359 matches
-
revoluționari democrați pașoptiști români, una din marile personalități pașoptiste "care n-a pregetat a se jertfi pentru obșteasca fericire a poporului și a țării". El își începe activitatea în 1830 cînd intră în viața publică odată cu tipărirea lucrării sale "Combaterea dizertației" - (Wiederlegung) - ca răspuns împotriva defăimărilor maghiarului Sava Tököly, care punea la îndoială autenticitatea limbii și istoriei poporului român. La activitatea cărturărească a lui Murgu se adaugă și faptul că a fost unul din deschizătorii de drum ai învățămîntului filosofic în
Eftimie Murgu () [Corola-website/Science/303027_a_304356]
-
comercianți, a crescut într-un mediu monahal, fiind educat de "frații" congregației din Deventer, care îl inițiază în mistica înoitoare denumită "Devotio moderna". Studiază dreptul și matematica la renumita Universitate din Padova, unde, în 1423, își ia doctoratul cu o dizertație în domeniul dreptului canonic. Ca arhidiacon de Liège, devine membru al Conciliului din Basel (1432), care avea sarcina reformării Bisericii și a Imperiului. În această calitate, redactează o scriere în care atribuie Conciliului o competență superioară celei deținute de Papă
Nicolaus Cusanus () [Corola-website/Science/302249_a_303578]
-
declarat că "glorioșii suedezi au cucerit toate pământurile rusești cu armele lor victorioase". Cum restul discursului lui a reprezentat o înșiruire a victoriilor germanilor și suedezilor în luptele împotriva rușilor, Miller a fost silit de strigătele asistenței să-și scurteze dizertația. Criticile nimicitoare ale lui Mihail Lomonosov, Krașeninnikov și a altor academicieni, l-au obligat pe Miller să-și înceteze muncă asupra acestui subiect până după moartea lui Lomonosov. Deși textul tipărit al discursului original a fost distrus, Miller l-a
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
mare lungimea fibrei în măduva spinării cu atât ea este mai aproape de periferie" ( legea Flatau ). Articolul pe această temă a fost publicat în 1897. Consecutiv muncii sale în acest domeniu, a primit în 1899 doctoratul în științe medicale în Moscova ( dizertația sa a fost: "Zakon ekscentriczeskago raspolozenia dlinnych putiej w spinnom mózgu" ). Inițiator a teoriei neuronului În 1895 Flatau arăta interes vis-a-vis de teoria neuronului lui Waldeyer. În diverse publicații el incearcă să stabilească o legatură între fiziologie și anatomia neuronului
Edward Flatau () [Corola-website/Science/302849_a_304178]
-
oarecare măsură, gândirea lui Spinoza. În secolul al XVIII-lea, filosoful Moise Mendelssohn a prelucrat opera lui Maimonide, în încercarea de a armoniza iudaismul cu ideile iluminismului. Moise Maimonide a mai publicat lucrări în domeniul astronomiei, logicii, matematicii și 10 dizertații de medicină. Maimonide a murit la 13 decembrie 1204 la Fustat și a fost înmormântat, conform dorinței lui, la Tiberia, Palestina (Eretz Israel). Mormântul său poate fi văzut și astăzi. Marele merit al lui Maimonide este acel de a fi
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
aprofundate asupra reproducerii și reușește să efectueze pentru prima dată o fecundație artificială la broască. Într-o experiență de transplantare, reușește să implanteze capul unui melc pe corpul altuia. Rezultatele vor fi publicate în ""Dissertazioni di fisica animale e vegetale"" ("Dizertație de fizică animală și vegetală"). În 1788 vizitează vulcanul Vezuviu și vulcanii de pe Insulele Liparice și din Sicilia și prezintă rezultatele observațiilor sale în lucrarea ""Viaggi alle due Sicilie ed alcune parti dell'Apennino"" ("Călătorie în cele două Sicilii și
Lazzaro Spallanzani () [Corola-website/Science/299002_a_300331]
-
