412 matches
-
menajerie, cânta ca păsările, dădea din aripi să zboare și ciugulea de pe jos. Îi intrase în cap că e privighetoare. Vasiliad: Azi doctorul trebuie să se dea și el după client, dacă vrea să trăiască. Clientul a auzit de cutare doctorie, a auzit de tratament cu injecții și alte comedii și, dacă nu-i dai, zice că nu te pricepi. Reclama produselor farmaceutice ne omoară. Stănică: Dacă familia mea nu s-ar fi prăsit atâta, vă spun pe onoarea mea, azi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ajut? Trebuie să te îngrijești, Marina asta nu se pricepe la nimic. Moș Costache răspunse posac: - N-am nevoie de nimic, las', că are cine sa vadă de casă!Stănică, dezamăgit, simulă entuziasmul: - Bravo, moș Costache, ura, să îngropi toți doctorii, carenu știu nimic. Doctorii mi-au omorât pe îngerașul meu! Dumneata și bolnav! A fost acolo o oboseală, un pic de insolație. Aș da tot să am eu sănătatea dumitale! În ziua următoare, moș Costache goni pe toți din casă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Și apoi știi ceva? Există forțe misterioase, domnule, pe care nu le poate pătrunde nici cel mai mare savant! Parcă ce suntem noi față de atotputernicia lui Dumnezeu? Vax! Am văzut oameni cu piciorul în groapă pe care-i condamnau toți doctorii mari și au scăpat cu slujbă bisericească. Mă bat cu pumnul în piept că n-am făcut maslu pentru îngerașul meu. Ce vrei, domnule, cel mai mare intelectual, și e înfrînt de misterul universului și se întoarce la înțelepciunea poporului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dădu rețeta și fu invitat să aștepte. Farmacistul puse tocmai mâna pe flacon când bătrânul, înspăimîntat, întrebă: - Vreau să știu întîi cât costă. Farmacistul îl privi puțin cam mirat, căută într-un repertoriu, făcu o mică socoteală și declară că doctoria asta costă doi lei și cincizeci de bani. - E-e-e prea scump! Mai ieftin nu se poate? - Nu se poate, ce vorbă e asta? Dumneata nu știi că aiciprețurile sunt fixe? - Așa? Atunci, se răzgândi moș Costache, n-o mai fac
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar costa să-mi faci rețeta asta? - Doi franci și optzeci! răspunse farmacista, după oarecarecontemplare a foiței. Moș Costache luă rețeta, ieși în stradă, stătu pe gânduri, apoi, încet-încet, se întoarse din nou în Lipscani, la întîiul farmacist și comandă doctoria. Economisise treizeci de bani. La întoarcere, observă lumina în mica bisericuță de lângă Societatea de tir și, G. Călinescu obosit, găsi cu cale să intre înăuntru. Câteva babe dădeau acatiste și se închinau lung pe la icoane, sărutîndu-le zgomotos. Un dascăl moțăia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dumnezeu. Înspăimântat, mai mult de ideea că cerșetoarea ar fi putut să știe că are parale la el, îi dădu zece bani, pe care baba îi luă nemulțumită și bodogănind un "bogdaproste" mai mult disprețuitor. Moș Costache predă în taină doctoria Otiliei, rugînd-o să i-o dea regulat, după cum scrie în rețetă. Pretinse că era trebuitor să țină dietă și consultă pe Felix, punând mereu întrebări explicative, ce se înțelegea prin dietă. Se făcu chiar ceva mai înțelegător în privința cheltuielilor și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în toate chestiunile privind sănătatea pe Felix și pe Otilia, aștepta ca fata să-i întindă lingurița la gură și râdea de plăcere când aceasta îl îmbrățișa. Totuși, bătrânul punea pe recomandațiile medicului un preț abuziv. După fiecare doză de doctorie aștepta optimist, închipuindu-și că ea avea sa-și facă un efect brusc, să-i dea o tărie nemaiavută. Lacom din fire, înțelegea regimul ca un medicament. Mânca legume, dar multe, până la îndopare, crezând că ele au o putere curativă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el n-o mai aude. Luă purgativele cele mai respingătoare, stând ore întregi cu gravitate pe recipientul destinat ușurării lui, în chiar mijlocul casei. Găsea pe cale deductivă cauzele tulburărilor și mijloacele de îndreptare și-și alcătuise un meniu fantezist. Sfîrșindu-i-se doctoria, nu voi s-o mai repete, sub cuvânt că doctorul nu i-a spus, dar se decise să vadă iar medicul, când, într-o noapte, visă că toate cărămizile din curte se vărsau peste el în sunetul muzicii militare. - Ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plimbă-te, distrează-te, întovărășește-te