560 matches
-
din Irlanda. În 1244 Toma devine călugăr dominican spre marea supărare a familiei care aștepta cu nerăbdare ca el să ajungă monah și abate benedictin. Tatăl lui Toma murise, însă restul familiei și-a manifestat atât de limpede supărarea, încât dominicanii au decis să-l trimită la Paris pentru mai multă siguranță. Pe drum este răpit de frații săi mai mari și închis mai mult de un an în castelul de la Roccasecca. Câtă vreme a fost închis, Toma a scris două
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
cu mugetul său" a spus odată dascălul său, Albertus Magnus. În 1252 avea 27 de ani, era de doi ani preot, însă prea tânăr, după standardele vremii, pentru a începe studiile avansate. Albertus l-a convins pe Magistrul General al dominicanilor de excepționala capacitate a lui Toma; ca urmare, a fost trimis la Paris pentru a obține bacalaureatul canonic și pentru a începe să țină cursuri teologice apte de a-l califica pentru titlul de licențiat canonic. În 1256 a căpătat
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
registru interpretativ propriu, reprezentantul scolasticii medievale are în atenție și problemele statului, economiei, dreptului și moralei. Cea mai apreciată dintre summe este Summa Theologiae, cunoscută și sub denumirea de Summa Theologica sau, pe scurt, Summa, dialog al ideilor vehiculate de dominicani, franciscani și seculari în mediul intelectual de la Universitatea din Paris a secolului al XIII-lea. A fost scrisă cu intenția de a deveni un manual pentru începători, conținând o compilație a principalelor învățături teologice ale vremii. Cuprinde o serie de
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Morus, Tommaso Campanella, Utopia. Cetatea Soarelui, Editura Antet, 2007 3.3 Tommaso Campanella (1568-1639) Viața. Giovan Domenico Campanella, născut în Stilo, Calabria (sudul peninsulei italiene), a fost un copil minune. La vârsta de paisprezece ani el a intrat în ordinul dominican și a luat numele Tommaso. Aici a studiat filosofia lui Aristotel, devenind un antiaristotelian convins. Continuă studiile teologice la Cosenza, unde citește De Rerum Natura a lui BernardinoTelesio, consolidându-și poziția anti-Aristotel. Pentru convingerile sale politice și anticlericale a fost
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
nu resimte impietate în juxtapunerea propriei specializări în iranistică și exercitarea funcției sale teologice, anume Nathan Söderblom, cunoscut la noi, cum spunea Eliade, mai ales prin activitatea sa ecumenică. Sau de profilul lui Jean de Menasce, în egală măsură părinte dominican și iranist. Un argument în plus ca posteritatea însăși a subiectului și relevanței acestor teze să fie și ea aproape nulă. Alături de cercetările cu privire la folclor ale lui Gaster și Șăineanu, Eliade va păstra mai ales un raport tot mai nuanțat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
baza lucrării, ea a fost criticată de comisia în fața căreia a fost susținută, în așa fel încât tânărul doctor nu a putut primi calficativul maxim 3. Iar imediat după terminarea războiului, Jean de Menasce, convertit la catolicism și devenit preot dominican, recenzând admirativ cea de-a treia și ultima carte a lui Wikander, Feuerpriester, remarca: „...on n’éprouve plus le vertige que procurait naguère la lecture de son ouvrage sur le Männerbund iranien”4. În primii ani (1936-1938) ai vizitelor în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
studii de drept și filosofie și, grație acestei din urmă specializări, a tradus lucrări ale lui Bertrand Russell sau Max Scheler, dar și John Dee sau T.S. Eliot. De origine iudaică, s-a convertit la catolicism, intrând ulterior în Ordinul dominican. După al doilea război mondial, interesul său major s-a îndreptat către religiile Iranului pre-islamic, domeniu în care s-a remarcat prin câteva contribuții majore: traducerea din pehlevi a tratatului medieval de apologetică mazdeeană Skand-Gum³nșg Viz³r. Une apologétique mazdéenne du
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
se poate introduce în interiorul acestor siluete goale, ca în pozele trucate de la bâlci. Clericii pot broda pe seama acestei opere deschise, pe care fiecare viață o poate umple după cum dorește. Nimic mai potrivit pentru noi, mi-a spus odată un călugăr dominican (dar ar fi putut să-mi treacă și mie prin cap mai înainte), decât samaritenii, însoțitoarele lui Iisus, orbii și strângătorii de biruri cu chipurile șterse, remaniabili după plac, asemeni amintirilor din prima copilărie." Oricât de diafană ar fi, puterea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care, înainte de hirotonisire, le-a fost servitor apoi oaspete, între 1897 și 1900. Bonaparte, care a venit din Egipt să asiste la un botez în mănăstirea lor, s-a deranjat pentru puțin lucru. Memoria lui, orfană, nu persistă nicăieri. Călugării dominicani au pus bazele unei descendențe, numai că bonapartiștii n-au instituit o dinastie cine are urechi de auzit să audă! (ad augusta per angusta). Turismul a avut de suferit, dar mai puțin ca în alte părți. Niciun punct de trecere
