1,331 matches
-
din păcate, necesară, că Louis Soutter a fost unul din cei mai mari desenatori din secolul trecut. China prin ochii unui disident nevăzător Cu cîteva zile în urmă, pe blogul „New York Review of Books” a apărut integral un interviu cu disidentul chinez Chen Guangcheng, care, deși nevăzător, a reușit, printr-o complicată rețea de prieteni și rude, să fugă din arestul la domiciliu și ulterior, prin intervenții la nivel înalt, să-și părăsească țara natală și să ajungă în SUA, luna
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4516_a_5841]
-
restrâns la anumite specii artistice și considerat inaplicabil în altele. Dacă romanul putea fi realist, lirica nu putea îndeplini o astfel de condiționare. Realismul fără frontiere conducea, oarecum împotriva titulaturii, la libertatea de a-i stabili frontiere. Ce păcat că disidentul comunist din anii 1960 a devenit mai apoi negaționistul fără scrupule și pseudo-savantul în istoria religiilor! Unde mai există cenzură Cazurile de cenzură din Iranul komeinist sau din țări islamice neconvertite decât pe jumătate la democrație au trecut în umbră
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4516_a_5841]
-
din încredințarea naivă că va regăsi în războiul cu franchiștii spiritul liber și solidar al comunismului originar. Găsește, în schimb, trădări, cinism, corupție, beții, destrăbălări și crime oribile. Sbirii lui Stalin urmăreau să-și regleze conturile cu troțkiștii și ceilalți „disidenți”, nicidecum să împiedice ascensiunea la putere a fascismului într-o Spanie deșirată și înșelată. Nici astăzi, s-ar spune, opinia publică nu pare pregătită să accepte realitatea. Un comentator francez e de părere că Stein „exagerează” când afirmă că scopul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4536_a_5861]
-
pe atît de moderat. Nu provoacă autoritățile, dar nici nu se gudură pe lîngă ele. Nu face concesii, dar nici nu se zidește într-o izolare de rău-augur față de reprezentanții puterii. Refuzînd să fie membru de partid, Gauck nu e disident, ci mai degrabă un oponent suficient de abil pentru a nu stîrni represalii radicale. Se opune încercărilor STASI de a-l intimida și ia apărarea enoriașilor atunci cînd se încearcă racolarea lor, dar o face cu duhul blîndeții, fără să
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
francez.” În continuare, G.Ivașcu semnează, cu pseudonimele cunoscute, un articol despre Suedia - o țară neutră („Vremea”, nr. 604) ș.a., pentru ca în „Vremea” din 15 iunie 1941 să amintească, în Mersul războiului, că au intrat în luptă, alături de Anglia și „disidenții De Gaulle”, forțe armate ale Franței „anti-germane”. Colaboratorilor revistei „Vremea” - V.I.Popa, V.Netea, Dan Petrașincu, I.Frunzetti, Mihail Șerban, Petre Manoliu (pseudonim Erasm) - li se adaugă, în nr. 605 din 15 iunie 1941, Eugen Lovinescu, cu Triptic. * Paul Ștefan
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
la fel de ridicolă precum este chiar componentă acestui executiv-surogat", susține Codrin Ștefănescu, potrivit Agerpres. Amalgam de fani declarați El a adăugat că "De fapt, nu este vorba decât despre un amalgam de fani declarați ai lui Traian Băsescu și așa-ziși disidenți ai băsismului din interiorul PDL. Altfel, cum poate vorbi 'premierul-alternativă' Predoiu despre 'profesionalism' într-un guvern în care se regăsesc personaje că: Monica Macovei care, în vechiul mandat de ministru al Justiției a politizat și a subordonat total Palatului Cotroceni
Ce spune Codrin Ștefănescu despre Guvernul alternativă al PDL by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35194_a_36519]
-
