344 matches
-
să meargă prin Cartierul Vechi, Încercând, pe cât posibil, așa cum se obișnuise, să nu respecte traseele vechi. Un roi de gâze minuscule colcăia deasupra sa, dar nu le luă În seamă. I se dezvăluiau străzi Înguste, descărnate de lumina albă. Clădirile dormitau copleșite de căldura după-amiezii, care amorțise totul. Un sentiment straniu Îl făcu să tresară și nesiguranța i se strecură În suflet. Văzu, pentru o clipă, o pată Întunecată la capătul unei alei Îndepărtate și știu din nou că era umbra
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-și șuvițele deasupra buzelor umede, Își deschidea gura foarte larg, implorându-mă să-i ating gingiile... sa i le mângâi. Gingiile și dinții. Dinți perfecți, trebuie să o spun, de un alb-perlat, ascunși În alveolele rozii, ca niște hulubași aliniați, dormitând În cuibușoarele lor minuscule. În timp ce-i mângâiam dinții, pernițele lunecoase ale gingiilor (recunosc - la Început cu oarece reținere), limbuța ei trandafirie Îmi atingea, tremurând ușor, degetele cu mare delicatețe, cu vii pâlpâiri. Practica aceasta, devenită aproape un ritual În scurta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de parcă era curios cum se vedeau lucrurile din perspectiva mea. Se roti cu scaunul și aruncă o privire la terenurile de tenis aglomerate. — Doamna Shand e o femeie de afaceri pricepută, recunoscu el. Ani de zile, Residencia Costasol a tot dormitat, și-acum, deodată... De unde putea ști doamna Shand cînd avea să se trezească? — Păi, domnule inspector... Privirea agresivă a lui Cabrera mă neliniștea, ca și chipul său tineresc pe care se citeau mult prea clar indiciile banditismului intelectual. Oamenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
BĂRBATUL CU ZIARUL BĂTRÎNUL CU BASTON DOAMNA CU VOAL devenind DOAMNA CU VIOLONCELUL Sală de așteptare. Scaune de-a lungul pereților. Într-un colț al încăperii BĂRBATUL CU VIOLONCELUL cântă, nu prea tare, la violoncel. BĂTRÎNUL CU BASTON pare că dormitează în scaunul său, cu ceafa sprijinită de perete. DOAMNA CU VOAL pare că ascultă muzica, transpusă. În apropierea ușii de la intrare - două umbrele lăsate deschise, să se scurgă apa. Intră BĂRBATUL CU ZIARUL. Își scutură umbrela de apă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu toții afară, ca să vedem cum arată aerul după ploaie. Bruno stătea călare pe banca din fața ghișeului și tot amesteca blestematele acelea de zaruri. (Lumină pe locul unde stă CASIERUL.) Grubi se întinsese pe căruciorul de cărat bagaje și părea că dormitează. (Lumină pe locul unde stă HAMALUL.) Eu mă legănam și-mi fumam ultima țigară din ziua aceea. (ȘEFUL GĂRII se reașază în fotoliul-leagăn.) Ioana lipsea. Dar cred că ne pândea de undeva, de prin bucătăriile ei. Atunci a apărut el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o chinuiască găsise o plăcere specială, pentru simplul fapt că, după cum era de așteptat, stăpînul ei monstruos nu o ascultase. Soarele se afla la zenit, fluxul la punctul cel mai scăzut, iar portughezul Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, dormita În ascunzătoarea lui, la umbră, lăsînd să treacă acele atît de greu de Îndurat ceasuri de arșiță din miezul zilei. Dar deodată deschise ochii, ca și cum un al șaselea simț l-ar fi pus În gardă sau ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
știe cât. Poate că era 3 dimineața, nu știu. Am răspuns somnoroasă, sperând să fie Hunter, de la Paris. Era Lauren. Avea vocea foarte agitată. —Doamne, tocmai a plecat, răsuflă ea zgomotos, cât se poate de trează. —Cine? am Întrebat-o dormitând. —Sanford, desigur. Nu! —Știu. Este o oră mult prea târzie pentru ca un bărbat Însurat să se afle În vizită la o tipă divorțată. Mai ales la o divorțată frumoasă. A trebuit pur și simplu să-i chem bodyguardul ca să scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
greșeală? Uneori, din păcate, medicina nu e deloc știință, e mai mult o artă a încercărilor. Poate că peste o sută de ani bolnavii nu vor mai suferi, se va găsi un leac universal, altul decât moartea. În celălalt pat dormita un flăcău zdravăn, rumen, cu piciorul în ghips. Odată cu el mai intră cineva în odaie, un bărbat corpolent, cam din topor, în uniformă, care se repezise primul pe ușă, în timp ce doctorul, deși ceva mai în vârstă, îi făcuse loc, politicos
