613 matches
-
este unul mort, marginal, ci susține și propensează timpul cu adevărat creativ, prolific din punctul de vedere al realelor beneficii și reverberații. Timpul alocat sinelui nu este În nici un caz vid, golit, al nimicului. Timpul cu adevărat liber este cel dominat, utilizat și trăit prin decizii individuale și gândite responsabil, prin dorința personală de a experimenta stări după cum simte fiecare, prin revalorizarea timpului substanțial, care, altfel, nu se consumă decât inutil. Timpul liber este unul derivat, ce rezultă În urma unor reamenajări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
a Avocaților Democrați din Mexic"), ce pot hotărî într-o mare măsură direcția și destinul umanității. Femeile sunt marginalizate în această imagine globală. Ele luptă încă pentru partea cuvenită lor din resurse, servicii și șanse la locul de muncă, toate dominate puternic de forțe masculine, dacă nu de-a dreptul șoviniste (sau poate chiar sectare). Această mutație a puterii le permite corporațiilor transnaționale să pună la punct mecanisme și strategii care să le autorizeze să manipuleze conducerea politică și să se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
constituie subminarea educației religioase, a modului de viat) tradițional și a familiei, precum și lichidarea complet) a cenzurii morale.” Prin astfel de mijloace, totalitarismul agraveaz) boală democrațiilor occidentale. Dar, dac) Occidentul este aproape de colaps, În aceeași situație se afl) și lumea dominat) de totalitarism. Agurski consider) c) Israelul ar trebui s) se bazeze pe valorile tradiționale și religioase. Așa cum stau lucrurile acum, ceea ce unește societatea israelian) este un sentiment al pericolului comun, si nu sentimentul religios al fraternit)ții. Evreii ruși, conchide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
expresie și de oportunitate În lumea arabo-musulmană, astfel Încât tinerii ei să-și poată valorifica Întregul potențial. Totuși, din nefericire, nu acești tineri progresiști sunt cei care definesc astăzi relația dintre comunitatea arabo-musulmană și lumea liberă. Această relație este din ce În ce mai mult dominată și definită de militanți și extremiști religioși, care dau frâu liber frustrărilor existente În această parte a lumii prin atacuril verbale violente la adresa tuturor. Chestiunea pe care mi-am propus să o explorez În această secțiune este următoarea: ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
gândește M. Eliade după 1945, este dependentă În bună măsură de teoria sa asupra omului modern și, În genere, de ideile sale privitoare la simbolismul arhaic antropocosmic. Fără antropologia sa religioasă, n-am Înțelege bine proza postbelică a lui Eliade, dominată, cum vom vedea Într-un capitol următor, de semne, mituri cunoscute sau mai puțin cunoscute, de apariții și dispariții ritualice. Aceste proze sunt „de regulă, considerate fantastice, fără ca Eliade să fi definit exact, explicit, vreodată natura fantasticului său” ()afirma Eugen
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
în industria auto timp de 70 de ani! Managerii buni trebuie să știe nu doar să învețe, ci și să se dezvețe de sistemele vechi și apoi să învețe altceva - aceste aptitudini sunt critice pentru a supraviețui într-o lume dominată tot mai mult de principiul schimbării. În acest sens, credem că în lumea contemporană niciun manag er nu își mai permite să ignore importanța tehnologiei informației și comunicațiil or. Apariția și dezvoltarea Enterprise Resource Planning În economia globală de astăzi
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
Apariția revistei "History and Memory" în 1989 editată la Tel Aviv și Los Angeles a devenit emblematică pentru instituționalizarea noului curent 10. Problematica memoriei s-a axat pe studiul simbolurilor identitare, pe redescoperirea "vocilor tăcute ale istoriei", a marginalilor, a dominaților și a "uitaților" (vezi scandalul manualelor din Japonia și din alte țări)11, pe reactivarea feminismului 12 sau pe terapia marilor traume ale istoriei (direcție consacrată inițial Holocaustului 13, incluzând apoi și cazurile tragice din statele comuniste 14 sau din
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Stăncescu, N. D. Popescu, Ioan Adam, Jean Boniface Hétrat, H. G. Lecca, George Murnu, Petre Dulfu, C. Xeni, N. Iorga, C. Spiru-Hasnaș, Ion Păun-Pincio, Panaite Zosîn, Virgiliu N. Cișman, T. Duțescu-Duțu. V. apare într-o epocă de încordare politică și socială dominată, după răscoalele din 1888 și 1894, de problema țărănească și, în contextul frământărilor din Ardeal, al procesului intentat de stăpânirea austro-ungară memorandiștilor, de problema națională. De aceea, revista, preocupată de eficiența socială a literaturii, își centrează programul în jurul ideilor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
scade treptat de la producătorii primari la consumatorii de diferite ordine. În biocenoză ciclul energiei este deschis, cantitate provenită de la soare, în timp ce ciclul substanțelor organice este închis. Numărul indivizilor unei specii diferă în funcție de anumiți parametri ecologici, unele specii fiind dominante, al dominate sau rare. Ca exemplu, biocenoza de pajiști unde întâlnim producători, consumatori și reducători. Producătorii (plantele+CO2+O2+săruri minerale) în urma sintezei clorofiliene vor forma materia organică. Aceasta este consumată de erbivore (biofagi de ordinul I), iar frunzele uscate, tulpinile necomestribile
