426 matches
-
roman, tânărul Rudi Ursache întregește, alături de miticistul Gârloanță și de insolitul primar Dițescu un Leonida Condeescu inversat axiologic tabloul umanității politice caragialești. Năucitoarea transformare, din victimă și dușman înverșunat al fascismului, în apologet al său, face din Rudi "un saltimbanc dizgrațios"36 din tagma lui Coriolan Drăgănescu. Ironia ca "remediu împotriva oricărei forme de terorism"37 pigmentează aparte un alt specimen de "rinocer". La Costache Olăreanu, odiseea foamei și a vagabondajului ca "ucenic la clasici" se încheie semnificativ în Lupul și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
oprit și m-a privit țintă. Era ceva neobișnuit la ea să fie atât de concentrată asupra unei idei. Încruntarea nu-i venea bine. Am observat de-abia atunci. Dezordinea din ființa ei. Părul Îi căzuse În șuvițe drepte și dizgrațioase și-i descoperea În unele locuri pielea capului. Ochii, necreionați, erau mai șterși, dar parcă mai ascunși În ființa ei și mai sinceri acum, când nu frapau. Halatul de-abia și-l Încheiase În grabă și, când mergea, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dacă vreți... Am urmat-o prin soarele arzător. Era îmbrăcată cu un tricou violet și o fustă scurtă verde brotăcel, în picioare avea o pereche de sandale din barete multicolore cu tocuri înalte, pe care picioarele ei subțiri se chinuiau dizgrațios. Pusese laptele într-un sac patchwork cu o curea foarte lungă care îi ajungea aproape de genunchi. Nu mă băga în seamă, mergea repede, fără să-și întoarcă vreodată capul, târșâindu-și picioarele pe asfaltul desfundat și atingând aproape pereții. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
face decât ce doresc eu, iar cum eu unul n-am absolut niciun chef să te sinucizi, părerea mea este că nu te vei sinucide. Am spus! — Formula cu absolut niciun chef, domnule de Unamuno, e foarte spaniolească, dar foarte dizgrațioasă. Și în plus, fie și admițându-vă teoria extravagantă cum că nu exist cu adevărat, pe când dumneavoastră da, că nu sunt altceva decât o ființă fictivă, produs al fanteziei dumneavoastră romanești sau rimanești, chiar și în cazul acesta nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Dacă vă decideți să mergeți mai departe... M-am decis deja. —Bine, zise doctorul și se ridică. Asistenta mea o să vă facă o programare. Ocoli biroul și porni spre ușă. Nu există nici un motiv pentru care să purtați un stigmat dizgrațios, mai ales în epoca în care trăim. Un stigmat. Niciodată nu mă gândisem la el astfel. Veți fi uimit de progresele pe care le facem. Nu spun că ne putem juca de-a Dumnezeu. Își plimbă mâna peste puful blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
călărim dimineața, înainte de micul dejun. —Te rog, mama. Nu vrem să mergem în altă parte. Vrem să stăm aici cu Eddie! N-o să fie nici o problemă, a insistat Ed. Eu încercai să-mi dreg vocea, dar rezultatul fu o tuse dizgrațioasă cu flegmă care îi făcu și pe Ed și pe Rachel să se dea un pas înapoi, dezgustați. Ed pricepu aluzia. —O, scuze, Jen. Rachel, ea e Jenny Stafford. Jenny, ea e Rachel. Am zâmbit cât de sofisticat știu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Păr pubian. Crează un efect fotografic. — Dar, Kiki, protestă Henry, dacă ar fi să umblăm toți dezbrăcați, așa cum susții, ar trebui să ne obișnuim cu această trăsătură a anatomiei umane. Da, dar dacă tot n-o facem, mi se pare dizgrațios. Artiștii plastici nu reproduc părul pubian... artiștii adevărați, vreau să zic. Era, evident, jenat de aluzia la inconstanță, căci adăugă meditativ: — În fine, femeile ar putea Învăța să se radă, la fel ca bărbații, dar În alt loc. Henry izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nopții reci și a sunetului scorțos al tocurilor ei pe trotuar. Faptul că merse repede o făcu să ajungă prea devreme În stație. A trebuit să se plimbe prin sala casei de bilete În timp ce trenurile veneau și plecau, simțindu-se dizgrațios de expusă În lumina crudă, moartă. Un băiat Încercă să-i prindă privirea. „Hei, frumoaso!“ spunea el Într-una, continuînd să treacă pe lîngă ea cîntînd. Pentru a se feri din calea lui, se duse la standul de cărți, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sau comentarii. Apoi îi comu nicase laconic că se grăbește, trebuia să plece la o întâlnire. îi urase însănătoșire grabnică, îi spusese că va dori să-l revadă când va redeveni vertical și când nu va mai avea rănile alea dizgrațioase, mai ales tăietura aia adâncă de pe obraz. Și se făcuse nevăzută. în acel moment, chiar în acel moment, Eduard retrăise cu ochii deschiși coșmarul prăbușirii de pe stâncă. Drumul fără noimă în jos, înspre nimeni și nimic. Abia din seara aceea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de fierbinte și doamna Ionescu scăpă ceașca din mână, iar apoi și ibricul. Privi cu un zâmbet înghețat pe chip cioburile răspândite pe gresia portocalie, dârele de lichid maroniu care se strecurau prin tre plăcile de gresie, ca niște râme dizgrațioase care se tot lungeau, subțiindu-se, pentru a pătrunde în toate cotloanele, slobozind aburi pe nări. Dintr odată, frumoasa ei bucătărie, de care era atât de mândră și în care își petrecea cu atâta voluptate diminețile, devenise o cloacă - murdară
