561 matches
-
are nimic forțat, fiind izvorât din inimă, ceea ce conferă o notă optimistă, fortifiantă. Spre deosebire de alți autori care fac satiră, jovialitatea lui Creangă și umorul său provin din zona clasicismului structural și nu sunt deloc optimism superficial, ci mai degrabă nostalgic disimulată. El e înțeleptul care, pătruns de stabilitatea celor omenești, în ciuda aparențelor schimbătoare nu se simte ispitit să reia experiențe de mii de ori consumate spre a ajunge la adevăruri vechi asupra omului. Să nu ne înșelăm, spune Garabet Ibrăileanu, Poveștile
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cel de-al doilea, personajul apare marcat de disimularea în mediul social. Resursele fizice pierdute sunt întotdeauna recuperabile în basme și tot neamul zmeoaicei va dispărea, conform menirii. „Mezinul este supus, în mod evident, unui proces inițiatic, imaginea sa exterioară, disimulată, de nevolnic și prostănac, zdrențăros și murdar, indicând suportarea unui stagiu purificator, umilința acestei etape fiind prețul desăvârșirilor viitoare”. Conștient de puterile proprii, el își urmează în taină procesul transformator: „Îns-acel mai mn’ic iera năzdrăvan șî vit’eaz, însâ
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe care o surprindem uimiți, În pubertate, de parcă „ceva - cineva” - ne-ar fi despicat În două, așa cum sexul, apariția sexului „despică” În două umanitatea la un deceniu de la nașterea fiecăruia, o „despicare” asexuată, de parcă ne-am naște, cu chinuri uneori disimulate, mereu prezente, a doua oară - cu siguranță ne mai naștem o dată, „naștere” ca ivirea unui ou interior, viu și bolborosind, naștere ce nu face decât să anunțe alte și alte nașteri, un șir al cărui capăt... Și acolo unde „nebunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
axiomă. Geniul lui Pintilie a fost acela de a realiza că, pentru a denunța ideologia, nimic nu este mai eficace decât investigarea instrumentului său de propagandă preferat adică filmul . Invers decât în Hamlet unde teatrul-în-teatru scotea la iveală tocmai adevărul disimulat , filmul în film din Reconstituirea este minciună revelată, simulacru deconstruit : nu doar că oamenii puși în fața camerei de filmat își pierd spontaneitatea, produc o realitate imperfectă etc., dar simplul fapt de a-i împinge într-un act de manipulare, de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
veseli!“ - e formula de încheiere a multe scrisori din corespondența lui Caragiale. A-l citi cu o mină tragică, a identifica peste tot urme de cianură, a recolta din fiecare rând probe de bilă neagră, amărăciuni, acreli, exasperări, cinisme, suferințe disimulate și clovnerii tragice e a merge în răspăr cu firea și geniul său. Da, Caragiale e un om întreg, știe ce e tristețea, dezamăgirea, descumpănirea. Are pagini cutremurător patetice, după cum are pagini de un haz nebun și de o devastatoare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
inferioară se tocmește cu prezentul pentru ceea ce la vremea sa nu merita făcut, și nici discutat. Amestecul cu prezentul dă la iveală, sarcastic, o a treia, a cincea ori a douăzecea fațetă a timpului de odinioară, țesătura de fire discret disimulată care pe-atunci se afla prea aproape în spatele sau prea departe în fața ochilor tăi. Memoria își are propriul ei calendar: lucruri de demult pot fi mai aproape de tine decât întâmplările de ieri. Aș putea spune și-așa: că-mi întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sine pe peluză. - Dacă nu există geamuri sparte și toate ușile sunt încuiate, atunci chestia trebuie să fie înăuntru. Răspundeam propriilor mele întrebări. - Domnule Ellis, n-am găsit nimic în casă. Alt ofițer apăru și întrebă, cu un scepticism puțin disimulat: - Domnule Ellis, ați putea să ne dați o descriere a acestui intrus? M-am cutremurat. Mai târziu, scriitorul mi-a reamintit ce declarasem. El avea transcrisurile. - Toți dormeam și...un zgomot l-a trezit pe fiul meu...era...nu știu ce era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
unei rupturi importante. Bătălia nu mai are loc înăuntrul ei, ci în afară, pe câmpul luptelor derizorii și înverșunate, într-o lume lipsită de valoare, încremenită în autismul demagogiei și al încrederii ei de neclintit în virtuțile represiunii directe sau disimulate. Consagvinitatea care o lega de celelalte personaje nu mai există aici, înlocuită fiind de răceală. Eul i se împlinește în detașare. Mușcă dintr-o felie de pâine prăjită unsă cu unt: cranț. Nimic mai bun pentru a savura cafeaua matinală
