1,774 matches
-
și argumentată, a unui corpus atât de important și întregitor, totodată, din creația eminesciană cum este proza jurnalistică un teren minat care a suscitat interpretări abuzive, futile, tendențioase sau, pur și simplu, abordări de suprafață, pe orizontală, iar nu o disecție profundă, aseptizată de morbul decontextualizării. Este salutar un atare efort cel puțin din două motive: mai întâi, reprezintă o voce autorizată (prin forța imbatabilă a demonstrației), ca o contrapondere la puseele de ignoranță și pseudopretențiile exegetice ale celor care au
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
medicul anunța iminența morții dar nu intervenea asupra corpului fizic (aceasta ținea de competența chirurgilor, considerați inferiori medicilor fiindcă ... nu știau latina). Medicii au început să-și apere privilegiile grupându-se în corporații. Medicina empirică a progresat. Flamandul Vesale făcea disecții și pleda pentru cunoașterea științifică a corpului uman. Ambroise Paré a folosit cauterizarea în cazul amputațiilor. Englezul William Harvey a dezvoltat teoria circulației sanguine etc. Medicii au profitat și de descoperirile inventatorilor din alte domenii (de exemplu, de microscopul descoperit
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
un non-cunoscator, pentru ca, în cele din urmă, să pot delimită caracteristicile unui proces cognitiv. Odată sistematizate condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a putea vorbi de cunoaștere, în cel de al doilea capitol, care este și cel mai consistent, operez o „disecție“ a procesului cognitiv uman, la toate cele trei niveluri ale sale: cel al simțurilor externe, cel al simțurilor interne și cel al intelectului. La fiecare nivel adresez două tipuri de întrebări: una care vizează anatomia procesului cognitiv și una care
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
următoarele cursuri: istoria filosofiei, la Wundt, foarte bine făcută; psihofizica la Külpe. Afara de aceasta lucrez la Institutul de anatomie și la anu voiu face fiziologia. Această ocupațiune deja îmi este destulă pentru semestrul acesta: de la 9-12 dimineața lucrez la disecție. Am căpătat de preparat un picior; am preparat deja mușchii exteriori și acum pătrund în interior la vine, artere, nervi. Vreo două zile la început mă incomoda mirosul, acum m'am deprins, parcă lucrez de nu știu când. Voiu lucra
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
și autorul a 500 de opere dintre care multe au dispărut la incendiul Templului Păcii în 192, în preajma căruia erau depozitate. Au rămas posterității doar 83, dintre care, cele mai traduse, mai circulate și cercetate sunt cele privind: pregătirile anatomice, disecția, fiziologia, patologia, sistemele medicale, sectele medicale și critica lor, recomandări studenților, terapeutică, practică medicală curentă; teme de filosofie, filologie, retorică, arte etc. Cartea sa, considerată breviar medical al Evului Mediu, se intitulează Ars parva și se referă la esențialul medical
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ca impuri. Se pare că știau că șoarecii, șobolanii transmit ciuma. Unele texte relatează cazuri de reanimare prin insuflare de aer gură la gură (Cartea regilor). Anatomia și fiziologia erau mai mult percepute intuitiv, căci după lege, evreii nu făceau disecții pe cadavre și nu experimentau. Nu făceau distincția între nervi, vase sanguine, mușchi, tendoane etc. Nu cunoșteau circulația sanguină și credeau ca Aristotel, că măduva spinării și creierul au aceeași substanță. Cunoștințele de medicină veterinară erau raportate la om, la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și făcând loc, în paralel și budismului. Medicina chineză stă în acest timp mai mult sub semnul ei curent, pe axa om-cer, într-o viziune cosmologică pe care am mai întâlnit-o și în alte lumi antice. De aici refuzul disecțiilor, apărarea integrității microcosmosului uman de sub zodia macrocosmosului, a toate cuprinzător. De aici imaginea unei anatomii cu destule erori privind atât numărul organelor cât și funcționalitatea lor. Ei gândeau structura organismului după cea a cosmosului, constelațiilor dinspre care venea „suflul vital
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mare de vreo 200 tipuri de pulsuri descrise, unele anunțând decesul. Experiența medicală se transmitea, ca la medicii greci, din tată în fiu și ajunsese cunoscută și la popoarele vecine, cu toată fragilitatea cunoștințelor anatomiei, motivată de rezerva lor față de disecții. Chinezii construiau imaginativ planșe anatomice, de unde și imperfecția lor. Pe la începutul mileniului I î.Chr., ei foloseau anestezia în castrarea celor din serviciul imperial. De asemenea făceau operații chirurgicale pe oase și operații cezariene ș.a. Terapeutica chineză, ca și cea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cele dietetice sau a calmării cu apă rece în cazul epilepsiei, pe care o considerau de cauză materială. în mileniul I al erei noastre, chinezii au început să facă autopsii pe cadavrele condamnaților la moarte. Cultul morților însă le interzicea disecția. După tradiție medicina Yang (pozitivă) ar avea o vechime de vreo 5000 de ani. Terapia botanică era cea mai dezvoltată. în tratamentele lor, în concepția lor medicală, chinezii, văzând un tot relaționat cosmic, prescripțiile erau făcute în acest orizont interfuncțional