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pentru tinerele care doreau din tot sufletul să reușească și ele în viață. Când se întâlneau în marile saloane din provincie, din capitală sau din străinătate, nici pe departe nu-și aminteau de flăcăii dispăruți. Sărmanii de ei! În timp ce fericirea dormita pitită în tinda lor, s-au dus s-o caute unde nu trebuia. Pentru aceasta au plătit cu viața. * * * Trecuse patruzeci și ceva de ani de la absolvire, timp în care a devenit posesorul unei averi inestimabile: soție, copii, nepoți. Cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu se putea trăi fără să asiști la trasul sforilor de către păpușari...-adaugă el după un răstimp râzând sacadat, a satisfacție-Îți place rolul meu, al secretarului valon de Hust? Cum nu? D-ta ești secretarul meu, domnule replic constatând că dormitam cu ochii întredeschiși, în timp ce fâșia asfaltată urca tot mai rebelă printre pâlcuri de arbuști, într un vârf de hulă sau intra brusc sub bolți de frunze, muiate într-un verde tumefiat, ca să țâșnească apoi, la orizontală spre incendiul de lumină
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
face nimic nu făceau; nu aveau a lua ceva de la câte cineva - nu luau; nu aveau a da - nu dădeau. Doar,șefului, din când în când, raportul. Dar, oare, ce raport? Nimic pentru nimic. și, cum zic, mai tot timpul, dormitau. Într-o zi, pe Schimbălău, îl bâzia un țânțar. Cum stătea și dormea cam prea pe spate, în fotoliul de la birou, dădu o dată cu mâna, dădu și a doua oară, însă, înfometatul țânțar, nici vorbă să se lase de bâzâit. Vicepreședintele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pământul luminișurilor, dar strădania lui a fost zadarnică: pierdu bătălia și, din nou, veni ploaia, stăpână absolută pentru zile întregi, pentru săptămâni, pentru luni, fără ca nimeni și nimic să-i conteste atotputernicia. Fata, întinsă în hamacul ei, înfuleca banane și dormita căzută în letargie. El, trântit în pat, citea și citea timp de ore, zile și săptămâni. Anotimpul ploilor impunea vieții amazoniene o paranteză - precum iarna în țările nordice - și, în acest timp, nu te puteai gândi decât să rămâi închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe firele de Înaltă tensiune. Prin multe dintre acestea nu mai circula seva civilizației, astfel Încât astrul nu avea rival În ceea ce privește strălucirea. Al ei era licărul stins care se reflecta În pupilele celor Întinși pe pavaj, ale ei petele luminoase care dormitau pe parbrize. Era o noapte liniștită, ca și cum ambele seminții și-ar fi Încheiat definitiv socotelile războinice. Se mai auzeau când și când o tuse tuberculoasă de tinichea, un claxon stins, un oftat din eșapament. Străduța pe care am ieșit era
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dar proaspăt și mătăsos. Pielea dogorea, îl strângea... totuși simți când Lucian, parcă lovit, se ridicase. Reuși să-l vadă depărtându-se, încovoiat, singur, până la dunga apei. Trase una din revistele de alături. Manole lipsea, și sora, acum Vera parcă dormita, întinsă pe spate, cu brațele și picioarele desfăcute... — Chiar nu intri deloc în apă ? — Nu. Femeie de interior. Prea aproape și prea atentă. Răspunsese imediat, parcă ar fi prevăzut întrebarea. Pânza cadrilată foșni : Lucian se întorsese, se afla din nou
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai mari sau mai mici. Călăuzite de o surată bătrâna și înțeleaptă, umblă prin tot hătul pădurii căutând fânul rămas de cu toamna, ronțăind muguri tineri. Când se ridică soarele și se mai încălzește puțin, caută vreo poieniță unde să dormiteze sub paza calăuzei bătrâne. Mistreții s-au adunat și ei, cu mic cu mare, în turme bunicele, scormonind după jir, rădăcini dulci și ghindă ori poame pădurețe. Unde au lucrat ei cu râturile, grohăind harnic, pădurea parcă este arată, nu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
obligatorie. După intrarea în teren retragerea este interzisă. 46.Ursul somnoros Jucătorii, prin lanț de brațe, formează un cerc mai mare în interiorul căruia se delimitează, printr-un cerc mic, vizuina ursului. Se alege un prinzător „ursul” care, pe patru labe, dormitează în vizuină. Jocul începe prin deplasarea cercului într-un sens stabilit, dreapta sau stânga, jucătorii din cerc rostind următoarele cuvinte: „Ursul doarme, ursul doarme Și-a uitat, bietul, de foame. De el poți scăpa ușor Dacă ești prevăzător.” La rostirea