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a unui militant creștin melkit ucis în cursul operațiunilor militare; ceremonia avea loc cu acompaniament de focuri de armă trase în aer, cu un discurs funebru pronunțat de preotul parohiei care suna ca un fel de marseieză. Între timp, șantierul dominicanilor a fost închis, din rațiuni de securitate și vai! de inutilitate publică. Terenurile trebuie rentabilizate. Speculațiile imobiliare și suprapopularea ar putea duce într-o zi la dispariția mozaicurilor bizantine și a zidurilor de apărare datând din epoca fierului. Acesta ar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
după părerea mea, muntele Sion, intru în biserica Adormirii, ale cărei mozaicuri exterioare îmi amintesc, nu știu de ce, de răceala bisericii Saint-Honoré-d'Eylau care m-a marcat pe când eram copil. Ca să temperez neplăcerea amintirii, mă gândesc la spusele unui călugăr dominican. " Arta sulpiciană, mi-a explicat el, este anume concepută pentru a ne vindeca de idolatrie. Imaginile pe care ni le oferă sunt atât de explicite încât, rugându-ne în fața lor, știm că avem neapărat a trece dincolo. Poza cea mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
preoți și călugări iar remarca rămâne neîndoielnic valabilă și pentru rabini și imami. În orice caz, eu unul suspectez Ierusalimul creștin de existență dublă, studiu și rugăciune de o parte, însemne ale crucii de cealaltă. Am uneori impresia că pentru dominicanii, iezuiții și adepții ordinului Adormirii dindărătul porților închise, Sfântul Mormânt, biserica de la Nazaret și Cenaclul din Ierusalim sunt asimilabile cu niște locuri rău famate, niște așezăminte cam dubioase pe care-i mai bine să le ocolești, gen Moulin de la Gallete
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
erau preoți. Inventând un cler numai din bărbați hirotonisiți, taine și sutane, separând faptul de a crede de faptul de a trăi, noi am uitat ce putea fi cumsecădenia sacralului, acea nonșalanță prozaică și neaoșă din relația cu divinul. Călugărul dominican Christian Eeckhout, care-mi arată locurile (cu indispensabilul pașaport diplomatic), îmi amintește că rugăciunea musulmanului se poate efectua oricând și în aer liber, fără întreruperea activității, pe stradă sau în dugheana lui. Este și ceva trivial în alegerea Dumnezeului unic
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care se opresc de fiecare dată brusc. Intelectualicește vorbind, vântul bătând dinspre larg peste aceste ape uzate nu poate face rău. Bun vânt și ispititor Tantour: haidem deci să vedem ce-i și pe-acolo! Îi fac o vizită părintelui dominican Marcel Dubois, la care mă conduce fratele Olivier Thomas Venard, tânărul său corespondent de la Școala Biblică. Ei tocmai au publicat o carte captivantă, Dor de Israel, puțin gustată și rău primită de cei cărora li se adresa în mod prioritar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bune din Ierusalim, oraș în care a venit în 1962. Copleșit de onoruri ca predicator. Marele premiu al statului Israel, premiul Knessetului, decan al Facultății de Filosofie a Universității ebraice, animator al Casei Sfântului Isaia, consacrată științelor iudaismului, "celălalt" institut dominican din Ierusalim. A fost vârful de lance al dialogului iudeo-creștin, un intermediar reputat, cam în genul unui André Chouraqui. Preot vorbitor de ivrit, el a ținut să-și ia cetățenia israeliană imediat după Războiul de Yom Kippour, pentru a susține
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mod deschis și public. Uitasem legenda celor șapte tineri din Efes. Prietenii sirieni mi-au amintit-o, și pe bună dreptate, dacă ei sunt cei care au transmis-o arabilor creștini și musulmani, și apoi Occidentului. Mulțumită lor, și prin dominicanul genovez Jacobus de Voragine cu Legenda aurea (1250-1280), cultul Celor șapte tineri (sau adormiți) din Efes se sărbătorește în fiecare an pe lângă Plouaret, în Côtes-d'Armor, dar și în oratoriile din Damasc și Teheran, dat fiind că acest mister creștin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trei mesageri ai aceluiași Dumnezeu, Abraham, Isus și Mahomed. La urma urmei, zic ei, islamismul n-are nici măcar un secol, în vreme ce islamul are paisprezece. De ce să-l diabolizăm? Unii merg chiar și mai departe, chiar și printre latini, așa ca dominicanul Jean-Christophe Humbert: "Pentru noi, ca europeni și creștini, America este o concubină; soția noastră legitimă e Orientul. Trebuie să dăm o nouă strălucire blazonului islamului. El a fost, în vremea lui, un mare moment al civilizației. N-a fost preocupat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
