563 matches
-
eminesciană, nu poți să nu înțelegi câte „feluri de morți“ pot fi învățate în lumea cea de toate zilele și, mai ales, în dincolodemarea limbii poezești. Pe de altă parte însă, poziționarea la extreme - fie a clasicilor (prin arhitextul implicit, disimulat, la care se referă Julia Kristeva), fie a postmoderniștilor ce recurg la exacerbarea intertextualității - face inoperantă compararea cu acribie a textelor, fiindcă, pulverizată în particule, opera șiar pierde strălucirea ansamblului. Cum am putea distruge sclipitoarele jocuri ale minții și ale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
anticomunist), garant al coerenței unei vieți ce s-a străduit să se elibereze de variile complexe ale intelectualului român și est-european. Din acest limb al metabolizării avantajelor și riscurilor libertății de tip occidental, Gelu Ionescu repudiază drastic antisemitismul declarat sau disimulat. Lectura cărții "Distrugerea evreilor în Europa" de Raul Hilberg, îl face să califice drept abjectă ieșirea în decor a lui Garaudy pe tema holocaustului; la fel de condamnabile i se par "încercările de reabilitare a dezastrului Antonescu", în care autorul nu vede
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
recunoașterea organizației palestiniene ca partener de negocieri și ca autoritate reprezentativă a părții palestiniene, dar nu a echivalat cu rezolvarea teritorială a problemei palestiniene, care a rămas ancorată în limitele statu-quo-ului dintre o autonomie neclară și un statut de semiocupație disimulată. Ulterior, incidentele violente din fața moscheii Al-Axa din Ierusalim petrecute în toamna anului 2000, au reaprins scânteia insurgenței palestiniene, ducând la declanșarea celei de-a doua Intifade și la incursiuni repetate ale forțelor israeliene în Cisiordania și Gaza pentru anihilarea grupărilor
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
protagonistului o scenă. IOANIDE ȘI SALVAREA PRIN IRONIE Primul roman românesc care invită la o lectură integrală în cheia ironiei este, fără îndoială, călinescianul Bietul Ioanide. Impunînd încă din titlu natura oblică a discursului și, respectiv, o vocație ludică abia disimulată, "nevinovat" manifestă, romanul pare o recreație intelectuală pe timpuri de recluziune. Reversul meditativ al atitudinii "neserioase", al opțiunii pentru jocul înțelesului ambivalent, trebuie gîndit în legătură cu vremurile sub care le e dat să trăiască și scriitorilor. Precum marchiza lui Valéry și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nedisimulată a textului construit, regizat, jucat se însoțește, cu preaplinul știut, de una "profesionalizată", care este aceea a lecturii. Pentru criticul de profesie, vocația înseamnă deopotrivă aptitudine hermeneutică și talentul de a o exercita și de a o transmite, oarecum disimulat, cu nonșalanța pe care însuși o numea, la Sainte-Beuve, causerie. Călinescu a fost un spirit cu desăvîrșire liber: liber de pedantismul profesoral și de constrîngerile vreunei "metode". Creator și nonconformist, într-o relație de profundă empatie cu lumea "personajelor" înfățișate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în creația lui un fond grav sau melancolic, asociat cu elementele naturii. Uneori natura dezvăluie și potențează dimensiunile unei drame. Fundamentală în arta sadoveniană e vorbirea lentă, ceremonioasă, în ritm de basm, îmbinată de culoare (Const. Ciopraga). În confesiunile sale disimulate, intervin imaginații enorme, evocări ale timpului și spațiului, realismul psihologic mergând la esența umană, natura, poporul, istoria unificate într-un limbaj rapsodic; evocări istorice, figuri și scene stilizate care descind din balade, monumentalul se confruntă cu simplitatea, adevărul istoric are
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
aude orișicine ("În acea clipă Antim își dădu seama că-i ascultaseră toți vecinii"15). Însă, deși o aud, vecinii de masă nu o înțeleg că o inițiere. În perspectiva lor profana, istoria lui Antim nu este altceva decât flirt disimulat. Însă noi, cititorii, știm că am fost martorii unei inițieri, camuflate într-o discuție de cafenea. Eliade folosește narațiunea filmica și pentru a schimba perspectiva asupra evenimentelor. În primul episod, Ieronim nu urca în pod ca să fure cele două uniforme
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
un suspect rafinament. Sfințenia este o perversitate fără egal, un viciu ceresc. Pe langă practicile folosite de ea, plăcerea estetică pe care o aflăm pe culmile disperării pare o joacă de copil."8 Cea de a doua perversitate, mai bine disimulata, pe care o folosește creștinismul este megalomania, spune Cioran. Nemărturisita, inconștiență, pentru că aceasta ar contraveni cultului sărăciei și al modestiei, al suferinței și al umilinței pe care le propagă creștinismul, este cea mai exacerbata dintre toate megalomaniile omenirii. Să vrei
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
