370 matches
-
fratele mai mare era Adalbert al II-lea, co-rege alături de tatăl lor, iar frate mai mic îi era Conrad. În anul 950, tatăl său l-a numit să conducă în markgrafatul familiei din Ivrea. În 959, Guy a oferit adăpost dogelui exilat de la Veneția, Pietro al III-lea Candiano. Guy l-a înfățișat pe doge tatălui său, iar regele și apoi doi oameni de încredere ai săi au condus o expediție împotriva ducelui Theobald al II-lea de Spoleto. Expediția s-
Guy de Ivrea () [Corola-website/Science/324961_a_326290]
-
mai mic îi era Conrad. În anul 950, tatăl său l-a numit să conducă în markgrafatul familiei din Ivrea. În 959, Guy a oferit adăpost dogelui exilat de la Veneția, Pietro al III-lea Candiano. Guy l-a înfățișat pe doge tatălui său, iar regele și apoi doi oameni de încredere ai săi au condus o expediție împotriva ducelui Theobald al II-lea de Spoleto. Expediția s-a încheiat cu capturarea atât a Spoleto cât și a Camerino. În 962, atunci
Guy de Ivrea () [Corola-website/Science/324961_a_326290]
-
și se naște primul său copil. Al doilea băiat, Giacomo Guardi s-a născut în 1764. Cele mai importante lucrări finale ale sale includ "Doege's Feasts", o serie de 12 pânze celebrând ceremoniile ținute în 1763 pentru alegerea lui Doge Alvise IV Mocenigo. În ultimii ani din viață influențele lui "Canaletto" în arta sa s-au diminuat. În 1778 a pictat "Sfântă Treime arătându-se lui Sf.Petru și Pavel " în biserică din Roncegno. În 1782 a primit o comandă
Francesco Guardi () [Corola-website/Science/327454_a_328783]
-
formarea Oastei cele mari din țărani răzeși, târgoveți și boieri. Domnitorul trimite soli la regii Poloniei și Ungariei, la voievodul Ardealului și la comitele secuilor; vistiernicul Cristea Jder (Florin Piersic) este trimis cu solie la Papa de la Roma și la dogele Veneției. În scrisorile trimise, Ștefan cel Mare îi avertiza pe conducătorii apuseni că turcii nu se vor mulțumi numai cu ocuparea Moldovei, ci vor ataca apoi și statele din Apus. Comisul Ionuț Jder (Sebastian Papaiani) este trimis ca spion în
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
zecchino". Celălalt cuvânt din română, "sechin" (o formă mai rară) este un împrumut din , care provine din cuvântul dialectal venețian "zecchino". Cuvântul dialectal venețian italian "zecca" provine din , „matriță pentru bătut monede”. Pe aversul monedei, evanghelistul Marcu, patronul cetății, înmânează dogelui Veneției drapelul purtător al unei cruci; circular, în latină: S[anctus] M[arcuș] VENET[iae], în română: „Sfanțul Marcu al Veneției”. Pe revers, circular, figurează legendă, în limba latină: SIT Ț[ibi] XPE (Christe) DAT[uș] Q[uem] Ț[u
Țechin () [Corola-website/Science/323777_a_325106]
-
aceeași greutate și același titlu că și "florinul florentin". A fost emis de Republică Veneția începând din anul 1284. Ducatul din aur venețian își va schimba numele în "țechin" - fără să-și schimbe formă - în mod oficial începând din timpul dogelui "Francesco Venier" (1554 - 1556). În acea perioadă, țechinul valora 7 lire și 12 șoldi. La începutul secolului al XVI-lea, "Zecca" lansează o monedă mare de argint de 23,4 g, cu titlul de 826‰, curând denumit "ducato"; va fi
Țechin () [Corola-website/Science/323777_a_325106]
-
de aur, în 1728. Țechinul va supraviețui hazardurilor istoriei Republicii Veneției, chiar și după finele acestei republici (1797), întrucât va continua să fie emis aici de către autoritățile austriece, până în 1823, vulturul bicefal înlocuind vechiul motiv din secolul al XIII-lea: dogele îngenunchiat ținând flamura Sfanțului Marcu. În "Italia" au fost emise monede din aur cu această denumire, în diferite monetarii, precum sunt cele de la Lucca (1572), de la Genova (1718), din Romă și din Bologna. Au fost emiși și în Toscana de către
