382 matches
-
abatoru’, nu mai ai loc de cotarle... Puțică încropiseră o grămăjoară de nuiele. Flăcările săltară cu vioiciune, alungindu-le fețele. Fiecare își căută un loc în care să se oploșească, mai aproape de foc. Mai puțin Faraon, care se temea de dogoare și prefera să stea lângă caroserie, aruncând priviri neîmpăcate către Pârnaie și ai lui. Căutau unii la alții și, din când în când, către Calu, îmboldindu-se, dar neîndrăznind să înceapă. Calu scoase cuțitul luat de la Pârnaie, îl întoarse pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era insensibilă și la căldură. Vara nu asuda, nu-și făcea vânt cu evantaiul. De cădea un cărbune din sobă pe parchet, îl ridica cu mâna. Totul se explica prin soliditatea nervilor. Pica însă - informă Hergot - era indispusă și de dogoarea focului, și de frig. Tremura G. Călinescu când se deschidea fereastra și zbucnea aerul rece și mirosul de zăpadă. Îndată lua un pled pe umeri, înfășurîndu-se în el. Prin urmare, comentă Hergot, Pica trebuie să fi fost pradă unei concentrații
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
radă) a Timpului O mascaradă a anului bătrân și rotunjor Și a crustei de pe Lumea care e rotită cu materiale din orchestra Lumii Pentru că Inelul dinlăuntru îngheață împuțiciunile omenești Foamea mondială e alungată din cel mai rău dintre Ceruri Și dogoarea face din împuțiciune fruct, Și fructul are o vreme a frumosului gata halită, Iarna n-are pântece, Iarna lasă sucul unui somn adânc, Și Anul următor va fi roșu așa cum gândesc la ei, La Fructe, la vremea rodirii Și deodată
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un om poticnit Ogorul meu a părăsit cocina porcilor Trebuie să fi dat înghețul cu cercul lui alb de brumă ca o mortăciune Și eu trebuie să rămân acasă până când ciotul meu de la picior devine vinețiu închis Pielea strigă după dogoare până când ajunge să ia foc Dar gerul îngeruit arde cu un cuțit care-i priceput la oameni. Era.. În vremea războiului rece erau toți egali Eram prieteni ai pădurii roșii Toți își spuneau prieteni împotriva altor împăduriri Toți se bucurau
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
al „Academiei Bârlădene”, din articolul „De la Academia Bârlădeană” * 82 Înainte Înainte, ziar independent, bilunar, redactor P. Strat - Delatutova, editat în 1935 și „revindecă drepturile noastre sfinte uzurpate de conducătorii perindați la cârma țării și pentru tovarășul care sfredelește pământul în dogoarea soarelui din zori până-n seară” (Înainte, 1 ianuarie 1935). Redacția și administrația în comuna „Aviator Crețu” Tutova. * Înainte, 2 ziar independent, apare la 1 ianuarie 1935 sub conducerea unui comitet, cu redacția și administrația în comuna Tutova. În articolul program
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
gât țăranii.” Ziarul se angaja să lupte pe două fronturi: Îmbunătățirea retribuției muncii și ridicarea țărănmii din mizerie și ignoranță căci „ pentru revendicarea drepturilor noastre sfinte, uzurpate de către conducătorii perindați la cârma țării și pentru tovarășul ce sfredelește pământul în dogoarea soarelui din zori până-n seară am scos acest ziar." De altfel, în articolul „De vorbă cu cititorii", din primul număr, redacția zice: „Nu urmărim scopuri personale, nu urmărim pricopsirea noastră, nu suntem mânați nici de ambițiunea de a ne vedea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
bătrâni se uită / pe sub sprâncene vechi la mine". În context vegetal foșnitor, lumea e concretitudine mozaicală, spectacol cvasi-bucolic; la douăzeci și trei de ani, o Carolina Ilica între foc și gheață, se simte dominatoare, "puternică-n armura tinereții". Titlul plachetei Dogoarea și flacăra rezumă vădit combustia erotică; simțurile, toate ("cinci ursoaice cu nările aprinse") deschid porți sublimului; gândul însuși e "o dâră de sânge cald". Nopți de mătase (în Presimțiri de toamnă) refuză melancoliile, stările depresive: "Stele puternice se aprind și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Traduceri (singur sau în colaborare): din Charles Baudelaire, Rafael Alberti, Irving Stone, Edouard Miezelaitis, Curzio Malaparte, Robert Gary și alții. CAROLINA ILICA Vidra (Vârfurile), Jud. Arad, 19 martie 1951. Neîmblânzită ca o stea lactee (1974); Cu împrumut, mireasma tinereții (1977); Dogoarea și flacăra (1977); Tirania Visului, I (1982); Tirania Visului, II (1982); Ephemeris (1987); Poeme reci Tirania Visului, III (1993); Makedonsky molitvi Rozariu macedonean. Ediția a doua bilingvă (1966); Scară la cer (1977); Tirania Visului The Tyranny Dream. Ediție bilingvă română-engleză
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
