68,163 matches
-
structuraliștilor, postmodernii nu gîndesc în diade și binalități, inclusiv de genul dihotomiei sincron/diacron. Fixîndu-și ca obiect dinamica structurilor de sens, nu forme reificate, perspectiva lor este holistă: nimic, inclusiv istoria nu mai rămîne în afara textului/limbajului. Situate la egală distanță de scientismul structuralist și de indeterminismul deconstrucționist, pragmatismul, glossematica, semioza socială, generalizată, analiza discursului sînt discipline prin care formalismul antebelic se deschide către context, către experiența socio-istorică". Modelul biologic al postmodernismului ar putea fi o soluție pentru ieșirea din impasul
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
socială a celebrei neutralități... Nu-ți pui problema, citind cartea Ioanei Bot, în ce măsură aserțiunile sînt sau nu discutabile, ori în ce fel verifică propriile-ți constatări și păreri (prejudecăți?). Bine scrise, așa încît te "fură", degajat îndeajuns și păstrînd o distanță comodă, ca să nu ai vreo clipă impresia că ți se impune, ex cathedra, ceva, se citesc, fără exagerare, cu plăcerea adolescentului care-l descoperă pe Jules Verne. Sigur, este, ca la orice "roman" bun, doar una din posibilități. O alta
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
comparativ al celui care, fiindcă a cunoscut (literal și în toate sensurile...) un autor, cînd citește și selectează "bucăți"de operă, știe să caute. Sau știe să "vadă". Un instrument de "căutare" (și de clarvedere, însemnînd, deocamdată, doar vedere la distanță) este antologia Despre identic și felurit, recent apărută la Polirom. Volumul cuprinde un "repertoar" extras din poezia, în sens larg, a lui Gellu Naum, "înscenat" și prefațat de Simona Popescu. Înscenare înseamnă, aici, aducere în scenă, adică scoatere "îngrijită" (și
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
astă dată de un singur măgar îndreptându-se probabil spre gară, semn că în acceleratul de București, care sosea la unu treizeci, nu se anunțase că vine multă lume. Nu apucă să-l mai salute pe Mitică fiindcă mâna la distanță pe ulița lungă cu spatele întors spre el. Nici coana Lenuța, nevastă-sa, nu era acasă, mai în vârstă e decât Mitică cu douăzeci de ani. O cucoană bătrână din Costanța, văduvă, lipită de el, trăind cu el, ținându-l
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
vrînd că fotografia să reprezinte o bunica, nu o boală", spune el la pagina 43 - cu imaginea stăruitoare și mereu-reaprinsă a celei care, pentru mine, nu mai era deja decît amintire; "durerea nu poate fi surprinsă decît de la o oarecare distanță", îmi reamintea Beckett, iar "morții sînt morți doar în măsura în care continuă să existe în inima celui care le supraviețuiește"... Nu există nici o legătură, aproape, între "Proust-ul de hîrtie" al lui Beckett și "Proust-ul de dormitor" al lui Albaret; în
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
a întîlnit cu o moarte care nu-l aștepta pe el. Cînd Laurențiu lipsea din București și încercam să-i dau de urmă, prietenii comuni pe care îi întrebam dacă știu unde este îmi indicau simultan localități aflate la mare distanță una de alta. Ulici avea o relație specială cu timpul și cu spațiul. Dispărea de undeva știind să rămână prezent acolo și după aceea, iar cînd apărea altundeva, aflai că se află acolo dinainte de a fi ajuns. Pe Ulici îl
Povestirile lui Laurențiu Ulici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12146_a_13471]
-
depărtării care desparte arta de divertisment și talentul de dexteritate. Iar, în final, adăugarea unui fragment din Simfonia a 5-a de Gustave Mahler a fost chiar o gafă coregrafică, deoarece între cele două universuri muzicale este o prea mare distanță. Deschiderea stilistică, ilustrată de varietatea repertoriului Baletului Operei de Stat din Viena, precum și piesele semnate de Jiri Kylian, bine puse în valoare de companie au fost cele mai importante atu-uri ale spectacolului dat de această trupă la București. Ar
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
nu ar fi fost sînge, probabil că altfel puneam accentele. Cum se poate însă? De unde atîtea resurse pentru atîtea mîrșăvii? M-am retras, fără să abandonez, moral și spiritual, profesiunea și credința mea. E mult mai igienic. Spectacolul privit de la distanță este fabulos. M-am întrebat de ce am încasat atîta bătaie și înainte și după '89? Și atîta umilință? Și atîta dezamăgire? De ce mi-au fost uciși colegi, de ce mi-au fost bătuți prieteni și necunoscuți? De ce se uită atît de
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
