403 matches
-
cărei autor nu dorise să-și dezvăluie numele, fiind o persoană publică. Spre deosebire de Ion Corbu, colaborator al revistei Orion și membru al Societății Astronomice Române. El a avut mai mult curaj. — Mișcare circulară, zici? întreabă Roja cu ochii injectați simțind dogoarea înmuindu-l, împingîndu-l la o parte. — Membrii unui sistem, nu sînt originari din aceeași nebuloasă, ci sînt formațiuni străine una de alta, mai zice Tîrnăcop printre trosnituri, pîrîieli, aproape pufăind, simțind că se îneacă. Uite așa gravităm noi în jurul lor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a sacrificat familia ca s-o îngrijească, și-n afară de asta, cât l-a mai chinuit boala lui de plămâni, care a făcut din el o umbră de om, și cât și-a mai chinuit viața muncind în turnătorie, în dogoarea cuptorului... Crucea asta, sau cum i-o spune, numai el o știe. Degeaba ar povesti oricui, că tot n-ar înțelege și n-ar ști în veci cât de greu, la care Rafael, că dacă vrei într-adevăr să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce să rămână. Să plece, da, să se întoarcă la dragostea lui. Să plece, că de dispărut, a dispărut de mult. Dispăruse. Nu mai putea fi nici atins și nici văzut. Carnea și sângele lui, oasele, tendoanele se amestecaseră-n dogoarea strânsă și tasată peste zi în plăcile de beton ale cuibușorului lor, care noaptea emana damfuri încinse de pucioasă. Iadul pe care-l cutreierăm mână-n mână, dragostea mea, suntem niște umbre. Suntem tot mai străini în orașul ăsta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din ochi trupul statuar care sub mângâierile ușoare ca puful păpădiei își arată fără pudoare locurile cele mai intime. Cu talia prinsă în cercul fierbinte al brațelor fetei, simte cum sânii rotunzi și tari aproape că îi ard pieptul cu dogoarea lor. Îmbrățișați într-un singur corp, amândoi se urmează cu încredere, nu se pierd, nu se caută, fiecare gest răspunde într-o armonie perfectă dorințelor până când nu se mai aude decât o respirație comună, accelerată. Într-o bucurie fără măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Redobândindu-și prezența de spirit, cu glas calm începe să dea ordine, organizând activitatea. Febrili, se pun pe săpat, curățat, îndepărtat cărămizi și bucăți fierbinți de beton. Broboane de sudoare se adună la rădăcina părului dar se usucă repede sub dogoarea flăcărilor din jur. Mâinile sângerează lovite de fiarele armăturilor, unghiile se rup în zidurile prăvălite. După o muncă epuizantă, din spatele unui uriaș morman de moloz apar scările unui beci. Brusc, dintre dărâmături, se dezvăluie corpul metalic, uriaș, al unei bombe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aflat în imediata apropiere a poligonului de tragere. E un cald atât de nesuferit, încât îți lasă impresia că te afli într-o saună uriașă. Înșirați pe marginea taluzului, soldații din cele două plutoane așteaptă toropiți, încercând să reziste arșiței. Dogoarea soarelui de iulie amorțește reacțiile, pista prăfuită de antrenament plină cu tot felul de obstacole pare mai neprietenoasă ca oricând. Străbătând infernul torid, ecoul unor ordine răstite ajung până la ei. Învăluit într-un mic nor de praf, pe sub ochii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
materiei. La primăvară zăpada se va topi și apa va urca în seva lemnului. Lemnul va crește nervos spre cer, iar vârfurile lui îndrăznețe, dornice să străpungă cerul plin de mistere vor fi pedepsite pentru curajul lor, aprinzându- se de la dogoarea soarelui. Focul ! El va separa din nou apa de materia grea. Cenușa va cădea pe pământ și va îngrășa mai departe materia, hrănind visul acesteia de a condensa în adâncurile ei aurul lumii. Sfârșit maiestuos al aventurii materiei, metalul va
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
atârnat între crengile stejarului de colo. Somn ușor, fiule! Mulțumesc, sfințite! Când te vei trezi, să vii pe malul iazului. Un somn ușor ca zefirul m-a cuprins în scurtă vreme. Am dormit ca un prunc... Când am făcut ochi, dogoarea zilei se liniștise... Nu am stat pe gânduri nici o clipă și am pornit spre iaz. De departe se auzea o melodie murmurată. M-am oprit să mă dumiresac de unde vine... Nu era o cântare bisericească. Nici pe departe ci una
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
