KorAP: Find »[drukola/base=domnișor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...18 >

450 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

că era un dobitoc și că din vina lui o să rămînă fără petrecere. Băiatul șefului electricienilor sări În apărarea tatălui său și era cît pe-aci să-l provoace la bătaie pe Bobby, cînd din fericire interveni Țanțoșa scuzîndu-l pe domnișorul Bobby și explicînd că era foarte nervos și că trebuise să ia multe calmante. Bobby ieși țipînd că voia să aibă lumină peste cinci minute și că pe băiatul electricianului Îl bate cînd vrea și unde vrea. Cam pe la șase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Julius, unde-ai fost?... Vino aici! Îl strigă Țanțoșa, chemîndu-l În ascunzătoarea de unde servitorimea În păr contempla petrecerea. Erau foarte Însuflețiți cu toții. Se bucurau de parcă ar fi fost petrecerea lor, rîdeau, făceau chiar cîțiva pași de dans, uitați-vă la domnișorul Bobby! strigau Încîntați. Și pe bună dreptate. Pe bună dreptate, fiindcă Bobby venise cu o străină tare drăguță. — E domnișoara domnișorului Bobby, comenta Universo, cerîndu-i iertare lui Carlos pentru că-l călcase pe picior cu bocancul lui de fotbal plin de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cu toții. Se bucurau de parcă ar fi fost petrecerea lor, rîdeau, făceau chiar cîțiva pași de dans, uitați-vă la domnișorul Bobby! strigau Încîntați. Și pe bună dreptate. Pe bună dreptate, fiindcă Bobby venise cu o străină tare drăguță. — E domnișoara domnișorului Bobby, comenta Universo, cerîndu-i iertare lui Carlos pentru că-l călcase pe picior cu bocancul lui de fotbal plin de noroi. Era mai bine canadianca, Începu să explice Carlos, mai plinuță, ăsteia mai că i se rup șinele... — Ce? Întrerupse Julius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
gîndul că nu trebuie să se Întristeze la petreceri, Își aminti iar de Cinthia... — Ha, ha, ha șinele... Carlos ăsta schimbă toate numele. „Parcă ar fi Cano, Cinthia...“ Care-ți place mai mult, Țanți? Dacă te uiți cu atenție, fata domnișorului Bobby e cea mai frumoasă. — Da’ ție, Carlos? — Toate sînt drăguțe, dar nici uneia nu i-ar strica să mai pună cîteva kilograme... Nu-i rea domnișoara Rosa Maria... — Rosemary, Îl corectă Julius. — Domnișoara domnișorului Bobby! exclamă Celso. — Domnișoara domnișorului Bobby

