691 matches
-
respecta memoria celor morți 175, putem oricînd preîntîmpina sau încheia o revoluție. Rețeta e simplă, iar psihologia mulțimilor îi dă o explicație la întîmplare. Dar aplicarea ei a produs și continuă să producă efecte îndelung căutate. Capitolul II Forma colectivă: dogmatică și utopică I Credințele joacă rolul formelor. Suprapuse materiei prime care sînt indivizii reuniți în grup ele produc mulțimile organizate, psihologice. Ele sudează laolaltă părțile unei colectivități, așa cum mortarul cimentează cărămizile. Tot ele îi dăltuiesc în vederea unui scop comun. Dacă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
distribuției lor geografice, fie și într-o singură țară cum este Franța. Ar fi însă o muncă indispensabilă, și putem regreta că nu există o știință a credințelor, globală și comparativă. Dacă ne vom limita la trăsăturile lor esențiale cea dogmatică și cea utopică vom fi uimiți cînd vom constata că ele imită sistemul de credințe care a știut cel mai bine să cimenteze civilizațiile de-a lungul mileniilor și să reziste furtunilor istoriei: religia. Pentru a pătrunde în sufletul mulțimilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dar aproape nimeni nu este. Hofmannstahl I Să continuăm. Mulțimile au o materie și o formă. Ele sînt alcătuite din indivizi sugestibili și polarizați, maleabili și schimbători, supuși hazardului lumii exterioare. Forma lor e cea a credințelor puternice, similare religiei, dogmatice prin esență, utopice prin necesitate. Așadar, mulțimile pun laolaltă ceea ce există mai primitiv în om și tot ce are societatea mai permanent. Exact în acest punct apare întrebarea: cum izbutește forma să modeleze materia? Cum anume devine matricea ei? Conform
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
unei tăceri / 73 Capitolul IV: Descoperirea mulțimilor / 77 Capitolul V: Hipnoza în masă / 85 Capitolul VI: Viața mentală a mulțimilor / 94 Partea a treia MULȚIMI, FEMEI ȘI NEBUNIE Capitolul I: Materia colectivă, impulsivă și conservatoare /109 Capitolul II: Forma colectivă: dogmatică și utopică / 116 Capitolul III: Conducătorii mulțimii / 123 Capitolul IV: Despre prestigiu / 129 Capitolul V: Strategii de propagandă și de sugestie colectivă / 137 Capitolul VI: Concluzie / 148 Partea a patra PRINCIPIUL DE CONDUCĂTOR Capitolul I: Paradoxul psihologiei maselor / 155 Capitolul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
deosebită de cea „supranaturală”) și „credința naturală”, înțeleasă ca dorință perpetuă a omului de aflare a unui sens definitiv al existenței. În mod limpede, spre deosebire de tratatul „împotriva elinilor” scris de Sfântul Atanasie cel Mare, perspectiva din care Stăniloae își scrie dogmatica apologetică nu este strict evanghelică, mărturisind Cuvântul Crucii. De fapt, nici o referință la Hristos Cel răstignit și înviat nu apare în introducerea TDO1, iar tratatul de teologie dogmatică ca atare nu este anunțat ca o organizare sistematică a monumentelor tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
evanghelică, mărturisind Cuvântul Crucii. De fapt, nici o referință la Hristos Cel răstignit și înviat nu apare în introducerea TDO1, iar tratatul de teologie dogmatică ca atare nu este anunțat ca o organizare sistematică a monumentelor tradiției exegetice bisericești. Mai precis, dogmatica nu apare ca disciplină auxiliară a hermeneuticii teologice a Scripturii, așa cum, de pildă, istoria sinoadelor ecumenice ne prezintă geneza simbolurilor de credință. Din acest punct de vedere deci, Stăniloae rămâne în mod consecvent - de la Iisus Hristos și restaurarea omului (1942
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de Halleux personalismului „neo-ortodox” al Mitropolitului Ioannis Zizioulas poate fi aplicată, ex principio, și teologiei trinitare a Părintelui D. Stăniloae 3. Una dintre cele mai generoase contribuții teologice ale Pr. Dumitru Stăniloae ni se par a fi reflecțiile sale din Dogmatica ortodoxă asupra relației dintre tradiție, corpul Scripturii și trupul viu al Bisericii. Stăniloae este unul dintre primii gânditori ortodocși din secolul XX care a limpezit raportul între aceste trei instanțe ale Revelației, recunoscându-le regimul cuantic de inseparabilitate. Acest model
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a lui Hristos ca „Domn și Dumnezeu” i-a oferit Bisericii singura ei rațiune de a fi. Controversele dogmatice consemnate de istoricii ecleziastici timpurii provin, în ultimă instanță, dintr-un „conflict al interpretărilor” pe marginea Scripturii 1. Numeroase manuale de dogmatică ortodoxă continuă să ne prezinte istoria doctrinei creștine ca pe un triumf sistematic al marilor Părinți ortodocși (pe umerii cărora stăm ca niște pitici, împărțind lumii aspre judecăți) împotriva ereticilor slujitori ai duhurilor răutății. Totuși, n-ar fi decât o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