ei prelungă pe care nu o prinde prea bine nici tunsoarea scurtă ŕ la française. Căci peisajul nocturn din spatele tabloului e Parisul și nu Viena, așa cum sugerase artistul. Deși încărcat de erotism, corpurile sunt goale și apetisante, o senzație de distanță persistă. Perdeaua diafană și narcisa stingheră din spatele lor, privirea pierdută a femeii, privirea înspre noi a bărbatului ne arată, totuși, că imaginea e o recompunere fantezistă. Ca și această "schadografie" (termenul nu-mi aparține), povestirile lui Mircea Cărtărescu sunt realiste
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
dansând, încerc să fiu atent la acordurile orchestrei nostalgice, retrăirea unei experiențe prin care mai trecusem o dată e cea care mă trimite la teatru. În teatru joci pentru ca, după aceea, să rejoci. Este exact ceea ce fac și eu, la o distanță de treizeci de ani: plăcere și provocare deopotrivă. Și îndată, cuprins de exaltarea momentului, îl "citez" pe Kantor, dirijând ca și el, în faimosul său happening, marea și muzica. "Viața imită arta", adagiu a cărui confirmare am primit-o pe
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
valoare inestimabilă, iar gestul care în mod normal ar atrage Ťpoftirea afarăť mai mult sau mai puțin politicoasă (în situațiile în care însăși Ťpoftirea înăuntruť fusese destul de greu credibilă) devin ocazii pentru veritabile triumfuri". Pe deasupra i se impută ultraprețuitului romancier distanța "prea mare" între "gesticulația nepretențioasă" a eroului cu indubitabil iz autobiografic și limbajul livresc de care face uz. O comparație plasticizează neajunsul astfel: "un fel de a vorbi sentențioas-pedant, care seamănă cu vorbirea adevărată ca o sonată cu un exercițiu
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
vodcă într-o săliță de lîngă prăvălie. Cîțiva obișnuiți transformaseră acest loc puturos și plin de praf într-un soi de club. ș...ț Prăvălia era deschisă de la cinci dimineața la unsprezece seara. Closetul se afla pe un maidan, la distanță de o verstă. "Mi se întîmpla, își va aminti Cehov, să dau nas în nas cu cîte un vagabond care se adăpostea acolo peste noapte. Ce spaimă trăgeam amîndoi!" În fine, unul din comisionari, care stătea la pîndă pe drum
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
roluri de șefi și de maîtres ŕ penser), e legitim să ne întrebăm cum privește restul societății spre acest ciudat grup minoritar. Or, dacă aplicăm principiul audietur et altera pars, observăm că perceperea castei scriitorilor de către populație se află la distanță astronomică de autocontemplarea specifică oamenilor de litere. Astăzi, cînd cea mai mare parte a cetățenilor din indiferent care țară nu citește nici măcar o singură carte pe an, lumea vede în scriitori doar un grup elitist, protejat inutil de întreaga societate
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
scris acest program de deviere a literaturii spre culoarea neagră, dar traducerea lui conștiincioasă în act se observă cu ochiul liber. Marea literatură a secolului XX ar putea fi definită, cu toate excepțiile ce confirmă regula, drept artă a disperării. Distanța dintre marele public și grupul restrîns al creatorilor de artă nu poate astfel decît să crească de la an la an. Fie că o mărturisește sau nu, majoritatea cititorilor nu doresc altceva decît realizarea unei modeste fericiri și a împăcării cu
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
videoclipuri pentru Massive Attack și Chemical Brothers. După debutul absolut al lui Bjork cu Human behaviour, Michel Gondry i-a regizat videoclipurile la Army of me, Isobel, Hyperballad, Yoga și Bachelorette. Eternal sunshine... se află, firesc aș zice, la jumătatea distanței dintre Bachelorette, capodopera de videoclip al lui Gondry unde se află in nuce ideea montajului de aici, și Being John Malkovich, cel mai complex scenariu al lui Kaufman, unde e de găsit tema poveștii. Spuneam că Eternal sunshine... mi se
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
acesta un om? (volum tradus recent și la noi, în colecția Biblioteca Polirom). Însă "actul de naștere" propriu-zis al scriitorului pare a fi - dacă este să dăm crezare criticii - cel de-al doilea volum al său, Armistițiul, apărut la o distanță de aproape 15 ani de primul și care constituie un fel de epilog al întâmplărilor narate acolo. Chiar dacă și în această a doua carte a sa Primo Levi povestește, în esență, tot întâmplări trăite (zguduitoare prin caracterul lor de mărturie
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
cu privire scrutătoare, cu pipă, mereu curat în priveliște și în sine, efectul acestei stări inteligente de puritate fiind o liniște ce-l ocrotește într-o pașnică putere de zeu. Interioare austere, o contemplare inspirată, o privire lansată pe mari distanțe, acoperită la un moment dat cu o fâșie de pânză neagră, imagini cu epică fascinantă, în care prietenia și dragostea, petrecerea timpului, plimbările singur și în grup, toate îl arată ca dintotdeauna pregătit pentru armonie și libertate, pentru poezie, vis
