1,456 matches
-
o taină pentru rege și pentru toți de la curte, cum până în acel moment fusese și pentru ea, care era doica fetei încă din pruncie, când copila rămăsese orfană de mamă imediat după ce se născuse. - Ooh comoara mea neprețuită, bătrâna ta doică te va urma și în mormânt dacă tu vrei! Nu te voi lăsa singură copila mea dragă, vin cu tine unde vei merge tu! Zise acestea, micul grup s-a apropiat de munte când după colțul stâncilor a răsărit deodată
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
aur. Pentru prima dată în Valea Întunecată negura s-a ridicat îndeajuns descoperindu-se vederii tinerilor și gărzilor ce-i însoțeau, strălucirile înghețate ale peisajului , sinuozitățile râului și coastele împădurite cu arbori imenși acoperiți de albul imaculat al iernii. Zâmbind, doica care cunoștea multe taine, le spuse oftând ușurată: - Iată! O mare minune care nu s-a mai întâmplat în ultima sută de ani, se săvârșește azi pentru voi și dragostea voastră mare! Întunericul s-a tras deoparte și a făcut
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
Vasile și Mihai Mucioi ! Gălbenuș, Stoica Vasile, Mihai Marin și Poenaru Marinică și Mândruț, Sârghie și Pogonaru ! Matei Minescu Nicolae, Duțulescu și Rotaru Stoica Marin și Zaharia ; Smarandache Cojocaru ! Ivăncescu : Ion, Maria ; și Iordache Mihalache Trocaru, Vitan Mihai, Mitrofan și Doica Lache ! Acestor Eroi ai Țării, cât o fi viață sub Soare Li se va da buna-cinstire, la Monumentul din Izvoare ! Pe toți care i-am scris în versuri, evlavios vor fi citiți Pe Pământ dar și în Ceruri ! Mereu fi
AMINTIȚI-VĂ DE EROII NEAMULUI ROMÂNESC, DIN IZVOARELE-OLT ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379319_a_380648]
-
dimineață.Drept zălog de dor alegruSorb cu palmele căușDin odihnă ta de pluș.Doar inele de păr negruSe-ating de părul meu,Cum o boare trecătoareSe săruta cu-altă boareCăutându-se mereu.Strâns uniți într-un destinAcum suntem amândoiși-mpărțim iubirea-n doiCa ne iubim adulterin.... XIV. LA CEAS EXACT DE PRIMĂVARĂ, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1571 din 20 aprilie 2015. Uimită-aștept cu calendaru-n față Să bată ceas exact de primăvară, S-aduca fibră de căldură ce-nalță Popor de
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
-l și îți voi plăti!” (Ieșirea cape, verso). Dumnezeu își avea planul său, prin care a făcut că fiicei faraonului să i se facă milă de copilul găsit la fluviu și pe loc să-l adopte, găsindu-i totodată și doica. Astfel, Moise, nume dat copilului de către fiica faraonului, pentru că a spus „Moise se va numi, pentru că din apa l-am scos”. Creștea mare și destoinic, îngrijit foarte bine atât de mama sa naturală, cât și de toate rudele faraonului. Era
TRECEREA ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374528_a_375857]
-
îngenunchiat la picioarele ei și am cuprins-o cu brațele. Se alinta liniștită, ca un copil orfan, mângâiat prima dată de soartă. Înțelesesem atunci cât de mult o durea nepăsarea noastră. Știuse să ne mângâie trupurile mereu, ca o adevărată doică. Fusese călcată de prea multe ori peste pântec. A durut-o pierzându-și copii. Acum, ne cânta nouă cântecele lor de leagăn. Ochii mi se umplură de lacrimi. Zâmbea cerului, ținându-i nemișcată oglinda.Mă ispiteau valurile, care, aduceau cu
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
mari, însoțind fii de regi dintre cei mai cunoscuți și mai avuți. Prințesa stătea în vârful unui turn și privea curioasă printr-un ochean lumea care se aduna în tabăra ridicată de tatăl ei lângă râul de lapte și miere. Doica ei îi stătea alături, atentă ca Mărgăritei să nu-i lipsească nimic. - Oare ce îmi aduce prințul acela cu coiful împodobit de pene negre? Alaiul lui duce cea mai mare ladă pe care eu am văzut-o în viața mea
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
atentă ca Mărgăritei să nu-i lipsească nimic. - Oare ce îmi aduce prințul acela cu coiful împodobit de pene negre? Alaiul lui duce cea mai mare ladă pe care eu am văzut-o în viața mea. Îi întinse bătrânei ocheanul. Doica apucă să arunce doar o privire scurtă până ce prințesa îl trase nerăbdătoare înapoi. - Oare e plină de pietre prețioase rare? - Privește flăcăii, Mărgărita, o sfătui doica, dacă vrei să-ți legi viața de unul dintre ei, trebuie să îți placă
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
ladă pe care eu am văzut-o în viața mea. Îi întinse bătrânei ocheanul. Doica apucă să arunce doar o privire scurtă până ce prințesa îl trase nerăbdătoare înapoi. - Oare e plină de pietre prețioase rare? - Privește flăcăii, Mărgărita, o sfătui doica, dacă vrei să-ți legi viața de unul dintre ei, trebuie să îți placă înfățișarea, vorba și felul în care se poartă cu cei din jurul lui. Acestea sunt lucruri pe care nu le poți cumpăra. Dar Mărgărita nu mai asculta