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sec. XII) în 173 de capitole dar și Compendium Salernitanum, în care se reflectă ideile medicale ale somităților acestei școli ca: Johannes Platearius, Caphon, Ferrarius, Trotula ș.a. De reținut este renumita Anatomie scrisă de Caphon. Realizată științific pe bază de disecții pe cadavre, de femei și de bărbați, ea s-a constituit în materie de învățământ pentru următoarele secole. Școala medicală din Salerno a abordat toate domeniile teoriei și practicii medicale și a scos medici și prin ei, opere care i-
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
așa vor ajunge în Rai“. Discipolii l-au recunoscut ca mare profesor și pe Guy de Chauliac, autor al Chirurgia Magna în care se află consemnat tot ce se știa despre această ramură medicală. Abia în 1366 s-a acceptat disecția la Montpellier. Aici au venit mari profesori, au fost excelenți elevi și au ieșit mulți medici de renume. Nostradamus (Michel de Notre Dame) medicul astrolog și literat tot aici s-a format. Istoriile medicale detaliate citează mulți anatomiști, medici generaliști
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în medicină, contemporanii lor sunt: Rolando de Parma (Chirurgia - 1264), Bruno de Longoburgo (Chirurgia Magna - 1252), Guy de Chauliac (Chirurgia Magna - 1363), Lanfranchi (Chirurgia Magna - 1290), Mondino dei Luzzy (Anatomia - 1316), Barnabe (Tratatul de oftalmologie - 1330). De reținut și prima disecție umană efectuată la Universitatea din Bologna în anul 1281, iar în 1375 se autorizează disecția umană la Universitatea din Montpellier. Renașterea, cu tot avântul și realizările ei nu și-a întors fața de la Evul Mediu, influențat de Bizanțul medical. A
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1252), Guy de Chauliac (Chirurgia Magna - 1363), Lanfranchi (Chirurgia Magna - 1290), Mondino dei Luzzy (Anatomia - 1316), Barnabe (Tratatul de oftalmologie - 1330). De reținut și prima disecție umană efectuată la Universitatea din Bologna în anul 1281, iar în 1375 se autorizează disecția umană la Universitatea din Montpellier. Renașterea, cu tot avântul și realizările ei nu și-a întors fața de la Evul Mediu, influențat de Bizanțul medical. A afirma o concepție nouă nu înseamnă neapărat a o nega pe cea anterioară. Sf. Toma
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
posibilitate de difuzare. Umanismul acestei epoci, exprimat prin filosofi, artiști, scriitori și medici dorea să cucerească lumea. în acest efort, spre desăvârșirea ființei umane, un rol important l a avut spiritul caritabil bizantin dar și cunoașterea corpului uman prin aprobarea disecțiilor, prin inventarea tiparului care a favorizat răspândirea rapidă a informațiilor culturale, prin perioada de stabilitate și înflorire economică care a dus la dezvoltarea științelor și artelor. Nici un alt domeniu de gândire și faptă nu leagă mai bine Evul Mediu de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
său Chirurgia Magna, a făcut epocă. Răsunet a avut și Chirurgia scrisă de Jan Yperman, în Belgia. Marile universități de medicină aveau anexe în centrele mai mici, al căror număr va crește mereu până la 1793, când vor fi desființate. Prima disecție, în 1281, pe cadavru uman a fost urmată de prima autopsie medico-legală în 1302, realizată de Bartolomeo Varignona. Numele anatomistului Mondino dei Luzzi (Bologna) se face cunoscut în secolul XIV prin Anatomia sa, ajunsă carte de referință în Renaștere și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sănătoși, de a trăi mai mult, medicina i-a răspuns cu eforturile și sacrificiile sale, dar în condiții deatâtea ori nesatisfăcătoare și cu mijloace rudimentare. Medicina a fost ajutată de dezvoltarea farmacologiei, de apariția microscopului, de cunoașterea organismului uman prin disecție ca și de tiparul cu litere mobile, realizat de olandezul Coster (1423) și de Johan Gutenberg (1445). Această din urmă invenție a deschis noi perspective învățământului prin dezvoltarea bibliotecilor, emanciparea spiritului renascentist care-și mărește astfel capacitatea de afirmare și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și pe Copernic, Montaigne ș.a. Nu se poate să nu arătăm și contribuția pictorilor Renașterii la faima medicinei: Albert Dürer scrie o carte de anatomie cu planșe studiu pentru artiști, Michelangelo într-o încăpere mai tainică, în Florența, a făcut disecții