571 matches
-
formă de alterare a relațiilor sexuale, inclusiv homosexualitatea, care este osândită și de Sfântul Apostol Pavel, în mod hotărât, în Epistola către Romani. Adică o consideră o cădere a omului la treapta animalității, ajungând chiar mai rău decât dobitoacele, fiindcă dobitoacele se împreunează în mod firesc, normal, pe când homosexualitatea este o perversiune pe care numai omul a inventat-o și de care uneori simte nevoia. Lesbianismul este forma cealaltă a homosexualității. La fel e și în Vechiul Testament, pentru că știm că Sodoma
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
l și te scălâmbai, îmi dau seama că i-ar spune și lui Pele:" degeaba încerci, n-o să-l ajungi niciodată pe Dodel", doar pentru că ei s-au nascut ieri, habar n-au de nimic și au creierul terci. Sârmane dobitoace..." Mihai Bendeac a scris următorul mesaj ironic: "Dragă Mircea,
Mihai Bendeac și Mircea Badea se răfuiesc pe Facebook by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/60443_a_61768]
-
Domnul dă poruncă să se retragă apele invadatoare, Corabia va eșua cu peripeții pe muntele Ararat, tocmai în Armenia! în zona noastră, în fond, Orientul mijlociu... Noe cu ai săi, femei și fii, nepoți, întreg neamul, coboară din Arcă, cu dobitoacele după ei, gata să reia și ele filogenia întreruptă. Scăpat cu bine, Noe face o jertfă mare pentru toată suflarea vieților noi iertate și gata să înceapă alt ciclu... După atîtea arderi plăcute ...mirosind mireasmă bună, îmbunat, Domnul dă semn
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12331_a_13656]
-
materiale, mai ales de sorginte vizuală, inexistente în original. Abstractul și aridul părnînt al Iudeei se transformă în peisaj mustind de vegetație, în decor de o bogăție preeminesciană, unde ambianța satului moldovenesc bogat e indeniabilă. „Tu dai fînului să crească, Dobitoacelor să pască, Și crești pajiștea cea moale, De scoate grîul din foale, De-ș culeg oamenii hrană Să le hie și pre iarnă. [...] Și le-ai dat vinul să-ș facă Veselie, să le placă. Cu oloi să-ș netezască Fața și
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
primejdii, ptrintre atîtea «nu»-uri, printre atîtea neasemănări, Poezia - pentru a spune ca Zimmer despre Maya - pune un «și» între incompatibilități” (Poezia). Aidoma lui Orfeu (dar și Sfîntului Francisc), bardul nostru intenționează a se adresa nu numai omului, ci și dobitoacelor, plantelor, pînă și mineralelor, cuprinse într-o acoladă de metaforică iubire. Iubire care se întoarce de la obiect la subiect: „Probabil că Orfeu, cînd vorbea despre puterea miraculoasă tămăduitoare a nestematelor, în poemul Pietrele rare, urmărea nu doar să prezinte pietrele
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
Tudor Arghezi a suferit de o boală misterioasă, pe care au încercat să o identifice și trateze cei mai buni specialiști ai vremii. „M-au văzut și revăzut 42 de dobitoace medicale“ va scrie Arghezi despre aceștia. Printre cei care l-au consultat s-a numărat și tânărul George Emil Palade, care, trei decenii mai târziu, avea să ia premiul Nobel pentru medicină. Totuși, Arghezi a rămas convins că nu medicina
Cum a trăit Tudor Arghezi 26 de ani cu cancer, după ce l-a tratat un vraci din Piteşti () [Corola-journal/Journalistic/68664_a_69989]
-
nu prea a avut parte: bunăoară, păscând pe sub cedrii seculari ai Florenței. Dar, destinul i-a fost de veșnică slugă. Poetă sensibilă, Anna de Noailles l-a văzut ntr-o "robustă voioșie și candoare", rugându-se "să fie acordată ancestrala nevinovăție dobitoacelor". O făcuse cu mult nainte Sfântul Germanus, dându-i măgarului un nimb de nemurire: a fost singurul dintre animale care a nviat! Albert Schweitzer privea, mut de uimire, portalul cu Fuga n Egipt, al celebrei catedrale Sagrada Familia, din Barcelona
Un român scrie în Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7017_a_8342]
-
literații studiază numeroasele articole ale statutului lor, de ex. Art. 577: "Poezia este acea parte a literaturii destinată a cânta și preamări stăpânirea" (p. 293), sau Art. 779: Fabulele sunt strict interzise pentru a nu se face confuzie între diferite dobitoace și cârmuirea țării" (p. 294). În legătură cu naționalitatea română a autorului se pune o întrebare logică: cum stau lucrurile cu identitatea lui Gulliver, acest alter-ego al scriitorului? Naționalitatea engleză a povestitorului se adeverește a fi o pură convenție literară. În realitate
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
