380 matches
-
anchetelor, 30 închiși de la Râmnic nu au mai văzut soarele, 210 deportați în Balta Brăilei, 13 împușcați pe timpul hărțuirilor din munții Nehoiului, 4 îngropați de vii pe valea Milcovului.) Tovarășul a ieșit la pensie, partidul a avut grijă să-l dosească de mânia nepoților lui Sterian, banditul ce a băgat spaima prin anii '60 în toată miliția județului. Frica înnoda vipușca. Huliganii erau un fel de haiduci moderni, își făceau de cap prin masivul Podul Călăului. Revoluția a descătușat ura, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petru, apă tulbure. Aleluia! 51. A adormit pe la 3. Chilia sărăcăcioasă, dar curată; un pat din trei scânduri îndrepta oasele, peste ele o pătură din lână pliată pe din două; perna, ghemotocul din cârpe înfășate într-un sac de cânepă, dosea visele; fereastra cât o scorbură de ciocănitore întuneca cerdacul; sub fereastră, masa, candela, două lumânări din seu, icoana Fecioarei, Psaltirea, Îndreptarul pentru spovedanie, mir, chibrituri și o prescură coaptă în săptămâna luminată; la răsărit, în icoana, sfântul Serafim de Sarov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o să moară de bătrânețe! Dar până îmi vine rândul, ăhăă, cât mai aveți de așteptat!" Economul, disperat, turuia ordine confuze; obștea, ca un furnicar în vreme de secetă, alerga dezordonată în toate direcțiile, fiecare să mai salveze ceva, fiecare să dosească pentru sine câteva firimituri din pâinea sfinților. Părinte Gherasim, fugi și trage clopotul într-o dungă! Părinte Ilarion, bate toaca a nenorocire! Frate Varlaam, scoate vacile! Frate Ipatie, repede de-l trezește pe stareț! Hei, cuvioase Macarie, unde te ascunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu pot! Ajutați-mă, fraților! Fie-vă milă de el! Este trupul Domnului, să nu-l lăsam să ardă, chiar dacă pe mulți ne-a prigonit! Este trupul pizdii mă-si! Lăsați poponarul să se topească! Sigur mai avea ceva de dosit prin pădure, mereu și-a cerut parte! Acum primească pe săturate, să-i ajungă, hodorog nesătul! Haaaaa, haaaa, haaaa, l-a prins Dumnezeu la furat! Ilarione, Gherasime, puneți o pătură udă pe voi și intrați la mine în chilie! Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
primește porția de nisip, inima precum o clepsidră harnică numără generozitățile sfinților.) Pompierii consemnau într-un registru nimicul. Chiliile, ca niște măsele stricate, își inundau craterele cu cer. Pădurea pocnea degetele; falangele fumegau ca niște lumânări din seu rânced; lacul dosea noaptea cu tot cu stele în burțile scoicilor; fântâna neîncepută slobozea zorii; cea mai limpede naștere se întâmpla în vârful cumpenei; prevestind parcă o ultimă dispersie a îngerilor, așchiile de clopot descompuneau sunetele în hău. Pompierii au fotografiat labirintul cu timpanele sparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doi îngeri cărora trebuia să le umple buzunarele. Spațiul lui Petru dimensiona nimicul în două jumătăți identice. Biserica, cochilie de melc goală pe dinăuntru, pe dinafară. Pe valea Bârgăului a coborât noaptea. Petru a împăturit chipul în batistă, l-a dosit în buzunarul cămăși, a adormit cu el în inimă. În fotografie, s-a făcut târziu mai devreme. 75. Timpul. Fuga de timp se întâmplă în inimile virusate de existența acestuia. Sângele obsedat de fluiditatea prezentului se caută sub fiecare curgere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în cocina porcilor). A dus-o de nas, până când i s-a făcut lehamete. Tătuța a închis ochii ca o umbră de nor peste cer sau poate că Dumnezeu a rămas fără baterii în lanternă. 