cu oameni tineri, stai ziua, când e frumos, în aer liber, în Cișmigiu, la Șosea, cu condiția să nu răcești. Moș Costache ascultă recomandațiile cu religiozitate, puțin nemulțumit că nu i se dăduse și doctorii. Otilia, pusă la curent, se hotărî să distreze pe bătrân, și așa se întîmplă că, prin amabilitatea nedezmințită a lui Pascalopol, moș Costache și Otilia se plimbau aproape zilnic cu trăsura, întîlnindu-se foarte adesea și cu moșierul. Felix se adumbri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vedea decât "o sfîrșeală", un efect al căldurii sau al oboselii. Își aducea aminte că, copil fiind, se îmbolnăvise de o boală cu călduri (nu știa anume ce), și se făcuse sănătos, și-și închipuia că acum, că a luat doctoria, este iarăși în putere. Noțiunea mai complexă a uzurii organismului n-o înțelegea. Planurile pe care le rumega în tăcere erau din ce în ce mai vaste și se întindeau pe zone mari de timp. Felix își căpătase în sfârșit majoratul (atunci văzuse că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
iritat. Stănică, pricepând situația, făcu pe generosul și aruncă în convorbire altă idee, care era și ea o indiscreție: - Nu știi că moș Costache al nostru a fost la doctor, pe furiș, pe onoarea mea. Ține dietă, se îndoapă cu doctorii, e lucru mare. Și a căzut și la eresuri. Au fost aci doi preoți, de-au făcut slujbă. - Arată mult mai bine la față, constată Pascalopol.- Și nici nu mai fumează! completă Stănică. Moș Costache părea foarte mulțumit de aprecieri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acela de confuzie, când, cu mâinile încleștate în umerii ei subțiați, am simțit-o că renunțase să se mai opună. Desigur însă, nu cu autoritara Muti aveam acum de-a face, ci cu un biet copil, silit să ia o doctorie neplăcută... Și scena îmi dă și acum un vertij și o impresie de artificialitate, pentru că o mai trăisem într-adevăr de multe ori până atunci ! Același zăngănit al linguriței lovindu-se de dinții încleștați, același îndemn mieros, hai, hai, deschide
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ia banii noștri, pune pe hârtie cheltuielile și obligațiile și ai să vezi ce rămâne ! Pune încălzirea și întreținerea unei case atât de mari, pune telefoanele cu Tudor și pachetele care costă enorm, pentru că și acum tot noi trimitem, pune doctoriile, apoi orișice reparație - un pantof, o haină, o cumpărătură... Pe urmă obligațiile, pentru că nicăieri nu intri fără o floare, o atenție, o bomboană... Ei nu, madam Delcă, nu, să nu ți se pară un fleac : orice vizită te duce spre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și lupta cu pieile roșii era un joc de băieți, pentru că Împlinise zece ani sau pentru că Încă de pe atunci Începuse să se simtă rău. Grozavă era Cinthia! A făcut un pact cu maică-sa; da, era dispusă să ia toate doctoriile cuminte, pînă și pe cele mai amare, fără să scoată o vorbă, tot ce-i va prescrie medicul, tot ce-o să-i dea, dar Julius să nu afle nimic și medicul să intre tiptil, dacă se poate pe ușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și se gîndea la ce-o să spună majordomul, dar În același timp era Îngrijorată de tusea Cinthiei, pe care tocmai o cuprinsese un nou acces, de cîte ori i-am spus doamnei, tușește din ce În ce mai tare, doamnă, să-i dăm o doctorie, dar cum putea ea să priceapă lucrurile astea, doamna era mereu grăbită și n-avea timp de așa ceva. Bertha și cu mine am fost ca niște mame pentru copiii ăștia mai ales de cînd s-a prăpădit domnul... „Vino, Cinthia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
abia reușea să-și adune puterile pentru a da cîteva ordine, ca acum, bunăoară: să-i facă baie lui Julius, s-o culce pe Cinthia, să aducă termometrul, fiindcă nu puteau chema medicul decît mîine de dimineață, să-i dea doctoriile. Și Vilma Începea Îndată să se ocupe de tot; Îi ducea În camerele de sus, le aducea mîncarea, o culca pe Cinthia, Îi făcea baie lui Julius, o anunța pe doamna că acum putea veni să le spună noapte-bună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu gîndul la Cinthia. Lăsau o grămadă de rețete și plecau. Unul era de părere să-l Îndoape cu tonice, altul să-l ciuruiască tot cu injecții. Cum lui Julius i se făcea rău de frică numai cînd auzea de doctorii, Îi dădeau un sol ca să Înghită o linguriță și pe urmă plecau cerînd douăzeci și unu de soles pentru vizită. În afară de aceste clipe neplăcute, viața la Chosica se desfășura lin. În sfîrșit, Într-o bună zi ieșiră la plimbare și ajunseră În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acest subiect, nici măcar pe tonul de zeflemea pe care atît de bine se pricepea să-l adopte cînd voia să discrediteze ceva, prefăcînd-se că-i descoperă un element comic. Mi-ar fi putut spune: „Ei, ce mai face Zscharnak, cu doctoria sau cu escrocheria?