1,307 matches
-
cu napii. Păi napi îi trebuiau fetei? Și-apoi, dintre toate formele de stăpânire pe care le-a lăsat oamenilor, începând cu grecii care nu credeau în El și terminând cu noi care îi admirăm pe greci, lui Dumnezeu îi displace cel mai mult democrația. Nu că n-ar fi El drept, cinstit, bun, Doamne ferește! Dar gândește-te că toți heruvimii și toți serafimii care acum cântă așa de frumos slava Domnului, s-ar apuca de mâine să discute aceeași slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ba da, sigur că pentru tine. Dar mai am o misiune. Trebuie să iau legătura cu Marcel Albu. Numele ăsta nu-ți spune nimic? — Asta era deci. Mi-am dat seama din prima clipă că poartă un nume conspirativ. Îmi displace persoana, deși vreau să spun că eu sînt cel care are nevoie de tine acum, nu el. Făcuse o greșală de tact. Pentru acest om prezența ei era mai importantă decît Își Închipuise. Ce rol Îi atribuia În amintirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ochilor, zâmbetul și mi-am dat seama că era încântată de faptul că Lee a ținut atât de mult la ea; că ar fi fost distrusă dacă Catherine ar fi părăsit-o și ar fi rămas cu soțul ei. îmi displăcea Catherine Hammond. în afară de aventura cu Lee - sau poate incluzând și asta - nici una din acțiunile ei nu părea să fie motivată de altceva mai presus decât orgoliul propriu. Am spus cu răutate. — Deci ai de gând să rămâi cu soțul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cuprinsese. Încăperea nu era tocmai mică, așa cum am mai amintit, astfel că numai cu mare greutate am înțeles că tipul mi se adresase mie. O clipă am fost tentat să mint în ceea ce privea identitatea mea, așa de mult îmi displăcea ceea ce vedeam, numai că nu am făcut-o. - Luca mă numesc, am spus. Luca Dinulescu. - Frumos nume ai, Luca, mi-a vorbit el, pe un ton parcă prea blând pentru ca tot ceea ce-mi închipuisem despre el să fie adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pot fi atât de urâți. Practic, fiecăruia dintre ei îi corespundea fizionomia unui anume gen de animale, ba chiar unui anume gen de obiecte, și abia acum mi se părea că înțeleg într-o oarecare măsură motivul pentru care îmi displăcuseră atât de mult din prima clipă în care îi văzusem. Tipa din spatele lui Maro, de exemplu, avea chipul unui bivol. Cea din spatele ei arăta nici mai mult nici mai puțin decât a pisică. M-am cutremurat de spaimă, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
exact ca o nicovală asupra mustăciosului Maro. Amândoi făcuserăm eforturi disperate de a ocoli privirea lui Euripide. Ne era jenă să spunem ce gândim, iar mie unul chiar teamă, întrucât puteam părea nebun dacă aș fi fost singurul căruia îi displăcuse în mod profund Chiuveta de oțel. - Îmm... prefer să las pe altcineva să vorbească în locul meu... mormăi Maro pe sub mustață. N-aș putea să zic că... - Ei, haide, domnule, grohăi bătrânul John, sunt sigur că ți-a plăcut. Te-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în foc, dar în ceea ce-l privea pe el, era sigur nu-l bătea nici un gând de însurătoare. Ce-i drept, fata nu arăta rău de loc, era zveltă, frumușică foc și cu mintea brici, așa că, nu i-ar fi displăcut. Își amintea că de fiecare dată privirea îi zăbovea pe gleznele ei subțiri și coapsele ce se arcuiau atât de frumos sub rochiile ușoare de vară pe care le purta. Asta ca să nu mai vorbim de sânii obraznici care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ileana să-l pună în gardă. Te rog din suflet să nu o faci pe viteazul. Îmi promiți, nu-i așa? Îți promit, fii liniștită! se declară de acord Cristian, văzând că nu putea scăpa de dânsa. Nici nu-i displăcea faptul că urmau să meargă împreună. Era bine să mai aibă un tovarăș de drum, mai ales cineva care cunoștea locurile. Pe de altă parte, prezența fetei era una plăcută și trebuia să recunoască că se dovedise a fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe El Greco la fel de bine cum l-am cunoscut eu pe Strickland? Dar nu-mi caut refugiul în asemenea scuze. Am uitat cine a recomandat oamenilor că pentru binele sufletului lor trebuie să facă în fiecare zi două lucruri care le displac; a fost de bună seamă era un înțelept și preceptul respectiv l-am urmat cu