În aerul cel curat. Aici sufletul se purifică deplin, apoi se Înalță spre corăbiile luminoase gata să-l ia și să-l ducă În patria lui. Iar rămășițele care conțin putreziciunea vrăjmașilor se fărîmițează și cad o dată cu focul și cu dogoarea, amestecîndu-se În copaci, În ierburi și În semințe, luînd culori felurite 65. Versiunea lui Evodiu, În care se precizează că substanța de Lumină este ejaculată de Arhonți per genitalia, nu intră În contradicție cu sursele care insistă asupra sudorii Arhonților
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
creează paradisuri artificiale grădini efemere. Se remarcă și ca un veritabil pictor, indiferent dacă realizează o natură moartă sau detalii ale naturii, o lume care sub vraja cuvintelor devine miraculoasă: "Fii fericit, căci ochii tăi văzură Gutuie, Mărul, Para de dogoare, Cu atelierul lui Brâncuși cel Mare". Toamne colorate și lungi, un paradis cu flori grele de miresme își fac loc în poeme: În toamna asta nimeni nu mai moare." Mircea Ivănescu "Versuri", E. P. L., 1968; "Poeme", 1970; "Poezii", Editura Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Voronca dedică un imn cartofului, M. R. Paraschivescu închină laudă tomatei. În "Tristele" reînvie universul bucolic; "Pan", "Două octave", "Bucolică", "Mărul", " Privește acest mar e mai aprins/ decât obrazul tinerei fecioare/ și arcuirea lui ce dinadins/ a rotunjit ispita în dogoare". 2 Demostene Botez rămâne un poet de aceeași factură, (cunoscută din perioada interbelică), un poet al emoției, un poet sentimental, indiferent de temele abordate. Volumele: "Floarea soarelui" (1953), "Versuri alese" (1955), "Carnet" (1961), "Oglinzi" (1963), "Aproape de pământ" (1968), "Na greul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
textelor, adesea construite pe tiparul ritualului sacrificial sau desacralizant, sporește atunci când ceremonialul de gen este atribuit elementelor. Poetul uzitează adesea de procedeul antropomorfizării: "Teluric vântul sapă adăpost/ În carnea cerului cerșind răsplată"; "Armura plânge-n Louis Treize"; "Zăpezi aprinse de dogoarea frunții/ Se șterg pe ochi cu palimpseste stranii" etc. pentru a contura un tablou întunecat, în care speciile și regnurile fuzionează, la modul negativ însă, rezultatul fiind un amalgam generic obținut printr-o silnicie (sic!) a simțurilor dereglate, puse la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Nipru, considerați a fi geto-sciți și este asemănător cu ritualul trac. Herodot relatează despre faptul că bărbații sciți practicau fumigații cu semințe de cânepă În cadrul unui ceremonial de purificare: „sămânța aruncată scoate fum parfumat și se face abur (... Amețiți de dogoarea aburului, sciții se apucă să urle.” O altă sursă este Strabon, care amintește de preoții traco-misieni, care se abțin de la orice fel de aliment din carne, mulțumindu se cu miere, lapte, brânză și sunt numiți „kapnobatai”(cei care umblă prin
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
se zvârcoleau pe pereți, ascultam lungul țipăt, gâtul mi-era uscat, o dorință fierbinte, fără sex, îmi încleșta tâmplele și pântecul. Zilele treceau una după alta, abia le deosebeam între ele, ca și cum s-ar fi topit la căldura cumplită, sub dogoarea vicleană a zidurilor de sare, timpul nu mai era decât un clipocit inform, care se spărgea din când în când, la intervale regulate, într-un țipăt de durere sau de posesiune, o lungă zi fără vârstă, peste care idolul domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de vacanță, tămâioasa brumărie, premise favorabile pentru lăsarea grijilor deoparte. La un moment dat, se trezesc cu o florăreasă pe cap. Are trandafiri roșii și albi Într-o găleată de plastic În care a pus apă, ca să nu-i pleoștească dogoarea, e Îmbrăcată multicolor, conform obiceiului și, de cum dă cu ochii de masa celor trei cheflii, Își concentrează toată atenția asupra lui Gicu. Conașule, mânca-ți-aș bucuria lu’ matale din priviri, hai de ia un bochet pentru cocoană, ca să ți
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și pământul. Și cel mai amărât suflet tot templu e. Nu toți cei care au fost urcați pe cruce au nimerit într-o legendă. Se cuvine ca rugăciunea să fie omagiu, nu negociere. Devenim evlavioși când simțim că se apropie dogoarea iadului. Intoleranța religioasă generează terorism. Îmi imaginez transcendentul ca pe o lumină călăuzitoare. Religiile propovăduiesc toleranța, dar au generat foarte multă violență. Transcendența e un ghid. Și o mare speranță. Nici filosofii nu au reușit încă să decodeze convingător tăcerea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe cojocul din poiană, s-a auzit al doilea cântat al cocoșilor... „Trebuie să plec. Acuș se face ziuă și...” - a îngăimat hangița. Răspunsul a fost un potop de sărutări, care au făcut-o să uite de gândul plecării. Și dogoarea cuptorului încins a cuprins-o din nou... ... Din acea noapte, hangița parcă trăia doar în vis. Făcea totul ca mânată de iele... Ascultându-l pe bătrân, Neculai gâfâia de încordare. Când povestitorul s-a oprit, l-a privit cu ochii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
