524 matches
-
în care râdea o mămăligă cât o movilă de hotar. Mitruță a sărit să-l ajute să răstoarne ceaunul pe fundul de lemn. Moș Dumitru a dezlegat ața de la piciorul mesei și a tăiat bulgărele de aur aburind în bucăți dolofane... Pâcu și-a rotit ochii peste masă și a întrebat nemulțumit: Toate bune și frumoase, da’ udătura unde-i Costache? Îi pregătită și vine acum - a răspuns crâșmarul de lângă hornoaică, unde își ținea balerca cu rachiu. Până să guste din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că în cazul acesta el va trebui să acționeze: - Am să-mi aduc de la atelier perforatorul atomic. Cu asta îi dăm gata. Îmi îngăduiți s-o fac, domnule primar? În lumina vitrinei magazinului de arme se vedea bine cum individul dolofan transpiră. Acesta zise: - Poate-i mai bine să-l chem pe comandantul garnizoanei imperiale de la Ferd și să-l întrebăm pe el. - Nu, zise Fara, care recunoștea ușor orice încercare de eschivare. Trebuie să acționăm chiar noi. Alte comunități le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
câștig, femeile se repezeau să-l îmbrățișeze și-l sărutau fie compătimitor, fie într-un acces de admirație. Pe fundal se auzea mereu muzică. După ce câștigă nenumărate mii de unități monetare, ușile "Palatului Gologanilor" se închiseră și veni spre el dolofanul, care-i spuse sec: - E-n regulă, ajunge! Străinii trebuie să părăsească localul ca să putem pune capăt prostiilor ăstora. Cayle se uită lung la necunoscut și ceasul de alarmă al primejdiei ticăia atât de tare în capul lui încât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
necunoscut și ceasul de alarmă al primejdiei ticăia atât de tare în capul lui încât îi răsuna prin tot creierul. Cred că am să mă duc acasă", murmură el. Cineva îl pocni peste față destul de tare. - Mai lovește-l! strigă dolofanul. Este încă pradă unui acces afectiv. A doua lovitură fu și mai puternică. Cayle se trezi din ceața aceea amețitoare, înțelegând brusc că e într-o primejdie de moarte. - Dar ce se întâmplă aici, se bâlbâi el, iar ochii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
el. N-ai să poți să scapi cu una, cu două. Asta înseamnă sfidarea legii. Fara tăcu atâta vreme cât înalta autoritate păși, legănându-se, până în mijlocul clădirii. Era de necrezut, aproape uluitor, ca primarul Dale să-și riște prețiosul său trup dolofan. Dar nedumerirea încetă când acesta rosti cu o voce slabă: - Bună treabă, Fara. Știam eu că ești capabil. Zeci de oameni din Glay te susțin, așa că nu da înapoi. A trebuit să urlu la tine adineauri fiindcă afară e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ZÂNA CEA BUNĂ Într-o pădure adâncă și neagră, se adunaseră toate vrăjitoarele acelei țări (și nu erau puține vrăjitoarele, căci acea țară era mare și Întinsă), ca să petreacă, căci una dintre suratele lor născu o fetiță dolofană, căreia Îi spuseră Zâna, căci era tare frumoasă.Și vrăjitoarele, În veselia lor beau licori verzi ca veninul, aveau pe umăr o cioară ori se Împiedicau În câte un motan negru. Și hainele lor cenușii erau ca de fum, iar
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și s-a ascuns În pădure. Nimeni n-a mai auzit de ea, căci nu s-a mai Întors În sat. Doar din când În când, venea pe furis În sat o vulpe roșcată să mai fure câte o puicuță dolofană. LEGENDA LĂCRĂMIOAREI Am auzit povestindu-se despre un Împărat care nu plânsese niciodată În viața lui. În zilele de pace și liniște, zâmbea supusilor cu bunătate și blândețe, se bucura alături de ei când le năștea nevasta, el botezându-le pruncii
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
crescut între stația de tramvai „G. Bacovia“ de pe Giurgiului, Pieptănari, Ferentari, Șoseaua Viilor-Chirigiu, dealul Filaret, Lânăriei și „cociocul“ dintre Mărțișor și Crematoriu. Știu că am povestit nu o dată, verbal și în scris, despre fascinația sutelor de Sâmbete ale morților, când dolofanul de mine recepta pantagruelic divine hălci de colivă înecată-n cacao și bomboane cu miere sau alune, despre inocentele iubiri pubere, firoscos plimbate printre morminte, inocenta familiaritate cu moartea, hipnoza monumentelor funerare, tainica voluptate ce lega extincția de jubilație ș.