Țechin () [Corola-website/Science/323777_a_325106]
-
Amalfi a fost capturat, iar mai târziu răscumpărat de către concetățeni. În 914, prefectul Mastalus I a fost primul numit în funcția de judecător. În 958, Mastalus al II-lea a fost asasinat, iar Sergiu I a devenit primul duce (sau doge). Între anii 981 și 983, Amalfi a guvernat asupra Salerno. În 987, episcopia de Amalfi a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie. Începând cu anul 1034, Amalfi a trecut sub controlul Principatului de Capua, iar din 1039 în cel al
Republica Amalfi () [Corola-website/Science/323316_a_324645]
-
În urma unui acord din 1288, comercianții genovezi se restabilesc în Accra. Cel de-al doilea război veneto-genovez s-a încheiat indecis, deși Genova a repurtat o mare victorie navală în anul 1298, la Curzola, distrugând întreaga flotă venețiană comandată de dogele Andrea Dandolo. Pierderile genovezilor în această luptă au fost atât de mari, încât republica va prefera să încheie în 1299 la Milano o "pace eternă" cu Veneția. Războiul nu a mai fost declarat, într-adevăr, dar la jumătatea secolului al
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
teritoriilor genoveze au fost cucerite de către Imperiul Otoman în secolul al XV-lea. În 1797, Napoleon Bonaparte a cucerit aproape întreaga regiune Liguria, creând mai întâi noua Republică Ligurică (anexată apoi Imperiului Francez, în 1805), după ce a detronat pe ultimul doge, Giacomo Maria Brignole. În 1814 orașul și-a recăpătat efemer independența, sub numele de Republica Genova, pentru mai puțin de un an. După căderea definitivă a lui Napoleon, delegații de la Congresul de la Viena au stabilit, în ciuda principiului care prevedea restaurarea
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
din avere, ar fi fost aproape de faliment după conclav din cauza vitezei cu care a trebuit să facă plăți. Unele surse spun că regele Carol al VIII-lea al Franței pregătise 200.000 de ducați (plus 100.000 de ducați de la dogele Genovei) pentru alegerea lui Giuliano della Rovere, deși mai mulți cardinali altfel coruptibili erau ostili intervenției franceze. Alți istorici consideră că politica a jucat un rol mai mare în cadrul conclavului decât mita, rivalitatea personală între Giuliano della Rovere și Ascanio
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
Controversa dintre cruciații flamanzi și cei lombarzi a agravat această dispută. Balduin a insistat asupra atacării Salonicului, în vreme ce Bonifaciu a supus asediului Adrianopolul, unde Balduin instalase un guvernator. În fața inevitabilului război civil, s-a ajuns la un acord prin medierea dogelui Enrico Dandolo al Veneției și a contelui Ludovic I de Blois. Potrivit acestuia, Bonifaciu primea Salonicul ca fief de la împărat și era numit comandant al forțelor care se pregăteau să întreprindă un marș pentru cucerirea Greciei. Pe parcursul iernii dintre 1204
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
regiunii. Tratatul, promulgat fie la finele lui septembrie și începutul lui octombrie 1204, fie (potrivit opiniei istoricului Nikolaos Oikonomides) imediat după cucerirea Constantinopolului, a fost schițat de către un comitet de 24 de conducători ai cruciadei, compus din 12 reprezentanți ai dogelui Enrico Dandolo al Veneției și 12 ai celorlalți participanți la cruciadă. Tratatul acorda noului împărat controlul direct asupra unui sfert din teritoriul fostului Imperiu bizantin, Veneției trei optimi (inclusiv 3/8 din Constantinopol), urmând ca restul de două optimi să