la o sumă de adevăruri propoziționale, abia reciclate de fiecare nouă generație a teologilor de catedră, rupți de patosul Scripturilor și surzi în fața întrebărilor veacului. La un veac de la denunțul semnat de preotul martir Pavel Florensky, pulsul adormit al gândirii dogmaticii ortodoxe este trădat de starea de lehamite a celor care-l perpetuează într-un organism artificial. „Sistemul nostru dogmatic se prezintă ca fiind plictisitor, atât de plictisitor încât oamenii renunță să mai polemizeze cu el.”1 Din această rațiune tare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
dogma ortodoxă a Sfintei Treimi, care proclamă relația perihoretică (de „interioritate reciprocă”) între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt (identitate ființială sau „consubstanțialitate” și, respectiv, diferență ipostatică). Michel Henry nu are însă pretenția unui acces privilegiat la acest mister fundamental al dogmaticii creștine decât în lumina textelor Noului Testament pe care le interpretează. Un punct crucial în această reflecție îl constituie Prologul ioaneic din „Evanghelia Evangheliilor” (Origen), unde este tematizată tocmai relația de „interioritate reciprocă” dintre Cuvântul „prin care toate s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Teologii eliberării s-au întrebat din nou asupra raportului de separație, influență sau dominație între spațiul simbolic, mistic și liturgic al Bisericii și, respectiv, ordinea politico-economică a societății seculare 1. Într-un fel, acest raport ilustrează o problemă veche a dogmaticii creștine, privind relația dintre natură și har. Modelul medieval a primit o excelentă caracterizare sub pana lui E. Gilson: „raportul dintre filozofie și teologie este acela dintre stat și Biserică, respectiv natură și har”2. În tradiția romano-catolică, gânditorii captivați
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Moldovan, Editura Deisis, Sibiu, 2005). Eslin, Jean-Claude, Dumnezeu și puterea. Teologie și politică în Occident, Editura Anastasia, București, 2000. Fedwick, P. J. (ed.), Basil of Caesarea: Christian, Humanist, Ascetic, 2 vols, Pontifical Institute of Medieval Studies, Toronto, 1981. Felmy, Christian, Dogmatica experienței eclesiale, trad. rom. de I. Ică, Editura Deisis, Sibiu, 1999. Ferry, Luc, Homo æstheticus, trad. rom. de Cristina și Costin Popescu, Editura Meridiane, București, 1997. Feyerabend, Paul, Against Method: Outline of an Anarchistic Theory of Knowlegde, New Left Books
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Western Political Theology (180-398), University of Notre Dame Press, Notre Dame, Ind., 1998. Flonta, Mircea, Perspectivă filozofică și rațiune științifică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985. Flood, Gavin, Beyond Phenomenology: Rethinking the Study of Religion, Cassel, Londra, 1999. Florensky, Pavel, Dogmatică și dogmatism, trad. rom. de E. Dulgheru, Editura Anastasia, București, 1998. Florensky, Pavel, Iconostasul, trad. rom. de B. Buzilă, Editura Anastasia, București, 1994. Florensky, Pavel, Perspectiva inversă și alte scrieri, trad. rom. de T. Nicolescu, A. Nicolescu și Ana M.
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Zeitbewußtseins 1893-1917 (Husserliana X), Nijhoff, Haga, 1966. Ică jr., Ioan, G. Marani (ed.), Gândirea socială a Bisericii, Editura Deisis, Sibiu, 2002. Insole, Christopher, The Politics of Human Frailty: a Theological Defence of Political Liberalism, SCM Press, Londra, 2004. Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. rom. de D. Fecioru, Editura Scripta, București, 1993. Ionescu, Nae, Teologia, integrala publicisticii religioase, ed. D. Mezdrea, Editura Deisis, Sibiu, 2003. Jaeger, W., Early Christianity and Greek Paideia, Harvard University Press, Cambridge Mass., 1961. Janicaud, D., Le tournant théologique
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
posibil doar prin eliminarea schimbărilor nepermise din propria viziune asupra universului, dar și prin suprimarea activă a ideilor și activităților nesistematizate. Cât de departe poate merge în această direcție depinde de măsura în care este atacat. Spre deosebire de gândirea tradițională, cea dogmatică implică în mod necesar o formă de constrângere, de care are nevoie pentru a-și asigura supremația asupra alternativelor existente sau posibile. Fiecare doctrină este menită să pună întrebări care nu își găsesc răspuns prin simplă contemplare. în absența unei
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
caz. Autoritatea administrației publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații. Consultarea implică un dialog real între cetățeni și reprezentanții administrației publice. Ea presupune renunțarea la atitudinea tip directivă și dogmatică a autorităților publice și folosirea unui limbaj comun, clar și simplu. De asemenea, pentru creșterea eficienței consultării este necesară: - o atmosferă de toleranță pentru opinii; - încurajarea exprimării tuturor, ceea ce este mai important decât oferirea de informații. În climatul social actual
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]
-