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Dacă te uiți cu atenție, fata domnișorului Bobby e cea mai frumoasă. — Da’ ție, Carlos? — Toate sînt drăguțe, dar nici uneia nu i-ar strica să mai pună cîteva kilograme... Nu-i rea domnișoara Rosa Maria... — Rosemary, Îl corectă Julius. — Domnișoara domnișorului Bobby! exclamă Celso. — Domnișoara domnișorului Bobby! exclamă Daniel. — Tot domnișoara domnișorului Bobby, Rosmari sau cum Îi spune! exclamă Universo. Dar Carlos Îl Întrerupse zicîndu-i mai puțină gălăgie, bă, fiindcă orchestra s-a oprit și acum se aude afară orice zgomot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
fata domnișorului Bobby e cea mai frumoasă. — Da’ ție, Carlos? — Toate sînt drăguțe, dar nici uneia nu i-ar strica să mai pună cîteva kilograme... Nu-i rea domnișoara Rosa Maria... — Rosemary, Îl corectă Julius. — Domnișoara domnișorului Bobby! exclamă Celso. — Domnișoara domnișorului Bobby! exclamă Daniel. — Tot domnișoara domnișorului Bobby, Rosmari sau cum Îi spune! exclamă Universo. Dar Carlos Îl Întrerupse zicîndu-i mai puțină gălăgie, bă, fiindcă orchestra s-a oprit și acum se aude afară orice zgomot. „Stingeți lumina“, spuse Țanțoșa. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
frumoasă. — Da’ ție, Carlos? — Toate sînt drăguțe, dar nici uneia nu i-ar strica să mai pună cîteva kilograme... Nu-i rea domnișoara Rosa Maria... — Rosemary, Îl corectă Julius. — Domnișoara domnișorului Bobby! exclamă Celso. — Domnișoara domnișorului Bobby! exclamă Daniel. — Tot domnișoara domnișorului Bobby, Rosmari sau cum Îi spune! exclamă Universo. Dar Carlos Îl Întrerupse zicîndu-i mai puțină gălăgie, bă, fiindcă orchestra s-a oprit și acum se aude afară orice zgomot. „Stingeți lumina“, spuse Țanțoșa. Nu era o idee rea: așa, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de mină, În timp ce intra În holul principal. Da, sigur că și-l amintea. Cu toții și-l aminteau pe Santiago. Chiar și Carlos; cît ai clipi din ochi reușise să parcheze camioneta și dăduse fuga să vadă cum aterizează avionul cu domnișorul Santiago. Acum era aici, stînd țeapăn pe terasă lîngă ei, pronunțînd odată cu ei numele lui Santiago, pînă cînd În sfîrșit l-au văzut apărînd În urma celor două stewardese care au deschis ușa avionului. Bobby ridica mîna ca să-l salute, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ști cu cine-o să mă culc și Julius se hotărî să-l Întrebe pe Carlos care-i cealaltă semnificație a cuvîntului a se culca. Lucrurile s-au oprit aici deocamdată. Susan Îi ceruse lui Celso să aducă darurile pentru domnișorul Julius și majordomul Își făcea acum apariția cu bicicleta de curse nou nouță, fusese ideea lui Juan Lucas, care avusese În vedere faptul că Julius nu mai juca nici minigolf. „E din ce În ce mai slab, spusese, mai stîngaci, hainele parcă atîrnă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
doamna s-ar cuveni să le atragă atenția, ca părinți ai unuia și prieteni buni cum zic că sînt cu tatăl celuilalt, domnul și doamna au datoria să le spună la amîndoi tinerii să se Întoarcă repede În țara prietenului domnișorului Santiago“. Julius luă foarte În serios chestiunea asta și arunca priviri insistente spre Susan și Juan Lucas ori de cîte ori musafirii Își făceau apariția În sufragerie sau În barul de vară. principalele centre de Întrunire a Întregii familii. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
nu fusese niciodată grădinar acolo, nu exista alt palat În afară de ăsta. Pe scurt, nici el nu era grădinarul, nici ea nu era bucătăreasa. Nilda deveni foarte obraznică și-i spuse că nu venise să-l vadă pe el, ci pe domnișorul Julius, dar declarația ei nu reuși decît să complice și mai mult lucrurile, dat fiind că, după cum spunea Universo, Julius trecuse chiar atunci pe sub nasul lor și prin urmare ea nu știa cine era Julius și nici Julius n-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
hohote și toți o invitau să mai bea puțin ceai, să mai mănînce puțină pîine cu unt și Țanțoșa a uitat de invidia ei, s-a dus fuga să-i aducă marmeladă, din care mănîncă și doamna la micul dejun, domnișorul Julius n-o să mai Întîrzie mult, se Întoarce Îndată, acum În fiecare dimineață iese să facă o plimbare cu bicicleta Înainte de micul dejun, așa i-a spus domnul, dintr-o clipă Într-alta trebuie să se Întoarcă și domnișorul Julius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
dejun, domnișorul Julius n-o să mai Întîrzie mult, se Întoarce Îndată, acum În fiecare dimineață iese să facă o plimbare cu bicicleta Înainte de micul dejun, așa i-a spus domnul, dintr-o clipă Într-alta trebuie să se Întoarcă și domnișorul Julius... Dar Julius nu s-a Întors. Stînd pe canapeaua din spate a camionetei, alături de Bobby, Julius se silea să-și stăpînească mînia, disperata și covîrșitoarea timiditate care-l cuprindea cînd și-o amintea pe Nilda, azi de dimineață, scoțînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
că i se pare Îngrozitoare, plîngînd, țipînd mi-a murit copilul!, nimeni nu-l văzuse cînd s-a retras făcînd o săritură Înapoi, trăgîndu-se Îndărăt, ascunzîndu-se ca să asculte după ușă... Luați din marmelada asta, doamnă Nilda; marmeladă englezească... luați, doamnă... Domnișorul Julius trebuie să se Întoarcă dintr-o clipă Într-alta, a ieșit numai să facă o plimbare cu bicicleta Înainte de micul dejun, așa a poruncit don Juan Lucas... — Mulțumesc, domnișoară... nu luați și voi?... De-ar veni mai repede domnișorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Domnișorul Julius trebuie să se Întoarcă dintr-o clipă Într-alta, a ieșit numai să facă o plimbare cu bicicleta Înainte de micul dejun, așa a poruncit don Juan Lucas... — Mulțumesc, domnișoară... nu luați și voi?... De-ar veni mai repede domnișorul Julius; Îmi amintesc mereu de ziua lui de naștere, o să Împlinească unsprezece ani, În curînd e un bărbat adevărat, vă amintiți cînd vă Împușca din caleașca?... vă amintiți cînd se juca prin curte cu Vilma?... iertați-mă, de ea nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să-l sărute, năruind astfel tot ce el clădise cu greu. În seara aceea se discuta cu Însuflețire În tot palatul. La bucătărie, Celso, Daniel, Țanțoșa. Abraham, Marina (noua spălătoreasă pentru cămășile lui Juan Lucas), Carlos și Universo comentau plecarea domnișorului Santiago și a prietenului său precum și repercusiunile pe care le avusese asupra lui Julius, care, după spusele Țanțoșei, profitase de ocazie ca să se Încuie În dormitorul lui și refuza să pună ceva În gură pînă a doua zi. Bobby, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

