434 matches
-
a alege singur cu ce vrea să se îmbrace, ce culori va purta (Jazz preferă rozul) și ce frizură îi convine. Chiar când mama regretă anumite opțiuni ale vreunuia din fii, ea preferă să nu se amestece, ca nu cumva domnișorii (recte domnișoarele) să se simtă „hărțuiți“, inhibați de influențe inoportune. Întrebat asupra eventualelor efecte negative ale unui asemenea tratament pedagogic, un expert canadian în psihologia identității sexuale a răspuns cu o măsurată competență: „Asta se va vedea mai târziu“. Până
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
județul Cluj. 99. Drăghici Georgeta, născută la 2 decembrie 1958 în localitatea Slobozia, județul Ialomița, România, fiica lui Dima Neculaiu și Maria, cu domiciliul actual în Austria, 4050 Traun, Schlossparkgasse 11/4, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Ploiești, str. Domnișori nr. 88, bl. 57, județul Prahova. 100. Drăghici Sorin, născut la 13 aprilie 1956 în București, România, fiul lui Virgiliu și Maria, cu domiciliul actual în Austria, 4050 Traun, Schlossparkgasse 11/4, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Ploiești, str.
HOTĂRÂRE nr. 654 din 12 august 1999 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125111_a_126440]
-
nr. 88, bl. 57, județul Prahova. 100. Drăghici Sorin, născut la 13 aprilie 1956 în București, România, fiul lui Virgiliu și Maria, cu domiciliul actual în Austria, 4050 Traun, Schlossparkgasse 11/4, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Ploiești, str. Domnișori nr. 88, bl. 57, județul Prahova. 101. Heino Adalciza (Bădica), născută la 21 martie 1961 în localitatea Piatra-Neamt, județul Neamț, România, fiica lui Bădica Melu și Elenă, cu domiciliul actual în Suedia, 42434 Angered, Eriksbo Vastergarde 5, cu ultimul domiciliu
HOTĂRÂRE nr. 654 din 12 august 1999 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125111_a_126440]
-
pe Tică Voicescu. Toți erau și foarte buni la disciplinele de curs. Am simțit obligația de conștiință să nu mă las mai prejos; sacrificând plăcerile extrașcolare - abia mă scoteau oamenii de serviciu la 12 noaptea din biblioteca școlii: „No, hai domnișorule, că te bolânzești de cap și-a plânge mumă-ta după așa nărod” - am reușit să devin bursier. Clasa a cincea am absolvit-o cu note bune; profesorii, Emil Palade (director și profesor de pedagogie), preot Ion Marinescu (profesor de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bucătării, unde aveam hrană îndestulătoare. Celor rămași în închisoare li se aduceau fructe și zarzavaturi, lapte, pâine, căci, înstăriți sau mai puțin avuți, dar în general gospodari, țăranii erau binevoitori și darnici. La câmp tăiau viței, berbeci sau păsări: No, domnișorilor - deși eram robi, deținuți, știau cine suntem și ne respectau - luați, mâncați și duceți și la fârtați că și așa om rămâne fără de ele dacă or veni sălbaticii ăștia peste noi! Până la 15 Noiembrie ne-am bucurat de un regim
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și dânsul a avut de înfruntat furia fiarei apocaliptice. Utilajul a funcționat perfect toată vara; târziu în toamnă l-au demontat, începând de la locul unde sfârșiseră asamblarea pieselor. De unde știți sau cine v-a învățat să-l faceți? D-apoi, domnișorule, mi-a răspuns Trif Milinton zâmbind, nu-i mare treaba aiasta..., că dacă ai văzut undeva, lucrul chiar te învață să-l faci. N-am mai putut zice nimic, dar am înscris în sufletul meu o învățătură: că Dumnezeu i-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
formație, cu cântec. Pe când ieșeam din sat după noi se ținea un bătrânel care ne-a făcut semn să oprim. Ce s-a întâmplat, bade?, l-am întrebat văzându-l cum gâfâie. D-apoi, că nu s-a întâmplat nimic, domnișorilor, da-i musai să vă zic și eu o voroavă... Zi, baciule, voroava! Ce vrei să ne spui? No, place-mi tare fain de dumneavoastră. Că tineri sunteți, frumoși sunteți, fain cântați, fain ați vorovit, gânduri bune aveți, da’ ..., numai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ieșind de pe o uliță, un gospodar care, cu sania plină de saci, trasă de doi bouleni, se ducea la moară. Mai toți oamenii din regiune ne cunoșteau pe cei de la castel. Privind mirat la mine și la lemne zise: No, domnișorule, d-apoi ai plecat cu lemne la pădure? Chiar așa, bade, i-am răspuns și eu zâmbind. Leagă săniuța de a mea și sui lângă mine să mai vorovim până ți-o fi voia. La un moment dat zise: No
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cap, chiar la pădure te duci cu lemne? Da, bade! Uite, am furat un lemn din gardul pădurarului și în loc să-mi cer iertare, am fost obraznic și-am înfruntat-o pe soția lui. Și i-am povestit toată isprava mea. Domnișorule... D-apăi, cade pădurea pe el și dumneata îi duci în loc de unul patru? Atunci i-am povestit întâmplarea cu Zaheu vameșul: „Doamne, de am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”. Omul s-a uitat lung la mine. Trebuind să intre