cum cred de cuviință că e mai bine pentru propriul copil. Este neîndoielnic faptul că, la vârsta când sunt botezați, copiii nu pot crede, dar nici nu-L pot tăgădui și nu-L pot refuza pe Hristos. Se vorbește în dogmatică de o receptivitate pasivă (necontradictorie) a copiilor, adică „ei pot primi harul ca unii ce nu-i opun nici o piedică personală”<footnote Ioan Bunea, op. cit., p. 26. footnote>. Lecturând cartea biblică Faptele Apostolilor, capitolul 16, 30-33 aflăm încă un argument
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
de asceză de tip intelectual. Fizic vorbind, poate fi declarat "bun pentru carte". Vedeți că am vocație de neguțător de cai în cultură. Nu mai vorbesc de șansa pe care o are din capul locului cu un tată profesor de dogmatică și deci cu o bibliotecă de toată frumusețea chiar acasă. Îl interesează patristica și, în felul acesta, vreau să-l prind pentru filozofie, trimițîndu-l la sursele platoniciene și aristotelice ale patristicii. Mă apropii de sfârșitul Originii operei de artă. Lucru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pășit la cercetarea programelor din licee, după proiectul prezentat de comisiunea consiliului. În acea sară s-a discutat și votat religiunea, curs de 4 ani, după un amendament a d-lui Laurian, care în clasa 3 și 4 a propus dogmatica și morala; apoi s-a votat limba română ca studiu aparte de 8 ani; în sara de 21 s-a votat limba latină ca curs de 8 ani, după un amendament detaliat a d-lui Laurian. Comisiunea însărcinată cu elaborarea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
acesta să fie identificat cu însuși păcatul. După Sfântul Grigorie de Nyssa, noi moștenim de la Adam moartea și nu greșeala. Altfel spus, moștenim natura și nu păcatul; suntem uniți prin natura căzută și nu prin păcatul strămoșesc. A treia greșeală dogmatică a fost aceea exprimată astfel: când Dumnezeu încununează meritele noastre, nimic altceva nu încoronează decât darurile Sale. Orice bine nu-l face în noi meritul nostru ci numai harul. Fericitul Augustin expune această teorie a „gratiei gratis data” în De
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
XXIX - Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri (Partea Întâia), traducere de Preot Prof. D. Stăniloae și Preot Ioan Buga, note: Pr. Prof. D. Stăniloae, indice: Preot Ioan Buga, 1982. Vol. XXX - Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri (Partea a Doua). Scrieri exegetice, dogmatico polemice și morale, traducere și note de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, anul apariției 1998. Vol. XXXIV - Sfântul Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicești, traducere Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu, introducere, indici și note de Prof. Dr. N. Chițescu, anul apariției 1992
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Comnena (1148). Împăratul Alexios reușește, printr-un șiretlic, să obțină de la Vasile o expunere a credințelor bogomile. Așternute pe hîrtie de un secretar care se afla ascuns, istoricul ecleziastic Eftimie Zigabenos, aceste mărturisiri au intrat În componența lucrării sale Panoplia dogmatica, una dintre variantele căreia a fost editată de către Gerhard Ficker (1908) sub titlul De haeresi Bogomilorum narratio (la ea ne vom referi de acum Înainte sub abrevierea Narratio), și publicată laolaltă cu Epistula invectiva 5 a lui Eftimie de la Maica
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Bogomils: A Study in Balkan Neo-Manichaeism (1948); Hall, Twickenham, 1972, pp. 166-167. 4. Obolensky, The Bogomils, p. 174. 5. Gerhard Ficker, Die Phundagiagiten: Ein Beitrag zur Ketzergeschichte des byzantinischen Mittelalters, J.A. Barth, Leipzig, 1908. Lucrarea lui Eftimie Zigabenos, Panoplia dogmatica, este publicată În PG 130 col. 1289-1322a. 6. Anatemele contra bogomililor sînt incluse În Synodikon-ul ortodox, un ritual anume pentru prima duminică din postul mare, celebrare restabilită de Conciliul de la Constantinopol În 843, la capătul controversei iconoclaste. Ritualul comemorează Încetarea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tăioasă” și „directă”, „mai puțin entuziastă”, „mai puțin categorică” în idei și mai ales în exprimarea lor; a deprins stilul „anglo” de temperare a afirmațiilor (engl. understatement), în locul exprimărilor hiperbolice și emfatice din limba poloneză; a renunțat să mai fie dogmatică (impunând ideile ei celorlalți), argumentativă sau excesiv implicată afectiv; a învățat cum să-și păstreze cuvântul în dialog (N-am terminat, Lasă-mă să termin), să înlocuiască imperativele (Fă cutare lucru!) cu structuri interogative de diverse tipuri (Ai putea, te
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cetății", cu impulsurile ei viitoare, consemnează resurecția poeziei civice, produsă de toți poeții activi după 1944, diversificați după 1960 prin Adrian Păunescu, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, V. Nicolescu, B. Dragoș, Cezar Baltag etc. De fapt, și după încheierea perioadei ultra dogmatice, mai scriu poezie civică chiar și unii dintre cei mai talentați poeți, fapt consemnat atât în prezentarea monografică, cât și în prezentările generale. Nina Cassian a găsit odată prilejul să specifice că istoria trebuie evocată cu luciditate și cu emoție
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]