383 matches
-
cred în Dumnezeu 4. Astăzi, privatizarea religiei nu mai are semnificația pe care noțiunea o avea la originea ei liberală : de separare a individului, în ce privește convingerea religioasă, de postura lui de cetățean. Ea nu mai trimite în primul rînd la disjuncția public privat. în ultimele decenii a avut loc, de altfel, o cucerire a sferei publice de către actorii <footnote id="1"> Marcel Gauchet, Ieșirea din religie, ed. cit., pp. 123-124. particulari, care pretind să își manifeste și să își valorifice public
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în Facerea, liberul arbitru este chipul dintîi sub care se manifestă libertatea umană, acesta nu este totuși chipul ei desăvîrșit. Liberul arbitru situează deja ființa la răscrucea dintre Unu și dualitate, o atrage deja spre domeniul multiplicității, al schimbării, al disjuncțiilor (și, ca atare, al limitărilor), al netotalității. Cîtă vreme libertatea de alegere tinde să se conserve cu orice preț, să-și rămînă sieși suficientă, ea menține ființa umană în domeniul diversității, acolo unde alegerea se poate exercita, unde alternativa subzistă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
acesta presupune, în ultimă instanță, nu doar un simplu transfer "semantic", ci o transgresiune a unei "lumi" (de semnificații) și o înscriere pe traseul ("mai adânc") al "mutațiunii" orizontice (de natură ontologică)."402 1.1.2. Cea de-a doua disjuncție fundamentală pentru teoria poezei discursive este aceea între cuantele referențiale (cr) și câmpurile referențiale (CR), termeni inspirați din "semantica integraționistă" a lui B. Hrushovski/Benjamin Harshav 403, dar redefiniți de către Borcilă într-o manieră inedită. Astfel, "cuantele referențiale vor reprezenta
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Filaret, de exemplu, fapta lumească trebuie să urmeze întocmai învățătura creștină, pentru Stavrikie, unul dintre reprezentanții de frunte ai ordinii lumești, cele două planuri ar fi complet separate. Răul suprem nu constă, însă, în faptul că exponenții POLIS-ului proclamă disjuncția între numenal și fenomenal, ci în faptul că ei pretind că această separație ar fi una prescrisă de către chiar "legea" ETHOS-ului (v. supra, analiza textemului [11]). Din acest motiv, câmpul POLIS e mult mai nociv decât BROTÓS-ul, deoarece
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
creație, care presupune doar "zborul înalt"7 ("Panteism") și este călăuzita de "unitatea" și "legile regești" ale "numerelor foarte mari"8. Discutăm relația lui Ion Barbu cu Edgar Poe în termeni de intertextualitate, pentru a evidenția deopotrivă analogiile, dar și disjuncțiile dintre cei doi autori, încercând astfel să evităm judecățile simplificatoare, printr-o lectură atentă, în oglinzi paralele, a poemului în proza, convinși că, numai prin răsfrângeri multiple, vom putea să îi limpezim "adevărul". În primul rând, am citit "Veghea lui
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cred în Dumnezeu 4. Astăzi, privatizarea religiei nu mai are semnificația pe care noțiunea o avea la originea ei liberală : de separare a individului, în ce privește convingerea religioasă, de postura lui de cetățean. Ea nu mai trimite în primul rînd la disjuncția public privat. în ultimele decenii a avut loc, de altfel, o cucerire a sferei publice de către actorii <footnote id="1"> Marcel Gauchet, Ieșirea din religie, ed. cit., pp. 123-124. particulari, care pretind să își manifeste și să își valorifice public
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în Facerea, liberul arbitru este chipul dintîi sub care se manifestă libertatea umană, acesta nu este totuși chipul ei desăvîrșit. Liberul arbitru situează deja ființa la răscrucea dintre Unu și dualitate, o atrage deja spre domeniul multiplicității, al schimbării, al disjuncțiilor (și, ca atare, al limitărilor), al netotalității. Cîtă vreme libertatea de alegere tinde să se conserve cu orice preț, să-și rămînă sieși suficientă, ea menține ființa umană în domeniul diversității, acolo unde alegerea se poate exercita, unde alternativa subzistă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și pentru simplu fapt că era vorba de o decizie poate numai de moment a lui Cioran. Opțiunea lui împingea către un melanj ciudat al lui sau cu și, căci prefer presupunea, în cadrele conjuncției, exercitarea plăcerii conferite de libertatea disjuncției: Prefer distrugerea realului transcenderii lui". Era aici începutul unei hotărîri de a se împotrivi, cum va spune mai tîrziu, la tot ceea ce s-a creat de la primul nostru strămoș încoace. Poate nu greșim dacă situăm aici și acum, în rîndurile
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
