906 matches
-
obține un acord politic al Moscovei pentru schimbarea de politică economică pe care intenționa să o întreprindă, istoria comunismului ar fi fost cu totul alta. Dar conjunctura internațională îi era nefavorabilă și se afla într-un moment în care orice „disidență”, adică orice schimbare cu veleități teoretico-ideologice, putea reprezenta un pericol la adresa întregului sistem. Un detaliu important care fie a scăpat, fie a fost considerat neimportant de către reformatorii cehoslovaci consta în faptul că reforma politicilor economice era, în sistemul statal comunist
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
2000. Acesta este conținutul așa-numitei „lupte împotriva corupției” purtate de toate guvernele de după 2000, ca urmare a presiunii externe. Precum „Grupul de la Păltiniș”, care reunea filosofi și scriitori, sau cei șase autori ai scrisorii deschise adresate lui Nicolae Ceaușescu, disidența unor intelectuali ca Doina Cornea sau Mircea Dinescu. Dintre care, mineriadele au fost doar cele mai violente dintre acestea. De exemplu, Germania de Est, Ungaria sau Cehia. „Such are the realities of population, resources, technology and capital that if America
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
LIGA ORTODOXĂ, cotidian apărut la București între 20 iulie 1896 și 1 ianuarie 1897, sub direcția lui Al. Macedonski. De la 20 octombrie la 8 decembrie 1896 editează un supliment literar săptămânal cu același titlu. L. o. este ziarul disidenței liberale a lui P.S. Aurelian, care, împotriva noului guvern al lui D.A. Sturdza, ia apărarea mitropolitului Ghenadie, caterisit de Sfântul Sinod la presiunea guvernului. Al. Macedonski dezlănțuie în L. o. o violentă campanie antidinastică, regele fiind acuzat de „trădarea românismului
LIGA ORTODOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
presa de partid, apoi a lui Nicolae Dan Fruntelată, activist al Uniunii Tineretului Comunist, L. se transformă treptat într-o publicație subordonată partinic, conformându-se comandamentelor politice și delimitându-se de categoria scriitorilor care au practicat o lungă, chiar dacă fragilă disidență față de presiunile administrației și ale ideologiei comuniste. Acum își fac loc tot mai des numerele tematice care reduc la limită literatura, poezia și mai ales reportajul, devenind ostentativ obediente față de regimul politic. Revista își pierde credibilitatea și simțul valorilor, promovând
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
o activitate concentrică, progresivă a acestuia. Într-un grup alcătuit în scop didactic este, poate, utilă reponderarea acestor interacțiuni prin introducerea unui moderator care să definească problemele (la nevoie, să le redefinească), să contureze posibilele zone de conflict prin apariția „disidențelor” și să poată oferi o distribuție corespunzătoare, echilibrată și sistemică (chiar și în cazul unor incompatibilități puternice între un membru și restul grupului). Amintim acest lucru deoarece - fapt semnalat și de Festinger -, după o creștere exponențială a comunicării spre membrul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
etape ale activității noastre. Totuși, nu putem emite o părere în asemenea măsură categorică deoarece există în cadrul uneia dintre metodele eficiente de interacțiune, folosită și în învățământ - este vorba despre focus-group -, o manieră de lucru ce utilizează tocmai o asemenea „disidență”. Este vorba despre maniera contradictorie de focus-group ce presupune necesitatea atragerii persoanelor care manifestă rezerve și tendințe inhibitorii prin agresiune și confruntare. În acest sens, fără știrea participanților, o persoană din cadrul grupului are sarcina să vină cu contraargumente în momentul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
nu acesteia. După ce i-a împărțit pe aceștia din urmă în „conformiști” și „independenți”, Asch a adus o variabilă nouă în situația experimentală - astfel, el a introdus în grup un „partener” al subiectului naiv ce avea rolul de a efectua „disidență” în grup (în sensul că emitea opinii corecte în momentul în care tot grupul emitea opinia eronată). Cel mai interesant de dezvoltat ni se pare situația în care acest al doilea subiect (numit subiect-„complice”) este mai întâi de acord
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care tot grupul emitea opinia eronată). Cel mai interesant de dezvoltat ni se pare situația în care acest al doilea subiect (numit subiect-„complice”) este mai întâi de acord cu grupul, dar spre sfârșitul experimentului dă răspunsurile exacte (deci efectuează „disidența”, intră în contradicție cu grupul). Asch numește această activitate „eliberare”, ceea ce nu îi conferă totuși subiectului naiv ce a acționat la început conformist cu grupul un grad de independență egal cu cel pe care l-ar fi avut un subiect
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mai degrabă decât în reflectarea și regândirea problemelor; astfel, fiecare decizie, chiar greșită, devine justificabilă; - încrederea necondiționată în moralitatea grupului, depășind moralitatea individuală; - privirea oponenților din punct de vedere stereotip (ca slabi, răi și imposibil de abordat); - presiunea spre conformitate - disidențele de orice fel sunt respinse; - autocenzura - membrii își cenzurează singuri astfel de disidențe în numele gândirii grupului; - iluzia unanimității - determinată de autocenzurare, combinată cu presiunea spre conformare; astfel apare un consens aparent care pare că validează toate deciziile grupului; - gardienii minții
