382 matches
-
ad essere anche "dirigente"" (Q 1, 44, 41). La funzione di direzione inizia prima, mă îl dispiegamento pieno della funzione egemonica și ha poi solo nel "farsi Stato" della classe che giunge al potere: lo Stato serve al suo essere "dirigente" non meno che al suo essere "dominante". Stato etico Prosegue la ricognizione gramsciana sullo Stato-egemonia e sulla crisi dell'egemonia borghese che ha condotto al fascismo, mă anche alla rottura dell'Ottobre. Îl punto di partenza è la celebre distinzione
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
tra gli interessi del gruppo fondamentale e quelli dei gruppi subordinați". Ancoră nel Quaderno 15 - siamo nel 1933 - una definizione complessa, dinamica, avvolgente, quanto mai aperta: " Stato è tutto îl complesso di attività pratiche e teoriche con cui la classe dirigente giustifica e mantiene îl suo dominio non solo mă riesce a ottenere îl consenso attivo dei governati"19. Qui l'accento sembra battere più șui processi che sulle forme. Non è detto però che gli "apparati" di cui altrove și
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
della propria individualità - e che Croce definisce "la buona individualità - è sostituito dalla "cattiva individualità", ovvero la rottura di quel legame. La rădice della cattiva individualità, Croce la ritrova nei vizi della storia nazionale (tra cui l'incapacità della classe dirigente nazionale), nelle teorie socialiste e nell'idea di "lotta di classe". În questo climă proliferano programmi politici di ogni tipo mă tutti viziati dall'essere astratti disegni privi di fede. Mentre îl corretto rapporto tra fede e programmi è che
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
né îl risultato della votazione vincola îl partito. Gli articoli, presenti nello statuto del PD, appaiono più un argine all'ipotetico abuso del referendum, che una scelta razionale, al punto da dare la sensazione di un controllo da parte dei dirigenți della struttura partitica, quasi a difesa del loro status (l'aspetto risulta più evidente nello statuto del PD). Îl caso del referendum deliberativo, così come previsto dal PD col vincolo del risultato, allontana la struttura partitica dal ruolo di mediatore
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
la partecipazione în un mix di emotività e razionalità. L'obiettivo: ricostruire îl rapporto deteriorato tra partiți e loro elettori idealmente vicini, per creare una sorta di opinione pubblica strutturata all'interno dei partiți, senza per questo sostituirsi ai gruppi dirigenți legittimamente eletti, pur esercitando un'influenza sulle scelte di un partito attraverso forme di "democrazia partecipativa" a completamento della democrazia rappresentativa. Per democrazia partecipativa non s'intende îl sotto modello "rappresentativo-partecipativo", definito da Umberto Allegretti în: "Democrazia Partecipativa e Processi
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
Benedetto Croce. Modernismo e conservazione nei primi vent'anni dell'opera (1882-1902), Editoriale scientifică, 2002; Benedetto Croce e la crisi della civiltà europea, Rubbettino, 2003. He also focused on the intellectuals history and he published: Un'ideologia per îl ceto dirigente dell'Italia unită. Pensiero e politică al liceo Dante di Firenze (1853-1954), Firenze, Olschki, 2012. Emanuel COPILAȘ is Teaching Assistant, PhD at the Department of Political Science from the Faculty of Political Science, Philosophy and Communication Sciences, Western University Timișoara
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
13 Francesco MALGERI (coord.), Gli Atti dei Congressi del PPI, Brescia, 1969. 14 Renato MORO, "Afascismo ed antifascismo nei movimenti intellettuali di Azione Cattolica dopo il '31", in Storia Contemporanea, 1975, pp. 753-799. 15 Renato MORO, La formazione della classe dirigente cattolica (1929-1937), Bologna, 1979, 589 p. 16 Pietro SCOPPOLA, "Il Movimento Laureati nelle recenti ricerche storiche", in In ascolto della storia. L'itinerario dei "Laureate cattolici" 1932-1982, Roma, 1984, pp. 9-24. 17 Joseph ROVAN, Histoire de l'Allemagne. Des origines
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
20 de strofe, suna astfel: „Miezul nopț’ș’al nostr’amor!” Într-un jurnal din București, găsim: „Subscrisa face cunoscut că deși soțul meu I. Rudnitzky a repauzat... atelierul nostru... continuă a funcționa tot sub conducerea artistică a vechiului său dirigent d. Ihgalski, care ținea locul repausatului meu soț de mai mult timp cu atâta demnitate și capacitate”. Sau, în Curierul de Galați, citim: „La revizia ce am făcut azi la tăietoare, am dovedit că s-au tăiat 40 boi, împreună cu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