antagonismului, în acest caz cei doi termeni sunt în echilibru. Admițând să transferăm ideea de antinomie la nivel ontologic, am putea spune că starea T este o reprezentare a acesteia. Dacă, în mod normal, elementele contradictorii sunt despărțite de o disjuncție exclusivă, în starea T acestea par să se conjuge într-o structură antinomică. În legătură cu relația de contradicție dintre elemente, trebuie să înțelegem că în ontologica lui Ștefan Lupașcu aceasta nu dispare niciodată. Este adevărat că în starea T elementele contradictorii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unul după altul, într-o aceeași serie (...). Imaginea complementară reprezintă "suma logică" a eterogenilor din serie. Aici nu avem conflict, opușii se resping ca deosebiți ce subzistă prin ei înșiși, dar această respingere este una "calmă", (...) asemeni alternativelor dintr-o disjuncție inclusivă. Complementaritatea reclamă suma logică a opușilor, deci o disjuncție care să includă, să adune eterogenii, nu să-i anihileze"760. Nu la fel a gândit, se pare, în epocă Louis de Broglie, care a avut rezerve mari în legătură cu interpretarea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
suma logică" a eterogenilor din serie. Aici nu avem conflict, opușii se resping ca deosebiți ce subzistă prin ei înșiși, dar această respingere este una "calmă", (...) asemeni alternativelor dintr-o disjuncție inclusivă. Complementaritatea reclamă suma logică a opușilor, deci o disjuncție care să includă, să adune eterogenii, nu să-i anihileze"760. Nu la fel a gândit, se pare, în epocă Louis de Broglie, care a avut rezerve mari în legătură cu interpretarea mecanicii cuantice prin prisma complementarității, atacând-o din două unghiuri
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de tip anti este înlocuită cu negarea de tip non sau complementară, ceea ce înseamnă trecerea de la contradicția opuselor la complementaritatea lor778. Laturile opuse nu mai sunt supuse unei discriminări binare de tipul "sau..., sau...". Dacă principiul bivalenței are la bază disjuncția exclusivă, principiul complementarității se construiește pe disjuncția inclusivă (suma logică), care permite și situația în care opușii sunt egal îndreptățiți. În felul acesta, gândirea este solicitată să accepte ca egal valabile pentru același obiect sau fenomen două perspective opuse. Această
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de tip non sau complementară, ceea ce înseamnă trecerea de la contradicția opuselor la complementaritatea lor778. Laturile opuse nu mai sunt supuse unei discriminări binare de tipul "sau..., sau...". Dacă principiul bivalenței are la bază disjuncția exclusivă, principiul complementarității se construiește pe disjuncția inclusivă (suma logică), care permite și situația în care opușii sunt egal îndreptățiți. În felul acesta, gândirea este solicitată să accepte ca egal valabile pentru același obiect sau fenomen două perspective opuse. Această filosofie este privită de către Bachelard drept germenele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de integrare, realizat prin diversificare și complementaritate. Însă el nu merge până la asumarea antinomiei, până la intrarea în paradox 784, așa cum face raționalismul ecstatic al lui Blaga. Bachelard însuși, după cum am văzut, se așeza sub semnul complementarității, care se construiește pe disjuncția inclusivă. Raționalismul ecstatic blagian nu stă, însă, sub semnul disjuncție inclusive, specifice principiului complementarității, ci al conjuncției contradictorii. De aceea, raționalismul ecstatic poate fi interpretat drept un supraraționalism, dar nu de tip bachelardian, ci alături de acesta. Fac parte ambele din
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
merge până la asumarea antinomiei, până la intrarea în paradox 784, așa cum face raționalismul ecstatic al lui Blaga. Bachelard însuși, după cum am văzut, se așeza sub semnul complementarității, care se construiește pe disjuncția inclusivă. Raționalismul ecstatic blagian nu stă, însă, sub semnul disjuncție inclusive, specifice principiului complementarității, ci al conjuncției contradictorii. De aceea, raționalismul ecstatic poate fi interpretat drept un supraraționalism, dar nu de tip bachelardian, ci alături de acesta. Fac parte ambele din încercările de deschidere a raționalismului, provocate de transformările majore ale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
-lea. Ea stă sub semnul disocierii carteziene dintre subiect și obiect și al metamorfozelor acesteia, traversând întregul univers: suflet corp, spirit materie, calitate cantitate, finalitate cauzalitate, sentiment rațiune, libertate determinism, existență esență etc. Relația logică pe care o impune este disjuncția. Ea împarte câmpul epistemic în două lumi: cea a obiectelor supuse observațiilor, experimentărilor și manipulărilor, respectiv cea a subiecților care-și pun probleme de existență, de comunicare, de conștiință și destin. De aici rezultă disjuncția între știință și filosofie, între