pe cadavre umane și mai presus de toți, Leonardo da Vinci care a făcut 32 de disecții pe cadavre de bărbați și femei de diferite vârste, dorind să pătrundă secretele corpului uman, ale vieții și morții, o curiozitate specific renascentistă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicinei: Albert Dürer scrie o carte de anatomie cu planșe studiu pentru artiști, Michelangelo într-o încăpere mai tainică, în Florența, a făcut disecții pe cadavre umane și mai presus de toți, Leonardo da Vinci care a făcut 32 de disecții pe cadavre de bărbați și femei de diferite vârste, dorind să pătrundă secretele corpului uman, ale vieții și morții, o curiozitate specific renascentistă. Leonardo a colaborat cu Marc- Antonio della Torre. Numeroasele sale desene anatomice nu sunt făcute după Galen
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
bărbați și femei de diferite vârste, dorind să pătrundă secretele corpului uman, ale vieții și morții, o curiozitate specific renascentistă. Leonardo a colaborat cu Marc- Antonio della Torre. Numeroasele sale desene anatomice nu sunt făcute după Galen ci direct prin disecții, de aici marea lor exactitate, căci cunoașterea unui organ, unui țesut, trebuie să releve funcționalitatea sa, legile care îl justifică. Desenele sale, în număr de 1500, în 200 de caiete, dacă s-ar fi păstrat, l-ar fi impus chiar
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
tiparele inerției. În umanismul medicinei se întâlnesc umanismul hipocratic și galenic cu cel medieval și renascentist, într-o armonie care se oferă lumii ca soluție de salvare. Medicina se înscrie în avântul general al sec. XV și XVI. Accesul la disecție pe cadavre umane a lărgit și aprofundat cunoașterea medicală. încercările din sec. XIV ale lui Gérard de Cremona, Mondino dei Luzzi, Chauliac, Mondeville și ale altora, de a pătrunde în secretele organismului uman direct, nu prin analogie cu rezultatele disecțiilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
disecție pe cadavre umane a lărgit și aprofundat cunoașterea medicală. încercările din sec. XIV ale lui Gérard de Cremona, Mondino dei Luzzi, Chauliac, Mondeville și ale altora, de a pătrunde în secretele organismului uman direct, nu prin analogie cu rezultatele disecțiilor pe animale, au făcut posibilă cunoașterea mai amănunțită a corpului uman. În Paris avusese loc o disecție pe cadavru uman prin 1478. în spitalul din Padova, medicul Alexandro Benedetti, făcea la 1490 disecții. în jurul anului 1600 se făceau disecții în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de Cremona, Mondino dei Luzzi, Chauliac, Mondeville și ale altora, de a pătrunde în secretele organismului uman direct, nu prin analogie cu rezultatele disecțiilor pe animale, au făcut posibilă cunoașterea mai amănunțită a corpului uman. În Paris avusese loc o disecție pe cadavru uman prin 1478. în spitalul din Padova, medicul Alexandro Benedetti, făcea la 1490 disecții. în jurul anului 1600 se făceau disecții în unele centre spitalicești europene. Riscul era mare, ele nefiind permise de autoritățile bisericești. Medicul făptaș putea fi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
uman direct, nu prin analogie cu rezultatele disecțiilor pe animale, au făcut posibilă cunoașterea mai amănunțită a corpului uman. În Paris avusese loc o disecție pe cadavru uman prin 1478. în spitalul din Padova, medicul Alexandro Benedetti, făcea la 1490 disecții. în jurul anului 1600 se făceau disecții în unele centre spitalicești europene. Riscul era mare, ele nefiind permise de autoritățile bisericești. Medicul făptaș putea fi exilat, condamnat sau ars pe rug. Totuși, în 1604, ducele de Würtenburg, ține câteva zile, la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
rezultatele disecțiilor pe animale, au făcut posibilă cunoașterea mai amănunțită a corpului uman. În Paris avusese loc o disecție pe cadavru uman prin 1478. în spitalul din Padova, medicul Alexandro Benedetti, făcea la 1490 disecții. în jurul anului 1600 se făceau disecții în unele centre spitalicești europene. Riscul era mare, ele nefiind permise de autoritățile bisericești. Medicul făptaș putea fi exilat, condamnat sau ars pe rug. Totuși, în 1604, ducele de Würtenburg, ține câteva zile, la Universitatea din Tübingen, o lecție de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în unele centre spitalicești europene. Riscul era mare, ele nefiind permise de autoritățile bisericești. Medicul făptaș putea fi exilat, condamnat sau ars pe rug. Totuși, în 1604, ducele de Würtenburg, ține câteva zile, la Universitatea din Tübingen, o lecție de disecție pe cadavru uman. La 1537 anatomiștii din Padova făceau anatomie comparată prin disecții pe om și animale. Aici va apare în 1543 vestitul tratat De humani corporis fabrica al lui Vesal asupra căruia vom reveni. Deocamdată să precizăm că în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]