, Mihai I. Între Elena
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
celei de-a cincea ramuri (numită ramura ducală) a Casei de Württemberg, descendent al celui de-al șaptelea fiu al Ducelui Frederic al II-lea Eugene de Württemberg. La stingerea ramurii senior, în 1921, ramura ducală a devenit noua linie dinastică a Casei. Robert s-a căsătorit la 20 octombrie 1900, la Viena, cu Arhiducesa Maria Immakulata de Austria, al șaptelea copil și a cincea fiică a Arhiducelui Karl Salvator, Prinț de Toscana și a soției acestuia, Prințesa Maria Immaculata de
Robert de Württemberg () [Corola-website/Science/336416_a_337745]
-
țări, ministrul respectiv era cel răspunzător de actele regelui.) Pentru a accentua integrarea și securitatea Uniunii, Constituția a abolit statul federal dual polono-lituanian în favoarea unui stat unitar și a schimbat forma de guvernământ de la o monarhie individual electivă la una dinastic electivă. Ultima stipulare trebuia să reducă influențele nefaste ale puterilor străine de la fiecare alegere a regelui. Conform Constituției din 3 mai, la moartea lui Stanisław August, tronul polonez avea să devină ereditar și să treacă la Frederick Augustus I al
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
mai moderați dintre șiiți. Fondatorul mișcării este imamul șiit de origine persană, ʽAlī ibn al-Ḥusayn (arabă: علي بن الحسين), numit și Zayn Al-Abidin, nepot al lui Ḥusayn. Pentru el, puterea aparține oricărui descendent al lui Muḥammad, în absența unui principiu dinastic. Zaydiții s-au stabilit în Yemen, unde constituie astăzi aproximativ 40-45% din totalul populației. Fondată de ibn ʹIbăḍ (arabă: عبدالله بن اباض التميمي ), școala ibadită se bazează în primul rând pe Coran și "sunna", a treia sursă fiind reprezentată de
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
rândul său provenit din engleză), "kulák" „chiabur”, "pufajka" „pufoaică”. În maghiara comună de astăzi sunt peste 500 de cuvinte de origine slavă. Influența germană asupra limbii maghiare a început odată cu fondarea statului de către regele Ștefan I al Ungariei, în urma legăturilor dinastice cu diferite case domnitoare germane. Pătrunderea cuvintelor germane a continuat datorită așezării începând cu secolul al XII-lea a multor meseriași germani, care au fondat orașele din țară. Apogeul influenței germane a fost atins odată cu înglobarea Ungariei, Transilvaniei și Banatului
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
aceasta fiind singura șansă pentru modernizare Imperiul Otoman a existat, din punct de vedere legal, până în momentul în care a fost proclamată republica și, odată cu el, au mai supraviețuit până în acest ultim moment și moștenirea sa religioasă și a autorității dinastice. Dinastia otomană a fost abolită de guvernul de la Ankara, dar simbolurile, cultura și tradițiile au rămas active în rândul oamenilor de rând (și mult mai puțin în rândul elitelor). Reformele politice ale lui Atatürk au vizat o serie de schimbări
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
este una dintre casele dinastice suedeze. Membrii timpurii ai acestei case din secolele VIII și IX, sunt legendari sau semi-legendari, în timp ce membrii ulteriori din secolele X și XI sunt istorici. mai este cunoscută sub numele de Casa de Ivar Vidfamne, Casa de Uppsala, sau pur
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
re)introducă o monarhie legală, ci să formeze stabilitatea politică necesară cu disperare după epuizantele războaie civile de către un regim de facto întru scheletul constituțional al republicii, care fusese separat precis ca o alternativă la odiosul regat precedent. Deși pretențiile dinastice au apărut încă de la start, aceasta a rămas constituțional de neimaginat. Sub acest Principat "stricto sensu", realitatea politică a domniei autocratice de către împărat era încă mascată cu scrupulozitate de către forme și convenții de domnii oligarhice pe cont propriu moștenite din
Principat (Imperiul Roman) () [Corola-website/Science/299430_a_300759]
-
a fost făcut faimos în Europa prin scrierile lui Marco Polo. Kúblái, fratele lui Mangku, succesorul acestuia în 1260, era al cincilea Mare Han, și primul împărat propriu-zis din dinastia chineză Yuan (1280). Precursorii săi au următoarele miao hao (titluri dinastice): T'ai Tsu (Jenghiz), T'ai Tsung (Okkodai), Ting Tsung (Kuyuk), Hien Tsung (Mangku). Kúblái însuși are drept miao hao She Tsu, alături de cele două titulaturi regale (nien hao): Chung T'ung (1260) și Che Yuan (1264). Lista succesorilor săi
Istoria Mongoliei () [Corola-website/Science/298939_a_300268]
-
Venetoi), susținători ai ortodoxiei, adepți ai sinodului de la Calcedon. Verzii (Prasinoi) erau susținători ai monofizitismului, care se răsculaseră în timpul împăratului Anastasie. Albaștrii, că partid, reprezentau clasa superioară, pe când Verzii reprezentau clasa de jos. În 532, în capitală, Iustinian avea opozanți dinastici, religioși și publici. Verzii doreau să-l înlăture pe Iustinian. Adversitatea publică a apărut din aversiunea generală față de înalții funcționari, că Tribonian sau Ioan de Capadocia, ce au generat nemulțumirea populației prin încălcarea legii. Monofiziții sufereau de asemenea în primii
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
turco-selgiucid, după 1453 - împărat romano-bizantin și după 1517 - lider al musulmanilor sunniți. Funcțiile suveranului otoman Mențierea echilibrului social - sultanul trebuia să împartă dreptatea fără a ține cont de poziția socială a individului judecat În statul otoman nu există un principiu dinastic după cum era în Occident ( nu era utilizat principiul primogeniturii). Inițial, beii de frontierii aveau un rol important în alegerea sultanului. În sec XV-XVI, ienicerii și ulemalele aveau un rol decisiv în cadrul acestui proces, iar din sec. XVII, palatul imperial avea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
marile puteri. Deciziile cele mai importante luate în cadrul Congresului au fost: Congresul de la Viena a instituit o nouă ordine în care Europa era sub controlul unui ansamblu de patru puteri: Austria, Prusia, Rusia și Anglia. Pentru a păstra vechile regimuri dinastice, neluând în seamă dorințele și aspirațiile națiunilor care doreau să-și creeze state proprii, naționale, monarhii Prusiei, Austriei și Rusiei creau, în 1815, Sfânta Alianță, un pact de asistență mutuală între monarhii absoluți europeni îndreptată împotriva frământărilor revoluționare, și care
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]