și Politică. După absolvirea gimnaziului din Köslin, Virchow începe în 1840 studiul medicinii la Universitatea din Berlin ca bursier al Academiei Militare ""Pépinière"", având ca profesor - printre alții - pe renumitul fiziolog Johannes Peter Müller. După ce și-a luat doctoratul cu dizertația ""De Rheumate Praesertim Corneae"" (1843), a început să lucreze ca asistent al lui Robert Friedrich Froriep la Prosectura spitalului ""Charité"" din Berlin, efectuând examenele autoptice ale pacienților decedați și obținând în acest fel o mare experiență asupra modificărilor structurale survenite
Rudolf Virchow () [Corola-website/Science/299001_a_300330]
-
și filosofie. Redactor responsabil: Radu Stanca; pentru scurt timp, Radu Stanca este redactorul paginii culturale a ziarului "Țara" (Sibiu, 1942+1944, dir. Grigore Popa) 1942 - Radu Stanca își ia licența în litere și filosofie, calificată "magna cum laude", cu o dizertație despre Problema cititului 1943 - este numit suplinitor în postul de asistent de la catedra de filosofie a culturii, condusă de Lucian Blaga 1945, ian. - iunie-august, apare la Sibiu "Revista Cercului Literar", revistă lunară de literatură, filosofie și artă. Redactor: I. Negoițescu
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
a născut la 14 iunie 1864 în orășelul Marktbreit, ca fiu al notarului Eduard Alzheimer. După absolvirea gimnaziului în Aschaffenburg, a studiat medicina la universitățile din Würzburg și Tübingen. În 1887 a obținut titlul de Doctor în Medicină cu o dizertație despre "Glandele ceruminoase ale urechii". Începând cu anul 1888, timp de 14 ani lucrează - la început ca medic secundar ("Assistenzarzt"), mai târziu ca medic primar ("Oberarzt") - în Spitalul de Boli Mintale din Frankfurt am Main nou înființat de Heinrich Hoffmann
Alois Alzheimer () [Corola-website/Science/304577_a_305906]
-
îl ia cu el la München, unde primise conducerea clinicii de Psihiatrie a Universității din acest oraș. Între 1903 și 1912, Alzheimer conduce laboratorul de Anatomie patologică lucrând în același timp și ca medic primar în clinică. Aici își susține dizertația de docență ("Habilitation") cu tema: "Studii histologice pentru diagnosticul diferențial al paraliziei generale progresive". La 9 aprilie 1906, Alzheimer primește știrea morții pacientei Aguste D., a cărei evoluție nu încetase să o urmărească. La examinarea amănunțită a creierului, obținut în urma
Alois Alzheimer () [Corola-website/Science/304577_a_305906]
-
o editură de artă. A tradus mult din literatura română, din Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Alexandru Ivasiuc, Constantin Noica, Ion Caraion, Marin Preda, Nicolae Breban, Laurențiu Fulga, etc. Pentru detalii amănuntite privind viața si opera lui Georg Scherg se recomandă dizertația filosofică, lucrarea de doctorat a lui Gert Ungureanu, care i-a fost student la Sibiu - „"Die Kunst ist eine Zigeunerin namens Piranda, Intertextualität und Gruppen-kommunikation in der Diktatur - die Oraliteralität in den Texten des siebenbürgischen Autors Georg Scherg"”, apărută în
Georg Scherg () [Corola-website/Science/303561_a_304890]
-
fizica și filozofia (cu neokantianul Kuno Fischer) la Jena. În perioada 1871 - 1873 studiază matematica, fizica, chimia și filozofia (cu neokantianul Rudolf Hermann Lotze) la Göttingen. În 1873 devine absolvent al facultății din Göttingen ca doctor în filozofie cu o dizertație pe tema " Despre reprezentarea geometrică a lucrurilor imaginare în câmp", ca anul următor să dea examenul de docență în matematică la Jena cu lucrarea "Rechnungsmethoden, die sich auf eine Erweiterung des Größenbegriffs gründen" ("Metode de calcul bazate pe extinderea noțiunii
Gottlob Frege () [Corola-website/Science/304352_a_305681]
-
1876) și Berlin (1878), sub îndrumarea profesorilor Karl Weierstrass și Leopold Kronecker. Alături de cei doi, o influență puternică va exercita asupra lui Husserl și profesorul său de filosofie, Paulsen. În 1881 pleacă la Viena și obține în 1883 doctoratul cu dizertația ""Beiträge zur Variationsrechnung"" ("Contribuții la calculul variațiilor"). La Viena începe să urmeze cursurile de psihologie și filosofie ale lui Franz Brentano, pe care le continuă la Halle cu discipolul lui Brentano, Carl Stumpf. Aici obține titlul de docent ("venia legendi