scrupulozitate, căci în fiecare zi m-am sculat și m-am culcat; dar în firea mea există o undă de ascetism și săptămână de săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de gând să te Întorci la gazda dumitale? Îl Întrebă Dante. - Da... dar orașul vostru s-a schimbat mult de când am fost data trecută, cu mulți ani În urmă, răspunse bătrânul, plimbându-și privirea peste clădirile din jur. Ți-ar displăcea să mă Însoțești o bucată de drum? Fără o vorbă, priorul Îl luă de subsuoară, Îndreptându-se Încet către ruinele vechilor terme, pe strada ce ducea spre han. Străbătură În tăcere vreo sută de pași. Marcello continua să privească În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu un cucui vânăt la cap, ca o bizară decorație. Nu mai vorbea. Era ca un copil mic, pe care tocmai l-ai muștruluit. Cred că era deja plecat de tot. Școala rămânea fără profesor, iar situația, deși nu le displăcea puștilor, nu era deloc pe gustul autorităților care aveau mare nevoie să le bage ceva în cap și să fabrice la kilogram soldați tineri pregătiți să plece în toiul luptei. Mai ales că, în vremea aceea, iluziile de început fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aceste rânduri înghesuite ca gâștele iarna, toate aceste cuvinte pe care le țes fără să le văd? Zilele trec, și eu mă îndrept spre masa mea. Nu pot spune că asta-mi place, dar nu pot spune nici că-mi displace. Ieri, Berthe, care vine de trei ori pe săptămână să mai scuture praful, a alunecat pe unul dintre caiete, parcă cel cu numărul 1. — Deci cu asta irosiți hârtia! Am privit-o. E proastă, dar nu mai mult decât altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o barieră formată din studenții mai puțin importanți, dar cu ambiții sociale, care să-i protejeze de elementele prietenoase ușor intrigate provenite din alte licee. Din clipa când și-a dat seama de situație, lui Amory au Început să-i displacă barierele sociale, considerându-le distincții artificiale născocite de cei puternici cu scopul de a-i susține pe cei mai slabi din camarila lor și de a-i ține la distanță pe cei aproape puternici. Luând hotărârea să fie unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se poartă foarte urât cu băieții. Îi terorizează, Îi taie de pe listă, le dă plase la Întâlniri, le cască În față - iar ei se Înghesuie să fie umiliți și mai mult. ALEC: Al naibii ce le place. CECELIA: Ba le displace profund. Ea este... e un soi de vampir, cred... Și pe fete le poate determina să joace cum le cântă, numai că urăște fetele. ALEC: Personalitatea ne caracterizează pe toți din familie. CECELIA (resemnată): Cred că marfa asta s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tone de femei celebre. Arăta atât de puternic cu halterele deasupra capului, încât Will Smith însuși fu trecut de un fior de invidie. Noroc că nea Ovidiu, postat cuminte lângă el, îl tentase toată seara cu whisky-ul care-i displăcea atât de tare. Gustul familiar îl înduioșase pe agent, care, deși la început reticent, până în clipa apariției lui Mișu dăduse gata o sticlă și acum îi arăta lui Ovidiu poza câinelui lui, Lucky. - Lucky, Lucky! îndreptă el un damf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mici, nici cele mai șlefuite, nici cele mai neregulate -, îl luă de mână pe Popa și începură să alerge fericiți, să joace „Fazan” si să scrijelească haiku-uri pe copacii și pomii Raiului. Se pare că acum Contesei nu-i displăcea înfățișarea lui Popa, de vreme ce era singurul bărbat din lume și altul nu văzuse niciodată. Tocmai când Popa scrisese cel mai inspirat haiku, câștigându-și dreptul să aleagă următoarea melodie a corului de păsărele colorate, Contesa văzu cu groază cum dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mă asculți? Personalitatea ei se schimbase din nou În câteva secunde, ca și cum trecea printr-o nouă criză. Am simțit cum Îmi Îngheață inima. Da, da. Vă ascult, am bâiguit eu. — Nu am ajuns Încă nici măcar la jumătatea poveștii. Mi-ar displăcea să nu mă ascultați. Keiko Kataoka Își reluă imediat tonul obișnuit, Însă nu reușeam să-mi stăpânesc bătăile inimii. Începând din momentul acela ritmul pulsului meu nu a mai fost liniștit. — Mi-am dat seama că eram complet lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