Întuneric. — Iartă-mă tu pe mine. Orice semn de melodramă se făcu țăndări cînd Bernarda se ivi În ușă și, cu toate că era practic beată, mă descoperi gol, șiroind, ținînd mîna Clarei În dreptul buzelor, cu lumina stinsă. — Pentru numele lui Dumnezeu, domnișorule Daniel. Ce rușine! Doamne Iisuse Hristoase. Unii nu se Învață minte... Bernarda bătu În retragere, zbuciumată, și am fost Încredințat că, atunci cînd efectele coniacului aveau să se diminueze, amintirea a ceea ce văzuse avea să se risipească din mintea ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
din care nu prea mai rămăsese decît o spaimă cusută de un șorț, Încuviință. — Știi cînd o să se Întoarcă? Fata ridică din umeri. — S-a dus cu stăpînii la doctor acum vreo două ore. — La doctor? E bolnavă? Nu știu, domnișorule. Am hotărît să n-o mai martirizez pe biata fată. Absența părinților Beei Îmi deschidea alte drumuri de explorat. — Dar Tomás e acasă? Da, domnișorule. Intrați, că Îl anunț. Am intrat În vestibul și am așteptat. Odinioară, m-aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
dus cu stăpînii la doctor acum vreo două ore. — La doctor? E bolnavă? Nu știu, domnișorule. Am hotărît să n-o mai martirizez pe biata fată. Absența părinților Beei Îmi deschidea alte drumuri de explorat. — Dar Tomás e acasă? Da, domnișorule. Intrați, că Îl anunț. Am intrat În vestibul și am așteptat. Odinioară, m-aș fi dus direct În camera prietenului meu, Însă de mult nu mai veneam În casa aceea, care mă percepea din nou ca pe un străin. Cecilia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
pași care se apropiau. Am improvizat un pretext cu care să-mi justific vizita neașteptată În fața prietenului. Silueta ce apăru În pragul vestibulului era tot a fetei. Cecilia Îmi adresă o privire Îndurerată, iar zîmbetul de mucava mi se risipi. Domnișorul Tomás mi-a zis că e foarte ocupat și că nu vă poate primi acum. — I-ai spus cine sînt? Daniel Sempere. — Da, domnișorule. Mi-a spus să vă zic să plecați. Mă cuprinse un frig În stomac și mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
tot a fetei. Cecilia Îmi adresă o privire Îndurerată, iar zîmbetul de mucava mi se risipi. Domnișorul Tomás mi-a zis că e foarte ocupat și că nu vă poate primi acum. — I-ai spus cine sînt? Daniel Sempere. — Da, domnișorule. Mi-a spus să vă zic să plecați. Mă cuprinse un frig În stomac și mi se uscă gura. — Îmi pare rău, domnișorule, zise Cecilia. Am dat din cap, neștiind ce să spun. Fata deschise ușa a ceea ce, nu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
foarte ocupat și că nu vă poate primi acum. — I-ai spus cine sînt? Daniel Sempere. — Da, domnișorule. Mi-a spus să vă zic să plecați. Mă cuprinse un frig În stomac și mi se uscă gura. — Îmi pare rău, domnișorule, zise Cecilia. Am dat din cap, neștiind ce să spun. Fata deschise ușa a ceea ce, nu cu mult timp În urmă, considerasem a fi a doua mea casă. — Domnișorul dorește o umbrelă? — Nu, mulțumesc, Cecilia. — Îmi pare, rău, domișorule Daniel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
frig În stomac și mi se uscă gura. — Îmi pare rău, domnișorule, zise Cecilia. Am dat din cap, neștiind ce să spun. Fata deschise ușa a ceea ce, nu cu mult timp În urmă, considerasem a fi a doua mea casă. — Domnișorul dorește o umbrelă? — Nu, mulțumesc, Cecilia. — Îmi pare, rău, domișorule Daniel, repetă fata. I-am zîmbit fără vlagă. — N-ai nici o grijă, Cecilia. Ușa se Închise, pecetluindu-mă În Întuneric. Am rămas acolo cîteva clipe și apoi m-am tîrÎt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905

pasiunilor, îndulcirea instinctelor și întreaga diluare a sufletului modern ne-au dezvățat de mângâierile furiei și ne-au slăbit vitalitatea gândirii, din care emană arta de a blestema. Shakespeare și Vechiul Testament ne prezintă oameni față de care sîntem maimuțe înfumurate sau domnișori discreți, ce nu știu să-și urle în spațiu durerile și bucuriile, să provoace natura sau pe Dumnezeu. Iată unde au dus câteva secole de educație și de prostie savantă! Pe vremuri muritorii strigau, astăzi se plictisesc. Explozia cosmică a

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941

romîn!... În clasa a cincea, spre Crăciun, într-o oră de matematică, Apostol fu chemat puțin afară. În coridor aștepta vizitiul lor, cu căciula și cu biciul în mână. ― Ei, ce-i, ce s-a întîmplat? întrebă Apostol tulburat. ― Bine, domnișorule, tot bine, dar azi-noapte a murit domnul avocat, de inimă, și m-a trimis doamna să te aduc și pe d-ta la înmormîntare... Până în Parva, Apostol a plâns în neștire... Înmormântarea a fost impozantă. Mii de oameni au petrecut

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]