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
devine justificabilă; - încrederea necondiționată în moralitatea grupului, depășind moralitatea individuală; - privirea oponenților din punct de vedere stereotip (ca slabi, răi și imposibil de abordat); - presiunea spre conformitate - disidențele de orice fel sunt respinse; - autocenzura - membrii își cenzurează singuri astfel de disidențe în numele gândirii grupului; - iluzia unanimității - determinată de autocenzurare, combinată cu presiunea spre conformare; astfel apare un consens aparent care pare că validează toate deciziile grupului; - gardienii minții (mindguards) - anumiți membri protejează grupul de informațiile care ar putea pune sub semnul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
veacul XX, de aceeași devastatoare experiență istorică. Sunt importante aceste mărturii, în orice caz, pentru ruși, pentru polonezi, pentru cehi, astfel cum s-a văzut și din faptul că au fost reprezentați la Simpozionul de la Sighet de mari nume ale disidenței, ale opoziției politice anticomuniste din țările lor. După cum importante s-au dovedit aceste mărturii și pentru alții pentru scriitori, ziariști, istorici din Europa vestică sau din America, cercetători ai problemelor comunismului, de asemenea prezenți la Simpozion. Încă din anii trecuți
Sighet 2002 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14991_a_16316]
-
câteva categorii de participanți, pe care le voi ilustra cu câteva nume, neputând, din păcate, în spațiul de care dispun, să amintesc pe toată lumea, cum s-ar fi cuvenit. Au fost deci prezenți la Sighet foști deținuți politici, exponenți ai disidenței, ai opoziției anticeaușiste: Cicerone Ionițoiu, Doina Cornea, Radu Filipescu, legendarul Vasile Paraschiv, Gabriel Andreescu, Dumitru Iuga, P. M. Băcanu, lipsind însă, din păcate, Paul Goma, Dorin Tudoran, Mircea Dinescu. Au fost apoi istorici, sociologi, comentatori politici, ziariști: Alexandru Zub, Dinu C.
Sighet 2002 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14991_a_16316]
-
își făcea încă temele în atelier. Spun toate acestea pentru că, în vânzoleala care există azi în viața literară românească, numele lui D. Țepeneag este deseori uitat, iar meritele lui literare sunt minimalizate. Ca și altele, de altfel. Mă gândesc la „disidența” lui politică, manifestată nu în ultimele zile ale totalitarismului, ci la începutul anilor ’70, atunci când dictaturile comuniste din Est păreau eterne, iar toată intelighenția apuseană jura pe valorile extremismului de stânga. D. Țepeneag mi se pare a fi, după o
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Popa), „Bilete de papagal” (tablete de Virgil Stan), „Realitatea românească” (texte de George Carpat Vocke) ș.a. Agravarea situației din țară în ultimii ani ai dictaturii comuniste, aplicarea tot mai numeroaselor „măsuri” ceaușiste (demolarea Bucureștiului, distrugerea satelor), manifestările de protest și disidență dau substanță rubricilor de informații. Cele două pagini consacrate literaturii și artei între 1985 și 1987 cuprind, în cea mai mare măsură, informații despre interpreți de muzică ușoară și populară, actori și regizori stabiliți în Occident, interviuri (Horia Pușcașu, Nicolae
UNIVERSUL LIBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290364_a_291693]
-
Leonte, „A patra dimensiune”, CRC, 1973, 18; Olimpia Șerbănescu, „A patra dimensiune”, O, 1973, 52; Ulici, Prima verba, I, 249-250; Alex. Oproescu, Scriitori buzoieni. Fișier istorico-literar, Buzău, 1980, 114; Luca Pițu, La cafeneaua hermeneutică, București, 1992, 24-31; Geo Vasile, Romanul disidenței bovarice, LCF, 1997, 20; Z. Ornea, O ediție contrafăcută, RL, 1997, 30; Corneliu Ștefanache, Un scriitor „strigă acum”, „Evenimentul” (Iași), 2000, 2 aprilie; Nicolae Turtureanu, Bătrânul și Magda, „Monitorul” (Iași), 2000, 24 aprilie; Adrian Alui Gheorghe, Magda Ursache strigă acum
URSACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
receptată, de regulă, ca lirică integral erotică, cu precizarea că e vorba de un eros subordonat vizionarismului ontologic și moral. Începând cu volumul Respirație artificială, continuând cu Pasaj de pietoni (1979) și Semne particulare (1979), apoi în producțiile din timpul disidenței și după exilare, a doua etapă a traseului liric al lui T. se vădește tot mai tranșant, determinând o reconfigurare a imaginii scriitorului în tabloul literaturii noastre contemporane. Poetul renunță la calofilie, la iluzia turnului de fildeș protector, la asedierea
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
să vadă viața în culori trandafirii, izbutește să restituie adevăruri și să suscite meditații valide pe teme sociale și umane de interes real, neconvenționale în contextul epocii. Publicistica de atitudine și eseistica din perioada postdecembristă - dar și texte din perioada disidenței deschise - sunt antologate în volumul, de răsunet, Kakistocrația (1998; Premiul Uniunii Scriitorilor). Cuvântul din titlu reprezintă adaptarea unui termen de politologie anglo-saxon format, în chip savant, din elemente de compunere din limba elină și desemnând „cârmuirea celor mai nepricepuți”. Aici
