518 matches
-
adorația Totului, amestec al contrariilor ce-și descarcă tensiunea provocatoare de sciziuni morale și speculative într-o satisfacție a concordiei ultime, rezultantă a Creației solidare cu ea însăși. Măreața unitate a peisajului universal, în care se întîlnesc, la modul pacific, dionisiacul și ascetul, răul și binele, inteligența și sărăcia cu duhul nu e decît o răsfrîngere a Unului generator: "Simțeam cum în mine se-amestecă lutul și apa/ piatra și izvorul ce curge tihnit peste piatră/ răul și binele, bețivul și
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
pot subînțelege din gesturi, din comentariul vizual și sonor. Bănuiesc, însă, că trebuie să știi puțin cine este zeul declanșator al pulsiunilor și preaslăvirilor erotice, cine și ce face corul însoțitor de bachante și de satiri, care este conținutul sărbătorilor dionisiace. Spectacolul recuperează atmosfera unor ritualuri, spectatorul cred că trebuie să refacă mental conținutul, trimiterile, încărcătura textului. Mihai Măniuțiu este extrem de atent la ceea ce am numit mai sus atmosferă. Țipetele, dansurile zgomotoase, delirul orgiastic, transa unor posedate, urmare a pedepsei cu
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
lumea („până la acru, până la livid”, vorba lui Dinu Flămând) și scrie poezie cu conștiința că întreține o teribilă criză , iar în declarația cum că „nu vorbesc în numele voluptății, dar lucrurile le ating precum coapse de femeie aș atinge”, dincolo de accentul dionisiac, citesc intenția de a edifica o etică a adeziunii amoroase față de real. Spiritul său poetic beneficiază de energii impresionante în acest sens, numai că bănuiala în ce privește intranscendenț a poeziei, căci „organele-s sfărâmate”, iar maestrul lucid până la coroziune determină o
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
El e un Orfeu ce nu refuză bacanalele imaginarului. Asta e voluptatea și coșmarul său. Rămânând la nivelul acestor referințe mitologice, consubstanțiale lui Ion Mureșan, aș spune că fiecare act imaginativ al său poate reprezenta un fragment al unui ritual dionisiac. Toposul cărții sale și al mitologiei ei e cârciuma - imaginea izomorfă îndepărtată a popasurilor satyrilor și bacantelor. Spațiu de petreceri infernale, regăsit la toate răscrucile, pe traseul ce pornește din Hades, trece prin halta Rimbaud, cotește prin saloanele suprarealiste, ilustrând
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
care recită dialoguri din filmul Dictatorul al lui Charlie Chaplin. Aici asistăm la duete intime și pasionale, solouri înduioșătoare și momente de sărbătoare colectivă. Un adevărat vârtej al simțurilor, catapultează spectatorii într-un loc alcătuit din minuni, coșmaruri și sublimări dionisiace. Este o montare complexă, în care liniile clasice se mulează pe cele contemporane, dansul devine teatru, efortul fizică devine dramă. Pe tot parcursul baletului se citează cuvinte, se spun jumătăți de fraze, se pun întrebări, se folosesc elemente scenografice și
Festivalul...?n pa?i de dans by Doina MOGA [Corola-journal/Journalistic/83849_a_85174]
-
Semeața izbucnire biologică semnifică un soi de intrare zgomotoasă în arenă, menită nu numai a atrage atenția ci și a da curaj eului creator prin sine însuși, a-l autostimula prin maniera incandescentă de care se arată capabil. Imaginile sunt dionisiace, bolborosesc într-un mediu de constrîngeri și destinderi senzoriale succesive, ca o bogată virtualitate a unei zămisliri. Asocierile sînt dure, emanînd o energie primară bine regizată.Poetul își arată, ca să zicem așa, mușchii, bicepșii metaforici bine încordați: "Pe o blană
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
în limbajul sau, "verdictul" - răsună plauzibil și în conștiința cititorului actual: românele sale, construite prin "împletirea polifonă, contrapunctata, armonizata a diverse (sic) voci", preconizează salvarea omenirii, consolidînd din perspectiva artistică morală creștină (în timp ce Nietzsche - trebuie precizat apăsat - vedea o involuție dionisiaca, barbara, descătușînd "voința de putere" a "supraomului" - consecință tocmai a distrugerii creștinismului 11). Concluzia lui Ion Ianosi nu constituie o noutate. Lucian Blaga (Dostoievski e un "profet al unui nou creștinism și al revoluției rusești, care, orice culoare ar avea
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
exigențe aflate la antipodul mentalității ortodoxe, construită pe prea multă pasivitate și resemnare. Petre Pandrea este un vitalist prin excelență, un spirit dinamic, răzvrătit și bătăios, căruia îi e imposibil a se sustrage ispitelor lumii și păcatelor: „Am fost născut dionisiac” - declară el la un moment dat (p. 128). Călugărul alb are funcția unei referințe simbolice, ca aspirație, pentru cel care nu e o fire religioasă. Are disponibilitatea de a-și analiza marile păcate, de a le dramatiza și de a
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
important segment al creației sale sub semnul unui anumit cartezianism. Ceea ce, îndeobște, pare pîndit de amorf și de infernala mașinărie a contorsiunii, primește, finalmente, promisiunea unei geometrii solare și a unei noi ordini edenice. Disputat în egală măsură de voluptățile dionisiace ale exprimării și de responsabilitățile înalte ale unui moralist lipsit de orice ipocrizie, Ciprian Paleologu este un artist singular și cu totul neobișnuit în peisajul nostru de astăzi. Unul care, deși este abia la început, a spus deja foarte multe