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
se văzu închisă în singura încăpere a unui turn înalt cu o singură fereastră, prin care se puteau vedea doar prăpăstiile căscate la baza muntelui care adăpostea turnul. Mărgărita începu să plângă din nou. Își chemă părinții, o strigă pe doică și nu se liniști decât atunci când pe pervazul ferestrei se opri o pasăre mare cu aripi cenușii. - De ce plângi, puică? - Unde mă aflu? Am fost răpită! - Nu ești prima prințesă răpită de Prințul Negru, dar trebuie să recunosc că ești
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
Mărgărita lipsise, Prințul Negru se mutase în palat și furase toate bogățiile regatului. Mai mult, pe rege și pe regină îi făcuse slujitorii lui, iar aceștia îl serveau la masă cu ochii lăcrimând încă după copila lor pierdută. Doar bătrâna doică se mai plimba liberă prin palat, dar numai pentru că se zvonea că-și pierduse mințile odată cu pierderea prințesei. Intrați în palat pe furiș, pe coridoare știute numai de Mărgărita, cei doi drumeți o întâlniră pe bătrână în apropierea camerei prințesei
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
numai pentru că se zvonea că-și pierduse mințile odată cu pierderea prințesei. Intrați în palat pe furiș, pe coridoare știute numai de Mărgărita, cei doi drumeți o întâlniră pe bătrână în apropierea camerei prințesei. - Odorul meu, copila mea, începu să plângă doica atunci când dădu cu ochii de fată, am crezut că n-am să te mai văd niciodată! Se retraseră în odaie și începură să plănuiască cum să îl alunge pe Prințul Negru. Dar, acesta, avea spioni în palat și nu dură
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
încercare, la Learjet. Majestatea Sa Regina Ana, timp de cincizeci de ani s-a zbătut pentru menținerea moralului familiei și asigurarea unui venit neîntrerupt, necesar cheltuielilor pentru existență. A lucrat în atelierul de tâmplărie, în ferma din Anglia, ori ca doică a fiicelor sale sau ca mecanic auto, atunci când Regelui îi trebuiau „patru mâini” în atelierul de mașini. Regina a fost, o viață de om, fidelă Regelui, însoțindu-l și slujindu-i în permanente răscruci ale vieții cu viața, într-o
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
o dată cu ale soarelui“. Acest „parcă“, destul de des întâlnit în opera lui Mircea Eliade, are rolul de a induce cititorului cât mai mult o stare de confuzie. Aceeași incertitudine, ilustrată cu ajutorul lui „parca“, este redata și într-o alta caracterizare a doicii: „Ce femeie fără vârstă, ce mers straniu, parcă s-ar fi trudit o viață întreaga să calce ca o șchioapă, și acum ar încerca să meargă firesc“. Nimic nu e sigur: „mi s-a părut că umblă cineva pe coridor
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
deasupra grajdului. Se deșteptau acum și câinii, se auzeau lătraturi surde, foarte departe“. Parcă însăși natura este scoasă din marea amorțire; câinii și ciorile „se deșteaptă“ la viața normală, cea supusă legilor temporale. Înfrântă, moartea va pătrunde în tot spațiul. Doica înnebunește, iar țăranii se comportă ca în 1907, cuprinși de spaimă. Sanda își revine, ea: „parcă se auzi chemată din adâncul somnului ei, căci se răsuci în pat, zbătându-se“, însă toate aceste sunt în zadar, fiindcă Sanda moare. „Parcă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Momentul acțiunii: 1519 Personajele: Ernani, un bandit de descendentă nobilă, îndrăgostit de Elvira (tenor); Elvira, nepoata și logodnică lui Don Ruy Gomez de Silva (soprana); Don Ruy Gomez de Silva, Grande de Spania (baș); Don Carlo, Regele Spaniei (bariton); Giovanna, doica Elvirei (soprana); Don Riccardo, scutierul regelui (tenor); Iago, scutierul lui de Silva (baș); rebeli, bandiți, cavaleri ai casei de Silva, membri ai “Sfintei Alianțe”, nobil spanioli, nobili germani și doamne. Actul I: Banditul Tabloul 1. În anul 1519, într-o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Locul acțiunii: Mantua, secolul 16 Personaje: Rigoletto, bufonul Ducelui de Mantua (bariton); Gilda, fiica lui (soprana); Ducele de Mantua, un mare vânător de fuste (tenor); Sparafucile, un asasin la ordin (baș); Maddalena, sora acestuia (mezzo soprana); Contele Monterone, (bariton); Giovanna, doica Gildei (mezzo-soprana); Marullo, (bariton); Contele Ceprano, (baș); Contesă Ceprano, (soprana); Matteo Borsa, (tenor); Un paj, (mezzo-soprana); curteni, halebardieri, cavaleri Actul 1 Tabloul 1. Marea sala de bal a castelului ducelui de Mantua. După un preludiu de o mare forță dramatică
