354 matches
-
Cuvântul „câine” denumește masculul speciei, iar termenul „cățea” este folosit pentru femelă. Linia prezentă de câini a fost domesticită din lupii cenușii cu aproximativ 15.000 ani în urmă. Deși au fost găsite în Siberia și Belgia rămășițe de câini domesticiți în urmă cu aproximativ 33.000 de ani, niciuna dintre aceste specii nu pare să fi supraviețuit după ultima glaciațiune. Testarea ADN-ului sugerează o scindare evoluționară între câini și lupi în urmă cu circa 100.000 ani, dar nu
Câine () [Corola-website/Science/299193_a_300522]
-
în Eurasia, acum aproape 13.000 de ani, și cel mai probabil sunt urmașii unui lup de talie mică. Câinele Dingo nu este nativ din Australia, ci a fost dus acolo de primii emigranți. Câinii au fost pentru prima oară domesticiți de oamenii cavernelor în Paleolitic. Cei mai înalți câini sunt Dog Germanii și Irish Wolfhound. Cel mai înalt Dog German cunoscut a atins înălțimea de 103 cm, iar cel mai înalt Irish Wolfhound a atins înălțimea de 100 cm. Cel
Câine () [Corola-website/Science/299193_a_300522]
-
Braziliei, Argentinei, și a unor civilizații agricole cu populații numeroase, concentrate în Mexic, America Centrală și în vestul Americii de Sud, cu mari creații culturale și politice. Însă animalele domestice erau absente. Bovinele, cabalinele, porcinele și ovinele lipseau până la sosirea europenilor. Lama era domesticită în regiunile andine, fiind utilizată moderat. Tehnologia era încă la nivel eneoliticului, lipsind prelucrarea metalelor dure. Absența cailor și armelor de metal s-a dovedit fatală în momentul sosirii europenilor. După descoperirea Americi, spaniolii au descoperit avantajele porumbului și l-
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
și colaborarea cu statul. Ia încearcă să nu ai acte azi? Dar să nu ai un job în comunism sau azi? Ce însemnă toate astea? Revenim la instituții. În același timp, aceste instituții ne și protejează, ne îmblânzesc și ne domesticesc. Reduc violență, ne protejează să nu ne scoatem ochii și să ne tăiem gaturile. Îmblânzesc fiara din noi, dar pot și produce o violență imensă. Toată modernitatea este despre această istorie a modurilor de gestionare și control a violenței. Bandiții
Bandiții – puțin loc pentru femei () [Corola-website/Science/296178_a_297507]
-
strong>) de Enrique Juárez. Evident, nici acestea complet in-vulnerabile la critici decoloniale, sau politice de alt tip. [3] Pentru detalii despre aceste mecanisme și dimensiunea lor colonială, vezi, de exemplu, Gloria Anzaldua, „How to tame a wild lenguage” („Cum să domesticești o limbă sălbatică”), capitolul din La Frontera / Borderlands. The New Mestiza</strong> (Aunt Lute Books, 2012) [4] Un clasament al salariilor profesorilor în mai multe țări, aici: https://www.theguardian.com/teacher-network/teacher-blog/2014/sep/05/how-the-job-of-a-teacher-compares-around-the-world</a> [5] O
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
precum și în multe bălți interioare din zonele joase și chiar pe lacurile de acumulare de la altitudini mai mari. Anzeriformele sunt răspândite pe toate continentele, cu excepția Antarcticei; cele care cuibăresc în zonele reci și temperate sunt migratoare. Unele specii au fost domesticite, ca găștile și rațele. Prezintă un deosebit interes cinegetic. Sunt mult vânate pentru carnea și penele lor și la multe din ele se consumă și ouăle. Păsările din acest ordin alcătuiesc baza vânatului sportiv și profesional. Unele specii sunt ținute
Anzeriforme () [Corola-website/Science/306980_a_308309]
-
excepții, și-o caută hrana pe sol, scormonind pământul cu ghearele. Prezintă o mare importanță economică și cinegetică deoarece multe specii (fazanul, potârnichea, prepelița, ierunca) sunt vânate și valorificate pentru carnea lor gustoasă. Din vremuri străvechi unele specii au fost domesticite (găina, păunul, bibilica), fiind obținute multe rase domestice.