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
Gheorghe Grigurcu Ce relație are moartea cu filosofia? A filosofa înseamnă a învăța să mori", proclama solemn Platon, iar Nietzsche, dionisiacul îmbătat pînă la primejdioase limite de întune-coa-sele-i energii vitale, afirma la rîn-du-i că "dacă n-ar fi fost moartea, nu s-ar fi filosofat deloc". Scriitorul român contemporan Dumitru Au-gustin Doman e dintre cei ce cutează a schița o replică
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
decât,... paradoxal,... marea înflorire și exuberanță, vitalitatea, grecii din antichitate, Shakespeare, secolul elisabetan, ca al lui Pericle. Epocile de împăcare socratică sunt un semn al decadenței, inteligenței decadente, - iar Epicur, cu a lui serenitate morală, nu sunt prielnice tragediei. Numai dionisiacul o face posibilă. Dacă morala cade, lumea nu mai poate fi justificată decât estetic. Morala ar fi, așadar, o voință de negare a vieții, un instinct secret de aneantizare, un principiu de ruină, de decădere... Puterea estetică a Naturii. Originea
Lecturi de altădată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8656_a_9981]
-
de negare a vieții, un instinct secret de aneantizare, un principiu de ruină, de decădere... Puterea estetică a Naturii. Originea Tragediei. * Principium individuationis, - principiul care îl face pe om să nu se uite pe sine, să fie distinct de natură. Dionisiacul anihilează principiul, dar omul, individul subiectiv, se uită atunci pe sine, prins în mrejele unei beatitudini turburi... Natura titanică și barbară a spiritului dionisiac.
Lecturi de altădată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8656_a_9981]
-
care îl face pe om să nu se uite pe sine, să fie distinct de natură. Dionisiacul anihilează principiul, dar omul, individul subiectiv, se uită atunci pe sine, prins în mrejele unei beatitudini turburi... Natura titanică și barbară a spiritului dionisiac.
Lecturi de altădată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8656_a_9981]
-
de revoltă; vom cânta mareele multicolore și polifonice ale revoluțiilor în capitalele moderne; vom cânta vibranta fervoare nocturnă a arsenalelor și șantierelor incendiate de violente luni electrice; gările lacome, devoratoare de șerpi ce fumegă"... O nouă sensibilitate, tutelată de vitalismul dionisiac al lui Nietzsche transferat în mediu urban odată cu îndoielile în fața adevărurilor cu majusculă și definitive ale rațiunii și "înțelepciunii" pozitiviste, era proclamată cu voce tare. "Beția", "nebunia" simțurilor elementare se voiau substituite cugetării reci și abstracte, calmul contemplativ se dorea
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
de dezechilibru. Această oscilație s-ar putea chiar formaliza destul de didactic, după un model asemănător curbei lui Gauss: secțiunea de început se află sub semnul unei Elade profund conflictuale, centrul realizează un salt către acalmia aparentă prezentului, pentru ca aceeași Eladă, dionisiacă de astă dată, să acapareze finalul volumului. O asemenea schemă păcătuiește însă prin rigiditate. Normează ceea ce în principiu nu poate fi normat. Și ignoră frecventele modulații, de certă finețe. Chiar cele mai directe poeme ale lui Bogdan-Alexandru Stănescu (cum este
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
Horațiu definea menirea artei: să instruiască și să emoționeze. Într-un interviu din „Le Point” din 11 iulie, autorul spune: „Neurobiologia confirmă intuiția lui Horațiu. Arta mobilizează două părți diferite ale creierului. Cea mai veche, pe care aș numi-o dionisiacă, este sediul dorinței și ea ne împinge să ne amuzăm, să mâncăm, să ne reproducem: fără ea n-am putea trăi. Cealaltă, legată de Apollo, comandă facultatea rațiunii, sensul proporțiilor, al măsurii... În fața operei de artă, creierul dionisiac spune îmi
Docere et delectare Creierul și arta () [Corola-journal/Journalistic/3430_a_4755]
-
numi-o dionisiacă, este sediul dorinței și ea ne împinge să ne amuzăm, să mâncăm, să ne reproducem: fără ea n-am putea trăi. Cealaltă, legată de Apollo, comandă facultatea rațiunii, sensul proporțiilor, al măsurii... În fața operei de artă, creierul dionisiac spune îmi place sau nu-mi place. Creierul apollinic decide dacă e frumoasă sau urîtă.” O remarcă interesantă este aceea că la artistul însuși prevalează partea dionisiacă din creier. O alta este că, dacă e dificil de știut dacă frumosul
Docere et delectare Creierul și arta () [Corola-journal/Journalistic/3430_a_4755]
-
Apollo, comandă facultatea rațiunii, sensul proporțiilor, al măsurii... În fața operei de artă, creierul dionisiac spune îmi place sau nu-mi place. Creierul apollinic decide dacă e frumoasă sau urîtă.” O remarcă interesantă este aceea că la artistul însuși prevalează partea dionisiacă din creier. O alta este că, dacă e dificil de știut dacă frumosul artistic e universal, e sigur că atracția lui este comună indivizilor umani de pe toate continentele și din toate culturile vechi sau noi.
