774 matches
-
lui Ianuarius. Oftează adânc. Nu o să găsească aici alinare, nici sprijin. Tiberius Nero este un om atât de prudent și meditativ, încât până la urmă nu face nimic. Unde mai pui că s-a născut și a crescut într-o familie dominatoare și-i privește pe ceilalți fie cu dispreț, fie cu resentimente. Are firea arogantă și nestăpânită a Liviei. Chiar și mama lui, prietena ei cea mai bună, murmură uneori nemulțumită de câte este nevoită să suporte de la scorpia bătrână. Dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
al legii desființa dijma în natură și o înlocuia printr-o dare în bani "care se va hotărî printr-o lege specială"547. Legea garanta, conform articolului 15, "libertatea tuturor cultelor", însă, preciza că "religiunea Ortodoxă a Răsăritului este religiunea dominatoare în Dobrogea"548. În privința organizării Bisericii Ortodoxe în Dobrogea, articolul 16 al legii preciza că "aceste județe [Constanța, Tulcea, n.n.] fac parte din eparhia Dunărei de Jos". Același articol preciza că "protoiereii județelor și clerul ortodox al catedralelor din Tulcea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Oferindu-le un amestec de vechi reprezentări de origine Nanzhao, Bai, Dai sau tibetană, Îmi doream să aibă și ei revelația faptului că toate aceste religii ale triburilor minoritare contribuiseră ca niște pârâiașe la marele curent dominant, și uneori chiar dominator, al gândirii chineze. Chinezii han au știut Întotdeauna să absoarbă diverse credințe, În același timp păstrându-și-le pe cele proprii ca fundal dominant. Chiar și mongolii și manciurienii, care Îi cuceriseră și-i conduseseră Încă din secolul XIII, asimilaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
deprindea fără mine. Dar când mă întorceam se da toată, uita planurile infidele. Dinard (după mai multă vreme). Cum starea mea devenise intolerabilă, am sacrificat orice mândrie personală și am trimes o scrisoare umilă, disperată, implorătoare. Renunțasem la rolul meu dominator, pe care-l ținusem, fără șovăire, atâția ani. Mi-aduc aminte că nici chiar în momentul când scriam nu eram complect lipsit de luciditate. Plângeam și am lăsat anume lacrimile să cadă pe scrisoare. Cum am terminat hârtia și-mi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să se întoarcă pentru a se convinge. — Da. El e autoritatea aici. Cu pumnii proptiți în coapse, Balamber zâmbi sarcastic și observă: — în sfârșit, până la urmă, voi, romanii, vă refugiați totdeauna sub sutana unuia dintre acești preoți. Frumos neam de dominatori! Sebastianus tocmai își pregătea replica, când auzi, purtat de un suflu de vânt cald, un sunet îndepărtat, metalic parcă, încă neclar și surd, dar pe care urechea sa încercată îl recunoscu: o trâmbiță. Atent, își încordă întreaga ființă în ascultare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale mele de-a lungul anilor, avusesem tendința să domin. Nu că mi-aș fi propus să dețin eu puterea; dar totdeauna fusese cumva firesc ca eu să fiu cea care conduce. Dar acum îmi dau seama că personalitatea mea dominatoare crea probleme. Crea inegalitate și acea inegalitatea crea resentiment. Jennifer totdeauna păruse perfect mulțumită ca eu să conduc. Nu ridicase niciodată vocea împotriva mea, până în ultima clipă. (Iar atunci, desigur, din gura ei ieșiseră doar critici.) Dar după ce am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să demaște întreaga ipocrizie a presei conservatoare, apărătoare a valorilor familiei și totodată goliciunea normelor juridice cu privire la ce este sau nu este un... minor. În relația Shebei cu băiatul Connolly, frisonant e tocmai faptul că „minorul“ este de departe polul dominator. Toate aceste întorsături și nuanțe, felul interesant în care sunt surprinse micile mișcări ale sentimentelor și reacțiilor, deopotrivă în cazul cuplului Sheba-Connolly, dar și al relației Sheba-Barbara, constituie punctul forte al acestei cărțulii de nici 250 de pagini care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în afara numelui comun. Astfel ambele sensuri ale jocului de cuvinte erau oarecum trunchiate, iar Casa Fiului Răsare își definea propriul stil. Una din primele inovații pe care le făcuse Iocasta când se simțise destul de puternică încât să iasă din umbra dominatoare a lui Liv, a fost să diversifice specializările angajaților săi. Liv considerase că era suficient ca toți să fie, în general, exponenți dedicate artelor poziției orizontale. Iocasta nu fusese niciodată de acord cu asta, poate pentru că ea însăși se pricepea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