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un caz ca ăsta? repetă el. — Vom trimite corpul neînsuflețit acasă, la familia lui. — Nu, nu mă refer la cadavru. Mă refer la investigație. Auzindu-l, ea se Întoarse și se uită În ochii lui. Nedumerirea ei, credea el, era disimulată. — Nu Înțeleg. Ce investigație? — Să se afle de ce-a fost ucis? — Dar credeam c-a fost un jaf, zise ea, cerând confirmarea acestei credințe. — S-ar putea să fi fost, spuse el, dar mă-ndoiesc. Când spuse asta, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sufletească, mai elastică și mai imprevizibilă. Ideologic însă, prozatorul nu părăsește cu totul orbita sămănătoristă. Se simte din modul în care personajele se raportează la oraș, din desele incursiuni întreprinse în memoria lor patriarhală, din prezența unor dezrădăcinați reali sau disimulați. Autorul are pretenția de a descoperi în realitatea contingentă un fenomen nou, de inadaptare cu extensie colectivă, datorat unei disjuncții între ritmul rapid al civilizației și cel individual, mai lent. Sortit acestei „tragedii”, contemporanul său, omul secolului al XX-lea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
nobile instincte, își neglijează cele mai prețioase calități; sufletul său se pervertește. Făcută pentru a iubi devreme, e obișnuită aici cu ura; plătește disprețul cu o purtare imorală. Cu ce drept s-ar plânge bărbatul? Disprețul pentru femeie nu e disimulat; sare în ochi. Cum să te mai îndoiești de acest lucru, după cuvinte atât de caracteristice: "Orice femeie care nu e pierdută e o excepție". Această vorbă de duh, ieșită dintr-o gură augustă, era cu mult mai energică; era
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
meserie etc. - cu care operau învățații. Luptând cu puținătatea informațiilor („privatul” feminin a fost, îndeobște, tăcut, mai cu seamă alături de gălăgiosul și orgoliosul masculin „public”, suveran într-un „mediu androcentric”7) și încercând să ajungă la un adevăr mai mereu disimulat („nu trebuie să ne lăsăm înșelați, noi istoricii, de ceea ce spun izvoarele scrise” - nota prudent Georges Duby -, căci „întreaga noastră documentație... este de proveniență masculină”; „încrezându-ne prea mult în ceva ce spun bărbații, am risca să ne înșelăm, să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
popas, pentru a înnopta la curtea boierului Grigore Talpan, descrisă, în expresia lui G. Călinescu, "gogolian" (1982: 432). Acolo, eroul va petrece o noapte de pomină. Ca și în cealaltă nuvelă terifiantă a sa, Sfântul Andrei, descoperim indicații auctoriale bine disimulate, prefigurând emoția puternică a eroului. Astfel, realizând că au depășit cu mult locul stabilit pentru odihnă, Constantin își avertizează stăpânul că nu este potrivit să se întoarcă din drum. Nepăsător la superstiții însă, cuconul nici nu vrea să audă. Noaptea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
verificarea trăsăturii [+directiv] asociată cu trăsăturile pragmatice specifice imprecației pentru inversiunea condițională și subjonctivală - i.e. verificarea trăsăturii [+directiv] proiectată în plan irrealis. Onu (1965)81 identifică semnificațiile cu care se asociază inversiunea condițională: imprecație dinamică (Înghiți-l-ar pământul), imprecație disimulată, ironic-glumeață (Fire-ai să fii!) sau cu funcție de alintare (Mânca-o-ar mama!), sens deziderativ intensiv (Dare-ar Domnul Dumnezeu) sau ipotetic (Jelui-m-aș și n-am cui). Există și situații în care inversiunea condițională se grefează pe structura
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Restriștilor, această carte conservă totuși date esențiale ale unei sensibilități elegiace, neliniștite. Ele transpar îndeosebi în reinterpretările expresioniste ale unor elemente constitutive universului imaginar al cărții de debut, dar sunt prezente și în plin „bal” al imaginației ludic-spectaculare, în abia disimulate confesiuni ale „suferinței vechi”, ale nevoii acute de comunicare fraternă cu semenii, care va domina și opera viitoare. Citim, bunăoară, în Concluziuni, aceste versuri care spun mult despre permanența unei stări de spirit ce-l va individualiza tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cantonării în tiparele comode ale unei existențe în care filonul liric riscă să secătuiască. Poemul devine atunci un soi de compensație, o încercare de resuscitare a imaginarului încătușat, o invitație la descoperirea „minunilor” de fiecare zi, a insolitului și surprizei disimulate de evenimentele aparent neutre, printre care se pierde, insensibil, omul comun. Textele din Act de prezență pot fi definite astfel ca o suită de poeme despre poem, într-o serie, tipic modernistă, a reflecției poeziei asupra propriei condiții. „Personajul” care
