608 matches
-
Pântea a trecut prin toate gradele didactice universitare: asistent diurnist (1924-1931, asistent suplinitor (1931-1934), asistent provizoriu și apoi definitiv (1934-1938), șef de lucrări provizoriu (1942-1946), profesor suplinitor (1947) și, în fine, profesor definitiv (1948). În 1959 obține titlul de doctor docent, iar ulterior i se conferă titlul de Profesor universitar emerit. În 1969 a fost ales membru de onoare al Academiei de științe Agricole și Silvice din România. A fost rector al Institutului Agronomic din Iași între anii 1951-1956 și 1961-1965
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
horticultori și zootehniști. În sprijinul procesului de învățământ, a elaborat cursul de Entomologie agricolă (două volume), a colaborat la cursul de Entomologie agricolă (1980) și la lucrarea Bolile și dăunătorii cerealelor (1975). În anul 1973 a obținut titlul de doctor docent în științe biologice, în cadrul Universității ieșene. Îmbinând activitatea didactică cu cea științifică, profesorul Peiu Mihail a abordat toate direcțiile de cercetare în domeniul entomologiei generale și aplicative, prin studii sistematice, ecologice și economice privind insectele. Merită a fi subliniate studiile
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
900, trecea pe la disciplină, se interesa despre tot ce se petrece și informa apoi conducerea catedrei. Nu ma deranjat, pentru că activitatea noastră putea fi considerată model. Înlocuirea, În 1965, a rectorului, respectiv a prof. dr. ing. Pântea cu prof. dr. docent Mihai Răvăruț, botanist, m-a găsit integrat În institut, cu o carte de vizită favorabilă. Începuse proiectarea noii construcții a Facultății de Medicină Veterinară, oficial lărgirea spațiului de Învățământ al Institutului Agronomic, cu câteva pavilioane destinate clinicilor veterinare și unor
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
să subliniez contribuțiile noastre la progresul medicinii veterinare românești. Cele patru volume oglindesc toată activitatea noastră. Când doi se ceartă, al treilea câștigă Așa cum am menționat anterior, În anul 1965 a ajuns la conducerea Institutului Agronomic din Iași, prof. dr. docent Mihai Răvăruț, biolog, botanist. Între rector și decanul Facultății de Medicină Veterinară a Început În scurt timp, o luptă cumplită, primul dorind să scape de orice urmă de zootehnist sau medic veterinar din vechea clădire a institutului, secundul militând pentru
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Diculescu, participant și el la Congres. “Bine ai făcut. Noi știm mai mult căci aria noastră de cunoaștere biologică este mai largă”. Discuția mi-a mers la inimă. Conducător de doctorat Renunțându-se la titlurile de “candidat În științe” și “docent” preluate din ierarhizarea sovietică a titlurilor științifice, În anul 1977 am fost numit conducător de doctorat În specialitatea Morfopatologie veterinară, devenită ulterior Morfologie Normală și patologică. Mi se recunoșteau meritele profesionale și mi se deschidea perspectiva de a munci până la
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și de cel al profesorului Paul Anghel, promotor al unei serii de noi procedee operatorii. Al. Cosăcescu, profesor la Iași între 1932 și 1942, a contribuit, și el, la creșterea prestigiului chirurgiei ieșene în perioada interbelică, alături de alte personalități, ca docentul dr. Trosc și dr. V. Buțureanu. În 1923, după pensionarea lui Vasile Bejan, unul dintre cei mai vechi profesori, Clinica obstetricală și ginecologică a revenit profesorului Nicolaie Zaharescu Caraman, care a contribuit, efectiv, la consolidarea bazei materiale a catedrei. Dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
documentelor de arhivă reconstituim următoarele etape: În 1914, Ministerul aprobă ca dr. Șumuleanu, profesor de chimie medicală să predea gratuit cursul de analiza alimentelor și băuturilor "studenților farmaciști" ai anului III, iar la 25 martie 1915, dr. N. T. Deleanu, docent, însărcinat cu cursul de toxicologie de la Facultatea de Medicină din București, cere să participe la concursul pentru ocuparea Catedrei de farmacie chimică și galenică (I. Vintilescu fusese numit de minister; în consecință, N. T. Deleanu solicită concursul legal). După transferarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în celebrul tratat "Testut", o adevărată biblie modernă a anatomiei. Studenții ieșeni erau mândri descoperind numele Nubert, profesorul lor, în ediția a IX-a a tratatului, alături de cei mai mari anatomiști ai lumii. Asistent de anatomie în 1915, conferențiar și docent în 1932, profesor în 1942, Nubert a fost un model viu al medicului clasic, maestru al artei și științei sale, așa cum îl mai vedem încă în vechi imagini ale medicinii clasice. Era extrem de exigent, de o severitate proverbială. Exigența lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