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
tatălui. Tatăl său, un om profund religios și obsedat de sentimentul păcatului, a influențat dezvoltarea tânărului Soeren în direcția unei melancolii religioase și a unei imaginații fastidioase. Studiază teologia intre anii 1830 și 1840 la Universitatea din Copenhaga, susținându-și dizertația finală in iulie 1840 cu o teză despre ironia socratică. În același an, se logodește cu tânăra Regine Olsen, in vârstă de numai 18 ani. În octombrie 1841, din motive extrem de neclare, el rupe logodna. Renunță la intenția de a
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
multe premii pentru ierbarele sale în perioada de gimnaziu, petrecută la Haarlem și Haga. În 1866 intră la Universitatea Leiden pentru a-și desăvârși studiile botanice pe care le încheie în 1870. este atras de concepția evoluționistă și scrie o dizertație pe tema efectului căldurii asupra creșterii plantelor, lucrare în care a introdus și câteva din afirmațiile lui Darwin. În 1889, de Vries a emis ipoteza existenței "pangenelor", acum numite "gene" și folosit-o ca argument pentru explicarea mecanismului evoluției în
Hugo de Vries () [Corola-website/Science/312532_a_313861]
-
când a devenit larg cunoscută printre comunitatea inginerilor electrotehniști în timpul și după al doilea război mondial. Rigurozitatea teoretică a tezei lui Shannon a înlocuit complet metodele "ad hoc" folosite anterior. Vannevar Bush i-a sugerat lui Shannon să lucreze la dizertația sa la Cold Spring Harbor Laboratory, finanțat de Institutul Carnegie condus de Bush, pentru a dezvolta relații matematice similare pentru genetica mendeliană, ceea ce a avut ca rezultat teza de doctorat a lui Shannon din 1940 de la MIT, "O algebră pentru
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
16 copii ai pastorului Johann Georg Olbers. În 1760 se mută cu familia la Bremen. Acolo urmează diverse școli, iar în 1777 începe studiul medicinei la Universitatea din Göttingen pe care îl încheie în 1780, teza de doctorat fiind o dizertație asupra ochiului uman. Încă de mic și-a manifestat aptitudinea pentru astronomie. La 10 ani era interesat de "marea cometă" vizibilă în acel an, 1769. Ca student, audiază diverse cursuri de astronomie. În 1779, în perioada efectuării stagiului medical, descoperă
Heinrich Wilhelm Olbers () [Corola-website/Science/312181_a_313510]
-
și celebrul ""Pătrat negru pe fond alb"". Artistul pătrunde în arta abstractă, realizând compoziții bazate exclusiv pe forme geometrice simple, pictate în culori unitare. În 1916 publică broșura "De la cubism și futurism la suprematism. Noul realism în pictură". În această dizertație artistul califică suprematismul ca fiind pictură avangardistă. Analizează principalele direcții artistice și pe fiecare dintre ele o apreciază din punctul de vedere al valorilor pe care le-a adus în crearea următoarei etape în istoria picturii, apoi le critică pentru
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
poezii deja din 1897 în diverse reviste, în 1901 i-a apărut cartea de poezii Silberne Seiten și în 1904 prima nuvelă, Die Liebe der Erika Ewald. În același an din urmă, a dobândit și titlul de doctor cu o dizertație despre filosofia lui Hippolyte Taine, sub supravegherea profesorului Friedrich Jodl. Pe langă propriile scriei, Zweig a publicat traduceri din Verlaine, Baudelaire și în special Émile Verhaeren, lucrând simultan ca jurnalist. Zweig a dus un stil de viață de mare burghez
Stefan Zweig () [Corola-website/Science/309690_a_311019]
-