panoramică asupra Tokio-ului? Nu ne făceam griji din pricina aceasta. Însă nu puteam Îngădui să scadă tensiunea care ne anima. El Îi spusese odată că, pe măsura ce se apropie de moarte, oamenii devin din ce În ce mai romantici, iar ei nu-i displăceau frazele pompoase de genul ăsta. Keiko Kataoka era o femeie care putea să-și dea seama de aspectul penisului unui bărbat și de modul de ejaculare doar uitându-se la mâinile sau la chipul lui. Asta Însemna că putea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Îmi joacă feste“, și-a dat el brusc seama și s-a apucat să traseze alte linii de cocaină. Mă gândeam că ar trebui să ne oprim, dar perspectiva de a muri Împreună cu Maestrul, altfel decât prin sinucidere, nu Îmi displăcea, așa că am prizat și eu două linii. Inima Îmi bătea să-mi sară din piept, degetele de la mâini și de la picioare Îmi amorțiseră În așa hal Încât Îmi ziceam că nu se putea să-mi amorțească mai mult de-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pălăriei: — Gândiți-vă la asta. Korsch își răsuci absent mustața, continuând să citească ziarul. Bănuiam că și-o lăsase să crească într-un efort de a părea mai impozant, la fel cum unii bărbați își lasă barbă: nu pentru că le displace bărbieritul - o barbă necesită la fel de multă îngrijire ca și o față rasă -, ci pentru că își închipuie că o să-i facă să pară demni de luat în serios. Numai că la Korsch, mustața, doar un pic mai mare decât linia trasată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și mai mult faptul că Heydrich mă chemase aici, în loc de Prinz Albrecht Palais de lângă Wilhelmstrasse. Nu mă îndoiam că avea el un motiv. Heydrich avea un motiv pentru tot ceea ce făcea și am fost sigur că ăsta avea să-mi displacă la fel de mult ca și toate celelalte pe care le auzisem. Dincolo de ușa principală, treceai printr-un punct de control și mergând mai departe te găseai la baza unei scări care era la fel de mare ca un apeduct. Sus, la capătul scărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sediul central al poliției din Alexanderplatz s-a primit într-adevăr un apel telefonic anonim. Mai mult, o conversație cu Karl Wolff, adjunctul Reichsführer-ului, indică faptul că el, și nu Reichsführer-ul, a fost cel care a făcut apelul amintit. Îi displace foarte mult să inducă poliția în eroare în acest fel, dar admite că nu vede altă modalitate de a ajuta ancheta, dar de a păstra totuși și anonimatul necesar al Reichsführer-ului. Se pare că Himmler este foarte impresionat. Heil Hitler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
virtuți, propagator al unor idei novatoare, revoluționând filosofia, gândirea, coborând pe pământ și pentru toți o practică oficială altădată confiscată de elite, sintetizând curentele subversive și alternative - atomismul abderitan, hedonismul cirenaic, asceza cinică, antiplatonismul militant -, Epicur nu putea decât să displacă. încă din timpul vieții, el a avut de înfruntat o proastă reputație teribilă: Timon este primul care-l asociază cu un porc. Imaginea va dăinui, popularizată prin cea de-a patra Epistolă a lui Horațiu, cea cu purcelul epicurian. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Articolele Autorului DE CE TU DA ȘI EU NU? De ce ne-am născut? Și înainte de asta Ce nume am avut? Si ce legătură avem cu lumea? Aș vrea să trăiesc Pentru că-mi place; Dar văd că mereu reușesc Numai ce-mi displace. Vreau să mă bucur de viață! Dar nici că pot! Rutină-i la lucru și-acasă Părul din cap aș vrea să mi-l scot! Unii visează și fac ca în vis, Alții muncesc să poată trăi. Și pentru ce
DE CE TU DA ŞI EU NU? de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361555_a_362884]
-
descurcă cu problemele. - Nu, o privea altfel. Tu nu ai sesizat pentru că erai interesată de fizică nu de ce se întâmplă în cameră. - Și ce ai mai observat interesant? - Că Panait o place pe Maria și nici Mariei nu i-ar displace o aventură cu el. - Bine dar ea are optsprezece ani și el treizeci și trei, apoi el este înalt și atletic, ea o copilă bondoacă și subțirică de parcă mănâncă numai perje uscate, comentă Alma surprinsă de această veste. - Parcă contează când îți
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]