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
și în Europa: încrederea Regimurile comuniste din Europa nu au fost regimuri bazate pe legitimitatea alegerii libere a cetățenilor. Impuse prin forța armelor, partidele comuniste au avut nevoie de un control cât mai accentuat asupra societății civile pentru a evita disidențele și a asigura supraviețuirea ordinii sociale. Aparatul polițienesc, de supraveghere a devenit un instrument important în arhitectura sistemului. Societatea acuza un strict control. Asocierea era, practic, interzisă sau, cel puțin, golită de sens. Sindicatele, formațiunile profesionale, organizațiile de femei, cluburile
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
scară, extrem de redusă, a analizei (de obicei o biografie reprezentativă pentru grupul examinat, un spațiu îngust de sociabilitate - satul, cartierul, blocul -, un tip de habitat ș.a.m.d.)7. La origine, „microistoria” a fost ceea ce s-ar putea numi o „disidență” istoriografică postmarxistă, apărută la finele anilor ’70 în Italia, ca urmare a aceleiași insatisfacții față de marile modele explicative, ce avea să-și facă loc, după numai câțiva ani, în Franța și Germania (Noiriel, 1998, pp. 110-112). Ca și istoria germană
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
literatură adevărată a țării, auzim un vaiet sfâșietor, expresia emoționantă a unei disperări infinite, dar aproape niciodată nu întâlnim o analiză rațională” (Besançon, 1997-1998, p. 792). și, pentru a nu pune nimic în ordine, arhivele se închid din nou și disidența dă semne de oboseală. Al doilea conflict mondial, organizând o alianță militară între democrații și URSS10, a slăbit printre altele capacitatea imunitară de apărare a Occidentului împotriva ideii comuniste, apărare care era totuși foarte puternică în momentul pactului Hitler-Stalin și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
internațional; pentru a se evita, de asemenea, o solidarizare a muncitorilor între ei, dar și a intelighenției cu muncitorii (deși doar o mână de studenți inițiaseră proteste și solidarizări, din pricina cărora fuseseră exmatriculați, gestul lor fusese emblematic). În 1987, fenomenul disidenței în România luase oarecare amploare, iar figura lui Ceaușescu decăzuse deja din ipostaza liderului reformator, așa cum fusese ea vehiculată până prin 1980, prin diferite strategii de manipulare. De aceea, revolta de la Brașov era bagatelizată și minimalizată de autorități, chiar dacă ceea ce se
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
au supraviețuit În anumite zone ale țării. Viziunea sa este foarte apropiată de concepția ecosistemică a ecologiei sociale americane, reprezentată de O. Duncan, G. Lensky, J. Kasarda, A. Hawley (D. Abraham și S. Chelcea). Nu se poate vorbi de o disidență sociologică activă și manifestă În cadrul sistemului comunist, care să semnifice o ruptură oficială și efectivă cu ideologia marxistă. Cei care au reușit să iasă din cadrele marxismului au fost transfugii politici În Vest ce au devenit indezirabili și cenzurați În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să o reafirme - evident, la alți parametri. Nici chiar episodul marxist al confruntării sociologiei cu materialismul istoric (filosofia marxistă a istoriei) nu s-a rezumat la raportarea mecanică a unor „orientări” exogene României. Eu nu calific În nici un registru această „disidență”; doresc doar să Îndrept reflectorul discernământului asupra nuanțelor și detaliilor revelatoare, deoarece tropismul politicienilor noștri după modele străine de gestionare a problemelor sociale românești Își dovedește totala inadecvare. Un diagnostic al acestei situații l-am descris pe larg În cartea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Breban (n. 1934) sau Constantin Țoiu (n. 1923), în special romane tratând „obsedantul deceniu”, denumirea codificată a stalinismului românesc. Astfel de romane au fost tipărite în ediții de masă, dar au fost învăluite într-o aură de subversiune (conceptul de disidență nu era răspândit înainte de sfârșitul anilor ’70), pentru că dezvăluiau cu multă grijă episoade și personaje ale istoriei recente, mai ales din anii ’40 și ’50, care fuseseră absente din manuale și din lucrările de referință sau fuseseră prezentate denaturat de către
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Liiceanu, răspunzându-i lui Ianoși în aceeași antologie, punea cuvântul opțiune între ghilimele, sugerând în acest fel că opțiunea nu era autentică, ea fiind mai degrabă silită sau oportunistă. La data publicării volumului, aceste simple ghilimele erau un indiciu al disidenței pentru cititorul priceput sau avizat. Cea mai bună analiză a „școlii Noica” în limba engleză este dată de Katherine Verdery, în foarte importanta sa lucrare National Identity under Socialism: Identity and Cultural Politics in Ceausescu’s Romania, University of California
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]