326 matches
-
vârstă,/ doar umbra mâinii tale/ îmbătrânește discret” Și tot astfel, în punctul în care hai-ku-ul se intersectează cu bonzai-ul: „Micile pauze dintre metafore/ se-agită aidoma unor picioare filiforme de insectă.” Lui Blaga nu i-ar fi displăcut, zicem, distihul: „Valurile de supă ale mării/ logosul pofticios gata să le soarbă” (Marină). Exilat în Amarul Târg, poetul este, în fapt, un mare claustrat ce-și generează peisajul interzis („Sertare umplute cu pajiști somnoroase tâlcuri/ călcând/ pajiștile dinăuntrul sertarelor/ cum un
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
anchetat de un procuror care se consideră aspru jignit pentru că Istrăteanu, la prima ședință de anchetă, "fiind pus să noteze pe foaia de interogatoriu opinia sa despre cele întîmplate a tratat chestiunea cu ușurătate, multumindu-se să transcrie, batjocoritor, două distihuri, unul din poezia populară și celălalt din cea a lui Eminescu. Și că nenorocul să fie integral, tocmai acele distihuri îi evocau procurorului amintiri jenant neplăcute. I-a devenit inamic lui Istrăteanu, întocmindu-i un rechizitoriu de rea vrăjmășie care
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
pe foaia de interogatoriu opinia sa despre cele întîmplate a tratat chestiunea cu ușurătate, multumindu-se să transcrie, batjocoritor, două distihuri, unul din poezia populară și celălalt din cea a lui Eminescu. Și că nenorocul să fie integral, tocmai acele distihuri îi evocau procurorului amintiri jenant neplăcute. I-a devenit inamic lui Istrăteanu, întocmindu-i un rechizitoriu de rea vrăjmășie care, luat în seamă, putea să-i aducă eroului nostru mulți ani de pușcărie. E recunoscut de primul procuror, pentu un
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
criticului să uneltească savant împotriva ei, cum lasă să se înțeleagă și postfațatorul. Pe când poetul, asistat cu iubire, riscă aproximând, în ecou, " Cea mai subtilă frumusețe/ este Obsesia,/ este Ratarea/ Urâțenia desăvârșită/ este Împlinirea poemelor mele", adăugând în final un distih restitutiv, pe care nu-l mai trec aici, ca să las loc unei terține de invidiat: "Copilul meu este o tigroaică/ ce alăptează întreaga mea teamă/ Delicat cu mâinile țineam laptele". (Dragoș Niculescu, București) * Să existe, oare, vreo legătură misterioară între
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14318_a_15643]
-
obiect este necesar în desenarea figurilor geometrice și, așa cum se explică în dicționar, este folosit pentru construirea și verificarea unghiurilor drepte sau pentru trasarea dreptelor paralele cu o anumită direcție dată. Nota ironică specifică lui Marin Sorescu este evidentă în distihul următor, deoarece el afirmă că poți citi cu succes, folosind acest instrument, O mulțime de opere. În strofa a treia, printr-o adresare directă, eul liric oferă cu ironie instrucțiunile de folosire a echerului în citirea operei literare. Dacă așezi
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
fiind acela că se diminuează astfel și sensul celor ascunse. Jumătatea de verb care mai rămâne Te face să urli și să regreți sfâșietor că nu poți citi acțiunea tuturor romanelor/ Din viitorul deceniu. Ironia eului liric devine acidă în distihul următor, când acțiunea echerului se extinde și în viața de toate zilele. În strofa a șasea, echerul nu mai este un instrument privit cu amuzament, ci un simbol al spiritului limitat al oamenilor, care percep dogmatic, șablonat viața. Începând cu
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
slăvită la ospețe de barbari“; e vorba de un „ospăț al spiritului“, la care se consumă "Poezia", „sarea tuturor marilor idei“. Se mai prezintă cu două fețe, mai mult decât „ianusbifrontice“, una „râzândă“ și cealaltă „plângândă“ cu lacrimi mari. În distihul „conclusiv“, Nichita Stănescu reia aserțiunea-vers din „deschidere“, în care substituie ideea cu gândul - «ea era frumoasă ca umbra unui gând» -, idee / gând proiectat(ă) ca într-o cosmogeneză, ca într-o naștere a pământului „între apele primordiale“: Între ape, numai
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
azi Constanța) a fost un poet roman, cunoscut în română sub numele de Ovidiu. Datorită perfecțiunii formale a stilului, umorului fin și fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu. Ovidiu a excelat în forma distihului elegiac, cu excepția "Metamorfozelor", scrise în hexametru dactilic, după modelul "Eneidei" lui Virgiliu sau epopeelor lui Homer. Așa cum scrie el însuși în "Tristia IV 10", Ovidiu s-a născut la 20 martie 43 î.Hr. în orașul Sulmo (astăzi: Sulimona), situat în
Publius Ovidius Naso () [Corola-website/Science/297061_a_298390]
-