Badea Europarlamentarul Laszlo Tokes evidențiază în cadrul unui comunicat de presă cu ce ar "echivala" eventuala retragere a distincției Ordinul național "Steaua României". "Înalta distincție care mi-a fost acordată după douăzeci de ani a reprezentat recunoașterea meritelor tuturor eroilor și disidenților de la Timișoara. De vreme ce Timișoarei 'i-a fost furată revoluția', Ordinul național 'Steaua României', ce mi-a fost conferit în anul 2009, i-a făcut dreptate într-o anumită măsură și 'orașului-martir'. În cazul în care mi se va retrage această
Tokes reacționează: În cazul în care mi se retrage distincția... by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35445_a_36770]
-
împreună cu ucenicul Daniel Astatin - „cel mai mare speculator al României”, orfanul ce duce la capăt ideea lui Raskolnikov legată de omul superior susținut de forța financiară. Un geamăn paradoxal este pentru el chiar eroul din romanul bunicului, istoricul-muzeograf Cezar Fecioru, disidentul revoluționar ce renunță la mascarada istoriei pentru a reuși să i se opună. El devine un pacient unic al istoriei românești, ce trebuie tratat și manipulat corespunzător. Un la fel de misterios magister, „Profesorul”, aparent un psihiatru, „singurul român genial”, îl controlează
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
poetul refuză ideologia unică, prin ignorarea cadrului ei constrîngător) și, apoi, în ordine estetică. Între genurile literare, cel liric este cel mai apropiat de formula punerii între paranteze a unui prezent despre care nu poți vorbi public. Înainte de a fi disident, Mircea Dinescu a fost subversiv; înainte de a fi subversiv, a fost evazionist; și înainte de a fi evazionist, a fost un adolescent genialoid născut în plin „obsedant deceniu”, cinstit și atent față de propria înzestrare. Tiparul acestei vîrste purtate, timp de un
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
de conducere, și, încă, ales prin vot secret, în care să se fi discutat atât de pe față despre încălcarea dreptului la liberă exprimare, orală sau scrisă, despre cenzură, despre rolul intelectualului în societate, mai ales în aceea comunistă. Numeroși dintre disidenții din anii 1970-1980, majoritatea scriitori, unii siliți să ia drumul exilului, alții semnând proteste sau fiind lipsiți de drept de semnătură, au fost membri ai Consiliului de fericită amintire: Dan Deșliu, Dorin Tudoran, Ana Blandiana, Bujor Nedelcovici, Mircea Iorgulescu, Șt.Aug.
Adio la Monteoru! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3753_a_5078]
-
cuvântului „efectiv”, orfanul ajuns torționarul perfect, este însărcinat cu intimidarea și reeducarea obiectivului. Doar că, spre disperarea tuturor, artistul nealiniat rămâne un Andy Warhol sub comunism. Naratorul parodiază cu umor lumea comunistă, împărțind perspectivele cu un șobolan antrenat să distrugă disidenții și cu vocea securistului din notele informative. Alături de Emil Faure și Ion Scutelnicu apare Mihaela Gârneață - „Ella”, fiica unui nomenclaturist, iubita celui dintâi și soția, în postcomunism, a torționarului - devenit proprietar și muzeograf-șef la „Muzeul Comunismului”. Motivul triunghiului amoros
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
și muzeograf-șef la „Muzeul Comunismului”. Motivul triunghiului amoros este deconstruit parodic de narator, cu ușoare urme moraliste. Răul persistă și prosperă pe seama victimelor, transformate în martiri de istoria falsificată comercial. Cătălin Mihuleac insistă pe spațiul carceral redimensionat suprarealist. Blocul disidenților este o închisoare gândită de „stiliștii spaimei”, iar tortura justifică „cea mai creativă țară din lume, unde până și turnătorii sunt niște demiurgi”. Ca suprapersonaj, blocul capătă conștiință de sine, acționând asemeni unui organism ce înghite tumorile și securizează ordinea
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