la Facultatea de Drept, a Universității București. După încheierea studiilor de licență, europarlamentarul liberal a urmat mai multe studii postuniversitare, dintre care amintim: Institutul Diplomatic Român din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (2006), Academia Națională de Informații, Colegiul Superior de Securitate Națională, dizertație cu tema „Industria Românească de Apărare” (2006), Universitatea Națională de Apărare - Colegiul Național de Apărare, dizertație cu tema „România și Politica Europeană de Securitate și Apărare” (2005). De asemenea, a absolvit programul de studii academice postuniversitare în "„Relații Internaționale și
Ramona Mănescu () [Corola-website/Science/310485_a_311814]
-
mai multe studii postuniversitare, dintre care amintim: Institutul Diplomatic Român din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (2006), Academia Națională de Informații, Colegiul Superior de Securitate Națională, dizertație cu tema „Industria Românească de Apărare” (2006), Universitatea Națională de Apărare - Colegiul Național de Apărare, dizertație cu tema „România și Politica Europeană de Securitate și Apărare” (2005). De asemenea, a absolvit programul de studii academice postuniversitare în "„Relații Internaționale și Integrare Europeană”" al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București (2006). Din iunie 2010
Ramona Mănescu () [Corola-website/Science/310485_a_311814]
-
Stiinte Sân Marino (AIS) este o instituție privată de învățământ superior cu sediul în Sân Marino. Academia a fost înființată în 1985 în prezența șefilor statului ("Căpitani Reggenti" = căpitanii guvernanți). Academia are cinci limbe oficiale și următoarele nume: În cadrul AIS, dizertațiile trebuie prezentate într-o formă bilingva; una dintre cele două limbi trebuie să fie obligatoriu limba internațională esperanto (numită și "ILo" = "internacia lingvo"). Academia și Universitatea Lucian Blaga (ULBS) au un contract de cooperare academic, și profesorii academiei contribuie la
Academia Internațională de Științe San Marino () [Corola-website/Science/310797_a_312126]
-
ziarului "Cuvântul" (serie nouă, organul informativ al Guvernului Național-Legionar). În Franța a studiat la Sorbona (1949). În Canada, la Toronto, și-a obținut titlul de "Master of Arts" în 1953, iar în 1962 titlul de "Doctor în Litere" cu o dizertație despre Rilke ("Inner experience în Rilke's work"), iar din noiembrie 1966 profesor universitar la Universitatea din Mankato, Minneapolis. Începând cu anul 1948, colaborează la revistele: "Luceafărul" (Dir. Mircea Eliade), Paris; "Dacia" (editori Dumitru Paulescu, Ion Țolescu, I.G. Dimitriu, Mihăilescu
Vasile Posteucă () [Corola-website/Science/305223_a_306552]
-
cariera științifică la Institutul de Neurologie "I.P. Pavlov" al Academiei RPR, fiind admis la aspirantură sub conducerea profesorului Arthur Kreindler. În 1955 obține titlul de "candidat în științe medicale" (corespunzător aproximativ titlului actual de doctor în științe medicale), cu o dizertație asupra legăturilor cerebelo-corticale. Rezultatele obținute în urma acestor cercetări au făcut obiectul unei monografii publicate în 1958 împreună cu Arthur Kreindler în limba franceză (""Physiologie et Pathophysiologie du Cervelet"", Ed. Masson & Co., Paris). Alt domeniu al preocupărilor științifice din acel timp l-
Mircea Steriade () [Corola-website/Science/306152_a_307481]
-
particulară, ""Școala secundară de fete"", condusă de o asociație de profesori și care purta numele întemeietorilor ei, un grec și un italian: Penetis și Zurmali. Examenul de bacalaureat l-a susținut la "Liceul I.C. Massim", secția clasică, încheind cu o "dizertație" cu tema "" Opera politică și literară a lui Dumitrie Cantemir"". Președintele comisiei de examinare era profesorul universitar Ștefan Sihleanu, director al "Teatrului Național București" în acea perioada. Sihleanu este cel care descoperă calitățile artistice înnascute ale Mariei Filotti. După terminarea
Maria Filotti () [Corola-website/Science/306282_a_307611]