ul (denumit și "غزل", "Cassidè", "Caçida" sau "Ghazel") se poate defini ca o poezie lirică în distihuri, ale căror monorime sunt dispuse astfel: versurile primului distih rimează între ele, rima păstrându-se în al doilea vers al celorlalte distihuri. În majoritatea cazurilor, după rimă urmează "radif"ul — un cuvânt sau grup de cuvinte care se repetă — iar
Gazel () [Corola-website/Science/306018_a_307347]
-
ul (denumit și "غزل", "Cassidè", "Caçida" sau "Ghazel") se poate defini ca o poezie lirică în distihuri, ale căror monorime sunt dispuse astfel: versurile primului distih rimează între ele, rima păstrându-se în al doilea vers al celorlalte distihuri. În majoritatea cazurilor, după rimă urmează "radif"ul — un cuvânt sau grup de cuvinte care se repetă — iar ultimul distih conține "takhallos"-ul, pseudonimul poetului. Cele două
Gazel () [Corola-website/Science/306018_a_307347]
-
ul (denumit și "غزل", "Cassidè", "Caçida" sau "Ghazel") se poate defini ca o poezie lirică în distihuri, ale căror monorime sunt dispuse astfel: versurile primului distih rimează între ele, rima păstrându-se în al doilea vers al celorlalte distihuri. În majoritatea cazurilor, după rimă urmează "radif"ul — un cuvânt sau grup de cuvinte care se repetă — iar ultimul distih conține "takhallos"-ul, pseudonimul poetului. Cele două tipuri principale de gazel își au originea în Hejaz (în prezent regiunea este
Gazel () [Corola-website/Science/306018_a_307347]
-
căror monorime sunt dispuse astfel: versurile primului distih rimează între ele, rima păstrându-se în al doilea vers al celorlalte distihuri. În majoritatea cazurilor, după rimă urmează "radif"ul — un cuvânt sau grup de cuvinte care se repetă — iar ultimul distih conține "takhallos"-ul, pseudonimul poetului. Cele două tipuri principale de gazel își au originea în Hejaz (în prezent regiunea este inclusă în vestul Arabiei Saudite, respectiv în Irak. În literatura arabă, în acest gen de literatură sunt incluse poeziile războinice
Gazel () [Corola-website/Science/306018_a_307347]
-
1984) este un lung poem ermetic-filosofic în 12 capitole, un babilon livresc scris într-un limbaj abstract, neologic, în cadențe largi, amintind de sonurile peanilor antici. În volumul Pluralitate (1988) se remarcă al treilea ciclu de poeme, cu versuri scurte, distihuri ori terține, în care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură, optând pentru definiția metaforică. Aspecte naturale (1989) propune un lirism mai degrabă evaziv, ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]
-
Tūsī (persană:حکیم ابوالقاسم فردوسی توسی) sau Firdusi/ (n. 935 - d. 1025) a fos un poet persan care s-a impus în literatura țării sale și în cea universală prin epopeea "Șah-name - Cartea regilor", alcătuită din cca. 50.000 de distihuri, veritabilă panoramă a trecutului, real și imaginar, al popopurului persan, începând dintr-un trecut cețos, legendar și ajungând până la cucerirea arabă. De asemenea, este poetul național al Iranului. Nu se cunosc foarte multe despre tinerețea lui Firdoùsi. Primele sale îndeletniciri
Firdoùsi () [Corola-website/Science/314702_a_316031]
-
la confluența fluviillor Ganjiang și Fuhe, apele curg tumultuos spre nord. (...) Interiorul pavilionului este frumos împodobit. Peste tot se văd picturi murale de mari dimensiuni cu peisaje și persoanje istorice, sculpturi superbe din marmură și bronz, stele cu inscripții și distihuri. Sălile Hanmo și Danqing, aflate în partea superioară, oferă condiții ideale celor care vin să-și demonstreze măiestria în caligrafie și pictură. Potrivit unor scrieri istorice, marele dramaturg Tang Xianzu (1550-1616) din dinastia Ming (1368-1644) a descris Pavilionul Tengwang în
Pavilionul Prințului Teng () [Corola-website/Science/313319_a_314648]
-
De Medicamine Facie Feminae („Îngrijirea tenului”, cunoscut și ca „Arta frumuseții”) este un poem didactic, scris în distihuri elegiace, de către poetul roman Publius Ovidius Naso. În cele 100 de versuri care s-au păstrat, Ovidiu se declară un susținător al folosirii produselor cosmetice de către femeile romane și descrie cinci rețete pentru tratamente faciale. Titlul și data aproximativă a
De medicamine facies feminae () [Corola-website/Science/317944_a_319273]
-
folosit limbajul sobru al lui Virgil pentru a instrui tinerele fete „despre cum îngrijirea poate să îți pună în valoare înfățișarea și cum să îți păstrezi frumusețea”. În loc să folosească hexametrele dactile ale lui Hesiod și Virgil, Ovidiu dă srecomandări folosind distihurile elegiace, metrica tradițională a poeziei de dragoste. Constrastul între tonul serios și metrica facilă transformă „Îngrijirea feței feminine” într-o parodie a „Georgicelor” lui Virgil. În a doua jumătate a lucrării „Îngrijirea feței feminine”, Ovidiu arată că stăpânește arta poeziei
De medicamine facies feminae () [Corola-website/Science/317944_a_319273]