Galiforme () [Corola-website/Science/306981_a_308310]
-
de cămilă devenind într-o perioadă scurtă de timp independent și putând alerga. La vârsta de 1 an este înțărcat și la vârsta de 2-3 ani devine apt pentru reproducere. O cămilă poate trăi 40-50 de ani. Cămilele au fost domesticite de oameni acum 5000 de ani și sunt folosite pentru călărit și cărat obiecte, pentru carne, lapte și lână, precum și pentru cursele de cămile. Ele sunt folosite ca animale domestice în Africa și Asia, iar din secolul al XIX-lea
Cămilă () [Corola-website/Science/308505_a_309834]
-
Rasa face parte din familia câinilor Spitz, care mai poartă denumirea de "câini primitivi", cu trimitere la originea foarte veche și puritatea tiparului genetic. Arealul de origine este Siberia, strămoșii rasei fiind domesticiți cu mai bine de 3000 de ani în urmă și folosiți cu precădere la conducerea turmelor de animale (în special reni), la tractarea săniilor și la vânătoare. Numele vine, așa cum se întâmplă și la rasa Malamut de Alaska, de la denumirea
Samoyed () [Corola-website/Science/306837_a_308166]
-
Albicioșii", într-o traducere aproximativă). Samoyed sunt, alături de rase precum Husky, Malamut de Alaska, Chow Chow sau Akita Inu, printre cele mai vechi și mai pure rase canine recunoscute în prezent, foarte probabil urmașii în linie directă a primilor câini domesticiți în zorii umanității. Membrii triburilor siberiene ajunseseră să integreze complet acest câini în universul lor utilitar. Pe lângă faptul că țineau sub control turmele de animale, ajutau la depistarea, urmărirea, încolțirea și doborârea vânatului, tractau săniile cu materiale, provizii și persoane
Samoyed () [Corola-website/Science/306837_a_308166]
-
de pășuni. Vegetația și fauna au fost prolifice în toate împrejurimile și regiunile Nilului pentru populațiile mari de păsări de apă ca ibișii. Vânătoarea a fost o practică comună pentru egipteni, fiind perioada în care mai multe animale au fost domesticite. Traiul în așezările permanente în Egiptul Antic pe la mijlocul mileniului VI î.en. se baza în special pe cultura cerealelor și creșterea animaleleor (vaci, capre, oi și porci). Obiectele din metal au luat locul celor din piatră. Tăbăcitul pieilor de animale
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
oamenii de cel puțin 3500 de ani, fiind folosită de către egipteni pentru a ține departe șoarecii. În ciuda domesticirii, pisica nu a pierdut abilitatea de a trăi în sălbăticie, unde formează colonii. Conform unui studiu din mai 2012, pisicile au fost domesticite în anul 2200 î.Hr. Potrivit studiului publicat în Journal of Archaeological Science, egiptenii au fost cei care au transformat pisicile în animale domestice. Un studiu genetic din 2007 a arătat însă că pisicile provin din pisica sălbatică africană ("Felis silvestris
Pisică de casă () [Corola-website/Science/302188_a_303517]
-
pisicilor frecvent (îmbăierea săptămânală elimină 90% din alergenii purtați de pisică în mediul respectiv). Sunt încercări de creștere a pisicilor care nu provoacă reacții alergice. În mod tradițional, istoricii au avut tendința să creadă că în Egiptul antic a fost domesticită prima pisică, datorită reprezentărilor clare de pisici de casă în picturile egiptene vechi de aproximativ 3600 ani. Cu toate acestea, în 2004, un mormânt neolitic a fost excavat în Shillourokambos, Cipru, care conținea schelete, situate aproape unul de celălalt, atât
Pisică de casă () [Corola-website/Science/302188_a_303517]
-
Mormântul are aproximativ 9500 de ani vechime. Specimenul de pisică era mai mare și apropiat de pisica sălbatică din Africa (Felis silvestris lybica), mai degrabă decât pisicile de astăzi. Aceasta descoperire, combinată cu studii genetice, sugerează că pisicile au fost domesticite, probabil, în Cipru și Orientul Apropiat, în Cornul abundenței în momentul dezvoltării agriculturii. Corpul lor produce vitamina C (la fel ca multe alte animale) și își pot procura restul nutrienților din creierul și intestinele șoarecilor consumați. Pisicile sunt extrem de discrete
Pisică de casă () [Corola-website/Science/302188_a_303517]
-
caprine, porcine și păsări cum ar fi rațe, gâște și porumbei capturați în plase și crescute în ferme, unde erau hrănite forțat cu aluat pentru a le îngrășa. Nilul furniza o sursă abundentă de pește. Albinele au fost, de asemenea, domesticite din Vechiul Regat, și au oferit atât miere și ceara. Egiptenii din antichitate foloseau măgari și boi ca animale de povară, fiind responsabile pentru ararea câmpurilor și călcarea în picioare a semințelor din sol. Sacrificarea unui bou îngrășat era o
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
a Americilor erau încă predominate de vânători-culegători, și chiar în timpul epocii moderne, încă mai eistau mici comunități de vânători-culegători în Canada, Brazilia, vestul Statelor Unite, Argentina. Lipseau animalele domestice-caii, bovinele, porcii și ovinele erau inexistente până la venirea europenilor, doar lama fiind domesticită. Nivelul tehnologic era încă la stadiul neolitic, nu dețineau arme și unelte din metal, ceea ce a reprezentat un dezavantaj la sosirea coloniștilor europeni ce i-au anihilat. După ce au descoperit Lumea Nouă, spaniolii au descoperit avantajele porumbului și au preluat
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