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
te-am văzut, Apolodoro. "Azi m-a văzut!; că m-a văzut azi!; dar ce bun este acest înger al lui Dumnezeu!; azi m-a văzut cu ochi fără prihană; azi am fost în ei, copiliță, talmeș-balmeș, ghemuit în pupilele dolofane ale ochilor săi virginali!". Retrăgându-se își zice: "Nu am fost suficient de tandru, nu i-am spus ceea ce gândeam... mă voi întoarce... mă voi întoarce să-i spun... mâine... mâine!" Și mereu este mâine și se amână mereu cel
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
din maimuță, cu negri sălbatici și cu efebi slujindu-l pe Onan în fața icoanei întrupate exact în spațiul din gaura cheii, desenele sale, impecabile ca volumetrie, materialitate și putere de in(ex)citare, par mai degrabă material didactic pentru seminariștii dolofani și tomnatici (eventual și alumni!) decît pentru degustătorii competenți de ceremonialuri artistice și de reverii subtile. Aici, în zona erosului deposedat de povara cărnii, a libidoului mistic în care bărbatul și femeia, omul și fiara, linia statică și cea dinamică
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
noapte, până au albit zorile, Herman mi-a tatuat toată țeasta, laborios ca o mare arahnidă, lucrând mecanic și tăcut. Ce planșă anatomică fantezist colorată, ce constelații într-o hartă a cerului altei planete, ce dantelă apretată de pe creștetul unei dolofane olandeze gravase Herman pe hemisfera craniului meu? N-aveam să știu niciodată. În orele lungi ale chinului tăieturilor cu lama, înțepăturilor și impregnărilor cu cerneluri multicolore, priveam în jur, mișcând doar globii oculari, și observam, ca în acele jocuri cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
altei cucoane, purtătoare a unei pălăriuțe cu cireșe adevărate la panglică. Pe când în zonele laterale apar tot mai multe mese și personaje, agitîndu-se și pălăvrăgind, desfăcând larg gazete, privind chiorâș la ceasuri de buzunar, tamponîndu-și nasul cu pudră din pudriere dolofane, cu oglinjoară, pe verticală se ivește capul, deocamdată deformat grotesc, al tinerei femei, cu ochii scurși către buze și buzele întinse pe bărbie, iar în partea de jos un picior' foarte ușor și o botină din cea mai fină, între
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca putere. Mimi era frate cu Lumpă, o leșinătură de țigănuș plin de muci pe care-l băteau toți, căci lui Mimi nu-i prea păsa de el. Tatăl lor era bețiv și mama hoață de buzunare. Avea un obraz dolofan și altul scobit de i se vedea prin el maxilarul. Dar când ieșea din pușcărie era foarte elegantă. Mimi făcea colecție de pachete de țigări și avea și un arici viu, pe care-l scotea câteodată afară, în spatele blocului. Îi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pas Rica, verișoara mea mult mai mare, care la cerința mamei îmi urmărește orice mișcare. Pe Rica mi-o aduc aminte doar asociind prezența sa, de cea a unui mic animăluț de companie ce pendula, de regulă, între un pisoi dolofan cu blănița groasă și pete de culoare alb-cărămiziu și-un ieduț jucăuș cu care obișnuia să doarmă. N-o puteai desprinde de „Petrică”, patrupedul de câteva zile care, seară de seară, se așeza pe burtica Ricăi și crea mai frumos
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
copiii de pe stradă. Toți eram urâți, slabi, grași, zăpăciți ori prea cuminți. Pe mine mă teroriza cu o păpușă din plastic ce aducea mai mult a bebeluș, a unui bebe de culoare, căruia îi spuneam simplu, „Negruzi”. Era un bebe dolofan cu capul foarte mare, păr scurt și cârlionțat, iar ochii, ochii erau cei care mă paralizau. Aveau un iris ușor mobil și-un cristalin bine conturat, iar când Gigi o agita ostentativ, eu nu mai vedeam decât doi ochi imenși
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
pas Rica, verișoara mea mult mai mare, care la cerința mamei îmi urmărește orice mișcare. Pe Rica mi-o aduc aminte doar asociind prezența sa, de cea a unui mic animăluț de companie ce pendula, de regulă, între un pisoi dolofan cu blănița groasă și pete de culoare alb-cărămiziu și-un ieduț jucăuș cu care obișnuia să doarmă. N-o puteai desprinde de „Petrică”, patrupedul de câteva zile care, seară de seară, se așeza pe burtica Ricăi și crea mai frumos
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