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nod în stomac și simțea că, dacă s-ar fi uitat în ochii lui, i ar fi venit pe loc să vomite. — Ei, vă place? o întrebă el, plin de importanță și mândrie, frecându-și satisfăcut palmele cu un zgomot dizgrațios, de greiere în călduri. Am avut o echipă destoinică, v-am spus să nu vă faceți griji, că Ion nu va observa nimic! Clara îi mulțumi cât putu ea de politicos, plimbându-se agitată prin bucătărie și trecând cu răceală
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Clara se încruntă și stinse țigara nervoasă în scrumieră. — Nu știu și nici nu vreau să știu, Georgi... Este ultima persoană despre care doresc să-mi amintesc! Georgiana o măsură din ochi, gânditoare. Petele de pe față i se înroșiseră deodată, dizgrațios. — Ai dreptate, dă-le-ncolo de amintiri, Clara! izbucni ea, dând cu pumnul în masă. La ce ne folosesc atâtea amintiri? Amin tirile-s niște mironosițe parșive rău. Par ele inofensive, dar ne trag clapa tuturor. Fiecare vedem altceva în ele
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pregătiți în cele mai mici amănunte. La treabă. Până acum ați beneficiat de trei săptămâni da odihnă. 5 Sulaco aducea cu o enormă cochilie de metal hălăduind printr-o mare de cerneală. În timp ce se plasa pe orbită în jurul Acheronului, coca dizgrațioasă a navei scăpăra scântei azurii. Pe pasarelă, Bishop supraveghea fără să clipească instrumentele și cadranele. Când și când, degetele lui atingeau un comutator sau băteau câteva instrucțiuni rapide, în rest lăsau în grija ordinatoarelor ghidarea navei. Automatizarea, care îngăduia oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de epurare creștea dincolo de parbriz. Era o construcție foarte urâtă, cu linii pur funcționale. În cursul ultimelor decenii, numeroasele țevi, rezervoare și canalizări fuseseră zgâriate și ciupite de pietre și nisipul ridicat de vânt, dar instalația rămânea la fel de eficace și dizgrațioasă. Ajutată în misiunea ei de replicile ei răspândite pe toată suprafața planetei, ea muncea neîncetat vreme de ani de zile pentru a încheia procesul de descompunere a elementelor invizibile din atmosferă, pentru a o purifica și a-i aduce elementele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
avea cine să-i spună că planul ei era periculos și irealizabil. Profitând de răgazul oferit de pilotarea navetei de către Bishop până la stație, ea asamblase vibratorul lui Hicks și un aruncător de flăcări. Rezultatul era o armă hibridă, masivă și dizgrațioasă, dar cu o putere de tir redutabilă. Poate că-i va permite să se întoarcă teafără la navetă... măcar de-ar reuși să o care. Se duse din nou în armurerie și începu să-și umple sacoșa și buzunarele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sau martori, aterizați din America să predea religie), îi recunoșteai imediat după cămașa albă îndesată în pantalonii negri. Seara, când evadai spre casă, populația de puștoaice și bunicuțe se deplasa epuizată către stația de autobuz: „mamaiele“ călcau apăsat, în față, dizgrațios, ca niște doamne care au uitat să-și poarte hainele și feminitatea; fetele se prăbușeau în taxiuri murdare sau erau așteptate de naivi ca mine. Mișcarea se desfășura lent, consumat, fără vreo direcție precisă. Sistemul te zdruncina, după câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prietenie, bani, poate e singurul dintre noi care nu simte dezgust față de el - și iată-i stând față în față ca doi dușmani adevărați... Ha-ha... ha! Voi toți îl urâți pe Burdovski pentru că, după părerea voastră, se poartă urât și dizgrațios cu mama lui, nu-i așa? Așa-i? Așa-i? Doar tuturor vă plac grozav frumusețea și eleganța formelor, numai asta contează, nu-i așa? (De mult bănuiam eu că numai ele contează pentru voi!) Aflați dar că nimeni dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