constituie un avantaj. Anul liturgic este ca roata morii, și fiecare secol așișderea. Când citesc în paginile lui Flaubert litaniile călugărilor catolici copleșiți de birurile impuse de nu știu care pașă, parcă le aud pe cele ale gazdelor mele de ieri, când dominicanul din epocă se plângea că "bacșișul și bâta sunt temeliile lumii arabe", parcă-l aud pe deputatul de azi din partea locului. Iar "disprețuitoarea animozitate" pe care o resimțea același Flaubert ca vizitator creștin pe străduțele arabe din Ierusalim, care-i
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
utiliza religiosul în propriile-i scopuri. Fără a mă convinge, acest mic curs de teologie aplicată m-a ajutat cel puțin să înțeleg cum poate credința în Iersusalimul ceresc de mâine s-o facă suportabilă pe cea de azi. Același dominican, topograf riguros și ghid excelent, care răspunde la întrebările mele cu o neobosită gentilețe, a pus punct avânturilor interpretative pe care mi le inspira până acum o mică scăriță rezemată în exterior de o cornișă, ducând la etajul întâi al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
1976 de trei călugări olivetani chemați în ajutor, înțelege să reînnoade tradiția Alianței. Slujba de al nouălea ceas este cântată în ebraică. Republica este aici la ea acasă încă din 1873, așa cum este și în biserica Sfânta Ana a călugărilor dominicani, la schitul de la Eleona care domină Muntele Măslinilor și la Mormântul Regilor cumpărat de bancherii Pereire și donat Franței (de altfel, el e impropriu numit așa, dat fiind că hipogeul adăpostește, în patru camere funerare, rămășițele pământești ale unei prințese
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înclinat aș fi și aș rămâne spre laicitate, nu văd inconvenientul care ar rezulta din aceea că Școala Biblică și Arheologică Franceză, prima instituție de acest gen autorizată de Imperiul Otoman, și-a fixat sediul în mănăstirea Sfântul Ștefan a dominicanilor. Din 1890, călugării savanți arborează tricolorul francez în vîrful clopotniței, de sărbătoarea Sfântului Ștefan și pe 14 iulie, ca și la Casa lui Abraham, pe colinele care domină Cedronul, unde-și are sediul Ajutorul Catolic. Școala Biblică ne-a făcut
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sărută. 11 Aprilie 1956 Vizită la Palatul Rectorului. În curtea interioară monument din sec. 16. a lui Miha Pracata (pg. 235 ode). Biblioteca științifică la etaj. Sala de lectură publică. Dulapul vechei arhive cu casete cu picturi simbolice (originale). Mănăstirea dominicanilor (sec. 15) grădina interioară cu fântâna în stilul renașterii și coloane toate diferite. Toate stilurile (gotic, baroc, renaștere suprapuse). Biserica conține un tablou de Tițian, o altă pictură de Vasari și opere a unor artiști italieni și a pictorilor locali
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la Vetrișoaia („Weritza”) pe Prut. Acesta a fost punctul maxim al înaintării în campania antiotomană, căci s-a hotărât întoarcerea în direcția Iași. Marți, 3 septembrie, cronicarul nota: „tătarii ardeau totul în calea noastră și ei au capturat pe părintele dominican și pe un lt. din Lipka”. „Ne-am oprit - continuă autorul - chiar lângă Huși (subl. ns.), înainte de locul unde se afla podul nostru.”. Atacați de tătari și de turci, polonii au ajuns la Movila Răbâia. Aici, regele s-a oprit
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
călătorit în Moldova în anii 1632-1639, constata ospitalitatea și generozitatea locuitorilor: „Așadar după ce am plecat din Iași... m-am îndreptat spre un alt oraș numit Huși, unde nu numai că am găsit 100 de case de catolici și un călugăr dominican, care era duhovnicul lor, dar am aflat și un obicei, cel mai frumos pe care l-am întâlnit în toate părțile lumii, pe unde am fost”. Impresionat de obiceiurile oamenilor, călugărul relatează: „Obișnuiesc < oamenii > în acest oraș, și în tot
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
care aparțineau luteranilor, convertiți în parte la ortodoxism, iar altă parte la catolicism. În anul următor - 1633 -, călugărul Niccolo Barsi din Lucca, în timpul vizitei prin Huși, nota o cifră mai mică: „O sută de case de catolici și un călugăr dominican, care era duhovnicul lor”. În ceea ce privește prima biserică catolică din Huși, din informațiile pe care le avem, rezultă că a fost construită din bârne; Bandini, care a văzut-o, scrie că era așezată într-o poziție foarte frumoasă, însă fără să
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]