niște lebede. Spre onoarea să, 22, una din revistele atacate În 14 iunie 1990, a spart această involuntara conspirație a tăcerii, publicând un amplu grupaj realizat de excelentul și infatigabilul cu aberațiile tranziției Traian Ungureanu. De acelasi, excelentul editorial „Cozma Dogoare” În Cu ochii În sticlă televizo lui l-am văzut pe Ion Iliescu după redarea it de reporteri, hăituit cu fel de fel de e Ion Iliescu devenind, din omul cu zâmbetul larg, aflat pe cai mari, devenind mic România
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
capul spre incendiu. El o strînse de mînă și plecă, și peste o clipă Începu să fugă și să strige... Incendiul ajunsese la punctul culminant Înainte de sosirea lui Kay. Flăcările nu mai săltau spre cer acum. Mugetul se mai potolise; dogoarea era mai mare ca Înainte, dar depozitul era Înghițit de vîlvătăi și curînd, Într-o explozie ultimă de scîntei, pereții tremurară și se prăbușiră. Pompierii alergau dintr-un loc În altul. Apa curgea murdară peste pavaj sau se ridica asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aminti vag cum cineva Îi spusese că avea arsuri. Apoi Henry Varney veni din nou lîngă ea și-i atinse umărul. Încercă să se uite la el - dînd să clipească - și abia putu, pentru că avea ochii uscați, aproape arși de dogoarea focului. — Domnișoară Langrish, zise el... așa cum Îi spusese Înainte; de data asta, Însă, vocea Îi era blîndă, Înnecată și ciudată. Ea se uită la el și văzu cum Îi curg lacrimile pe obraji, lăsînd dîre strîmbe și albe prin funingine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dragă inimă, numai să se facă ea bine, asta este tot ceea ce îmi doresc. Febra ei mă înfierbântă atât de tare, încât am impresia că și eu ard, pe sub pătura subțire îmi lipesc de ea frica, jurămintele, mă înfășor în dogoarea focului ei, parcă aș fi ajuns în centrul pământului, așa vom muri aici amândouă, neglijate, părăsite, pentru că fără el nu mai avem viață, ar fi trebuit să îmi dau seama de asta încă de la început, pentru că așa am trăit, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la pian, se transmiseseră și fiului. Da, doar atât ! Trebuie să facem ultimele pregătiri și să ne odihnim, la miezul nopții, plecarea ! Răspunsul târziu al lui Dragoș vrea să pară impersonal. Sania spațioasă este și de data asta încălzită de dogoarea cărămizilor fierbinți. Șuba de blană este la fel de protectoare. Dora este încotoșmănată într-un cojocel, iar capul îi este înfășurat într-o "bertă" cum a aflat că se numește pe aici șalul de inspirație ucraineană de dimensiunile unei cuverturi călduroase. Atelajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de împrăștiat pe care nu i le solicita nimeni! Copiii, ei aveau o altă fire, erau reci, distanți, aveau un mod automat de a percepe exteriorul fără să se implice, fără să fie nevoie de nuanțări afective, fără să folosească dogoarea sufletului, ei moșteniseră ceva din glacialitatea tatălui lor, un soi de indiferență superioară, un fel de a privi înainte sau în sus, niciodată înapoi ori în părți. Bărbatul ei era ca un aisberg, ea ca o torță și totuși viețuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru că huliseră taurul. A vorbit de bărbați care, cufundându-și trupul În arzătorul sânge al unui taur, ajunseseră nemuritori. Montenegro a dat să evoce o coridă sângeroasă, cu tauri ce aveau vârfurile coarnelor Împodobite cu bile, la care asistase (sub dogoarea soarelui provensal) În arena din NÎmes; dar Muñagorri, dușmanul oricărei mărturisiri de ordin spiritual, a spus că În materie de tauri Anglada era un simplu băiat de prăvălie. Tronând Într-un enorm fotoliu de pai, a afirmat că, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
notasem acolo, pe un spațiu de cîteva alineate, era atît de densă, Încît, În sprijinul aceluia care o citea, apărea deodată, ca-ntr-o vrajă, lumina soarelui care Învăluia priveliștea, apoi brusc schimbarea imaginii. Un băiețel de trei ani În dogoarea soarelui, pe o cărăruie de munte, era cu bunicul dinspre mamă, iar ceva mai În jos, În planul al doilea și al treilea -, ca să zic așa, se zăreau armatele, intendența, jandarmii; se auzeau salve de tun și lătratul surd al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