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Urwald. Cu deosebire îmi amintesc o noapte, când ni s-a oprit mașina chiar pe șoseaua aceea feerică a Chandernagorului, și șoferul a pornit cu Mantu să caute niște scule într-un sat din apropiere. Inginerul, obosit, a rămas să dormiteze în mașină, iar noi trei, Maitreyi, Chabù și cu mine, am plecat să recunoaștem pădurea. Vară fără lună, cu atâtea stele câte are Bengalul și licurici așezînduni-se pe umeri, pe față, pe gât, ca într-un basm cu bijuterii. Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se reverse prin cele două mari uși turnante, părea depărtată și palidă. Cât putea cuprinde cu ochii, se întindea un singur covor gros, roșu-aprins, a cărui dogoare era întreruptă doar de fotoliile și măsuțele joase, în jurul cărora așteptau, absenți, sau dormitau, bătrâni și bătrâne de toate vârstele. La răstimpuri treceau și femei tinere. Priveau doar înaintea lor, acolo unde, departe, zăreau oglinzile. - Era totuși un nume foarte simplu, transparent prin excelență fanic, șopti deodată Adrian, rostind rar și bine articulat cuvintele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acesta nu i l-a spus răspicat. Avea el Pâcu darul de a pătrunde în sufletul omului chiar dacă acesta nu și-l deschidea către el...In spatele perdelei de fum scos de „hornoaica” lui, Pâcu, cu ochii mijiți, părea că dormitează. Lucrurile însă nu se petreceau deloc așa. O privire atentă ar fi descoperit că ochii lui Pâcu țintesc pe cine știe care, cântărindu-l ca la spițerie...Poate nici moș Dumitru nu știa câte parale face fiecare cărăuș, așa cum știa Pâcu. El
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să facă orice numai să fie cu noi. Lasă că asta îi o treabă bună, Pâcule. Mai rău ar fi să te rogi de el și să nu facă, ori să nu știe să facă, că-i tot una. Coșcovea dormita sub horbota străvezie a ceții dinaintea înserării. Verdele câmpului prindea a se întuneca, pierzându-și încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bag În viteză, dar nu pornește... Cobor și mă Învârt În jurul tractorului. Trag de o manetă, Învârt cine știe ce șurub și... Odată smulg cuiul ce fixa remorca de tractor... Urc și plec, dar singur. Remorcile Încărcate rămân În mijlocul drumului. Rusul, care dormita pe bușteni, a sărit: ― Șto tî delaieși, Costea? „Pe mă-ta” - i-am răspuns eu În gând. Opresc și mă Întorc. „Acum Întrebarea e cum legăm din nou remorcile de tractor?” Proțapul cela de legătură nu-l puteau urni așa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și fac legi, că a adunat mari sume de euro, case și vile, hectare de pământ scump... Iar după nopți petrecute în muncă grea, a doua zi merge la Parlament să poată dormi cu adevărat... (I-am văzut, grație televiziunii, dormitând ori dormind cu adevărat). Autorul concluzionează - pe bună dreptate că „Lui (bișnițarului) i-a priit revoluția”. Încă un pamflet usturător la adresa Europei în „Bătrâna doamna Europa” care „A cucerit lumea veche și a descoperit lumea nouă, a ucis mii și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
apuci, bățul izbăvitor, pot să-i spun așa?, poți, asta nu e vocea Magicianului, e a mea, ce bine este atunci când pot vorbi doar cu mine însumi... Traversă repede podul aruncat peste râu, apoi dădu cu ochii de benzinăria ce dormita sub ploaie, ca un animal metalic uriaș care se lăfăia la marginea șoselei, primind cu indiferență apa din cer. Fu tentat să intre pentru a cere o cutie cu suc (ai bea o bere, iar ești ipocrit!), însă nu o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să fie și un fel de a se strecura... Se retrase, ca s-o lase să-și odihnească puțin și ea oboseala drumului. Astfel Grigore, când se întoarse, o găsi singură într-un fotoliu, cu ochii închiși, parc-ar fi dormitat. ― De ce l-ai adus aci pe ăsta? îi zise el cu imputare, observând că ea e trează. ― Care ăsta? se miră ea. Apoi râse scurt, ironic: Pe Raul?... O, o!... Iar ești gelos, Grig? Nu te mai vindeci de boala
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
închinîndu-se și apoi bodogănind: ― Fire-ați ai dracului să fiți! 5 Tribuna presei era aproape goală. Doar vreo trei redactori care dezbăteau, împreună cu Titu Herdelea, probabilitatea căderii guvernului, și bătrânul reporter parlamentar de la Universul, Bididiu, care, în colțul său rezervat, dormita gâfâind în așteptarea deschiderii ședinței. Trecuse de cinci și jos, în incintă, numai câțiva deputați obscuri și plictisiți căscau cu gravitate de mameluci. Tribunele însă gemeau de lume. Un redactor tinerel, plimbîndu-și privirea peste fețele înroșite de curiozitate și enervare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]