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pe care o impune este disjuncția. Ea împarte câmpul epistemic în două lumi: cea a obiectelor supuse observațiilor, experimentărilor și manipulărilor, respectiv cea a subiecților care-și pun probleme de existență, de comunicare, de conștiință și destin. De aici rezultă disjuncția între știință și filosofie, între cultura științifică (obiectivantă) și cultura umanistă (antropocentrică). Tot de aici, dubla natură a praxisului occidental, rupt între autoadorarea subiectului individual (individualism), uman (umanism, antropocentrism), național (naționalism), etnic (etnocentrism) și știința și tehnica obiective, cantitative, manipulatoare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fel de schizofrenie cultura occidentală. Reluând, într-un alt context, caracterizarea marii paradigme a Occidentului, Edgar Morin o numește "paradigma simplificării" sau "paradigma simplicității" și leagă de ea trei principii sub imperiul cărora s-ar desfășura întreaga noastră viață: principiul disjuncției, al reducției și al abstracției 836. Ea a rarefiat până la ruptură comunicarea între cunoașterea științifică și reflecția filosofică și a izolat unele de altele marile câmpuri ale cunoașterii științifice: fizica, biologia și științele omului. Pentru a remedia această disjuncție, s-
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
principiul disjuncției, al reducției și al abstracției 836. Ea a rarefiat până la ruptură comunicarea între cunoașterea științifică și reflecția filosofică și a izolat unele de altele marile câmpuri ale cunoașterii științifice: fizica, biologia și științele omului. Pentru a remedia această disjuncție, s-a operat o altă simplificare, anume reducerea complexului la simplu, a biologicului la fizic și a umanului la biologic. Rețeaua complexă a realului a fost deșirată și fragmentată, în virtutea unui ideal de cunoaștere care urmărea descoperirea în spatele complexității aparente
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în univers și izgonește dezordinea. Ordinea se reduce la o lege, la un principiu. Simplicitatea vede fie unul, fie multiplul, dar nu poate vedea că Unul poate fi în același timp Multiplu. Principiul de simplicitate fie separă ceea ce este legat (disjuncție), fie unifică ceea ce este divers (reducție)"837. Gândirea simplificatoare operează prin idealizare (expresie a credinței că numai inteligibilul este real), prin raționalizare (expresie a obsesiei de a închide realitate în ordinea și coerența unui sistem) și normalizare (eliminarea a tot
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
irupției antagonismelor în inima fenomenelor organizate, irupției paradoxurilor și contradicțiilor în inima teoriei. Problema gândirii complexe este, din acest moment, de a gândi împreună, fără incoerență, două idei contrare"855. Totul este să se găsească calea de a transforma o disjuncție, ireductibilă din punctul de vedere al gândirii simplificatoare, într-o unitate complexă. Pentru aceasta, e necesară integrarea noțiunilor antagoniste într-un meta-sistem care le angajează "în procesul unei bucle retroactive și recursive", transformându-le și făcând astfel asocierea lor productivă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
3. Prin aceasta, autorul se referă, însă, la un ansamblu de structuri și raporturi, care au ca punct comun ideea de opoziție. În acest sens, el vorbește de "antinomii, polarități, antiteze și contrarii", sau de "trăiri duale, de polarități și disjuncții, de relații și corelații, de antiteze și antinomii" (p. 4). 6 Liviu Petrescu, "Modelul Blaga", în Meridian Blaga, vol. I, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2000, p. 7. 7 Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 1996, p.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Ernest Sosa (eds.), Dicționar de filosofia cunoașterii, vol. I, Editura TREI, București, 1999, pp. 59-60. 16 De exemplu, Zenovie Cârlugea operează, în extinsa sa radiografie, cu un înțeles mai larg al conceptului de antinomie, în care intră deopotrivă "polarități și disjuncții", "contrarii", "relații și corelații" "antiteze și antinomii" (Zenovie Cârlugea, op. cit., p. 4). 17 Athanase Joja, "Adevăr formal, contradicție și sofisme în istoria logicii", în Probleme de logică, vol. X, București, 1993, p. 12. 18 Athanase Joja, "Asupra unor aspecte ale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în schimb, imaginea rezistă prin propria lumină, deschide spațiul median al unei mijlociri: Nu vom sfârși în niciun paradis/ în niciun infern dragostea mea/ ne vom târî sub o piatră și vom aștepta/ nepăsători tunetul". Nici...nici pune tocmai imposibilitatea disjuncției, nu a lipsei de perspectivă. Perspectiva se deschide între, dar de data aceasta ca relație, o punte de legătură, a unei manifestări prelungite până la sfârșit. Sfârșitul manifestării nu înseamnă însă ultimul apariției. Căci ceea ce s-a dat în imaginea unuia
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a fost transferat celui de-al treilea, un concept specific domeniului. 3. Combinarea a două concepte contribuie la crearea celui de-al treilea, caracterizat prin trăsăturile distinctive ale celor două concepte inițiale: euro+atlantic = euroatlantic. În acest caz, vorbim despre disjuncția noțiunilor. 4. La procesul de formare a termenilor prin transfer de sens, contribuie și metafora terminologică. În acest proces de formare, M.T. Cabré19 utilizează termenul de "restricție" pentru a putea vorbi de relațiile dintre un concept general și un concept
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]