marea erau atît de neconvingătoare: nu-i plăcea să meargă vara-n concediu ca orice turist cioflingar, nu avea destui bani (și aici nu era departe de adevăr), nu suporta soarele (deși toată viața lui a stat cu capu-n dogoarea soarelui), pe el să-l lăsăm În plata Domnului, se simțea foarte bine și În Belgrad, cu jaluzelele trase. În acest paragraf din Enciclopedia morților este introspectată cu multă finețe aventura lui marină, de la lirismul primului contact vizual, din o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ușă ca poarta raiului ori a iadului. CÎnd flăcările Înghițiră urmele mîinilor Maestrului și odată cu ele, ca pe rug, și sufletul acestuia, Jeshua Krohal Își puse manuscrisul copiat de mîna sa În buzunarul interior al hainei și, Încins de o dogoare neștiută de el pînă atunci, mai comandă o stacană de bere. Karolina abia ce puse berea pe muchia mesei cînd Jeshua, sărind sprinten, reuși să-i Înșface rotunjimea sînilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se strecoară sub cortul făcut din pături și aruncă sămânța peste pietrele încinse. Sămânța aruncată [peste pietre] scoate un fum parfumat și se face atâta abur, încât nici o baie elinească de abur n-ar putea s-o întreacă. Amețiți de dogoarea aburului, sciții se apucă să urle. Aceasta ține loc de baie, căci trupul nu și-l spală cu apă niciodată (Herodot, Istorii, IV, 73-75). Este vorba de cea mai veche atestare documentară a utilizării rituale a plantelor stupefiante în spațiul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lor, agale, veneau tăcuți, supușii. La nord zărea un șir nesfârșit de munți, iar pe cer se roteau vulturi pleșuvi. Și Velasco, și solii știau că locul răzmerițelor indiene era încă departe. Dealuri pline de stânci alburii, pământuri crăpate în dogoarea soarelui, copaci veștezi căzuți ca niște oase albite printre albiile râurilor - când aceste priveliști uscate rămâneau în urmă, se iveau lanurile de porumb prăfuit. Toate se deosebeau atât de mult de peisajele molatice și blânde ale Japoniei. Samuraiul se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
piept și se chinui să respire. Nu vă faceți griji! O să-mi treacă într-o clipă, într-o clipă. Însă, trecu ceva vreme până când își reveni. Soarele răsărise pe de-a întregul și razele sale se răspândeau molcom peste lac. Dogoarea zilei se statornicise. De la depărtare indienii se uitau curioși la cei trei oameni, dar se plictisiră repede și dispărură. — De îndată ce găsim un vas către Luzon, o să apucăm pe drumul de întoarcere spre casă. Dacă ai ceva să le ducem cunoscuților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
oarecum pământul, aleargă pasărea numită Phoenix (Phoinix). Dimensiunile ei sunt uriașe (cât nouă munți la un loc), iar îngerul o numește paznicul pământului (ho phylax tes oikoumenes), întrucât, desfăcându-și aripile, apără pământul și tot ce viețuiește pe el de dogoarea, altfel insuportabilă și ucigătoare, a Soarelui. Pe aripa dreaptă a păsării Baruh vede o inscripție cu litere aurii: „Nici pământul, nici cerul nu mă zămislește (tiktei), ci aripile de foc mă zămislesc”. După spusele îngerului, Phoenixul se hrănește „cu mana
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
deveneau din ce în ce mai mici. Pentru mine, care nu făceam decât să ascult, să prind la întâmplare cuvinte și replici, dar încolo rămâneam pasiv și mut, de parcă mi s-ar fi încleștat fălcile, perioadele fără curent erau ore de școală recuperate. În dogoarea constantă din subteran - transpiram și când nu făceam nimic - eu încercam să urmăresc vorbăria în contradictoriu, nu înțelegeam mult, mi se părea prost și așa și eram, dar nu îndrăzneam să-i întreb pe tovarășii mai bătrâni. Mă trezeam smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rromi să fie pace atâta cât se putea. Nu dorea cu nici un chip să facă din ei dușmani învederați. Dar nu găsise decât locul corturilor. Răscolise cu mâna cenușa unde fuseseră vetrele de foc, simțind că în spuză mai pâlpâia dogoarea căldurii. Ba chiar mai ardea câte un cărbune ce nu apucase să-și dea obștescul sfârșit, dovadă că șatra părăsise tabăra de curând. * Mihăiță, neștiind unde e plecat tatăl său, îl aștepta cu coatele sprijinite de gard, uitându se în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Poftiiiiim? făcu ea. — Ați putea descoperi ce-nseamnă sauna cu adevarat. Nu, mersi. — De ce nu? — Nu obișnuiesc să iau interviuri la pielea goală, spuse ea. — Ah, dar la sauna nu se discută, zise Adrian. Se stabilește o comuniune tăcută cu dogoarea. Putem discuta după aceea. Fanny rămase tăcută. Îl privi, încercând parcă să-i citească gândurile. De ce vă temeți? o întreba Adrian. Doar n-aș riscă să fiu demascat în suplimentul duminical al lui Sentinel drept un obsedat sexual, nu? — Știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]