are nimic forțat, fiind izvorât din inimă, ceea ce conferă o notă optimistă, fortifiantă. Spre deosebire de alți autori care fac satiră, jovialitatea lui Creangă și umorul său provin din zona clasicismului structural și nu sunt deloc optimism superficial, ci mai degrabă nostalgic disimulată. El e înțeleptul care, pătruns de stabilitatea celor omenești, în ciuda aparențelor schimbătoare nu se simte ispitit să reia experiențe de mii de ori consumate spre a ajunge la adevăruri vechi asupra omului. Să nu ne înșelăm, spune Garabet Ibrăileanu, Poveștile
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
foarte dificil de explicat determinările ce au stat la baza stabilirii relațiilor diplomatice cu Israelul de către unele state arabe (Egipt, Iordania, Mauritania), la stabilirea și apoi întreruperea acestora (cazul Tunisiei, Marocului, Omanului) sau motivațiile reale (mai mult sau mai puțin disimulate) ce au condus la stabilirea și menținerea (neoficială după anul 2000) doar a relațiilor comerciale cu statul evreu de către Qatar și E.A.U. De asemenea, fără luarea în calcul a unor argumente de ordin politic și istoric, ar fi greu
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
primește "mai mult ca oricare alta impactul ideologiilor, deoarece prin dominația economică oamenii cred că-și pot satisface apetiturile și gustul lor pentru putere și, prin organizarea economică, dorința lor de dreptate" (Gilles Gaston Granger). Saltimbanci economici fac în mod disimulat teorie politică, acoperindu-și încrîn-cenările ideologice sub faldurile unei analize aparent obiective. Ei întrețin, cu predilecție, elementul de mister ce este asociat gestiunii economice, atribuindu-și un acces privilegiat la acesta, acces ce le conferă o distincție socială deosebită... Scriind
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ei concubin, pictor al culorilor sumbre. În timp ce acesta, trecut prin dedublări și scindări succesive, supraviețuiește internat într-un purgatoriu de patimi suprareale, ea nu ezită să i se substituie până și în actul artistic. În schimb, fondul ei bovaric, bine disimulat, reizbucnește cu ocazia întoarcerii la Sunne a lui Edwin, iubirea de-o vară din adolescență. Conform relatării lui Stellan, Edwin intră în scena romanului penibil de beat și de mototolit, intervenind asupra unei afirmații făcute public de pastorul Cederblom: ceea ce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a imprevizibilului: "Décidément, elle était (...) imprévue" [Maupassant, Notre cœur, p.74]. Viața cotidiană propune, în multe dintre înfățișările ei, scheme de "punere în scenă", care includ situații, conflicte, conversații, reacții-tip etc. Teatralizarea vieții cotidiene derivă din ideea de joc, disimulata, metamorfozata în funcție de performanță socială a individului. Că într-o adevărată piesă de teatru, montată de un bun regizor, sunt de nelipsit jocul, suspansul, coregrafia, decorul, culisele, publicul, tot ce ține de artă exprimării. Scenele sunt jocuri interpersonale, care au următoarele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cu bărbatul, ea simulează implicarea afectiva. Relația care se creează este ținută sub un control politicos, dar ferm, pentru a prelua și menține inițiativa, capacitate ce necesită o agresivitate subtilă. Tactică se schimbă pe parcurs, evoluând între răceală și tandrețe disimulata. În toate scenele în care apare, Pariziana înscrie un spectacol inedit. Aceste scene au deseori efectul unui "stop-cadru" întreținut pentru a insista asupra perceperii trăsăturilor sale esențiale, legate de multiple elemente artistice. Densitatea semnelor fiind prea mare, decodarea este încetinita
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pentru o astfel de misiune (de a lupta împotriva musulmanilor, n.n.). Știu că Dumnezeul meu este mai mare decît al lor, știu că Dumnezeul meu este unul adevărat, iar al lor un idol...". În mediile occidentale islamofobia nu mai este disimulată, în ciuda unor critici tot mai rare. Ann Coutler, una dintre vocile cele mai cunoscute ale dreptei americane, prevede, spre pildă, că musulmanii vor prelua puterea în Franța în următorii zece ani (!). Și ea explică: "Noi suportăm atacurile musulmanilor sălbatici și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în afara spațiului literar. Intertextul, ca și mitul, relevă condiția omului în plan istoric. Studiul de față va confirma inclusiv pentru istoria individuală a scriitorului realitatea mai devreme formulată. Devenirea operei este punctată de momente-cheie, al căror traseu uneori labirintic sau disimulat orientează cercetătorul, dacă este cititor atent, către repere ale destinului auctorial. Este ca și cum opera l-ar scrie pe autor, definind, cu fiecare nod intratextual, sensul Nirvanei lui. Caracteristicile esențiale ale mitului se verifică pentru intertext, dacă acesta din urmă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de cărți, multe dintre ele grecești, pline de învățătură bizantină. Cărțile, vechi, dormeau. Masa era încrustată cu litere latine și gotice. Acum Dionis descâlcește caractere slave, în căutarea sensurilor unei astrologii mai curând de origine bizantină. Termenul "sistemă" anticipează ușor disimulat propunerea unei alte "ordini a realității"; interesant ne pare modul în care este folosit cuvântul "zidit" casele Bucureștilor de atunci sunt rău zidite, murii se năruie, în schimb, cugetările zidesc sisteme. Lumina nu este niciodată clară și puternică, dimpotrivă; de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