cățărătoare Ce s-ar fi-ncumetat tandre să urce Pîn’la popasul nemilos de dulce Unde cam toate-ncep să se încurce... Dar Dumnezeu îngăduie și-i place Chiar Lui cu tine-n rouă să se joace, Uimind fluturi și alte dobitoace... Iubita, marți, vrea floare de salcîm... Iubita, marți, vrea floare de salcîm... S-au înspumat copacii, prin ganguri tai din plin, Să poți ajunge-n stradă, miresmele năuce. Femeile trec leneș și parcă mai rămîn; Oh, coapsele și sînii de-
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
se opune, tinzînd la substituire, una a catacombelor, geamănă celei imaginare platoniciene, o lume aparent răsfrîntă în oglindă, însă de fapt caricată... Dar poate că nimic n-ar putea fi invocat drept acolo o premoniție, ba chiar un îndemn pentru dobitoacele "comunitare" care ne-am argument suprem întru reeditarea acestei extraordinare cărți decît subcapitolul Vapoarele. Revolta cailor (...) Aflăm și pretat a fi cu toții, înfometați pe o insulă-închisoare, sub conducerea unui "rege nebun", pînă în decembrie 1989... ( Desigur, cheia mitologică e
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
și sufletul omului au fost modificate. În sens strict, căderea a fost echivalentă cu moartea. Slăbiciunile trupului nostru, supunerea lui față de elementele lumii materiale, grosimea toate sunt urmări ale căderii. După cădere, trupul nostru s-a făcut asemenea trupurilor de dobitoace; trăiește o viață animalică, viața propriei sale naturi căzute. Cu toate acestea, cuvintele pe care le-am folosit nu sunt capabile să exprime întru totul pervertirea trupului nostru, de la înălțimea stării lui duhovnicești, la starea carnală de acum. După ce au
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
poruncii spune Sfântul Maxim Mărturisitorul și necunoscând pe Dumnezeu, și-a amestecat cu încăpățânare în toată simțirea toată puterea cugetătoare și așa a îmbrățișat cunoștința compusă și pierzătoare, producătoare de patimă, a celor sensibile. Și așa <<alăturatu-s-a cu dobitoacele cele fără de minte și s-a asemănat lor>> (Ps. 48, 12), lucrând, căutând și voind aceeași ca și ele în tot chipul, ba le-a și întrecut în iraționalitate, mutând rațiunea cea după fire în ceea ce e contrar firii<footnote
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
pe dată, ba apoi îi vei mai ține Corbului și o lecție de morală practică: să nu mai ia seama la glasul lingușitorilor, etc, etc... Înțeles? - Bine, dar în felul acesta, cum vom mai putea fi prieteni? - exclamară cele două dobitoace. - Ba chiar s-ar putea să ajungem să ne certăm de-adevăratelea, să ne dușmănim! - Foarte probabil. E chiar de dorit. - Pe deasupra, eu voi fi socotit un vanitos și un prost, zise Corbul mîhnit. - Iar eu voi trece drept vicleană
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
bere și fumează ca tâmpitele în veceu, crezând că nu le simte nimeni. -Paznică trebuia tu să te faci, măi, Cici, măi, nu asistentă, râdea cu ea în fiecare săptămână, ia zi în ce tură ești mâine, că a trimis dobitoaca asta de Violeta niște bani și trebuie să mă-ntâlnesc cu unu' prin centru, pe la Lipscani, să mi-i dea... Cecilia n-o refuzase niciodată, schimba tura dacă nu se potrivea, se aranja în așa fel încât s-o ajute
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
din care răzbat vocile de fier ale celor mai năpraznice mirezme și păreri dacă vremea stând ca o femeie-n studioul ei uitându-se în oglinda din perete n-ar vedea tot ce-i face timpul la-ntuneric și-alte dobitoace metafizice la lumina zilei. Calea rătăcită ,Inde irae..." (Juvenal) Calea pe care am pășit nu o voi numi calea mea de aur nu-i voi pava răscrucile pe turnuri nu-i voi pune steaguri nu-i voi cinsti memoria cu
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
-l duc pe om la asemănarea cu animalele. Referitor la aceasta, Sfântul Grigorie de Nyssa ne învață că firea omenească stă la mijloc între două extreme, opuse una alteia, între ființele dumnezeiești și netrupești, pe de-o parte, și viața dobitoacelor și a vietăților necugetătoare, pe de altă parte [...] de la Dumnezeu el a primit cugetul și puterea de judecată, care este comună pentru bărbat și femeie, iar din lumea necugetătoarelor, omul are alcătuirea trupească și toate cele trupești ... <footnote Sf. Grigorie
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
și-a deschis larg simțirea, ceea ce i-a orbit mintea, l-a înstrăinat cu totul de cunoștința de Dumnezeu și l-a umplut de cunoștința pătimașă a lucrurilor. Împărtășindu-se deci omul fără măsură de aceasta numai prin simțire, asemenea dobitoacelor necuvântătoare, și aflând prin experiență că împărtășirea de cele sensibile susține firea lui trupească și văzută, a părăsit frumusețea dumnezeiască, menită să alcătuiască podoaba lui spirituală și a socotit zidirea văzută drept dumnezeu, îndumnezeindo, datorită faptului că e de trebuință
