537 matches
-
o diferență între ce era scris pe hârtie și ce se întâmpla practic. Era trecut acolo să punem muniția în tancuri în nu știu câte ore; ne-au trebuit două zile. Ăsta-i adevărul. S. B.: Așa s-a întâmplat și la Divizion. M. M.: Da, dar parcă erau calculele făcute fără nicio bază practică. S. B.: Eu nu sunt militar de carieră, dar am observat, trecând prin experiența unei alarme reale, inutilitatea alarmei de exercițiu. Alarmele de exercițiu se dădeau, de regulă
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
noi mai trăgeam, legam un tanc de altul, îl forțam, îl turam dacă nu-i mergea bateria. În fine, am reușit, am pornit tot. Un zgomot și-un urlet... S. B.: Știu, îmi amintesc, că se auzea până la noi, la Divizion. Un regiment de tancuri nu trece neobservat. M. M.: Iar tâmpeniile de atunci... cu toate luminile stinse, să nu ne vadă inamicul din satelit că s-a schimbat iluminatul... S. B.: Da, apar și faze comice. În ziua de 17
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
iar eu în Baterie, unde aveam misiune la alarmă. În momentul acela, ofițer de serviciu era locotenentul major Ilie Roșu, pare-mi-se. M. M.: Îl știu. S. B.: Alarma l-a prins la camera ofițerului de serviciu, în clădirea Divizionului. De acolo l-a chemat pe camaradul meu, pe Jorj. De serviciu în PC era locotenentul Manole, care se pierduse cu firea - începuse să tremure și să se văicărească. Așa l-a găsit camaradul meu. Noi, cei din PC eram
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
ce cauză. Cert este că noi am stat în cazarmă. Știți foarte bine asta. S. B.: Sigur că da, doar eram acolo. Ce-ați făcut în perioada aia, pentru că eu țin minte că toți ofițerii au stat în cazarmă? La Divizion le mai veneau nevestele la gard și le aduceau diverse lucruri și mâncare. M. M.: La mine n-a venit nimeni. Mai veneau pe la câte un major. Noi aveam mâncare. Una dintre măsurile prevăzute la alarma de luptă era alocarea
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
se justifica ce? În fine, știu că se însera, era cinci și ceva sau șase parcă atunci când am plecat. S. B.: Era întuneric, vă spun că era Iadul pe Pământ. Știu că eram afară, în post, în planton la colțul Divizionului. A început huruiala aia de nedescris a șenilatelor pe piatra cubică de pe strada laterală. M. M.: Așa a fost, așa sună un Regiment de tancuri. Când am ajuns în Piață și-am numărat, aveam 64 de tancuri și o grămadă
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
elicopter negru. De acum, trageți în tot ce e negru, că cele kaki sunt ale Armatei!" M. M.: Și pe mine, când eram la croitorie, m-a sunat Vasile și mi-a zis: Am doborât un elicopter cu cei de la Divizion". "Măi, ai văzut tu resturile și elicea?" "Nu". "Du-te, mă, și vezi!" Știu că tot atunci mai era unul la poartă, Muceniuc, care era de serviciu și a ciuruit toate mașinile de la poartă de la cazarmă că i s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
ninsorile au venit după 22 decembrie. Ne-au băgat în locașurile de tragere, cu muniția pe care o aveam, și ni s-a spus să apărăm partea de lizieră. S-a creat un dispozitiv de apărare. M. M.: Păi, misiunea Divizionului era acolo, lângă tunuri. S. B.: Dar într-o zi au venit și aviatorii, cei îmbrăcați în haine albastre. M. M.: De la Regimentul de geniu al aviației. S. B.: Da, de peste calea ferată. M. M.: Întocmai, că mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
a părut atunci dormitorul și ce prietenos! Dispozitivul de apărare a mai fost utilizat și în seara următoare, dar eu n-am mai mers în locașul de tragere. Au venit alții la rând. În seara următoare, eu am fost pe Divizion. Ne-am urcat pe la croitorie, în capătul Divizionului, pe scara de incendiu dinspre biută. Era o scară de incediu, de aia exterioară, din metal, prinsă în zid. M. M.: Da, da, știu. S. B.: Și ne-am urcat acolo. Eu
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