ziarele pe care le înființează - „Școala moldovenească” și „Ardealul”, intitulat apoi „România nouă” -, contribuie substanțial la formarea și consolidarea curentului unionist ce va triumfa în Sfatul Țării la 27 martie 1918. După Unirea Transilvaniei cu România face parte din Consiliul Dirigent ca secretar general la Resortul de Instrucție, având un rol important în organizarea învățământului și în ctitorirea Universității din Cluj, unde devine profesor de pedagogie. Preocupările în această direcție se concretizează în lucrări precum Portrete pedagogice (1927), Prolegomena la o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
statut economico-social superior 24 . În ceea ce privește aportul lui Ion I. Lapedatu la viața politică a țării, a fost deopotrivă valoros și util. A luat parte la Adunarea Națională de la Alba Iulia, ca membru al Partidului Național Român, fiind numit în Consiliul Dirigent ca secretar general la resortul finanțelor, funcție deținută până la dizolvarea Consiliului în 192025. Pentru meritele sale a fost ales în perioada 1919-1931, membru al corpurilor legiuitoare în patru legislațiuni ca deputat și în două ca senator, luând parte la discutarea
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
poporul român în 1918, cu privire la constituirea statului național unitar român. Delegația română, formată din ministrul Ion I.C. Brătianu, Victor Antonescu, ministrul țării la Paris, Nicolae Mișu, ministrul țării la Londra, generalul Constantin Coandă și Alexandru Vaida Voievod, membru în Consiliul Dirigent din Transilvania a avut o misiune dificilă, având în vedere jocul marilor puteri. Acestea au considerat țările mici ca state cu interese limitate și tindeau să se transforme într-un tribunal ce hotăra soarta popoarelor 54. Delegația română a crezut
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
adevărat decisivă... Trebuie să i se aducă un remediu. Cine trebuie să facă asta? Toți cu siguranță! Dar există categorii de persoane care mai mult decât altele pot și trebuie să lucreze... ca să salveze omul în totalitate. Preoți, medici, maeștri, dirigenți, autorități și toți cei care au responsabilități publice: dirigenții de muncă, antreprenorii, studioșii, capii asociațiilor, scriitorii, miniștrii națiunii... asupra tuturor acestora apasă o mare, o dulce responsabilitate pentru binele fraților». Don Calabria încerca să suscite în laici conștiința vocației și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
redactarea ziarului „România” (1917-1918). După semnarea Păcii de la București-Buftea, pleacă la Paris și Londra, ca membru al Consiliului Național Român, care lupta pentru realizarea Unirii. Când aceasta se înfăptuiește prin Marea Adunare de la Alba Iulia, e numit membru al Consiliului Dirigent. Angajat din ce în ce mai mult în politică, în 1919-1920 va fi ministru al Instrucțiunii și Cultelor, portofoliu pe care îl va deține și în alt guvern, în 1920-1921; în 1926 este ministru de Interne. Scriitorul, a cărui activitate se diminuează treptat, e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
Teologic Ortodox din Arad și cel din Cluj, absolvindu-l în 1901. Funcționează ca învățător în câteva sate din județele Cluj și Sibiu, pentru a ajunge în cele din urmă în comuna natală. După Unire a fost referent la Consiliul dirigent - secția învățământul primar, director al Orfelinatului „Principele Mircea” din Sibiu, președinte al Asociațiunii învățătorilor din județul Sibiu, întemeietor și președinte de onoare al Reuniunii meseriașilor din Orlat, redactor al ziarelor „Cuvântul poporului” (Săliște, apoi Sibiu) și „Luceafărul social-cultural” (Sibiu). A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286696_a_288025]
-
lasă pe muchii perpendiculare din șirul Carpaților până la frumosul șes al Văii Oltului, așa de bine cultivat. Scurtă oprire în Făgăraș, cu cetatea-i pitorească și biserica lui Brâncoveanu, și, în fine, ajungem la Sibiu. Aici, numai grație intervenției Consiliului Dirigent, domnul Petrescu capătă odaie într unul din hotelurile ticsite de călători, armată și autorități, iar Pia și cu mine recurgem la ospitalitatea vestit de gentilă a d-lui și d nei Andrei Bârseanu. alba iulia A doua zi dis-de-dimineață, pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se va face o unificare sufletească totală, nu vor mai fi ardeleni și regățeni (cum zic ei), precum nu mai sunt munteni și moldoveni, ci numai români de la Nistru până la Tisa. Așadar, spre marea noastră mirare, în iulie 1919, Consiliul Dirigent, în loc de a organiza, zădărnici călătoria mamei la Sibiu, începu lupta contra liberalilor în primele alegeri parlamentare din Transilvania, uitând tot ce le datorau în starea lor politică de atunci. Primele semne de răceală fură atitudinea și discursul d-lui Maniu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
democrazia stabile (non soggetta al rischio di involuzioni autoritarie), în primo luogo addomesticare i processi decisionali dello Stato-nazione, immettendo progressivamente nelle sue prassi e nelle sue norme l'idea che la funzione di governo possa essere attribuita a diverse élite dirigenți che și alternano sulla base di una "scelta fra pari", e solo în un secondo tempo - una volta che la funzione di governo, ovvero quella che più di altre incarna la sovranità dello Stato, è stată messa al sicuro grazie