constelațiile menționate până acum nu sunt singurele de pe "bolta intratextuală" a prozei eminesciene; ar mai putea fi descrise și altele care vizează metatextul, cromatica, alta,-um,-us ...) sunt importante pentru descrierea peisajului teluric. După ce Dan-Dionis accede la Paradisul selenar, frământării disimulate în obscuritatea interioarelor, în nevoia de refugiu, în desenul cabalistic al păienjenișului și al hieroglifelor îi ia locul paradigma ordinii liniștite și limpezi din proximitatea domei lui Dumnezeu. De la nivelul dimensiunii edenice unde protagonistul își satisface nostalgia după entropia-zero, se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în propoziția lui șoptită, dacă nu exact acest lucru? "Așa să fie!" (cu varianta englezească "Be it so!") rostește el, rîzînd, probabil, cu cinism de simplitatea intelectuală a Bufonului. Montresor este un francmason, după toate aparențele de rang foarte înalt, disimulat doar pentru inducerea în eroare a cititorului naiv și a preotului credul în catolic fervent. El are, fără nici un dubiu, misiunea să-l lichideze pe caraghiosul "frate" Fortunado, revanșa sa nefiind religioasă, ci conspirativă. Dar de ce trebuie Fortunado eliminat? Să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pentru investigații urgente și necondiționate. Eficiența "rațională" a eroului depășește acum toate așteptările. Nici un semn al celei mai mici agresiuni nu este descoperit (Bătrînul fiind bănuit plecat din oraș, după spusele docilului servitor), iar oamenii legii, satisfăcuți de versiunea ucigașului disimulat (strigătul fusese al său, în convulsiile unui coșmar terifiant), se așează pe scaune pentru o discuție amicală. Mai întîi vag, apoi din ce în ce mai intens, naratorul plasat simbolic deasupra corpului dezmembrat aude distinct bătăile pline de viață ale inimii celui decedat. Simțul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a sesiza pretutindeni (în opera orwelliană, desigur) umbra ideologiei? Strict tehnic vorbind, răspunsul ar trebui să fie negativ. Citind însă cu atenție O fată de preot, nu ai cum să nu remarci pledoaria de principii pe care scriitorul o articulează, disimulat, în spatele personajelor sale. Volumul dezvoltă, pas cu pas, dincolo de subiectul melodramatic, un veritabil manifest cultural și mentalist. Sîntem în fața unui roman feminist, născut parcă din magma filozofică a mișcării sufragetelor. Orwell continuă aici, la nivelul anilor 30, ceea ce Virginia Woolf
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din 1Q84, care completează ingenios strategia para bolică exersată de scriitor încă de la începutul narațiunii. Vorbeam în cronica anterioară (dedicată celor două tomuri inițiale ale poveștii) despre modul cum Murakami creează un univers epic (alegoric) extrem de sofisticat, unde tema principală (disimulată cînd în thriller polițist, cînd în roman de dragoste, cînd în excurs psihologic) rămîne facerea literaturii. Autorul (urmărit, simbolic, și de faimoasa metaforă romanescă 1984 a lui George Orwell, amintit frecvent aici, nu însă și intertextualizat, așa cum s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
calcul toate disciplinele conexe antrenate în susținerea demonstrației, a fascinat-o și, de aici, nu a fost decât un pas până la extinderea ariei de cercetare. Cu ingredientele folosite, de la cele clasice până la cele mai puțin cunoscute, hipermoderne, cu sensibilitatea permanent disimulată, cu aparenta teamă de a nu deveni prizoniera nisipurilor mișcătoare, autoarea construiește, pas cu pas, o monografie atipică. Un valoros studiu, situat, în mod clar și asumat, într-o zonă fertilă, a interdisciplinarității. Concluzionând, voi spune că Alina-Iuliana Popescu și-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
manifestată. Este tipul de discurs normativ, ce vizează spațiul public ca ideal social. Stilul autoritar. La extrem, caracterizează mesajul transmis de personalitatea totalitară și exprimă cel mai bine caracteristicile semnificative ce diferențiază stilurile fundamentale de discurs politic: ambiguitatea intenționată, caracterul disimulat al adevăratului mesaj, caracterul imperativ și caracterul polemic. Este discursul mesianic - apocaliptic - prin care actorul politic se ipostaziază ca singurul În măsură să asigure depășirea Peripatethice unei situații de criză pe care - chiar dacă nu există - o va evidenția sau va
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
ca să ascundă intențiile - ne atrăgeau atenția anticii. Nu arareori mesajele de pace, de bune intenții ascund gânduri ostile sau preocupări războinice. Si vis pacem, para bellum - ne avertizau Înaintașii noștri romani. Violența este Întotdeauna prezentă dar „ea este deasemeni Întotdeauna disimulată” afirmă unul din clasicii analizei fundamentelor violenței, René Girard. A scoate la vedere partea ascunsă a violenței din noi este, În al doilea rând, tot sarcina cuvântului. La fel cum În societățile alcoolicilor anonimi, cuvântul are forța de a impune
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]