de apărare a mai fost utilizat și în seara următoare, dar eu n-am mai mers în locașul de tragere. Au venit alții la rând. În seara următoare, eu am fost pe Divizion. Ne-am urcat pe la croitorie, în capătul Divizionului, pe scara de incendiu dinspre biută. Era o scară de incediu, de aia exterioară, din metal, prinsă în zid. M. M.: Da, da, știu. S. B.: Și ne-am urcat acolo. Eu am fost purtător de pușcă mitralieră. În Bateria
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
În clădire. S. B.: Da. Au urcat-o apoi pe clădire și au spus: "Să vină cine-i posesorul!" Adică eu. M-au scos din planton și m-au trimis pe clădire, căci s-a creat un post sus pe Divizion. De la Regiment, cam din jumate în jumate de oră, se trăgea cu rachete de semnalizare. Se ilumina toată zona. Când se împușca cu o racheta din aia vedeam totul cu lumină galbenă, cu lumină roșie. Erau niște imagini fenomenale! Păcat
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
militari. Eu am stat cu un camarad de-al meu, un tătar, Ibram. După aceea au venit alții, ne-au schimbat, și am plecat la odihnă. Asta s-a întâmplat în seara aceea. Să știți că Vasile venea zilnic în Divizion. Îl vedeam când circulam între Baterie și PC, unde mă mai chemau să ajut la planșetă. De acolo, am și amintiri oarecum comice cu răposatul Blanariu. Am fost chemat să punem pe planșetă, tot așa, o situație, să-l ajut
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
mai spun încă o fază, tot așa. Era un maistru militar, unul Drumea de la Parcul auto. Și, pornind de la obiceiul cu fluierul, ca să facă el o glumă la apelul de seară, îi strigă lui David din formație, ca să audă tot Divizionul: "Toa'șu, ar trebui să vă luați un corn, că sună mai bine!" "Bă, Drumea, aștept să crească la boul de tine unul!" L-a anulat. M. M.: L-a terminat. Dacă era echilibrat așa, ce l-a determinat să
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
spuneam, că pe ecranul SRC apăreau ținte cu nemiluita. Și pe PSAG venea situația generală. M. M.: Cine, ale cui erau simulatoarele? Cine le-a folosit? S. B.: Știu eu? Eu știu doar ce s-a întâmplat la 01112, în Divizionul 333 AAA. M. M.: Întrebările astea nu și le-a pus nimeni. S. B.: Noi ni le-am pus: "Dar unde-s avioanele?". Pentru că trebuia să aud zgomotul și să dau confirmarea că au apărut în raza vizuală. M. M.
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Ai rezolvat?" " Da". "Sănătate!" Asta nu însemna că nu-i apreciam munca. Dar n-are rost să intri în amănunte că atunci te dai prea important. Singurul lucru cu care l-am sâcâit a fost atunci când a zis: "A tras Divizionul după elicoptere" "Du-te, vezi aripa, ia o elice, ia ceva, ia o bucățică!" "N-am găsit nimic". "Bine". Deci, ținte aeriene false și m-am convins, eu fiind în Piață, că mă întrebau și subordonații, că așa-i, că
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
atunci. Era Paulescu, militarul aproape analfabet de care vă povesteam. În seara în care s-a răpăit, Paulescu al meu (că era în grupa mea, îmi era în subordine la plutonul de cercetare) era în planton la croitorie, în capătul Divizionului, exact spre biută. Și trage și el de-acolo. Vă dați seama că el era în spatele nostru. Vine Panait care, auzind rafalele, a ieșit și a oprit toată nebunia aia de acolo, și-l întreabă și pe Paulescu: "Băi Paulescu
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Cine dorește să meargă în Piață să facă un pas în față!" De la Bateria Comandă am fost vreo opt care ne-am înscris voluntari. Ne-au urcat în mașini, două mașini militare din parcul nostru auto. Aici vorbesc doar din Divizion. Și ne-au dus tot la ieșire spre poartă și am stat acolo în mașină vreo două ore. Și după aceea s-a dat la loc comanda. M. M.: Probabil că cineva a zis că, în caz că va fi nevoie, să
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
cu elemente de război psihologic, cu dezinformarea și... s-a terminat, crează haos. De aceea, se lucrează mult pe aceste elemente. S. B.: Haideți să vă spun despre diversiunea din Pantelimon. În noaptea de 23-24 decembrie, când eu eram pe Divizion și când am auzit că au tras cei de la Bateria I, se întâmplase diversiunea cu "libienii din Pantelimon", pe care o prezintă Cartianu 30 în lucrarea sa. Vreo 60 de milițieni și securiști au fost trimiși spre Brănești cu misiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