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
în acest sens de „familiarizarea” televizorului) ca furnizor mai puternic decât școala și familia, decât cultura cărții de modele culturale și stiluri de viață. Televiziunea preia - ca principal „mediator cultural” - și exercită succesiv sau simultan rolul de tetină și de doică, de părinte și de învățător sau profesor, de „pedagog național”, dar mai ales de sursă a reperelor existențiale înscrise în ceea ce numim prin noțiunile de „teleprezență”, „telerealitate”, „star-sistem”, valori ale vedetismului. Televiziunea devenită atotputernică în zilele noastre, a ajuns un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și al Delphinei de Sabran, eroina romanului care Îi poartă numele și pe care i-l dedică buna sa prietenă, Doamna de Staël. Își petrece o copilărie dintre cele mai ciudate și triste În singurătatea castelului din Fervaques doar alături de doică. Bunicul și tatăl, partizani fără teamă ai regalității, sunt ghilotinați În vârtejul Revoluției, iar mama, zvârlită În Închisoare și eliberată abia după moartea lui Robespierre. Vremurile se schimbă, iar ce a mai rămas din familia de Custine, mamă și fiu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
stat. Filosofii, În calitate de „mitoplaști” oficiali, vor alege sau construi miturile care, prin conținutul lor, pot educa membrii cetății și pot garanta crearea unei comunități de gândire și asumarea unor conduite adecvate intereselor cetății. Copiii vor fi educați de către bătrâni și doici, care, fără Încetare, le vor povesti numai miturile acceptate oficial (M. Detienne, 1997a, pp. 187-199). Așa cum observă Bruce Lincoln (1999, p. 42), ... În acest sistem, mythoi nu sunt numai remodelați și revalorizați În mod radical: ceea ce fusese considerat drept revelație
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
împlini treizeci de ani mai târziu când, într-adevăr Ludovic al XIV lea va deveni cel mai important monarh european și Franța prima putere economică a secolului al XVII-lea. Născut cu doi dinți, Delfinul a reușit să rănească opt doici, lucru ce l-a determinat pe ambasadorul Suediei să remarce"vecinii Franței să se teamă în fața acestei lacomii".<footnote Richard Wilkinson Louis XIV, Longman, Londra, 2001 footnote> Cu toata bucuria și euforia momentului nașterii moștenitorului - urmat la doi ani de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
spânzura în mijloc și răspândea lumina sa de lună peste salon. Mersei mai departe... asemenea tăcere mormântală, aceeași umbră, același lux greoi a căruia stemă purta totul. Rămăsei cu un simțământ estraordinar în întrul meu, îmi veniră în minte poveștile doicelor despre castele fărmecate și mă credeam străpurtat într-un astfeli de castel, a căruia domn ar sta într-un adânc somn de farmec în camerele interioare, cu toată curtea sa, de sutimi de ani. Această închipuință fu însă întreruptă prin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu mult înaintea acelora cari cu osteneală abia trebuie să se ridice în elementul cel curat al limbei lor. Când Quintilian cere ca la creșterea viitorului orator să se ia în băgare de seamă tocmai și aceea cumcă până și doicele să vorbească fără greșele, pentru că pe ele le aude copilul mai întîi își vorbele lor caută a le reproduce imitîndu-le de bună seamă cumcă el a marcat prin asta cu deosebire influința cea puternică a impresiunilor din copilărie asupra organului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mari de lemn [...] puse cap la cap” (Stratagemata, VII, 22). Nu se știe pe care zeiță a tracilor a asimilat-o autorul roman cu zeița Hera, dar se știe că, în imnurile orfice, Hera era numită „mama ploilor mănoase și doica vânturilor iuți” (146, p. 695). Mircea Eliade credea că, „în episodul foarte raționalizat de Polyaenus”, referitor la marele preot Kosingas, „se descifrează un vechi rit trac de ascensiune extatică [...] la Cer” (41, p. 57) sau un ritual de „inițiere orfică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fost descris în 1282 de călugărul franciscan Salimbene da Parma în cronica sa : El [Frederic al II-lea] voi să experimenteze ce limbă aveau copiii ajunși la adolescență fără să fi putut vreodată vorbi cu cineva. Ca atare, dădu poruncă doicilor și dădacelor să-i hrănească pe prunci [...], interzicându-le să le vorbească. Voia să afle astfel dacă ei [nou-născuții] vorbeau limba evreiască, care a fost cea dintâi, sau greaca, sau latina, sau araba ; ori dacă nu cumva vorbeau tot limba
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]