Partitio terrarum imperii Romaniae () [Corola-website/Science/324346_a_325675]
-
trei optimi (inclusiv 3/8 din Constantinopol), urmând ca restul de două optimi să fie divizat între ceilalți cruciați. Ca urmare a acestei divizări, Veneția devenea principala putere din Romania latină, un fapt demonstrat cu claritate de noua titulatură a dogelui, de "Dominator quartae et dimidiae partis totius Romanius". "Partitio Romaniae" a marcat începutul perioadei din istoria Greciei cunoscută sub denumirile de "Frankokratia" sau "Latinokratia", în care nobilii din Occidentul catolic, în principal din Franța și Italia, și-au constituit state
Partitio terrarum imperii Romaniae () [Corola-website/Science/324346_a_325675]
-
Cruciada a patra). El a părăsit teritoriul Franței în 1202. În timpul asediului din iulie 1203 asupra Constantinopolului, Ludovic a fost unul dintre cei 8 comandanți de divizie care au împresurat cetatea de pe Bosfor, alături de marchizul Bonifaciu de Montferrat (conducătorul cruciadei), dogele Enrico Dandolo al Veneției, contele Balduin de Flandra, Henric fratele lui Balduin, contele Hugue de Saint Pol etc. Imediat după aceea, Ludovic a fost lovit de o puternică febră care l-a ținut inactiv vreme de luni de zile, astfel încât
Ludovic I de Blois () [Corola-website/Science/324350_a_325679]
-
alături de "Dogado" ("Ducatul", Veneția propriu-zisă) și de "Stato da Tera" (posesiuinile din Italia de nord), constituia subdiviziuni ale statului venețian. Constituirea "imperiului" venețian e peste mări își are începuturile în jurul anului 1000, atunci când, în urma unei reușite și fructuoase campanii a dogelui Pietro II Orseolo împotriva piraților slavi din Marea Adriatică, Dalmația a trecut în stăpânirea Republicii. Punctul de atingere a maximei extinderi s-a petrecut în contextul Cruciadei a patra, când, în urma încheierii acordului intitulat Partitio terrarum imperii Romaniae și al cuceririi
Stato da Màr () [Corola-website/Science/324366_a_325695]
-
un an de asediu (827-828) și o încercare de a provoca o răscoală în rândul localnicilor, trupele lui Asad au fost capabile să înfrângă o puternică armată bizantină trimisă de la Palermo și totodată să respingă o flotă venețiană comandată de dogele Giustiniano Partecipazio. Însă atunci când o epidemie de ciumă a ucis o bună parte din trupele musulmane, inclusiv pe Asad însuși, sarazinii s-au retras în castelul de la Mineo. În continuare, musulmanii au revenit în ofensivă, dar au eșuat în tentativa
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
un an de asediu (827-828) și o încercare de a provoca o răscoală în rândul localnicilor, trupele lui Asad au fost capabile să înfrângă o puternică armată bizantină trimisă de la Palermo și totodată să respingă o flotă venețiană comandată de dogele Giustiniano Partecipazio. Însă atunci când o epidemie de ciumă a ucis o bună parte din trupele musulmane, inclusiv pe Asad însuși, sarazinii s-au retras în castelul de la Mineo. În continuare, musulmanii au revenit în ofensivă, dar au eșuat în tentativa
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
al III-lea. Fiul și succesorul lui Béla al III-lea, Emeric (Imre) a trebuit să facă față cel puțin la trei revolte provocate de fratele său mai tânăr, Andrei. Mai mult, cruciații celei de-a patra cruciade, incitați de dogele Veneției Enrico Dandolo, au cucerit Zadarul din Dalmația în 1202. Imre a fost urmat pe tron de fiul său minor Ladislau al III-lea. Regele minor a murit doar după un an, iar unchiul său, Andrei al II-lea. El