Mihuleac sugerează că întreaga lume postcomunistă suferă de același sindrom, iar instrumentările, începând cu arta și prestigiul social, colaborează la refacerea unei distopii. Două secvențe mi se par emblematice pentru roman: mai întâi metamorfoza blocului, modificat organic pentru a îngurgita disidentul stabilit la subsol. Cătălin Mihuleac descrie cu umor poemul volatilizării, creând, meticulos, un suspans al dispariției. Preocuparea pentru simbioza dintre materie și psihologie este câștigul acestui prozator talentat. După atâtea cărți gravitând în sisteme asemănătoare, puțini se așteptau ca Mihuleac
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
ură întreținută, pentru ca astfel orice întoarcere la sisteme opresive să nu mai fie posibilă. Naratorul găsește un alibi participărilor la crime. Vinovăția trebuie îmbrăcată în ură, așa slăbiciunea nu mai reface memoria nocivă. Pe acest șablon citim uciderea istoriei recente (disidentul Hariga, cel care învață să ierte călăul) și a filosofiei (Maximilian). În schimb, rămân neconcludente recuzita și structura romanului. La ce bun trimiterile structurale la Ispirescu, Collodi, Creangă, Barrie, Baum și Carroll? Dar nucleele absurdiste și imaginarul suprarealist? De fapt
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
o dată expulzat din Polonia, iar altădată i-a fost interzisă intrarea în RDG. În România, a venit după 1989, invitat de Fundația Culturală Română, împrejurare în care l-am cunoscut și eu. În cartea lui, nu vorbește despre nici unul din disidenții români, Paul Goma, Mihai Botez și Dorin Tudoran, în primul rând, cu care s-ar fi putut întâlni sau coresponda. Cu spațiul american sau francez nu pare, de altfel, să fi avut contacte. Nu-i citesc prima oară cartea. Constat
Dosarul ca istorie personală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3390_a_4715]
-
fapt n-are de ales - bucătăria blocurilor din anii 1960, măsurând 9 pe 12 metri pătrați, pe rând sufragerie, salon, birou și bineînțeles bucătărie, în care se reunesc membrii familiei, beau votcă, îi bârfesc pe conducători, se joacă de-a disidenții de bucătărie și spun ultimele bancuri - un comunist este unul care l-a citit pe Marx, un anticomunist, unul care l-a înțeles - temându-se să nu fie puși sub ascultare sau denunțați de vecini (pereții dintre apartamente sunt subțiri
Sfârșitul lui homo sovieticus () [Corola-journal/Journalistic/3172_a_4497]
-
și al torționarilor nepedepsiți. Este vorba despre cazul inginerului Gheorghe Ursu, ucis de Securitate și de Miliție în anul 1985, al cărui fiu, Andrei Ursu, încearcă zadarnic de atâția anii să-i aducă în fața justiției pe cei vinovați de moartea disidentului. Editorialistul precizează că în urmă cu zece ani a realizat, pentru Radio BBC secția Română, un interviu cu Andrei Ursu, din care publică acum, în Observator cultural, câteva fragmente ce și-au păstrat, din nefericire, actualitatea, căci, în intervalul de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3340_a_4665]
-
loc lansarea cărții Dosarul de Securitate al unui ambasador: Coen Stork, apărută la Editura Humanitas. Se știe, Coen Stork, a fost ambasador al Regatului Țărilor de Jos în România, între anii 1988 și 1993, având o implicare decisivă în sprijinirea disidenților români. Evenimentul este marcat de revista 22 (nr. 48, 3-9 decembrie) printr-o dezbatere care reproduce opiniile participanților la lansare. De asemenea, e publicat, în cadrul aceluiași grupaj, și un interviu cu Coen Stork, realizat de Răzvan Brăileanu. În acest dialog
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2978_a_4303]
-