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
Mărturisesc însă că primesc o mulțime de cărți, multe le citesc și nu pot să spun despre ele dacă vor rezista sau vor dispărea. Pot să declar sincer ce-mi place și ce nu. Față de literatura contemporană, îmi lipsește reculul, distanța, perspectiva. Dacă ne uităm la judecățile pe care unii scriitori le rosteau în urmă cu mai bine de 100 de ani asupra contemporanilor lor, rămînem stupefiați de prostiile debitate. Există critici celebri precum Sainte-Beuve care e consternant uneori: vorbește despre
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
căsuța ei în care stătea, cum spuneam, singură. Până într-o zi când, după ce îmi spusese că este nepoata lui Călinescu, tresărise deodată, privind fix, puțin speriată, pe unul din geamurile ei fără perdele, visavis, unde, la nici patru metri distanță se zărea un cap masiv ce se uita crunt pe fereastră spre noi, care discutam febril. Era, clar, Călinescu... Și, într-o zi, Ioana mă rugă încurcată să nu mai trec pe la ea, întrucât unchiul ei începuse să o spioneze
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
are, la Zholdak, același rol ca și titlurile date tablourilor suprarealiste, titluri care - afirma Barthes - îndeplinesc exclusiv o funcție de "ancorare". Se spune că Magritte își aduna prietenii ca să caute împreună titlul unui tablou deja terminat. Scopul era de a mări distanța dintre cele două, menținând totodată o anumită tensiune între ele. În același spirit, Zholdak mizează pe conflictul dintre "ancorarea" produsă de titlul unor piese - Hamlet, Pescărușul, Othello - și spectacolul eliberat de responsabilitățile implicate de tratarea acestora. Textele vechi sau autorii
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
Miroase a fum. Discutau - noaptea, pasămite, se face rece, dar în general e o toamnă ca toate toamnele. - Unde lucrezi? Am tăcut. Ciubik mi-a sărit în ajutor. Stînd alături de milițianul celălalt, i-a strigat celui de lîngă mine de la distanța de trei pași: - L-au disponibilizat. Se jenează să spună... Au fost dați afară cinci sute dintr-un foc! Gaborul a zîmbit strîmb: - Ne restructu-urăm! M-daaa. Acum nu mai găsești de lucru așa de ușor. Și deodată, luîndu-și un aer
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
cap.) O minune. Se pregătea să-mi dea la cap numai așa, ca să se încălzească. Și pentru ca la întrebările lui, omul (eu) să răspundă mai repede, mai vioi. Simțeam că ochește și mă mutam de pe un picior pe altul, schimbînd distanța dintre noi. Întotdeauna ți-e milă de cap. N-are decît să mă pocnească, dar să nu ochească - iată pantomima care se jucase, timp de un minut sau două, între noi, în semiîntunericul spălăcit. Dar acum se răzgîndise: Mi-a
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
i-ar fi făcut nici un fel de bine soției sale. Dimpotrivă - ar fi putut alimenta zvonurile că vrea să se folosească de trecerea lui ca să-și scoată nevasta basma curată. Păunescu mai curînd și-a călcat pe inimă stînd la distanță de ai lui, calculînd că le-ar putea face un rău dacă s-ar fi dus să-i vadă la spital. Dacă în acest caz Păunescu ar fi pus mai presus imaginea lui politică, așa cum cred unii, s-ar fi
Iubirea "și totuși iubirea" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12615_a_13940]
-
mai apropiate, fapt relevat și de formulele de adresare ale lui Mircea Eliade. Acesta trece relativ repede de la "Stimate domnule Culianu" la "Dragă domnule Culianu", apoi "Dragă Culianu", pentru ca în final să ajungă la "Dragă Ioane". Discipolul în schimb păstrează distanța respectuoasă optînd pentru variațiuni în jurul unei formule menite să dea fiori românilor care își amintesc de ultimii ani ai regimului Ceaușescu: "Mult Stimate Domnule Profesor". Călăuzit cu spirit protector de Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu străbate, pas cu pas, traseul
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
sens restrîns), altfel decît din perspectiva unor criterii care fie sînt din pornire incompatibile cu obiectul pe care îl analizează și prin urmare sortite să fie nedrepte în verdictul propus, fie sînt comensurabile cu ideile examinate, dar incapabile să producă distanță critică necesară pentru evaluare. Prima opțiune refuzată de autor e mai importantă aici, pentru că e des întîlnită și duce la un impas propriu unei abordări mai generale, de fapt o forma mentis deja, faimosul relativism. Pornind de la celebrele exemple ale
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]