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
exeget evreu portughez, dintre conducătorii obștii evreiești din Portugalia și Spania, a fost trezorier al regelui Portugaliei, apoi vreme de opt ani ministrul de finanțe al Regatelor Castiliei și Aragonului, si pentru scurt timp, trezorier al viceregelui Neapolelui și al dogelui Veneției. Inițial preocupat de filozofie, ulterior a fost mai interesat de mistica iudaica. Dom Isaac a fost un membru al familiei Abrabanel sau Abravanel, care după o veche tradiție, se pretindea deja vreme de câteva sute de ani spița din
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
900. Scrisoarea arhiepiscopuului Theotmar din Salzburg și a enoriașilor săi sugerează că Arnulf i-a incitat să îl atace pe Berengario I. Ungurii i-au învins pe italieni în bătălia de pe râul Brenta și au jefuit regiunile Vercelli și Modena. Dogele Veneției a reușit însă să îi înfrângă pe unguri pe 29 iunie 900. Ungurii s-au reîntors în Panonia după aflarea veștii morții lui Arnulf. Moartea lui Arnulf a dus la ruperea alianței cu Francia Răsăriteană. Chiar în timpul reîntoarcerii din
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
erau monarhii și conducătorii bisericii creștine. Perioada Evului Mediu timpuriu sec (VII-XI d.Hr.) a fost marcată de o serie de restricții de ordin religios. Primele bănci apărute în Peninsula Italică, sunt "Banca di Venezia", înființată în anul 1171 de Dogele Michele XI și recunoscută oficial ca bancă de viramente în anul 1587, sub denumirea de banco della Piazza di Rialto. Această bancă a fost de fapt o continuare a unei activități duse de un grup de bancheri, între anii 1156-1171
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
Portretul Caterinei Cornaro" de Gentile Bellini, "Portretul unui tânăr" de Giorgione, "Madonna Esterhazy" de Rafael Sanzio, "Madonna și pruncul împreună cu un înger" de Correggio, trei lucrări de Sebastiano del Piombo, "Adorația păstorilor" și "Venus, Cupidon și Gelozia" de Bronzino, "Portretul dogelui Marcantonio Trevisani" de Tițian, "Cină la Emmaus" de Tintoretto, "Sfântul Iacob cel Mare în Bătălia de la Clavijo" de Tiepolo, "Portret de tânăr" de Dürer, "Portretul împăratului Carol al V-lea" de Bernard van Orley, opt tablouri de Lucas Cranach cel
Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta () [Corola-website/Science/328413_a_329742]
-
comerțului maritim, precum și în apropiere de centrul civic al orașului. O dispută cu patriarhul, proprietar al bisericii și al seminarului din acest loc, a fost rezolvată amiabil, iar construirea noii biserici a început pe la 1631. Probabil, diplomatul Paolo Sarpi și dogele Nicolo Contarini au avut intenția de a lega biserică de un ordin mai puțin strâns asociat cu patriarhia, și în cele din urmă Părinții Somascani, un ordin fondat în apropiere de Bergamo de nobilul venețian Jerome Emiliani, au fost invitați
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
Barozzi. Acest prim palat se află în fața altui edificiu, deținut, de asemenea, de familia Barozzi și care fusese distrus în 1310 ca urmare a participării a doi membri ai familiei în conspirația lui Tiepolo, care dorea să-l asasineze pe dogele Pietro Gradenigo în timpul războiului contra Papei. Planul Veneției realizat de Barbari în 1500 arată că palatul era crenelat la mai multe etaje și surmontat de două turnuri pătrate. În secolul al XVII-lea, familia Barozzi a decis să-i schimbe
Palatul Treves de Bonfili () [Corola-website/Science/333460_a_334789]