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by Isabela Ilișescu () [Corola-publishinghouse/Science/644_a_1058]
-
persoanele la care se manifestă dominant nevoia de putere sunt motivate de ocuparea în organizație a unei poziții cât mai înalte și mai autoritare, fiind interesate de realizarea tuturor activităților care conduc la atingerea acestui obiectiv; • nevoia de afiliere - indivizii dominați de această nevoie sunt motivați prin faptul că activitatea lor le oferă posibilitatea de a fi mereu în contact cu colegii (este indicat ca acest tip de persoane să nu desfășoare activități în regim individual sau de izolare); • nevoia de
[Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
metaforă care sugerează nu doar fragilitatea acestei noi entități politice, ci, în primul rând, caracterul său aberant. Domnia coaliției celor zece „democrații” va dura „o săptămână”, „săptămâna de la sfârșitul lumii” (cap. 43). Prima jumătate a acestei săptămâni va fi însă dominată (cf. Dan. 9,27) de figurile profeților Enoh și Ilie (43, 2). Hipolit reia (De Christo... 44‑45) teoria celor două parusii a lui Iustin, probabil prin intermediul lui Irineu. Cea dintâi parusie, caracterizată de umilință și dramatism, a fost anunțată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de la tancuri și portavioane (sunset system) la arme de înaltă precizie și infrastructură informațională (sunrise system); precum și transformarea orga nizațională în direcția promovării unor entități mai puțin ierarhice și mai interconectate (Biddle, 1996, p. 5). Într-un câmp de bătălie dominat informațional, principala resursă devine accesibilitatea informației. În plan social, o consecință directă a revoluției în afaceri militare este nașterea erei posteroice: capacitatea de distrugere la distanță, capacitatea discriminatorie în stabilirea țintelor și durata relativ scurtă a fazei operaționale a războiului
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1528]
-
politici din trecut, începând cu Machiavelli (Lottieri, 1999, p. 201). Dar optimismul democratic inspirat de Iluminism nu a fost pus în discuție și nu a fost confruntat cu realitatea regăsită a unei constante a istoriei universale - distincția dintre dominatori și dominați, conducători și conduși, guvernanți și guvernați -, decât la sfârșitul secolului al XIX-lea. Gaetano Mosca (1 aprilie 1858, Palermo-8 noiembrie 1941, Roma) Politolog și sociolog italian. După studii de drept și științe politice, Mosca a predat dreptul constituțional la Universitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
poziție doctrinare antidemocratice și antisocialiste. Din punct de vedere strict științific, orientarea lor este net pozitivistă. Ei încearcă să pună în evidență legi ale comportamentului ființei umane în societate. Tendința generală spre oligarhizare, caracterul universal al distincției dintre dominatori și dominați, emergența, oriunde și oricând, a unei minorități - elita - care se impune față de o majoritate dezorganizată - masele - sunt considerate de ei tot atâtea legi ale comportamentului uman. Dar evidențierea a ceea ce ei consideră că sunt niște constante istorice de o importanță
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fi mai mult sau mai puțin autonom. Un câmp autonom rezistă cu succes la răzbaterea normelor câmpului jurnalistic. Elitele sale specializate rămân supuse judecății actorilor din propriul câmp. În fiecare dintre câmpuri - câmpul universitar, câmpul istoricilor etc. - există dominatori și dominați, în funcție de valorile interne ale câmpului. Un bun istoric este cineva despre care istoricii buni spun că este un bun istoric. Este un fapt în mod necesar circular. Dar heteronomia începe în momentul când cineva care nu este matematician poate interveni
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
elitelor și cea a claselor sociale este totuși mai complexă, chiar în măsura în care noțiunea de clasă ieșită din tradiția inițiată de Marx este plină de ambiguități. În scrierile lui Marx, termenul clasă desemnează atât minoritățile privilegiate (nobilime, burghezie), cât și masele dominate: muncitorii și țăranii (Aron, 1960, pp. 279-280). Apoi, găsim la Marx schița unei teorii a claselor de factură universală, cea conținută în formula abruptă din Manifestul partidului comunist: „Istoria tuturor societăților până în zilele noastre este istoria luptei de clasă” (Marx