stilul de lucru cu elevii clasei, iar aceștia vor împrumuta, fără intenție, personalitatea cadrului didactic. Un pedagog apropiat de copii, dar hotărât să-i formeze cinstiți, darnici, apropiați sufletește, va obține rezultatul scontat cu bucurie. Cel ce manifestă aroganță, e dominator și impulsiv, se va trezi cu un colectiv pe măsură: dezbinat, care folosește injurii la adresa colegilor de clasă, care nu-i va fi recunoscător că l-a format astfel încât viața să-i întoarcă spatele. N-am cum să uit că
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
și-au însușit aproape nimic din școala vieții, sunt conduși în problemele traiului familial și în labirintul vieții, în general, de soții puțin instruite, dacă nu chiar inculte, dar cu un puternic spirit practic și de orientare în viață. Soții dominatoare, care le-au subjugat personalitatea și i-au transformat în ființe docile. Economia de piață a făcut ca în peisajul social economic postdecembrist să apară în țara noastră oameni de afaceri cu puțină carte sau chiar analfabeți, care au învățat
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ambițios în vorbele și faptele sale zilnice și, în primul rând, nu ducea o viață retrasă ca fratele său. Prin urmare, era firesc să înceapă, dintr-o dată, a manifesta o atitudine agresivă, imediat după ce fusese la Yamazaki și se arătase dominator în tabăra lui Hideyoshi. Voința sa de a-și asuma responsabilitățile unui moștenitor al clanului Oda se citea limpede în cuvintele și purtările lui din ultima vreme și, ca dovadă concludentă a ambițiilor pe care le nutrea, după bătălia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aleea era pustie. Bufonul dădea din mâini și din chelie și zvârlea din copite, să-și facă discursul mai convingător. Doctorul micuț grăsuț își ștergea ochelarii, ținându-se cu greu de pașii nervoși ai hahalerei. Leul în mijloc: prezentul feroce, dominator. În dreapta, câinele slugarnic: rânjetul ipocrit al viitorului, care vrea să fie pe placul tuturor, benevolente, benedictinus. În stânga, lupul: trecutul devorat, devorator. Monstrul tricefal, domnule!, cum l-au propus egiptenii pustiului și ai Nilului. Renașterea, da, renaștererea europeană, europeană, domnule, renașterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ani. Microbi parșivi, ca timpurile astea, n-am să scap. Sunt pe moarte, ți-am spus. — Monstrul tricefal e oriental, dar ați urmat Europa. Nu zoomorfă, ci antropomorfă. Europa, adică Apollo și Christ? Lupul înfometat, devorând amintirile. Leul atotputernic și dominator, prezentul. Viitorul ezitant, ca un câine lingușitor... Ați visat emblema vârstelor, Prudența? E mută prudența, e mută? — Ce vrei, ce mai vrei... cuvintele astea, nu știu ce vrei. Termină că înnebunesc, nebunule, începu săurle Tizian. Înnebunesc, auzi! Lasă-mă să mor, nebunule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îl uimea. Nu numai că i se oferea fără rezerve, dar, în aceeași respirație, îi oferea libertatea totală. Erau, desigur, și neajunsuri cu care trebuia să se împace. Familia lui Bette, în primul rând, și amestecul fără jenă al tatălui dominator, care din când în când amenința să o dezmoștenească dacă nu divorțează de „poponarul ăla scârbos“. Apoi, poate chiar mai supărătoare, era chestiunea lui Bette însăși. Nu persoana sau sufletul lui Bette, ci trupul ei, manifestarea ei exterioară, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
deasă de păr blond-roșcat. În timp ce o ajutăm să descarce cumpărăturile din portbagaj, o văd măsurându-l pe Tom cu ceva care e mai mult decât curiozitate detașată. Tăntălăul nu observă nimic, dar eu încep să mă întreb dacă tânăra aceasta dominatoare, inteligentă, nu este cumva soluția pentru problemele mele. Nu M.F.P.-uri eterice, ci o femeie nemăritată, disperată să pună mâna pe un bărbat. Un buldozer. O tornadă. O muierușcă flămândă, vorbăreață, care îl poate strivi pe băiatul nostru, punându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
gunoi pe care-l căuta. Sacul ei cu trucuri. Julia i-a răsturnat conținutul pe pat și-a contemplat diversele costume care stăteau înșirate în fața ei. Poate asistentă? Nu, purtase costumul ăla cu două săptămâni înainte. Atunci poate costumul de dominatoare? Nu, îl folosise numai o dată cu James, iar el, spre deosebire de ceilalți iubiți din trecut, nu fusese tocmai încântat. În care caz, rămânea costumul vechi și de încredere de servitoare franțuzoaică. După ce a îndesat restul hainelor și accesoriilor în sac, Julia și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din grotă În grotă, din colibă-n colibă, convins că fiara se găsea tot timpul pe urmele lui. Aceea fu soarta lui Omar Khayyam. Cel de-al treilea era un om credincios. Înaintă către panteră cu palmele deschise, cu privirea dominatoare, cu vorbe pline de convingere. «Fii binevenită pe aceste pământuri», Îi spuse el. «Tovarășii mei erau mai bogați decât mine, tu i-ai despuiat, ei erau mai mândri, tu i-ai Înjosit». Fiara asculta, fermecată, Îmblânzită. Căpătă putere asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