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
nu găsesc un cuvânt mai tare), revenind în țară, de schimbarea uluitoare în comportamentul locuitorilor. Astronautul imaginar pe care l-am luat drept martor ar fi părăsit o țară cenușie, în care se vorbea în șoaptă, se stătea, așa cum stau dobitoacele în deșert la izvorul de apă, la cozi nesfârșite, pentru un kilogram de mălai și-o sticlă de ulei. Era țara în care copiii își turnau părinții, securiștii dictau mersul culturii și milițienii te cotonogeau dacă treceai cumva pe culoarea
Despre decență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5054_a_6379]
-
cazul său expresia ,loc geometric" pare și mai adecvată) este poemul-program din Joc secund. Chiar dacă aici registrul pare mai abstractizat, un peisaj minim conține o dramă complexă: e peisajul cu un iaz în care intră niște ,cirezi agreste". Iar năvala dobitoacelor declanșează cel mai rafinat ,joc secund", jocul vibrațiilor dintre zenit și nadir, dintre orizontul ideal și cel apter. În felul său, și Ion Barbu expune o disperare, e drept, mult mai calmă, chiar imperceptibilă pentru ochiul neexersat. E disperarea poetului
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
secase de se putea trece cu piciorul, în noiembrie se culegea cireși coapte a doua oară în an”. Grigore Ureche scrie despre o vară-pârjol din zilele lui Petru Vodă (1585), „care a secat toate izvoarele(...) , copacii au secat de secăciune, dobitoacele n-aveau ce paște, doară spre toamnă s-au pornit ploi și a crescut mohorul, de-au scăpat sărăcimea, că era pretutindenea foamete mare”. Dintr-o „Cronică Anonimă” aflăm că „în al treilea an al domniei lui N. Racoviță (1718
Agenda2005-05-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283341_a_284670]
-
în timp ce cele cinci simțuri sunt enumerate lapidar: Acestea sunt esențialmente cinci, deoarece orice corp se poate considera ca colorat, sonor sau sonator, mirositor, sapid sau tactibil." (p. 121, vol II, Metafizica) Animalele, neavînd suflet spiritual ci doar material, sunt considerate dobitoace, adică brute, dar pentru că pot sesiza diversitatea lumii, ele au "estimativă animală". Conceptul de "ființă" este sinonim cu noțiunea "entelui", iar entele este de două feluri: logic (prin analogie cu ens rationis) și ontologic (ens reale). Lucaciu spune "debe" în loc de
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
conducere a oștirii care pierea. Și iată, cădea de săgeata persană boul, iar alături de el își dădea sufletul și cel ce-l mîna. Cal și călăreț se prăbușeau împreună la pământ...Sângele era amestecat cu sânge, sângele oamenilor cu sângele dobitoacelor" (cf. Choniates). Lovitura principală au primit-o asupra lor detașamentele gărzii basileului. Oștenii au ridicat nori de praf; de ambele părți lupta s-a transformat într-o busculadă. Neputincios să influențeze cumva mersul bătăliei prin comenzi, împăratul lupta ca un
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
care ar trebui abandonată. Nu, poetul nu cântă ca pasărea pe creangă, adică în mod arbitrar și gratuit. De altfel, știm noi, oare, ce exprimă, ce vrea să exprime pasărea prin cântecul ei? Doar primitivii și sfinții pot înțelege limbajul dobitoacelor... Dar, în cazul cel mai simplu, pasărea cântând pe o creangă, comunicândune în același timp încântarea ei, ne dezvăluie neamul și spița sa. E deja un exemplu, iar imaginea falsă de la început se reabiliterază, devenind lecție. Există cuvintele care-mi
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
-și imagina nici măcar autorul. Pirgu îl face pe Pașadia nebun, iar acesta replică prin bufon abject. Cam atît, sîntem încă în belle epoque. Dar și în lumea bună, unde o stăpînă ca madame Piscopesco își poate denumi servitoarea, față de terți, "dobitoaca". La Kirițescu, guvernanta nemțoaică, "Fraila", înjură atît stăpînii, cît și slugile (țigan împuțit). Doamna casei o face și ea dobitoacă, dar este auzită de apriga femeie ce nu rămîne datoare. La alt nivel social, se vorbea mai crud. Topârceanu descrie
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
ureche. GARDIANUL iese în fugă din Sala Tronului.) Eu vă voi vindeca de suferința de a viețui!... Știți unde a greșit Dumnezeu? Că l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa. Trebuia să-l facă după chipul unei dobitoace... N-a avut imaginație. Arătând către unul și altul dintre CURTENI.) Ce puțin aveai să semeni cu un porc. Tu cu un măgar. Tu cu o oaie... Ce credea El, că omul o să stea cuminte și ascultător?... Când ai chip
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]