“. Nu m-aș fi formalizat de jocul de cuvinte facil. L-aș fi luat drept o dovadă de interes. Nu cred că nu-l interesa ce mi se Întîmpla mie, dar alesese să nu vorbească spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
deschise gura. Varga așteptă un minut, întrebător, apoi se lăsă iar pe spate, zicând mai mult pentru sine: ― Se împlinesc patru luni de când bolim, mutîndu-ne din spital în spital, tot mai aproape de front... Mi s-a urât de moarte cu doctorii și cu bandajele și cu surorile de caritate! Barem de-ar veni mai curând concediul... Apostol tăcea. În trei luni de zile, cât fusese oprit de medici să vorbească, fiindcă avea plămânul drept sfârtecat de o schijă de obuz, îndrăgise
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zeama asta, că-i dulce... am gustat-o și eu... ― Lasă, Ilona... mai vorbește! răspunse Apostol rugător. Fata se făcu roșie ca mușcata din fereastră și, o clipă, șovăi. Apoi numaidecât zise iarăși, cu o supărare drăgălașă: ― Dacă nu iai doctoria, să știi că nu-ți mai povestesc niciodată, na! Bologa închise ochii câteva secunde, ca și când ar fi vrut să-și închidă în suflet drăgălășia ei. Ilona umplu lingurița și i-o duse la gură. Degetele îi tremurau ușor și Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și i-o duse la gură. Degetele îi tremurau ușor și Apostol își puse mâna pe mâna ei. Obrajii fetei se îmbujorară din nou și, ca să-și ascundă emoția, îngînă: ― Vai, ce caldă ți-e mâna... Apostol nu simți gustul doctoriei. Împreună iar pleoapele, cuprins de o fericire în care i se înecau toate gândurile. Auzi pe Ilona cum așează sticluța pe masă, cum șterge lingurița, cum pășește în vârful picioarelor și se lasă pe scaunul ei de la picioarele patului. Pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să nu-și risipească bucuria inimii... De-aci încolo Apostol Bologa pierdu socoteala vremii. Doctorul Meyer venea de câte două ori pe zi, îi spunea că n-are nimic, dar să stea în pat până ce-i va aduce el o doctorie miraculoasă, care imediat îl va vindeca aievea. Apoi, într-o dimineață, doctorul sosi mai voios și strigă din prag: ― Aide, jos din pat! Cred că poimâine am să-ți aduc ce ți-am promis... Până atunci însă n-ai voie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pace! Celălalt se strâmbă. ― Ar fi mai bine să ne arăți. Nu știu care ar putea fi efectele secundare. Substanța asta poate fi toxică. ― A, da? Și dacă-i așa, te pomenești că te duci să cauți un antidot în dulapul cu doctorii, așa-i? Dietrich e meditehnica. (Își înghiți saliva și furia-i trecu.) Era Dietrich. Gângâniile dracu'! Hicks era plecat deasupra lui Gorman și-i lua pulsul bărbatului neclintit. Ripley se apropie. ― Cum e? ― Ritm cardiac încetinit, dar regulat. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
știți, o îndemnă Lidia, auzindu-i și înțelegându-i șoaptele.. I-am spus și doctorului în noaptea ce a trecut, că nu avea stare și a fost aici să vadă bolnavii, să verifice aparatele... Ehee! A stat de vorbă cu doctorii, dar și cu mine a vorbit mult..., că este un om bun de pus la rană, doamnă, se porni ea pe vorbă, după obiceiul său pe care Iuliana nu avea cum să-l cunoască. - Da? Și ce a spus doctorul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
femei în vârstă. Au fost și câteva gravide și vreo 3 persoane în scaun cu rotile. Au mărșăluit și bărbați, mai ales în echipă cu soțiile sau fiicele lor. A participat o echipă mare de la spital, în care erau toți doctorii de la oncologie, plus directorul. Au fost și multe vedete (actrițe sau prezentatoare de tv). Însă poate cel mai impresionant a fost sprijinul oamenilor din oraș, care ne aplaudau, ieșeau în balcoane sau în curți și strigau «Go, girls, go!»“. Pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]