impresia că două mâini bune își croiesc drum către noi, mâinile bătrâne ale unui tată primordial, plutind deasupra capetelor noastre în semn de binecuvântare, apropiindu-ne capetele unul de celălalt, iar deodată totul pare posibil, chiar și un bebeluș dulce, dominator și răutăcios, ca acesta care se așază din greșeală la masa noastră și izbucnește imediat în lacrimi, pentru că noi nu suntem mami și tati. Capitolul opttc "Capitolul opt" Noi nu suntem aceeași carne, un singur trup, ci două trupuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mult, pe când el nu era decât un cocoșel. Într-adevăr, mângâiasem castorul soră-mii, dar și asta fusese de mult, pe când umezeala ei de melc fără cochilie mă păzise de năzbâtii mai mari. Acum însă eram în fața femeii! Femeia cristalină, dominatoare și fragilă, femeia cu care umblasem trei luni de mână și pe care o sedusesem cu fraza 4 din ghidul seducătorului: „te-ar deranja mult să-mi dai un sărut pe obraz? să nu mă duc singur până acasă”. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
contactului intim! În coada ochiului, Fratele îl zărește pe Boss pitit, ghemuit peste coșul său, sub masă. Prea târziu! Hai, hai, hai, regulează-mă! Fă-mi felul! Trage-mi-o, handicapatule! Trompistule! țipă Lili răgușit, în pragul acuplării, răvășită și dominatoare, ca o amazoană. Ținându-și prada strâns îmbrățișată cu o mână (precum femela de călugăriță, Mantis religiosa), Gladiatoarea apucă unul dintre paharele de vin, cu mâna liberă, soarbe și înghite cu sete, repetând gestul, pentru a-i scuipa băutura Îngerului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să ne mai întîlnim sănătoși!... (Deschisese portiera.) Aide, hamal, hamal!... Aici, băiete!... N-auzi, bre? Ce, ești surd?... Unde te uiți, zăpăcitule? Nu mă vezi? Ce, ești orb?... Vino repede și ia astea! Locomotiva gâfâia rar, extenuată. Printre respirațiile ei dominatoare, glasurile oamenilor ce coborau din vagoane și ale celor ce-i așteptau pe peron umpleau cuprinsul gării cu un zgomot aspru din care se ridicau, ici-colo, izbucniri de râsete, cîte-o vorbă veselă, cîte-o pupătură mai pleoscăită și mai ales țipete
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dintre gândire și acțiune. Ideea nu se opune empiricului, ci tinde să se realizeze armonios în empiric, suscitând aspectul erotic al posesiei. Astfel, filosofia lui Platon se prezintă ca o luptă pentru un stat ideal, în care puterea politică a «dominatorilor spiritului» garantează «educarea la frumos a tineretului, condițiile egalității». În ciuda unei anumite unilateralități a interpretării pe care o face, Hildebrandt se oprește asupra unui punct important ce caracterizează teoria metafizică a statului ideal. Experiența politică cauzată direct de teoria pură
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și excluderea finală a sincopelor de umbră spirituală, a insulelor de rătăcire și slăbiciune dionysiacă. Menajarea impulsiunilor corporale este postulată pentru trăirea mistică drept precedentul ce oferă elanul exceselor viitoare ale trupului care îi sunt astfel deschise perspectivele unei extensii dominatoare asupra sufletului. Lumina profunzimilor de energie și sublim care își revarsă străfulgerarea în amplitudinea revelației susține resurecția conștiinței ce se aruncă în ascendențele mistice dar resortul acestei reînnoiri, atomul ce activează, tonifică și extinde metamorfoza întru spiritual a conștiinței se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de care va trebui să avem grijă. Dar nu prea întrezăresc asemenea perspectivă. — Ți-ar părea rău dacă s-ar întâmpla așa ceva. Aș dansa de bucurie. — Nu-i adevărat. Ești mândru de ea, cu toții sunteți mândri. Alex are o latură dominatoare, un aspect de grande dame care vă oferă vouă un suport. — Bine, dar asta e o chestiune metafizică, strict particulară. Nu-mi cere însă s-o iubesc. — Cu George ar trebui să discuți despre ea. Cu mine n-are nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un gest amical. George s-a uitat îndelung mâna întinsă. Apoi și-a mutat privirea cercetătoare spre fața adormită. Nici măcar în somn nu era calmă. Buzele umede întredeschise, printre care se strecura bulbuceala sforăitului, erau proiectate în acea expresie botoasă, dominatoare, care-l caracteriza. Ochii închiși, în orbitele lor pătate, erau ușor încrețiți. Pomeții înalți se afirmau la fel de imperativ în fața flască, iar șanțurile adânci, de o parte și de alta a nasului mare, încovoiat, păreau două văiugi create prin eroziunea apelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]