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în propoziția lui șoptită, dacă nu exact acest lucru? "Așa să fie!" (cu varianta englezească "Be it so!") rostește el, rîzînd, probabil, cu cinism de simplitatea intelectuală a Bufonului. Montresor este un francmason, după toate aparențele de rang foarte înalt, disimulat doar pentru inducerea în eroare a cititorului naiv și a preotului credul în catolic fervent. El are, fără nici un dubiu, misiunea să-l lichideze pe caraghiosul "frate" Fortunado, revanșa sa nefiind religioasă, ci conspirativă. Dar de ce trebuie Fortunado eliminat? Să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pentru investigații urgente și necondiționate. Eficiența "rațională" a eroului depășește acum toate așteptările. Nici un semn al celei mai mici agresiuni nu este descoperit (Bătrînul fiind bănuit plecat din oraș, după spusele docilului servitor), iar oamenii legii, satisfăcuți de versiunea ucigașului disimulat (strigătul fusese al său, în convulsiile unui coșmar terifiant), se așează pe scaune pentru o discuție amicală. Mai întîi vag, apoi din ce în ce mai intens, naratorul plasat simbolic deasupra corpului dezmembrat aude distinct bătăile pline de viață ale inimii celui decedat. Simțul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a sesiza pretutindeni (în opera orwelliană, desigur) umbra ideologiei? Strict tehnic vorbind, răspunsul ar trebui să fie negativ. Citind însă cu atenție O fată de preot, nu ai cum să nu remarci pledoaria de principii pe care scriitorul o articulează, disimulat, în spatele personajelor sale. Volumul dezvoltă, pas cu pas, dincolo de subiectul melodramatic, un veritabil manifest cultural și mentalist. Sîntem în fața unui roman feminist, născut parcă din magma filozofică a mișcării sufragetelor. Orwell continuă aici, la nivelul anilor 30, ceea ce Virginia Woolf
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din 1Q84, care completează ingenios strategia para bolică exersată de scriitor încă de la începutul narațiunii. Vorbeam în cronica anterioară (dedicată celor două tomuri inițiale ale poveștii) despre modul cum Murakami creează un univers epic (alegoric) extrem de sofisticat, unde tema principală (disimulată cînd în thriller polițist, cînd în roman de dragoste, cînd în excurs psihologic) rămîne facerea literaturii. Autorul (urmărit, simbolic, și de faimoasa metaforă romanescă 1984 a lui George Orwell, amintit frecvent aici, nu însă și intertextualizat, așa cum s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
civice", care îi face activi. Cu alte cuvinte, această imagine ar da o bază cognitivă și motivațională cetățeniei europene. Se știe că două tipuri de conflicte animează actorii pe scena europeană: naționalitatea și identitatea ideologică. 1. Primul tip de conflict, disimulat, ar putea fi asumat cu multă ușurință. Luarea de poziție în funcție de naționalitate apare ca ilegitimă în cadrul unei Comunități care a fost construită pentru a depăși conflictele între națiuni. Cu toate acestea, acest prim factor ritmează marea parte a opozițiilor din cadrul
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
anticomunist), garant al coerenței unei vieți ce s-a străduit să se elibereze de variile complexe ale intelectualului român și est-european. Din acest limb al metabolizării avantajelor și riscurilor libertății de tip occidental, Gelu Ionescu repudiază drastic antisemitismul declarat sau disimulat. Lectura cărții "Distrugerea evreilor în Europa" de Raul Hilberg, îl face să califice drept abjectă ieșirea în decor a lui Garaudy pe tema holocaustului; la fel de condamnabile i se par "încercările de reabilitare a dezastrului Antonescu", în care autorul nu vede
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
că avem de-a face cu "internaționaliști" consacrați, în măsura în care Marița-mama ia parte la războiul civil din Spania (în 1990 prezintă la "Asociația luptătorilor antifasciști", un Carnet de combatant, iar noi știm astăzi o grămadă de subterugii sovietice legate de confruntarea disimulată a realelor forțe adverse din peninsula iberică (Stephen Koch). Dovada cu pricina (Carnetul de combatant) s-a produs la data ieșirii la pensie a Mariței Iliescu, ea părăsind atunci înalta funcție de Director General al Vămilor. Revenind în timp, la anii
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
specializări. Emblematice în acest sens sunt resuscitările de care au parte memorialistul Topârceanu sau recenzentul Sorescu. Oricum, invocata dominație a lui Călinescu mi se pare, sub aspect critic, incompletă. Tăietura frazelor vine, la Manolescu, de altundeva. Ironia lui e permanent disimulată, niciodată megalomană. Formulările lapidare exclud muzicalitatea mai multor măsuri. Iată Noaptea furtunoasă povestită în două rânduri, de zece ori mai puține decât aparatul critic care se străvede printre ele: Acțiunea piesei se precipită în aceeași noapte. Veta se pregătește de
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
profesorul Ion Holban, o vreme și un mediu (era coleg cu Mihai Dinu Gheorghiu și vecin cu ficționarii care lucrau la Dicționarul literaturii române din secolul XX, în "Casa Asachi" din Iași), evocate cu neprefăcută căldură și cu acel abia disimulat regret al unui timp cînd "munca de cercetător științific, dincolo de obligațiile contractuale, îți lăsa suficient timp la dispoziție pentru a-ți încerca eforturile și în alte zone de interes intelectual - literatura, de pildă. Sau, desigur, abordarea unor domenii colaterale ale
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]