1,217 matches
-
D. Kennedy, „Review Essay”, The Journal of Education Thought, 25 (2), 1991, pp. 160-162. 152. Ibidem, p. 160. 153. R.K. Brown, Toward a Phenomenology of Curriculum: The Work of Max van Manen and T. Tetsuo Aoki, Louisiana State University, 1991, disertație citată de Pinar et al., op. cit., p. 420. 154. Apud Pinar et al., op. cit., p. 426. 155. Vezi supra trimiterile la Max van Manen (notele 108, 112-113, 120, 125, precum și subcapitolul 15.3.5). 156. Margaret Hunsberger: „Students and Textbooks
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Pinar și W. Reynolds (eds.), Understanding Curriculum as Phenomenological and Deconstructed Texts, Teachers College Press, New York, pp. 64-91. 157. D. Sumara, „Bringing Life to Writing”, Reflections on Canadian Literacy, 9 (3-4), 1992; The Importance of Unmasking, University of Alberta, 1994, disertație citată de Pinar et al., op. cit. 158. C. Cherryholmes, Power and Criticism: Poststructural Investigation in Education, Teachers College Press, New York, 1988. 159. J. Schwab, „The Practical Four: Something for Curriculum Professors to Do”, Curriculum Inquiry, 13/1983, pp. 239-326. 160
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
reverii meditative în marginea destinului fragil al ființei. Rolul central îl joacă personajul, care e o entitate coagulantă, un loc geometric al reflectărilor exterioare. Universul epic e o proiecție a cazuisticii dezvoltate în jurul cazurilor de conștiință, o recuzită evenimențială pentru disertație. În natura meditației își are originea și stilul ales, cizelat până la hipercorectitudine, adesea pedant. În astfel de digresiuni rafinate autorul dă la iveală și o latură intelectuală a scrisului său, preocupată de comentariul elevat, erudit. RADU G. ȚEPOSU SCRIERI: Aripa
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
al lui Vasile Pop. Își începe învățătura în casa părintească, după care se înscrie la un gimnaziu din Cluj, terminându-l în 1863. Student al Facultății de Filosofie la Viena, o va absolvi în 1867, tipărind cu acest prilej o disertație despre sistemul fonetic al limbii române. Vine în România și este numit profesor de filosofie la Botoșani și Bârlad, iar în 1870, cu sprijinul lui Titu Maiorescu, se transferă, tot ca profesor, la Iași. În 1872-1873 l-a suplinit pe
POP-FLORANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
parte din Direcția sanitară a minelor. Puțin cunoscută, activitatea literară și culturală a lui P. impresionează nu prin volum, ci prin îndrăzneala cu care sunt abordate domenii încă ignorate la acea vreme. Prima încercare de folclor comparat este, la noi, disertația lui de doctor în medicină. Preocupat să combată practici dăunătoare sănătății, el include un bogat material documentar asupra riturilor populare de înmormântare din toate provinciile locuite de români, comparându-le cu cele ale romanilor, grecilor și slavilor. Sunt citate surse
POPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288971_a_290300]
-
Dimitrie Cantemir și Del Chiaro. Vechimea, stadiul primitiv al materialului înregistrat sporesc interesul lucrării, în care se demonstrează romanitatea folclorului nostru. În 1827, prefațând Psaltirea prorocului și împărat David a lui I. Prale, dă o schiță a istoriei literaturii române. Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor până la vremile noastre(1838) face cunoscute vechi centre tipografice și cărțile care au apărut aici, constituindu-se în cea dintâi încercare autohtonă de bibliografie. Înainte de această disertație nu erau
POPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288971_a_290300]
-
literaturii române. Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor până la vremile noastre(1838) face cunoscute vechi centre tipografice și cărțile care au apărut aici, constituindu-se în cea dintâi încercare autohtonă de bibliografie. Înainte de această disertație nu erau cunoscute tipografiile de la Uniev, Sâmbăta Mare, Cluj. Ideile expuse în prefața ei sunt foarte aproape de programul de mai târziu al „Daciei literare”. P. vorbește despre „neapărata trebuință de a cunoaște istoria națiunei și literatura națională”; el vrea să arate
POPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288971_a_290300]
-
Michaeli Moger, Cluj, 1808; Elegia [...] Georgio Banffi, Cluj, 1808; Elegia [...] Emerico Wass, Cluj, 1809; Elegia ad inclytos status, Cluj, 1810; Elegia de laudibus Medicinae, Viena, 1813; Elegia Francisco Primo, Viena, 1814; Dissertatio inauguralis historico-medica de funeribus plebeiis daco-romanorum, Viena, 1817; Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor până la vremile noastre, Sibiu, 1838; ed. îngr. și introd. Eva Mârza și Iacob Mârza, Alba Iulia, 1995. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 280-287; I. Mușlea, Viața și opera doctorului
POPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288971_a_290300]
-
sau hoți”, pe când ei, foștii, erau numai orbi. Reflecția-pivot a textului aparține unui fost ministru și vicepreședinte al guvernului: socialismul a fost, în România, un „foc de paie”, nu avea cum să nu eșueze în competiția cu orânduirea opusă. Iar disertația continuă în termenii previzibili ai noii ideologii, la fel de persuasiv ca și în demonstrația anterioară, direcționată invers. Mai narativ, mai plin de substanță epică, Omul zăpezilor (2003) dezvăluie alte modalități de adaptare la climatul social de după 1989 a unora dintre cei
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