definitive. "Dar să știi, dacă începi să scrii și nu te lasă inima să arunci de 999 de ori dintr-o mie manuscrisul în foc, e de prisos." Sau: "Nu primim cu nici un preț morfoleala literară, scrisul fără râvnă, fără dogoare (...) Ne supără rolul de rândaș în care se complace scriitorul". Dacă i se pare insuficientă admonestarea principială, Arghezi invocă o deplin justificată corecție corporală, asumându-și, pe loc, rolul de inchizitor. În acest caz, o virtuală măsură punitivă e integrată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
bucătari la frigare ori pe grătar? Am pomenit fleica și ceafa de porc; Dimitrie Papazoglu mai amintește câteva: „Fripturile, în general, erau de mușchi de vacă, de pasăre, de râmător și de crap despicat și întins pe un proțap la dogoarea focului; asemenea se făcea miel fript în frigare de lemn, însă mielul nu se mai mânca fript până în ziua Paștelui sau a Sfântului Gheorghe. [...] Carnea de râmător se mânca friptă de toți țăranii [...]; bietul purcel nu se putea găti într-
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
din plecările mele neașteptate și cu atât mai mult cu cât o iubesc n-am voie să-i cer asta, Câtă măreție sufletească! Ce replici de melodramă din anii ’70! Cortina! Taci! 17 iunie, ultimele zile în orașul scufundat în dogoarea soarelui ca într-o baie cu aburi, i-am trimis deja scrisoare părintelui Ioan anunțându-l că la începutul lui iulie voi fi la mănăstire, Duminică, o invit pe Ana în oraș la o pizza, îi dau întâlnire la colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
străzii și ale lumii. Poate că nebuna se odihnește și nu mă mai pândește din dosul perdelei să mă blagoslovească cu Îmbierile ei pofticioase. Sau poate, speriat de tandrețea ei invadatoare, m-am Îndepărtat de strada Matei Basarab, ademenit În dogoarea după-amiezii, și am colindat toate fundăturile din jurul acestui punct de răscruce, unde realul se scufundă În meandrele literaturii de mistere. În jur, numai ziduri cenușii, roase, crăpate, căptușite de iedere agățătoare până sus, astupând ferestre și uși; abia acum descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în câte-o piesă la care meștereau și pe tânărul ăla care suda o fisură fără ochelari de protecție. Nu avea de gând să se oprească și nici nu va arunca vreo privire în turnătorie, ușa era larg deschisă din cauza dogoarei și emana mirosul de ulei încins, pe care cu trei ani în urmă îl inhala încă. Pe atunci fusese suportabil pentru el, cu toate privațiunile aduse de război. Din cauza ochilor nu a trebuit să presteze serviciul militar, așa că își putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
plantele, titanii și oamenii erau contururi pe un amurg roșiatic, o lumină pâlpâind parcă din lămpi cu gaz afumate, ce lăsa impresia că vine din cel mai adânc cotlon al vaselor acelora, ca și când ar fi fost umplute cu lumină și dogoare. Trupurile eroilor, acoperite cu platoșe formate din zale ca niște solzi, purtau coifuri, lănci și scuturi, dar bătrânii sileni erau complet goi, menadele petrecărețe, mai mult dezbrăcate; era de-ajuns o privire să simți în mână tulpina florii de agavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Cu toate astea, noi ne înghesuiam; ne urcarăm tremurând de frig și tata conducea mașina înțesată de bagaje în jos, prin curba ascuțită. După ce am ajuns în vale și pe urmă în plină câmpie, iar căldura se preschimbă în adevărată dogoare, străbăturăm sate și o bună bucată de teren plat, așa cum nu mai văzusem niciodată; mama nu mai sta mută, ca de obicei, alături de tata; acum vorbea. Întinse mâna spre parbriz și spuse: - Uite-acolo! Și: - Privește! Arăta înspre haturile galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o lăsăm să continue, în timp ce mama arăta emoționată roabele primitive, cerșetorii, țăranii pe tarla, se extazia privind zarea și cerul care nu era doar o fâșie îngustă, ci se arcuia, în sfârșit, ca o cupolă deasupra ei. Vorbea de parcă o dogoare i-ar fi topit tot vocabularul - și tot ea a fost cea care a întrebat pe ce drum s-o luăm, ea s-a tocmit cu un țăran să-i dea pepenele mai ieftin și pe lângă bani i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]