copiii de pe stradă. Toți eram urâți, slabi, grași, zăpăciți ori prea cuminți. Pe mine mă teroriza cu o păpușă din plastic ce aducea mai mult a bebeluș, a unui bebe de culoare, căruia îi spuneam simplu, „Negruzi”. Era un bebe dolofan cu capul foarte mare, păr scurt și cârlionțat, iar ochii, ochii erau cei care mă paralizau. Aveau un iris ușor mobil și-un cristalin bine conturat, iar când Gigi o agita ostentativ, eu nu mai vedeam decât doi ochi imenși
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
să fie cunoscuții ăștia care îi salutaseră și aveau o mașină atât de modernă. Ciupercile nu mai erau pur și simplu doar ciuperci pe care le căutai în pădure, unde creșteau pe sub stratul de frunze, din mirosul de mucegai, devenind dolofane și cărnoase. Ciupercile se transformaseră acum în turnuri de nori, izbucnind în sus din crăpături. Pentru prima oară în istorie, după cum se relata în ziar, proiectilul distrugător care țâșnise în văzduh cuprinzând tot cerul într-un clocot infernal fusese transmis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
e mai grasă. Sau așa presupunea cel ce mi-a povestit. Adică vulpoiul avea niște criterii foarte clare după care înșfăca găinile. Ei, povestea omul, și chiar în momentul în care vulpoiul se pregătea să răpească o găină suficient de dolofană, care întrunea toate criteriile, el l-a și apucat pe nenorocit de coadă. O coadă stufoasă, superbă. Și vulpoiul s-a zbătut o vreme, s-a zvârcolit până când s-a izbit cu fruntea de o piatră. Omul trăgea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Asta e ca un prânz de afaceri. Știi tu: cu ochii pe ceas. Sora mea te face să te simți în siguranță. Ușor. Asta se cere tot timpul îngrijită. În plus, Karin e mai solidă. De fapt, e un pic dolofană. Femeia asta e aproape sexy. — Dar nu vorbește ca...? — Și i-au greșit un pic fața. Știi ce vreau să zic? Expresiile sau de-astea. Sora mea râde la glumele mele. Asta e speriată tot timpul. Plângăcioasă. Apropo de ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu studenți în ultimul an. Părul facial cu aspect sălbatic revenea în modă. Și piercing-ul, normal, metalele grele - cu asta n-avea să se obișnuiască niciodată. Nepoții din Levittown 1, cu belciuge în sprâncene și în nas. În timp ce o fată dolofană și tatuată dădea un ultim telefon permis înainte să se audă soneria - Salut, sunt la cursul de neuro - privi cum sclipește strasul din limba ei în luciul salivei, o perlă de apă dulce surprinzătoare. Privind acest amfiteatru de tineri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din America, o bicicletă de cameră. Signor Giovanni era leoarcă de sudoare și prietenos ca de obicei când am intrat în locuința lui din subsol. Deasupra televizorului atârna un tablou cu Madonna. Ea ținea un copil în brațe. Copilul era dolofan și avea ochi de adult. Mai târziu îl vor pironi pe cruce, mi-a explicat Pietro, vecinul. La televizor vorbeau despre o scrisoare de la Brigate Rosse. Aceia luptau pentru ca în Italia totul să se schimbe și să fie la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am depărtat îndată de ceilalți și ne-am pitit în lanul de grâu din apropiere, în speranța că o vom vedea pe Lea cum își pune costumul de baie. Bărbații și-au împins mașinile, care cum au putut, dezgolind funduri dolofane, femeile au deschis mai întâi umbrelele de soare, prichindeii și câinii s-au dus fuguța la plopi ca să facă pipi, câteva fete au alergat la râu chicotind, au încercat apa, să vadă cât e de caldă, au umflat mingi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pune pistolul În toc Îi vede sclipirea neagră și rece pentru o clipă. „Tăticu’ se luptă cu dușmanul de clasă și pe urmă cu toți dușmanii”, a spus el odată la grădiniță Înaintea unei serbări, Îmbrăcat În iepuraș, unui puști dolofan Îndopat cu unt și cu salam care se bășise lângă el. La grădiniță lucrurile s-au complicat și el a ieșit prost din afacerea asta, pentru că atunci când trebuia să treacă din grupa mică În grupa mare a avut loc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fac zapisuri pentru moșiile băieților: Potlogii - lui Constantin, Mogoșoaia - lui Ștefan, Radu la Obilești și, mânca-l ar taica, pe Matei îl fac boier la Doicești. Măi, țâcă, țâcă, dă-mi și mie o bucățică... și el, buf, cu piciorul dolofan drept în barba mea, cât sunt eu de vodă. Măi țâcă, te fac boier mare și jupân la nici doi ani! Da’ ce-o fi vrut Ștefan? Să nu mi spună că-și dorește altă jupâneasă, că astea nu se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]