Docere et delectare Creierul și arta () [Corola-journal/Journalistic/3430_a_4755]
-
păpușarul care mânuiește sforile." Singurul bărbat consultat, profesorul Martin J. a rămas cu o impresie similară despre lipsa de spontaneitate a lui J.M.C, care își mima, de fapt, trăirile: „Aprecia, în principiu, dionisianismul, fără a fi el însuși un dionisiac. Nu cred că și-a dat vreodată drumul - probabil că n-ar fi știut cum s-o facă." Simularea pasiunilor, disimularea sărăciei emoționale, într-un cuvânt făcătura, îl descalifică nu numai pe bărbat, ci și - poate în primul rând - pe
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
să scriu și n-am scris ca să nu consum, să nu pierd, din teama de-a nu mă risipi, prea repede, dintr-o dată, ca fumul." Anumite motive poetice se conturează cu claritate în poemele lui Bogdan Ghiu. Noaptea, labirintul, dimensiunea dionisiacă și visul, traiectoriile indicibile ale existenței apar în imagini de finețe, stilizate și pure până la esență, cu îndepărtate irizări stănesciene: "...dacă aș fi înconjurat/ (cum și sunt) de coaja groasă/ a unui ou, dacă aș fi îngropat, imobilizat,/ dacă nici
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
este în toate și, totodată, deasupra tuturor". Recursul la origini are motivația mistică a reconstituirii unității universale care e imaginea unui Dumnezeu figurînd în aceeași măsură în abstract și în concret, abordabil pe calea abstragerii ascetice dar și pe cea dionisiacă a contactelor frenetice cu natura. Astfel încît aspirația ființei de-a coincide cu principiul se suprapune cu cea a impulsurilor sale vitale: "Vreau să mușc rădăcina reînceputului./ Vreau să fiu sînul/ din care s-a vărsat soarele./ Sau măcar un
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
cea care ne guvernează viața, asigurând motivații și explicații ale prezentului prin revizitarea trecutului, prin descoperirea modalităților de supraviețuire a discursului mitic în contemporaneitate. Astfel, în Faust problema nebuniei, strâns legată de primejdia visării, este configurată și prin prisma ritualurilor dionisiace, dar și redimensionată la condiția modernității, aici putând fi surprinse relația dintre experiența poetică și cea a psihozei, diferența dintre magie și alchimie, relația dintre poezie și viață sau dintre poezie și opera alchimică (Faust fiind considerat un tratat de
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
același oratoriu / Al corpului, și viziunile un caier / De dorințe divinatorii / De la pămînt la macrocosm, fac din el și din aer" (Iată mă sting, sunt iubit...). Un astfel de elan vital de factură edenică dobîndește însă pulsații extrem de puternice, convulsii dionisiace, încît figura oraculară a lui Hölderlin, se întîlnește cu cea năvalnic instinctuală a lui Nietzsche: " Pe chipul metopei / Se așază viziune a ghimpilor ce mă înconjoară / În locul brațelor tale, vară / Deodată exil. Aș vrea să rîd de mine și de
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
chiar decît orice lungime care se poate închipui/ nu mă veți confunda niciodată dar absolut niciodată cu nimeni" (dar de ce limbile ceasului sunt brațele și picioarele mele). Buna dispoziție trece în ostentație, vitalismul se precipită, devine febril. într-un elan dionisiac, bardul crede a poseda o vedere singulară, paranormală ce înregistrează exotisme violente: "persia nu mai este cum știai tu un ținut și o țară este o stea pe care/ nu o vede nimeni în afară de mine o stea unde te aștept
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
pride. De altfel, regizorul cochetează cu ideea de a-i contura un profil martirologic în afara ortodoxiei sexuale, cu Seligman pe post de mistagog, filosof asexuat, trăind într-o pustnicie a unei senine abstinențe. Întâlnirea este revelatoare, una nietzscheană, a antipozilor, dionisiaca menadă în călduri și apolinicul sacerdot trăind aproape monastic în recluziunea artei și a științelor exacte. Întorcându-ne la discursul politic sforăitor al lui Joe ca un pocnet de dop în biserică, el lasă un gust amar pentru ieftinătatea procedeului
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]