în aceste timpuri ale culturii minoice. Minoicii creșteau vite, oi, porci, capre și cultivau grâu, orz, măzăre și năut. Au cultivat, de asemenea, struguri, salată verde, țelină, sparanghel, morcovi, pere, gutui, smochini și măslini, precum și maci (pentru opiu). Minoicii au domesticit și albinele. Importau curmale și pisici (utilizate pentru vânătoare) din Egipt. Au preluat rodiile din Orientul Apropiat. Au dezvoltat policultura mediteraneană cultivând mai multe soiuri de plante simultan pe aceleași terenuri. Teoretic, această metodă de creștere a menținut fertilitatea solului
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
domestică ("Capra aegagrus hircus") este o subspecie domesticită a caprei sălbatice din Asia de sud-vest și Europa de est. Este un membru al familiei bovinelor. Masculul caprei domestice, al caprei negre și al căprioarei se numește "țap". Caprele sunt printre primele animale domesticite de către om. Analiza genetică cea mai recentă confirmă dovezile arheologice și anume că Munții Zagros din Iran sunt originea tuturor caprinele domestice astăzi. O altă sursă genetică majoră de caprine moderne este capra Bezoar, din regiunile muntoase din Asia Mică
Capră () [Corola-website/Science/304628_a_305957]
-
fie datorită glaciațiunii, fie datorită încrucișării cu oamenii moderni. În timp, oamenii din specia Homo Sapiens au început să-și confecționeze haine din blănuri de animale cusute cu ace din os pentru a se încălzi în peșterile reci și au domesticit anumiți lupi ce au fost strămoșii câinilor de azi. Lupul, care a fost unul dintre inamicii erei glaciare, avea să devină cel mai bun prieten al omului, pe care care îl va sprijini la vânătoare. Având nevoia de a se
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
precum și cei așa numiți kipcak, Qipcaqs sau "kîpceac" (ramura vestică a acestora din urmă unanim recunoscuți de antropologi ca fiind rămășițe sau "supraviețuitori" contemporani ai cumanilor medievali ) vânează folosindu-se de diferite specii de șoimi pe care în prealabil îi domesticesc.. Istoricul maghiar Vásáry István consideră că în Evul mediu, pajura, endemică în Muntii Făgăraș, era un animal totemic a cărui simbolistică a fost mai apoi încorporată în heraldica unor familii cumane de frunte, care mai apoi au dat casei întemeietoare
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
climă și climaterice fie modificându-și talia, viteza de mișcare pentru zonele de câmpie, fie având o talie mai mare pentru cei cu origine montană. S-a constatat că au existat împerecheri numeroase între câinii ciobănești și lup, descendenții fiind domesticiți și utilizați pentru pază. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea se constată aceeași neuniformitate a materialului biologic până la expoziția din anul 1899 de la Karlsruhe, unde s-a constituit „Asociația câinilor ”. Inițiatorii și promotorii acestei asociații au fost A. Meyer, căpitan
Ciobănesc german () [Corola-website/Science/305772_a_307101]
-
de astăzi, ca mustangul american sau brumby australian, sunt de fapt animale sălbăticite, cai care au fost demult animale domestice, dar au scăpat și s-au întors la o stare aparent sălbatică. , pe de altă parte, nu a fost niciodată domesticit cu succes. Au existat mai multe ecvide nedomesticite niciodată, printre ele numărându-se de exemplu tarpanul. Cele mai multe au dispărut însă, iar calul lui Przewalski și anumite subspecii de hemion au rămas singurii cai cu adevărat sălbatici din lume. Poliakov, care
Calul lui Przewalski () [Corola-website/Science/313038_a_314367]
-
dar și în Peninsula Coreea. Specia are importanță economică, larva, cunoscută sub denumirea de vierme de mătase, fiind producătoare de mătase naturală. Ramura economică care se ocupă cu creșterea viermilor de mătase se numește sericicultură. Fluturele de mătase a fost domesticit și crescut în China, unde sericicultura a început să fie practicată în urmă cu aproximativ 5000 de ani. "Bombyx mori" este o insectă cu metamorfoză completă, având un ciclu evolutiv tipic cu 4 stadii: ou, larvă (omidă), crisalidă și fluture
Fluture de mătase () [Corola-website/Science/314589_a_315918]
-
din mezolitic, acum 10 000 de ani în Europa. Evident, strămoșii câinilor erau sălbatici, aceștia fiind lupii. A urmat oaia, prin 9000 i.en., al cărui strămoș sălbatic era muflonul roșu din Europa sudică. Prin 7000 i.en., au fost domesticiți capra și porcul (al cărui strmos era mistrețul) și boul, în nordul Greciei, al cărui strămoș era "bos primigenius". Procesul de domesticire a implicat adoptarea unor pui de animale de către vânători, fie urmărirea animalelor sălbatice, supraveghind turmele în stare de
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
culoare albă. O caracteristică anatomica o prezintă dinții incisivi de pe maxilarul inferior care asemănător rozătoarelor cresc conținu, ceva asemanator neîntâlninduse la alte rumegătoare. Blană are peri deși care îl apără de vântul rece și puternic din Anzii Cordilieri. El este domesticit în America de Sud, trăind și în formă sălbatică în regiunile înalte între 3500 și 5500 m, în Ecuador, Peru, Bolivia, Argentina și Chile. Că și guanaco, vicuña trăiește în grupuri sub formă de harem sub conducerea unui mascul care apără teritoriul
Vicunia () [Corola-website/Science/314637_a_315966]