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și, ca semn al iertării, să-mi dea voie să-i sărut mâna și să primească lemnele împătrit. Femeia era așa de surprinsă și de încurcată că a început să plângă: No, da’ vezi, că aproape nu-mi aduc aminte, domnișorule. Că eu..., ca o ticăloasă, nu puteam să tac? Că doară am văzut că de nevoie ai luat lemnul. Cade pădurea pe noi. De lemne avem noi lipsă? Da’ amu intră în casă să te încălzești o țâră, până mulg
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
404. Floroiu Gheorghe, născut la 25 iunie 1964 în localitatea Ploiești, județul Prahova, România, fiul lui Aurel și Paraschiva, cu domiciliul actual în Germania, 63069 Offenbach am Main, Anton Brucknerstr. 22, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Ploiești, str. Domnișori bl. 9C, ap. 33, județul Prahova. 405. Floroiu Silvia-Simona, născută la 20 ianuarie 1972 în localitatea Ploiești, județul Prahova, România, fiica lui Sandu Vasile și Vasilica, cu domiciliul actual în Germania, 63069 Offenbach am Main, Anton Brucknerstr. 22, cu ultimul
HOTĂRÂRE nr. 740 din 26 iulie 2001 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/136097_a_137426]
-
județul Timiș. 315. Drăghici Ioana-Denisa, născută la 22 noiembrie 1979 în localitatea Ploiești, județul Prahova, România, fiica lui Sorin și Georgeta, cu domiciliul actual în Austria, 4020 Traun, Schlossparkgasse 11/4, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Ploiești, str. Domnișori nr. 88, bl. 57, sc. A, ap. 14, județul Prahova. 316. Barth Mihai-Daniel, născut la 22 aprilie 1969 în localitatea Lugoj, județul Timiș, România, fiul lui Sandor Ioan și Silvia, cu domiciliul actual în Austria, 9360 Friesach-Kernten, Schellengasse 2, cu
HOTĂRÂRE nr. 863 din 16 august 2002 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/144242_a_145571]
-
sociativ exprimă: • asocierea (neasocierea) la subiect în desfășurarea activă a acțiunii verbale: „Am deplâns împreună cu bravul meu amic amăgirea vieții lui întregi.” (I.L. Caragiale, III, 203), A pregătit concertul fără ea. • asocierea (neasocierea) la complementul direct: „ -Da’te mătură Tazlău, domnișorule, ca pe-o așchie, cu cal cu tot, răspunse moșneagul...” (C. Hogaș, 274), L-a întâlnit fără ea la concert. Când planul semantic al verbului regent (prin conținutul său lexical sau prin situarea lui la diateza reciprocă) implică desfășurarea acțiunii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Frumusețea metaforei începe - spune Ortega y Gasset - acolo unde sfârșește adevărul ei.“ Timp de aproape un secol, gândirea sociologică românească s-a hrănit consecvent dintr-o metaforă: nu ne-am schimbat decât veșmintele, în rest am rămas aceiași. „Mulți dintre domnișorii cei tineri - scria, încă în 1818, Constantin Diaconovici Loga -, carii prin alte țeri se trimit să călătorească pentru procopseală, ei în loc de virtute și alte bunătăți aduc acasă obiceaiuri din afară, mode de îmbrăcăminte, umblete strâmbe, vorbitură multă și fără socoteală
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
avut șansa supraviețuirii prin poziția adoptată față de cei care se distingeau prin inteligență și puterea minții, cărora li s-a acordat toată considerația, ținându-i la loc de cinste, mentalitate care s-a păstrat și astăzi. Să ne amintim de „domnișorii” din Ardeal, fii de ță rani, care răzbăteau la școli înalte și, prin învățătură, dețineau funcții administrative sau culturale. Poziția comunității românești față de cei dotați, mintoși („măi țestosule”!), care se ridică peste media de gândire, este în totală opoziție cu
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Asta da înnoire. Același Iliescu care a trăit acel „23 August“ salvator avea paisprezece ani și-un tată în pușcărie, care îi vorbea de „Pătrășcanu ca figură-cheie“ și de Stalin ca „om de dreapta“. Și astăzi fiul ilegalistului înfierează parveniții, domnișorii rupți de soarta țării, luxul afișat cu ostentație. Din când în când răbufnește și ia partea bătăușilor din SPP pe care-i numește patern „băieți“, sau denunță proprietatea privată ca „moft“ și „eroare istorică“, după care admite că a avut
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
e aici, în matrița acestui scepticism în cheia lui nici-nici, un mod inversat al gîndirii duble de care va vorbi, în 1984, Orwell.) Cea mai intensă decepție venea însă dinspre intelectuali și oameni politici, primii nefiind decît niște "diletanți și domnișori ai spiritului", un fel de "gelatină morală" atrasă de politică, în vreme ce băștinașii acesteia, oamenii politici, reprezentau "niște nulități, niște inconștienți, lipsiți complet de un spirit problematic, incapabili să depășească ideea vulgară de eficiență"145. Și Cioran constata că mulți intelectuali