-
lume pe dos? Nu cumva îți pare, mai curînd, iubite cetitor, o lume cunoscută? Lumea, pur și simplu, așa cum e? În aceste condiții, să fie oare moartea omului reflexiv singura soluție la repugnanta împrejmuire? Skakespeare își închide sonetul printr-un distih ce lasă a se înțelege că iubirea ar fi capabilă să alunge dorința autodizolvantă. Traduce, retoric și interogativ, Tomozei: „Scîrbit de tot, m-aș stinge fără glas,/ dar dragostea, murind, cui să o las?” Mai fidel originalului, Pintilie sugerează: „Satul
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
adopție, pe care el nu o vorbește (o carte antilimbaj într-un lexic foarte sărac - discursul de mâine?)...»<br> În engleză: http://fs.gallup.unm.edu/a/ThirdParadoxistManifesto.htm. În engleză: http://fs.gallup.unm.edu/a/FourthParadoxistManifesto.pdf.<br> Distihul paradoxist este format din două versuri, antitetice unul altuia, dar care împreună definesc (sau fac legătura cu) titlul.<br> De obicei, al doilea vers este într-un grad mai mare sau mai mic de conflict cu primul. Sunt prezentate aplicații
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
proza, arta), 2006, http://fs.gallup.unm.edu//ParadoxistAnthology 5.pdf <br> F. Smarandache, editor, Fourth Internațional Anthology on Paradoxism (poeme, proza), 2004, http://fs.gallup.unm.edu//ParadoxistAnthology 4.pdf <br> F. Smarandache, editor, Third Internațional Anthology on Paradoxism (distihuri paradoxiste), 2000, http://fs.gallup.unm.edu//Third-Anthology-Prd.pdf <br> F. Smarandache, editor, Second Internațional Anthology on Paradoxism (poeme, proza, teatru, scrisori), 2000, http://fs.gallup.unm.edu//ParadoxistAnthology 2.pdf <br> J.-M. Levenard, I. Rotaru, A. Skemer, editori
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
de cuvinte. Compozițional, discursul liric se articulează pe zece strofe fiind o meditație asupra lumii fără valoare de care omul de geniu este nevoit să se detașeze. Strofa I este strofa temă având versurile grupate două câte două, în patru distihuri. "Vreme trece, vreme vine," "Toate-s vechi și nouă toate;" concentrează motivul baroc „"irreparabile tempus fugit"”, curgerea inexorabilă a timpului care în ciuda acestui fapt nu aduce nici o schimbare pentru omul de geniu care pare să retrăiască mereu aceeași zi întrucât
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
sama): În ritmurile muzicii este ascuns un secret. Dacă l-aș dezvălui, el ar nimici lumea.”" Printre lucrările sale esențiale se află culegerea de ode închinate iubirii mistice evocându-l pe maestrul sau dispărut Diwan-e Shams-e Tabrizi, opusul doctrinar în distihuri Mathnawi, Fihi-ma-fihi (în trad. franceză "Cartea Înlăuntrului”) și celebrele catrene Ruba’iyat. Cunoscut că "cel mai mare maestru" (esh-sheikh el-akbar) al Sufismului. Opera să constituie formularea inegalată a doctinei și experienței contemplative sufite. Născut la Murcia (în Anadaluzia)în 1165
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
a trăit la Shiraz între 1325 și 1390; a început să scrie de timpuriu, cîștigând o notorietate care avea să crească neîncetat. Opera lui poetică se compune din cinci sute de gazeluri, o sută de catrene și câteva poeme în distihuri. Gazelul, poezie lirică în distihuri, ale căror monorime sunt distribuite astfel: versurile primului distih rimează între ele, aceeași rimă păstrându-se în al doilea vers al celorlalte distihuri, primul vers rămânând nerimat. Gazelul apare în cadrul poeziei lirice persane în secolul
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
1325 și 1390; a început să scrie de timpuriu, cîștigând o notorietate care avea să crească neîncetat. Opera lui poetică se compune din cinci sute de gazeluri, o sută de catrene și câteva poeme în distihuri. Gazelul, poezie lirică în distihuri, ale căror monorime sunt distribuite astfel: versurile primului distih rimează între ele, aceeași rimă păstrându-se în al doilea vers al celorlalte distihuri, primul vers rămânând nerimat. Gazelul apare în cadrul poeziei lirice persane în secolul al X-lea, reflectând caracteristicile
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
cîștigând o notorietate care avea să crească neîncetat. Opera lui poetică se compune din cinci sute de gazeluri, o sută de catrene și câteva poeme în distihuri. Gazelul, poezie lirică în distihuri, ale căror monorime sunt distribuite astfel: versurile primului distih rimează între ele, aceeași rimă păstrându-se în al doilea vers al celorlalte distihuri, primul vers rămânând nerimat. Gazelul apare în cadrul poeziei lirice persane în secolul al X-lea, reflectând caracteristicile acesteia. Blamul religios adus poeziei de către religia islamică se
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]