e prima astfel de carte și nu-mi aduc aminte ca alte opuri de gen să fi stârnit indignări similare. Mai mult: Liiceanu e departe de a- și asuma vreun rol eroic. O recunoaște el însuși. N-a fost un disident, n-a avut de suferit torturi și n-a trăit (cel puțin nu conștient) sub apăsarea unui pericol real. (Faptul că vorbește în mai multe rânduri despre ipoteza unui „lot Noica 2” trebuie luat ca o metaforă, fie ea și
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
ultimul pe listă, Iosif Constantin Drăgan. E o greșeală oricum am lua lucrurile: și dacă autorul vrea să-i reabiliteze cu tot dinadinsul, și dacă reabilitarea se produce ca o consecință a insuficientei documentări. Despre Mihai Botez, prezentat ca un disident autentic (ba Soljenițîn al românilor, ba Havel al nostru etc.) ni se servesc niște gogoși greu de înghițit; de la firma de consultanță Future Impact (inexistentă în anuarele americane!), până la cariera sa fictivă de la Universitatea Stanford. într-o discuție avută de
Cenzură și camuflaj by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15004_a_16329]
-
de reamintit, foarte tânărul autor pendula între poezia realității și realitatea poeziei, între pulsație și retorică, definindu-se mai ales prin al doilea termen. Oasele de hârtie ale textualismului și foșnetul livresc al cărților citite făceau din Claudiu Komartin un disident de la linia dură a fracturismului, o voce distinctă și calmă în meleul milenarist. Iată că a doua lui carte îl reapropie de formula dominantă în poezia de azi, cu cele două trepte - realism și expresionism - parcurse de un subiect și
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
de ecou, de impact intern, victoria regimului, a fricii asupra spiritului liber, constrâns la comprimare defensivă și prudentă autocenzură. E drept că opiniile diaristului în privința lui Paul Goma devin, în timp, mai nuanțate; dar ceea ce admiră necondiționat Matei Călinescu la disidentul nostru este faptul de a fi încercat, măcar, să pună sub semnul întrebării instalarea definitivă și irevocabilă a comunismului românesc, structura lui monolitică. Paralela cu majoritatea universitarilor americani e din nou instructivă. În timp ce în Estul sovietizat presiunea ideologică se menține
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
1956. Autorul mi-a încredințat apoi poemul amplu, în treisprezece secvențe, România mea, apărut prima dată în 1945, pe care l-am reeditat în revista orădeană ,Aurora", nr. 3 din 1994. Deținut politic în anii 1947-1952 și 1958-1964, unul dintre disidenții noștri demni de stimă, uitat apoi și publicând sporadic în anii ´70-´80, a renăscut la bătrânețe, după 1989, deși mai avea puțin de trăit. Corespondența noastră din anii 1990-1994 a fost foarte bogată. VVM a adăugat de fiecare dată
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]
-
categoriei: ,Toți sîntem vinovați de comunism și nici nu ne dăm seama. Asta este boala noastră și trebuie să ne lecuim. Ei se lecuiseră de mult, că aveau de gînd să-l înlăture pe Ceaușescu. Și iată așa au apărut disidenții nomenclaturii, și de la 22 decembrie încoace vorbim mereu de revoluție, fără însă a nega idealurile comuniste. Era firesc să renască p.c.r.-ul". Lucruri pe care le știm bine, însă pe care Corneliu Buzinschi le-a formulat între cei
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
luăm așa cum este și în care scopul ultim al politicii nu poate fi decât limitarea răului. Intransigent cu sine însuși (a preferat să stea cinci ani în temnițele comunismului, deși avea alternativa unui exil aurit pe Coasta de Azur), vechiul disident este foarte înțelegător și nuanțat atunci când îi judecă pe ceilalți. A făcut un interviu istoric cu generalul Wojciech Jaruzelski, fiind acuzat de anticomuniștii post-bellum din Polonia și de aiurea că are nostalgii comuniste. Ca istoric, Michnik nu putea rata însă
Disidentul cu față umană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10169_a_11494]