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
precum Mișcarea culturală în Banat, Situația în Bucovina, Cultura românească în Basarabia, Propaganda culturală în Ardeal. În prima pagină se află articole de Al. Vlahuță, Sever C. Dan, Octavian Goga (Vreme nouă, Criza cea mare, O pagină de istorie: Consiliul Dirigent din Transilvania). Cele mai multe poezii aparțin lui Aron Cotruș. Se includ în sumar versuri de St. O. Iosif, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Victor Eftimiu, V. Voiculescu, Sebastian Bornemisa, Mihail Dragoș, Adrian Hulea, I.U. Soricu, Emil A. Chiffa, Liviu Opriș, George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289172_a_290501]
-
a Transilvaniei cu România a fost Însoțită de un program de Înnoiri ca a direcționat dezvoltarea ulterioară a țării.. La 18 nov. s-a constituit Marele Sfat Național (cu rol de for legislativ), care a desemnat ca organ executiv Consiliul Dirigent prezidat de Iuliu Maniu. Prin Decretul nr. 3631 din 11 dec. 1918, regele Ferdinand ratifica unirea Transilvaniei cu România. Astfel, se desăvârșea formarea României Mari. Noul stat românesc, având o suprafață de 295 049 km. și o populație de peste 18
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
la Brașov (1870-1878) și studii universitare de litere și filosofie (1878-1881) la Viena și München, la Viena fiind și președinte al Societății „România jună” a studenților români, revine la Brașov, unde este profesor secundar (1881-1905), corector al școlii medii (1889-1891), dirigent al Școlii Comerciale Superioare (din 1891). Din 1891 este și director al învățământului din Sibiu. A fost vicepreședinte (1905-1910) și președinte (1911-1922) al Astrei, membru (1908) și vicepreședinte al Academiei Române. A editat împreună cu Ion Popea „Școala și familia” (1887-1888). A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285657_a_286986]
-
cu România”; au fost formulate cerințe referitoare la respectarea drepturilor pentru minoritățile naționale și democratizarea vieții politice. -La 2 decembrie 1918 au fost alese organele puterii de stat: Marele Sfat Național rol legislativ, condus de Gh. Pop de Băsești; Consiliul Dirigent rol executiv, condus de Iuliu Maniu. -Unirea Transilvaniei cu România: a fost recunoscută de naționalitățile transilvănene: maghiari Târgu Mureș (noiembrie 1918); sași Mediaș (ianuarie 1919); evrei (ianuarie 1919); șvabi Timișoara (august 1919); o nu a fost recunoscută de autoritățile maghiare
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
relativ calm spre alegerea președintelui care, în mod vădit, era preocuparea majoră a delegaților. Singura dificultate a survenit după numărarea voturilor, cînd conducerea de ședință, exercitată de cîțiva secretari de Asociații (singurii aleși pînă în acel moment într-un organism dirigent), a ignorat statutul (nu l-a cunoscut sau n-a vrut să-l cunoască, iată o întrebare importantă!) și a ținut morțiș să blocheze turul al doilea de scrutin. A doua zi, Consiliul a readus lucrurile pe făgașul normal. Comunicatul
Conferința scriitorilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16184_a_17509]
-
recomandă prin ceea ce într-adevăr reprezenta, dar neavînd și putere politică efectivă. Pe care, totuși, o dorea ambițios. Hartă politică românească a anilor douăzeci e descrisă cu culoare dar, hotărît lucru, cu parti-pris vizibil. A fost, la început, împotriva Consiliului Dirigent, nu agreă reforma agrara, socotind că se încalcă prea flagrant principiul proprietății, a fost dezamăgit profund de căderea provocată a guvernului Blocului, cînd el a fost președintele Camerei Deputaților, condamnă faptul că Brătianu vine la putere cînd voia și pleca
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
a fi primiți în aristocratica, bogata, rezervata Uniune. Se va accepta ipoteza că am fost admiși din motive politice și puțini sunt aceia care sesizează imensul ridicol al acestei supoziții. Un grăunte de ridicol pudrează și insistența cu care factorul dirigent al țării bagă sub nasul Occidentului chestiunea Mării Negre, veche de pe când Miletul își trimitea coloniștii către malul dobrogean. Și într-un mapamond presărat cu vulcani politici ori în plină erupție, ori gata să explodeze. Nu e mai puțin adevărat, însă
Cu patalamaua... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10213_a_11538]
-
care, în 1923, s-a stabilit , ca avocat și militant politic, la București. Harta politică a României postbelice s-a modificat enorm. Din două-trei partide existente pînă în 1916, au apărut numeroase. La început Ardealul era organizat administrativ în Consiliul Dirigent, un fel de guvern de sine stătător. Ilie Lazăr mai păstrează opinia că desființarea Consiliului Dirigent e rezultatul intrigilor lui Goga. În fond era o necesitate politică națională pentru unificarea reală a țării și pentru solidarizarea ei națională. O țară
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]