urmat cursurile Facultății de Medicină din Iași, susținându-și doctoratul în anul 1898, s-a specializat în laboratoarele de anatomie patologică și bacteriologic de la Paris, sub îndrumarea unor personalități ca Roux, Cornil și Metschnicov. Reîntoarsă la Iași, obține titlul de docent în oftalmologie, după care, parcurgând ierarhia medicală și didactică, a devenit, prin concurs, profesor titular de clinică oftalmologică. În această calitate, a desfășurat o activitate puțin obișnuită, reușind ca, în scurta vreme, să pună bazele unei adevărate școli. Condițiile materiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
În cursul carierei mele, notează profesorul francez, am întâlnit puțini elevi așa de bine dotați ca domnul Tănăsescu". A mai lucrat cu reputații chirurgi Terrier, Le Dentu și Tuffier. Întors în țară, în 1907, după trecerea examenului de abilitare ca docent în anatomie, este numit asistent al profesorului Sculy. În 1908, trece concursul pentru Catedra de anatomie, unde devine agregat; titular în 1913, este transferat ca profesor de anatomie topografică și clinică chirurgicală. Schimbându-se titulatura (din Clinica I în Clinica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
energie cu care era greu să ții pasul. Ceva din această structură psihologică s-a reflectat direct și în carieră. Îl găsim elev la Craiova, la Liceul Militar, ulterior student bucureștean la Institutul de Medicină Militară, după aceea student, doctor, docent și conferențiar la Cluj (la numai 27 de ani). Ulterior, purtat de avântul care îi era firesc, ajunge medic militar în Dobrogea, unde se distinge prin studiile epidemiologice despre trahom, după care, după obstrucții și opoziții, și ele determinate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Nicolai Zaharia și semnificația operei lui. GEORGE RUSSU Nu au trecut mulți ani de când puteam întâlni zilnic pe unul dintre cei mai distinși medici din Iași, distins ca înfățișare (un om frumos, un model antropologic), dar și prin făptura spirituală, Docentul dr. George Russu, fruntaș al interniștilor români contemporani. Nu a fost profesor, neputând depăși nedrepte criterii politice; dar prin activitatea ilustră, de o viață, rămâne în categoria "marilor profesori neprofesori", adevărați maeștri ai artei medicale, care consacră valorile actuale reale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
depăși nedrepte criterii politice; dar prin activitatea ilustră, de o viață, rămâne în categoria "marilor profesori neprofesori", adevărați maeștri ai artei medicale, care consacră valorile actuale reale dincolo de circumstanțele ostile. Nu-i o exagerare, nici măcar o exprimare figurată, această formulă. Docentul dr. Russu a fost în realitate profesorul de medicină internă al multor generații care au învățat de la dânsul partea esențială a practicii medicale, semiologia bolilor interne. Îmi aduc aminte de acest mare medic, doctorul Russu, cu respect, emoție și prietenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Iașul; a fost asistent și șef de lucrări, apoi medic primar, până în ultimele zile de viață. Rareori am întâlnit un om atât de apreciat și de iubit de către bolnavi și de mediile profesionale. Nu știu ce să extrag mai semnificativ din biografia docentului dr. Russu (pe care mi-a redactat-o fratele său, medic și profesor, celebrul Mircea Rusu). Sunt de reținut marii maeștri cu care s-a format George Russu: Gr.T. Popa, C.C. Dimitriu, V. Rășcanu, G. Tudoran, Ion Enescu, C. Strat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și sindroame cu nume propriu" (Junimea, Iași), una dintre puținele cărți medicale "de durată", lucrare cerută și astăzi la anticari de medici și studenți; ea singură de-ar fi fost, i-ar fi păstrat numele printre marii medici contemporani. Dar docentul dr. George Russu, un om cultivat, un om cald, a fost mai mult decât un nume rămas pe o carte; a fost una dintre personalitățile cele mai reprezentative ale medicinii ieșene contemporane. Dincolo de apartenența la multe societăți medicale românești și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
toate gradele ierarhice până la acela de profesor universitar, titulară a catedrei de anatomie patologică (în urma unui concurs în care avantajul, trebuie spus, a fost determinat totuși și de criterii politice contracandidatul, devenit imediat și el profesor având gradul superior de docent). Cu eleganță și înțelepciune, situația, care ar fi putut deveni o dispută, a fost rezolvată. Lorica Gavriliță (după stagii de pregătire postuniversitară în Occident, în Italia și Franța) s-a consacrat laboratorului de anatomie patologică. O catedră înființată încă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
soi de exaltare publică, ceea ce a făcut ca receptarea lui ca poet și ca om, ca individ social să stârnească valuri de declarații adulatoare alături de contestări răutăcioase, chiar violente. "Acest onorat public are un mic cusur spunea doctorul C. Vlad, docent universitar la ora aceea, specialist în boli nervoase, observând fenomenul prin simptomele sale și aceasta de când lumea: când cineva face o operă extraordinară vorbesc de cele de valoarea celei eminesciene lumea din care face parte caută să-l enucleeze, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