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a dispărut, alte forme îi vor lua locul (Pareto, 1903, p. 455). Așadar, găsim la Pareto o opoziție dihotomică ce traversează cursul istoriei și care e la fel de fundamentală ca și opoziția marxistă dintre asupritori și asupriți: opoziția dintre dominatori și dominați sau dintre elite și mase. Dar lupta de clasă va genera neîncetat noi elite, fapt ce permite articularea unei teorii a claselor și a unei teorii a elitelor. Pentru Pareto, mișcările socialiste sunt cel mai bun exemplu al acestui fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în tradiția marxistă, nu acordă statului și celor care-l servesc statutul de factor distinct în procesele schimbării sociale. Procesul istoric este constituit dintr-o confruntare a intereselor de clasă, comportând în fiecare epocă o clasă oprimată sau cel puțin dominată: sclavii în modul de producție antic, iobagii în cel feudal, salariații în cel capitalist, propriu societății burgheze. De fiecare dată când contradicțiile proprii unui mod de producție specific au ajuns într-o situație de criză, a urmat o schimbare de
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
clasă și să facă posibilă instaurarea unei societăți fără clase. Viziunea de tip marxist a schimbării sociale se bazează deci pe ideea unei transformări radicale ce suprimă confruntările trecutului și face să devină caducă distincția dintre minoritatea conducătoare și majoritatea dominată. Asupra acestui punct, teoreticienii clasici ai elitelor (Pareto, Mosca și Michels) se îndepărtează în mod categoric de viziunea unui viitor legată de teoria luptei de clasă. În concepția lor, nu există nici o rațiune serioasă pentru ca domnia minorităților conducătoare să ia
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
categoric de viziunea unui viitor legată de teoria luptei de clasă. În concepția lor, nu există nici o rațiune serioasă pentru ca domnia minorităților conducătoare să ia sfârșit, iar credința în instaurarea unei ordini sociale care ar aboli deosebirile dintre dominatori și dominați ține de utopia socială. Toate societățile omenești cunoscute au fost conduse de minorități, făcându-ne să credem că numai caracteristicile acestor minorități pot varia. O schimbare revoluționară ce pune capăt dominației unei elite nu poate decât să aducă la putere
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a elitei guvernamentale. Dar dincolo de aceste mecanisme ale funcționării instituțiilor, se înfruntau două concepții, în privința elitei fundamental diferite și care dataudin epoci diferite. În culturile predemocratice de tip aristocratic sau monocratic, caracteristica socioculturală esențială este „distanța verticală dintre dominatori și dominați” (ibidem, p. 210). Distanța verticală obținută prin mijloace materiale sau simbolice este „principiul constitutiv”, care asigură existența și perenitatea unor diferite grupuri aflate față în față. Când, spre sfârșitul Evului Mediu, s-au manifestat primele tendințe democratice (concretizate în „democrația
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
corupe în mod absolut. În măsura în care se înscrie în timp, dominația unora de către ceilalți este totuși un fenomen relațional. Ea comportă într-adevăr un element de legitimitate care nu poate apărea decât dintr-o acceptare cel puțin tacită a dominației de către dominați. Privirea aparent dezabuzată (dar, mai ales, profund realistă și lucidă) pe care o aruncă teoreticienii elitelor asupra ordinii sociale și asupra devenirii ei are incontestabile afinități cu curentul formalist din sociologie. În această optică, moștenită de la Georg Simmel, ne este
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în alte părți din afară și Biserica, mai sigură de sprijinul suveranilor, este mai puțin dispusă ca în Italia să renunțe la prerogativele sale juridice. Inițiativa mișcării și conducerea comunelor aparține, deci, mai ales asociațiilor profesionale, ghildelor, hanselor sau meseriilor dominate, însă, în continuare, de oligarhia "burghezilor" (burgensens) aliați deocamdată cu aristocrația locală. La început, nimic revoluționar nu apare în revendicările lor, formulate, mai ales, în cadrul parohial: se solicită dreptul de obsevator în privința taxelor și piețelor. Abia rezistența episcopilor, cărora li
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
la mare. Împreună cu Bremenul, Hamburgul, Lübeck, Revel și Riga, aceste porturi reunite în Hansa dețin în secolul al XIII-lea o adevărată hegemonie comercială în Europa de Nord, controlînd, de la Bruges pînă la Bergen și de la Londra la Novgorod, toate căile maritime dominate altădată de scandinavi. La acea dată, dacă Imperiul e în plină criză, influența germanică se întinde pe o mare parte a Europei Centrale și Orientale, lovindu-se, însă, de rezistența principatelor și statelor aflate în formare de cîteva secole deja
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
caracterul, mai mult sau mai puțin recent ori mai mult sau mai puțin instituționalizat al clivajului, afectează ideologia și baza sociologică a partidelor "periferiste". Astfel că ideologia acestor partide va îmbrăca uneori forma unei conștiințe naționale: etnia sau comunitatea religioasă dominată se afirmă față de Statul-națiune dominator ca o entitate națională distinctă, care revendică fie independența, fie reatașamentul față de patrie sub forma unui sentiment autentic, ca în cazul iredentismului. Anumite partide prezintă o tradiție, adesea veche, de reacție periferică împotriva inovației naționalist-centralistă
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]