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
fac gargară cu pietre de râu, asemeni lui Demostene, devin oratori celebri. Cei mai mulți rămân fără dinți. Se ia drept altcineva, când ar fi destul și cine este, dacă ar lăsa ifosele la garderobă. Poate că nu ar fi târziu ca domnișorul Cornea să tragă cu ochiul la ilustrul său tată, dascăl eminent, plin de umor și cu totul lipsit de morgă academică. Elitist, dl Cornea jură pe dictonul: „Quod licet Iovi, non licet bovi” sau mai pe limba noastră, a celor
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
decât expresia sintetică a caracterului poporului român: cumpătarea, modestia, statornicia, bunătatea, hărnicia. Loga critică aspru ,,devianțele” tinerilor-bănățeni, cei care studiaseră în străinătate, și care se abat de la comportamentul onest și de bun simț al românilor autohtoni. El a criticat pe ,,domnișorii cei tineri” care, instruiți în străinătate, manifestă un dispreț față de semenii lor localnici, importând obiceiuri urâte, ,,mode de îmbrăcăminte, umblete strâmbe, vorbitură multă și fără socoteală”, considerând asemenea ,,slăbiri preluate de la străini mult mai de preț ,,decât modestia sau smerenia
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
scaunele șubrede, zgâriate și arse de mucuri de țigară de cine știe când, înjurăturile și chiotele care umpleau fondul sonor al salonului și mirosul de tărie din aceea împuțită, care nu iese nici cu toate gea- murile deschise. — Sachi Disperatu’, domnișorule Vasile, râde Ion Pribeagu, amicul lui Mihail, întrebat despre unul dintre pseudonimele sale. Așa am semnat cel mai des ! — O, Doamne, dar publicul trebuie să vă iubească ! Ovrei, neovrei, Sachi Disperatu’ e de senzație, glumește și Cristi. — Ei, mon cher
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
iubească ! Ovrei, neovrei, Sachi Disperatu’ e de senzație, glumește și Cristi. — Ei, mon cher, râzi tu, râzi, dar dumnea-mea chiar a semnat așa. Cristi se întoarce spre Mihail, iar acesta îi confirmă. Nu, serios ? Sachi ? Disperat după amor și romanțe, domnișorule Cristian. Dar ! Dar ! Am publicat și ca Ivan Turbincă sau Ion Palavră până să ajung la acest Ion Pribeagu, de asta ce spui ? Mamutu’ comandă al treilea rând de whisky-uri, printre hohote de râs. E drept, evreii nu fuseseră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lor dacă erai ovreu sau țigan. Dar de ce nu te iei, domnule, în serios ? — Amice, ar trebui să-i citești câteva capodopere, i-o taie repede Mihail lui Cristi. Să vezi acolo seriozități ! — Păi ? Unde ai văzut matale umorist serios, domnișorule Cristian ? Apoi ăia nu-s umoriști, sunt făcături. Și hazul lor e bun de aruncat după lături. Cum adică să fii doar pe hârtie hăzos, iar în rest să stai înțepat, de parc-ai avea înfipt în cur un os
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
le semnase pe de-a-ntregul pentru Cărăbușul lui Constantin Tănase, mai aruncase, rar, ce-i drept, prin tot felul de reviste versuri, cronici rimate sau articole amuzante. Dar să lăsăm poezia, am înțeles de la Mihail că ești un mare trubadur, domnișorule Cristian. — Cristi are o voce de înger și alta nu, se bagă Mamutu’ după ce dă pe gât băutura și face semn de data aceasta pentru o sticlă de vin. — Păi, și unde ai cântat până acum, unde te găsim să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
câteva zeci de metri, observă că nu mai era nimeni în spatele lor. Se opresc să-și tragă sufletul, iar poetul, care nu mai era în puterile tinereții, se prăbușește de tot, în mijlocul trotuarului. — Ești bine, Sachi ? — Un fleac de julitură, domnișorule Cristian, îi răspunde, printre gâfâieli, în timp ce-și șterge sângele de pe bărbie. Am crezut că nu se lasă până nu ne prinde, jur ! râde Mamutu’. — Ei, gata, gata. Să nu ne văităm, domnilor, pentru puțin antrenament ! — Ce antrenament, Sachi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu se lasă până nu ne prinde, jur ! râde Mamutu’. — Ei, gata, gata. Să nu ne văităm, domnilor, pentru puțin antrenament ! — Ce antrenament, Sachi, că dacă te prindea jupânul, felii cred că te făcea. — Ei, știi ce înseamnă asta, nu, domnișorule Cristian ? — Uimește-ne ! — Înseamnă că a fost un poem chiar bun ! Nu că merită să atingi fundul Dâmboviței pentru un poem, feliat ca pas- trama, dar păcat de minunăția de sticlă de vin... și Pribeagu se ridică, scuipând puțin sânge
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]