din Patul lui Procust este rezultatul unui subtil și spectaculos joc intelectual, în care alternarea vocilor narative - scrisorile doamnei T. / amintirile lui Fred Vasilescu, scrisorile lui Ladima / comentariile, zgomotoase ale Emiliei, interioare ale lui Fred, însoțite, toate, de observații și disertații teoretice ale autorului- conferă operei un dinamism de natură centrifugă, amintind de multiplicitatea perspectivală și secvențialitatea arhitectonică din Legăturile primejdioase. Numai că, în vreme ce scrierea lui Laclos poartă pecetea unor tipare retorice recunoscute și acceptate - pe care autorul, în aparență absent
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
de toate, un pedagog. În diverse programe gimnaziale i s-au tipărit lucrări pe teme de învățământ și de lingvistică. A întocmit manuale școlare, iar împreună cu George Barițiu, un dicționar german-român. Mai multă însemnătate prezintă Gramatica română (1860-1861). În discursuri, disertații (unele reproduse în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”), M., membru în comisia filologică transilvăneană, argumentează pe larg romanitatea limbii române, declarându-se pentru o ortografie etimologică. În articolul Purismul în limba română, inserat în „Revista română”, el cere înlăturarea
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
de Arta, cronologia sârbească de la Vârșeț, o alta a Transilvaniei, Letopisețul cantacuzinesc și Cronologia tabelară a stolnicului Dumitrache. Mai cita, cunoscându-i indirect, pe Strabo, Dio Cassius, Suidas, pe Nikephoros Gregoras, I. Zonaras, A. Bonfini, L. Toppeltin, C. Baronius, în disertația sa despre originea românilor, aflată la începutul cronografului și intitulată Cuvânt înainte la Adunarea hronologiei domnilor țării noastre. Vorbește despre neamurile și limbile Europei, venind cu o imagine plastică, antropomorfizantă a continentului, pentru a ajunge la Italia și la colonia
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
tipărite între psalmii 76 și 77), se străduiește să reproducă și aparatul ei critic. Nu renunță nici la un text, socotit apocrif de ortodoxie, A IV-a carte a macabeilor, intitulat - în traducerea cărturarului român - Pentru sângurul țiitoriul gând, o disertație pentru așezarea rațiunii deasupra simțurilor, care este atribuită lui Josephus Flavius, dar aparținând unui anonim din Alexandria în veacul I d.Hr. Lângă acest „text de bază” al Vechiului Testament M. s-a mai adresat doar unui izvor „slovenesc”, care trebuie
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
Ottawa (1970-1981), la Departamentul de literatură al Universității din Montréal (1981-1986) și apoi la Santa Cruz, în Statele Unite ale Americii (1986-1990). Își ia un doctorat „troisième cycle” la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris (1971), cu o disertație intitulată Recherches sur les variations isotopiques, sub conducerea lui A.-J. Greimas. Ideea de bază a cărții - izotopia ca manifestare a flexibilității limbajului - revine în cartea Inflexions de voix, publicată în 1976. În această perioadă, de orientare preponderent poetică și
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
după primele numere. În tipografia sa ies și două cărți pe care le traduce din franceză: Hoție din ideile unuia din visurile lui Lebriun (1840) și Eudoxia sau Viitorul prevăzut (1841) de D’Arnodar, ambele fiind povestiri moralizatoare, cu lungi disertații despre virtute. Adept al respectării proprietății literare, P. cerea autorilor, în prefața la Hoție..., să nu își însușească nemărturisit ideile și scrierile altora, pentru a fi feriți de „mustrarea cugetului” și de o „înfricoșată critică a înaltului tribunal al literaților
PENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288754_a_290083]
-
Karl Kurt Klein, studiază germanistica și filosofia la Universitatea din Cluj, de asemenea frecventează cursurile de filologie romanică, fiind atrasă de expunerile lui Sextil Pușcariu. Își continuă studiile în Germania, la Marburg, obținând în 1924 titlul de doctor, cu o disertație în domeniul dialectologiei săsești. Își desfășoară activitatea didactică la Sibiu, unde predă, la Liceul Evanghelic de fete, limbile germană și română, și la București, ca asistentă a profesorului Simion Mândrescu la Catedra de germanistică a Facultății de Litere și Filosofie
PILDER-KLEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288813_a_290142]
-
școala primară din Șcheii Brașovului și, în 1903, Gimnaziul Greco-Oriental din același oraș. Își continuă studiile la Facultatea de Filosofie a Universității din Budapesta (1903-1904), la Viena (1904-1906) și Leipzig (1908-1910), unde obține titlul de doctor în filosofie cu o „disertație inaugurală” intitulată Ioan Luca Caragiales Leben und Werke și publicată în 1911. În perioada vieneză este ales secretar și, pentru un răstimp, în 1906, președinte al Societății Academice „România jună”. Debutase încă din 1903, în revista „Luceafărul”, care apărea la
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
Harpe, SL, 1943, 193-200; Ilie Popescu-Teiușan, Grigore Pleșoianu, DIPR, I, 285-329; G. Călinescu, I. Eliade Rădulescu și școala sa, București, 1966, 96-106; Piru, Ist. lit., II, 252-256; Dinu A. Dumitrescu, Un animator: Grigore Pleșoianu, R, 1967, 2; N. A. Ursu, O disertație necunoscută de la 1822 despre limba română literară, SLF, I, 155-170; Viorica Diaconescu, Grigore Pleșoianu - pionier al literaturii românești pentru copii, AUB, limbă și literatură română, t. XVIII, 1969, 2; Dicț. lit. 1900, 682-683; Dicț. scriit. rom., III, 762-764. L.V.
PLESOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288851_a_290180]
-
prin care ele pot acționa ulterior asupra formelor sociale în genere. Mecanismul poeziei analizate devine exemplar pentru ilustrarea acestui proces sinuos de transfigurare, mediere, modelare, într-o relație de circularitate real-cognitiv-estetic-ideologic-politic-real. Din perioada primului stagiu american al lui N. datează disertația doctorală despre idilă, tradusă în românește cu titlul Micro-armonia. Dezvoltarea și utilizarea modelului idilic în literatură (1996). Cartea a marcat un moment de mutație calitativă pe un fond de continuitate. Un subiect reputat minor, idila, devine trambulina unui salt teoretic
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
caz are un rol foarte important tocmai în examinarea detaliată a excepțiilor. O explicație plauzibilă pentru cazurile excepționale extreme și neașteptate produce creșterea încrederii în tendința centrală identificată. Un fost doctorand de-al meu a câștigat un premiu național de disertație cu o teză care explică originile de la începutul secolului XX ale asistenței sociale pentru familiile americane, ca extensie a coaliției care a asigurat protecție legală împotriva abuzurilor de muncă a copiilor. Pe lângă o analiză economică ce confirmă aserțiunea generală, teza
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
narative: joc liber între relatarea de călătorie și cinegetică, roman satiric de moravuri și de măști, poem al naturii și al adorației franciscane (sau doar laic-ecologistă, bănuindu-se aici o teză antimodernistă), scenariu mitic, inserție de epic senzațional, digresiune și disertație pe varii teme, cinegetice, dar și istorice, teologice, sociologice, metafizice - totul într-un symposion destins, în fine, narațiune ca pretext pentru parada lingvistică. Cuvintele, de o mare diversitate ca extracție și culoare, se dau în spectacol, autorul palpând un ambitus
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
interes public major și care are drept scop evidențierea opiniilor (evaluări, atitudini, păreri) legate de problemele studiate. Apariția sondajelor de opinie este legată de numele lui George H. Gallup (1901-1982), care fundamentează, din punct de vedere teoretic, metoda sondajului În disertația sa doctorală „O metodă obiectivă de măsurare a interesului cititorilor față de conținutul ziarelor” (1928). În 1935 George H. Gallup fondează primul institut specializat de sondare a opiniei publice, American Institute of Public Opinion (AIPO), cunoscut și sub denumirea de „Institutul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cruce, în care accedă să îngemăneze durerea pământească cu cea divină. În 1843 Ioan, eclesiarhul Curții, edita versiunea românească a Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, text pe care îl semnalase încă din 1838 ardeleanul Vasilie Popp în Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor până în vremile noastre, imprimând, cu numeroase defecțiuni și intervenții nemotivate, traducerea (făcută probabil în vremea lui Matei Basarab) păstrată într-un codice al voievodului Ștefan Cantacuzino, copiată înainte de anul
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
dogmatică a Bisericii și aventurile mistice ale autorilor moderni. În lumea artei, de asemenea, tradiția nu mai este pentru creator decât un cuib otrăvit cu prejudecăți. Subiectivismul - și mai ales cultul geniului - pare o fatalitate. Tradiția ca disertațietc " Tradiția ca disertație" Proiectul totalizant al Iluminismului este configurat de idealul progresului în cunoaștere care contaminează imediat științele umaniste. Metoda devine normativă pentru orice căutare a adevărului, fapt care elimină fundalul dramatic al mistagogiei divino-umane. Ecuația este simplă: cunoașterea înseamnă parcurs algoritmic al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
publică 107 Epistola unui păstor 108 Capitolul II Eseuri critice Predania uitată 113 Momentul oportun 113 Critica din interior 115 Nunc pro tunc 116 Constituția hermeneutică a tradiției 118 Etica revoluționară 118 Tradiția gestantă 119 Tradiția amputată 120 Tradiția ca disertație 122 Utopie și kitsch 123 Necesitatea prejudecăților 125 Ergo 127 Cunoașterea de împrumut și oroarea de vid 128 Cunoașterea poetică 128 Vârsta etică 130 Multiplul 132 Seducția ambiguității 133 „Un singur lucru trebuiește” 134 Topologia centrului și avatarurile scriiturii 136
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]