liziera de pomi. M. M.: Tanc nu era că erau toate cu mine. S. B.: Avea o mitralieră de 12,7 mm. A fost prima dată când am auzit cadența unei astfel de mitraliere. Eu eram în planton la colțul Divizionului și am văzut-o prin lizieră. A tras vreo 6-7 focuri spre Lebăda, ziua mare, nu știu de ce. Mi s-a părut cea mai frumoasă sonoritate și cadență de armă de foc. M. M.: De unde o fi fost? Eu la
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
la Bateria I s-a stat. Iată ce declară colonelul Tonciu: "Am fost trimiși ca să fim sacrificați... Ulterior am aflat că în exteriorul comunei Pantelimon se aflau două unități militare. De acolo trăgeau fără încetare". Da! Era Bateria I de la Divizion. "Norocul nostru a fost că se aflau la o oarecare distanță. Ne-am culcat imediat la pământ, ne-am târât pe coate și ne-am adăpostit pe unde am putut". Ei erau în fața cimitirului pe când Bateria I era în spatele acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
M.: Una dintre multe. Nu erați tot timpul informați că în pădurea de la Brănești erau nu știu ce teroriști? S. B.: Ba da. În toată perioada aceea de după Crăciun, prin unitate s-au făcut patrule îmbrăcate în combinezoane albe, la noi, la Divizion. M. M.: De ce? S. B.: Ca să nu poată fi văzuți militarii. Era costum de camuflaj, cum s-ar spune. Țin minte că au mers doi camarazi ieșeni în patrulă (Costel Hoffman și Dan Afilipoae, ambii de la SRC), însoțiți de maistrul
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
erați când ați aflat de capturarea Ceaușeștilor? Eu eram în dormitor la televizor. M. M.: În Piață eram, la Crolux, și am aflat prin cei de la Târgoviște - v-am spus că Regimentul de Tancuri de la Târgoviște făcea parte din Divizie, Divizionul de artilerie de la Târgoviște făcea parte din Divizie - prin Comandantul Diviziei, care ne-a spus că au fost prinși la pădure, nu știu pe unde. S. B.: Divizionul de la Târgoviște era al lui Kemenici. Cum evaluați modul în care a
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
am spus că Regimentul de Tancuri de la Târgoviște făcea parte din Divizie, Divizionul de artilerie de la Târgoviște făcea parte din Divizie - prin Comandantul Diviziei, care ne-a spus că au fost prinși la pădure, nu știu pe unde. S. B.: Divizionul de la Târgoviște era al lui Kemenici. Cum evaluați modul în care a gestionat acesta situația de acolo? M. M.: Dacă ar fi gestionat el, evaluam. El n-a gestionat, fiindcă n-a fost lăsat. Interesele au fost cu totul altele
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
milițienii știau că peste drum de ei e o unitate. S. B.: Și ca să scape, probabil au zis: "Domnule, Miliția oricum era urâtă de populație, să-i dăm la Armată!" M. M.: Stați un pic, că erau două unități: era Divizionul și era Regimentul de Artilerie Antiaeriană a Armatei. S. B.: A fost o nenorocire că s-a trezit Kemenici cu ei pe cap? M. M.: Nu zic, dar Kemenici e chiar primul la intrare, pe stânga. Cum intri pe poartă
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Regimentul de Artilerie Antiaeriană a Armatei. S. B.: A fost o nenorocire că s-a trezit Kemenici cu ei pe cap? M. M.: Nu zic, dar Kemenici e chiar primul la intrare, pe stânga. Cum intri pe poartă e el, Divizionul, iar Regimentul e mai încolo. Sunt două unități acolo, în aceeași curte, lângă Gară. Iar milițienii l-au dus acolo: "Băi, unde să-l ducem? Nu-l ducem la noi că ne ia șeful la ture, că la ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
trebuia? M. M.: Nu trebuia. Până nu se justifica de ce se ia această măsură. Ei au plecat acolo, tot completul acela de judecată a fost pornit pentru liniștirea spiritelor. Și le-au liniștit cu totul. 3.11. Arestul preventiv de la Divizion S. B.: Mai este un episod foarte important pe care vreau să-l discutăm. Au venit "musafirii" la un moment dat, după Revelion, la Divizion. Vreo 60 de bărbați de diferite vârste, care aveau în mâini sacoșe și genți de
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]