șeful tău nu își va da seama niciodată de strategia ta. Desigur, uneori e destul de dificil să procedezi astfel. Lingușirea unui șef pe care nu îl simpatizezi sau nu îl respecți contrazice toate principiile. Unii dintre noi consideră atît de dizgrațioasă această practică a remarcilor laudative, încît o taie de pe lista opțiunilor. înainte de a o cataloga astfel, consider eu, ar fi indicat să cîntărești puțin avantajele. Da, lingușirea cuiva îți poate lăsa un gust amar pentru scurt timp, dar cît de
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
sufletești a prozatorului, interesat mai mult de stările mijlocii ale psihicului și ale afectului ori de euforia potolită, decât de aspectele sumbre sau de încleștările dramatice. De altfel, chiar „acuzatorii” vor recunoaște că talentul salvează proza lui de orice tezism dizgrațios. Devotat până la capăt genului scurt, nu o dată a fost comparat cu mai vechii noștri nuveliști care au manifestat o atenție similară pentru psihologia „omului mărunt” și pentru automatismele de comportament. I s-a remarcat însă specificitatea, datorată identității particulare a
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
că aceștia constituie o componentă etnică esențială a iubitei sale patrii transilvane. Putem să bănuim că aprecierile lui Nagy Ferenc XE "Ferenc" (care Îi considera pe români „cea mai frumoasă rasă umană”, spre deosebire de secuii ce i se păreau „mătăhăloși” și dizgrațioși) l-au enervat pe Kőváry, un naționalist mândru de calitățile fizice și morale ale poporului căruia Îi aparținea. În acest caz, explicația sa antiromantică și „științifică” poate fi considerată și o perdea de fum retorică, destinată să mascheze replica ofuscată
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
momentul în care autorul construiește descrierea ekphrastică: "Pe Vlad Cosma îl găsise în același loc, rezemat de perete. În stânga lui, pentru prima dată de când venea în acest cabinet, descoperi o nouă reproducere, după Parabola orbilor de Bruegel. Până atunci figurile dizgrațioase ale celor șase orbi o înspăimântaseră: Bruegel i se părea prea crud. Acum însă tabloul începuse să o intereseze: primul orb, cel din fruntea coloanei, zăcea în șanț: fața orientată spre un cer de un albastru stins, gura întredeschisă, o
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
pentru receptarea picturii se argumentează prin două elemente. În primă instanță, descrierea ekphrastică a Parabolei orbilor din Refugii (descriere ekphrastică tranzitivă) mizează pe dramatizarea actului contemplativ. Tabloul flamand stimulează confesiv cei doi contemplatori ai tabloului: protagonista este înspăimântată de figurile dizgrațioase ale orbilor (vezi nota 11) și, mai mult, orbitele celui de-al doilea îi creează senzația unui vertij care o absoarbe (vezi nota 11). Pentru Ioana Olaru contemplația tabloului este un act ce provoacă reacții chiar organice, în timp ce pentru Vlad
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
picturale și nu prentru realizarea ei este faptul că descrierea ekphrastică este una "procedurală". Fragmentul ekphrastic oferă un mic "ghid" practici contemplative. Ioana Olaru nu descoperă dintr-odată tabloul, ci revine de mai multe ori asupra lui ("Până atunci figurile dizgrațioase ale celor șase orbi o înspăimântaseră: Bruegel i se părea prea crud. Acum însă tabloul începuse să o intereseze (...)". Dar și atunci când revine și privește pânza compoziția ei nu i se revelează brusc, ci pas cu pas ("Involuntar, Ioana continua
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
și un aspect mai impunător. Defecte: piept strâmt din cauze congenitale sau atrofierea masei musculare, ce Îi diminuează rezistența În luptă sau la alergare și Îi provoacă chiar un dezechilibru În mers. Se mai Întâlnește pieptul de buldog, care este dizgrațios pentru această rasă, știrbindu-i din frumusețe. Toracele, care adăpostește principalele organe vitale, trebuie să fie bine dezvoltat. Ca defecte Întâlnim: torace exagerat de plat din cauza lipsei de arcuire a coastelor sau torace suspendat (adâncime micăă. Aceste defecte Împiedică funcționarea
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
că apare ca urmare a unor deficiențe ale glandelor cu secreție internă, prezentă de cele mai multe ori la câinii hiperagresivi, colerici. Aplombul este un obiectiv important ce se urmărește la selecția pentru reproducție, Întrucât numai ca defectele privitoare la acesta sunt dizgrațioase, dar reduce substanțial folosirea câinelui pentru nevoile omului. De aceea, la selecția zootehnică vor fi excluse exemplarele cu pasul mic, cu un tren posterior slab sau cu picioarele răsucite. De asemenea, vor fi excluși de la reproducție câinii cu defectele de la
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]