citită azi) ca argument pentru cei ce cred că poetul și mai ales gazetarul Eminescu ar trebui trecut, oarecum, cu vederea, opera sa pierzându-și actualitatea. Din fericire (?!), marea majoritate a acestor comentatori n-au luat act de cartea doctorului docent de pe vremuri, pentru că altfel l-ar fi stigmatizat fără ezitare pe nefericitul autor al Luceafărului, ca pe un veritabil bolnav mintal, suferind toată viața, "până la izbucnirea meningocefaliei", de "o maladie numită demență precoce" sau, mai popular zis, de schizofrenie, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pînă în 1918: Întemeierea psihologică a actelor elementare ale gândirii, Caransebeș, 1890; Pedagogia, Sibiu, 1892; Cercul apercepției, București, 1895. Cf. G. T. DUMITRESCU, Ștefan Velovan, în vol. Din istoria pedagogiei românești, vol. IV, culegere de studii, sub redacția prof. dr. docent STANCIU STOIAN, E.D.P., București, 1969, pp. 190-221. 36. Cf. ȘTEFAN VELOVAN, Pedologia și pedagogia, în "Școala normală", Iași, nr. 3, 1916. 37. IZABELA SADOVEANU, Pedagogia experimentală, în "Școala normală", Iași, nr. 5, 1916. 38. STANCIU STOIAN și VASILE ILIESCU, Contribuții
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Cernăuți. Studii universitare: Institutul Politehnic din Iași, facultatea de Electrotehnică, secția Electromecanică, promoția 1958. Doctorat: 1982, Institutul politehnic din Iași, specialitatea Bazele teoretice ale Electrotehnicii; titlul tezei „Contribuții la studiul funcționării motoarelor de curent continuu fără colector”. Conducător științific prof.dr.docent ing. Gh. Vasiliu. Poziție universitară: din anul 1958 la Institutul politehnic „Gh. Asachi” din Iași, facultatea de Electrotehnică, catedra Electrotehnică, și mașini electrice. Profesor universitar din anul 1998. Discipline: Electrotehnică și mașini electrice, Electrotehnică și electronică industrială, Electrotehnică, mașini și
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
1941 devine cadru didactic la Institutul Politehnic „Gh. Asachi” din Iași, unde a urcat toate treptele carierei didactice până la poziția de profesor universitar obținută în anul 1948. Devine conducător de doctorat în anul 1964 și obține titlul academic de Doctor docent din anul 1969. A predat un mare număr de discipline, multe dintre acestea fiind introduse pentru prima dată pe plan național în planurile de învățământ; printre altele, se menționează: Transportul și distribuția energiei electrice, Tehnica tensiunilor înalte, Protecția prin relee
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
regionale sau guvernamentale pentru analiza unor sectoare importante din economia națională sau pentru studii de prognoză; a făcut parte din numeroase comisii de de concurs pentru ocuparea unor posturi didactice superioare, comisii de doctorat sau pentru acordarea titlului de doctor docent în aproape toate centrele universitare din țară; a primit mai multe ordine, medalii și distincții pentru activitatea sa profesională; a ținut permanent legătura cu multe unități industriale, acordând un sprijin competent și documentându-se asupra necesităților și realizărilor din industrie
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
politehnică “Gh. Asachi” din Iași, facultatea de Electromecanică, secția Electromecanică, absolvind în anul 1948. A urmat doctorantura la Institutul politehnic din Iași în specialitatea Măsurări Electrice, susținând teza în anul 1964. În 1975 comisia națională îi acordă titlul de doctor docent în științe. Devine conducător de doctorat în anul 1966, în domeniul Automatizări industriale (Sisteme automate). A parcurs întreaga carieră universitară la Institutul politehnic Iași, devenind conferențiar în și profesor universitar în anul 1971. A fost titularul mai multor cursuri precum
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
oamenii de la Vitrometan“, România literară, 23 decembrie 1982) „Iar temerarul gând al lui Bălcescu și-a scris plinirea pe răbojul vremii în chipul tău, Republică Română, mereu înfloritoare prin decenii.“ („Laudă Republicii“, Contemporanul, 1 ianuarie 1985) BÂRSĂNESCU Ștefan, prof. dr. docent „Alături de funcția instructivă, profesorul o are și pe aceea de activist politic, chemat să pregătească și să dezvolte în școlar conștiința politică. Expresia menționată ne aduce aminte de definiția omului ca «zôon politicon», dată de Aristotel și reluată azi pentru
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Ceaușescu, a primit astăzi pe dr. Iosif Constantin Drăgan, om de știință de origine română. Cu acest prilej a avut loc o convorbire care s a desfășurat într-o atmosferă cordială.“ (Radio București, 16 martie 1982) DRĂGĂNESCU Mihai, prof. dr. docent „Sub steagul tricolor al țării, sub steagul roșu al partidului, sub semnul științei și al științei societății create de Marx, Engels și Lenin, Congresul, raportul prezentat de tovarășul Nicolae Ceaușescu au arătat că nu ne este indiferentă lumea înconjurătoare, din
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]