77. Lumina dimineții ronțăia întunericul dosit printre ruine. Umbrele, precum niște cămăși de noapte îndoliate; umbrele, ambalaje de unică folosință (își ascundea luna nudul după nori, îngerii fetiși împărțeau fâșii de lenjerie intimă); umbrele, tot mai diluate. Năvodul păianjenilor (ca o stare de prizonierat) se împletea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să dea ceștile pe gât. Hai, că vine ibricu`! Prea plângeți ca bocitoarele... Facem și plantoane, dacă e cazul, eu nu mă opun, sunt deschis la dialog. Da` să fie cu alarme de exercițiu, mai ieșim și noi din casă, dosim damigeana În spatele butoaielor și ținem ședință de stat major. Cine ține ordinul de zi pe unitate? Îl ține Sandu, că el scrie mai frumos! Gore, mai ai frați pe-acasă? Scrie tu după ce troznești niște gogonele și dai pe gât
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să spun, toată lumea o crede genială, nu-i așa? Am început să scriu. Voi fi succintă: Tuturor celor pe care-i cunosc, în special și inclusiv lui Julie, Lara, Jolene, mamei, tatei; servitoarei mele Cluesa, care sper să nu-mi dosească obiectele personale așa cum a făcut majordomul prințesei Diana; contabilului meu, căruia îi cer iertare că nu i-am plătit cei 1500$ pe care-i datorez fiindcă mi-a calculat impozitul pe venit global; și lui Paul de la Ralph Lauren, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în CAER. Acest comerț, reciproc avantajos de altfel, se desfășura în locuri consacrate: lifturi, camere de hotel, toalete de restaurant. Tovarășii de la „Brațul secular” n-aveau nici o treabă cu acest comerț, dimpotrivă. În finalul excursiei se ofereau chiar să-ți dosească ei aurul, de obicei în mânerele metalice din compartimentele lor. Aveau întotdeauna grijă să poarte asupra lor o trusă de șurubelnițe și se dovedeau hiperutili. Dacă erai chitit pe comerț, mai să plângi că nu-i aveai cu tine. Știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Își deșertaseră bună parte din marfă în lifturile kievene și riganeze, aveau ruble. Acum trebuiau să facă treaba inversă: aprovizionarea sovietică pentru piața internă. În acel an, cumpărăturile de top erau: canistrele de benzină, aurul, baloanele și, mai rar, mai dosit și pentru fețe simandicoase, drujbele. În genere, excursiile aveau metabolismul lor: partea I, se vinde marfa autohtonă, partea a II-a, se achiziționează marfă de la celălalt, partea a III-a, se caută strategii de dosire. Îmi amintesc revelațiile mele despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
metalică din beci, treisprezece mii de dolari și nu vă hotărâți ce să faceți cu ei. I-ați pune în bancă, dar nu i-ați declarat când trebuia episcopului și acum e mai greu să-i justificați. Să precizez: banii dosiți de la renovarea bisericii, nu cei câștigați cinstit din afacerile cu cereale. Vă îngrijorează deprecierea asta groaznică. Am și comentat, sper că vă amintiți, procesul tot mai accentuat de depreciere a monedei naționale. Insul vorbea mergând cu spatele, ținându-se mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
În gât ca o mâncare nedigerată, Însă nu mai poate da Înapoi. Trebuie să o suporte și să Înumere cu glas tare, banii pe care ni-i trimite. Ba mai mult, să se prefacă mută și oarbă la ce se dosește, la ce se fură, la ce se murdărește și nu mai poate fi curățat. O lecție de diplomație păguboasă. Nu vreau să ajung Într-o zi, să mă simt În al nouălea cer, fiindcă cerșesc. Ar fi imoral.,, Zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
creștinește goliciunea, să-mi ofere în locul tremurului, salvatoare, rugăciunea. dar nici rugăciunea nu-i tăcere, îmi zic, parcă trezită. ochii mei însă dorm, plasa visului pescuiește în ei vrăjită. mâna întind să m-asigur, că amuleta nu mi-a fost dosită. pasărea cu o singură aripă nu-mi dăruiți nimic de ziua mea, lăsați-mi libertatea de-a visa că abia urmează să mă nasc, că tot ce sunt abia va fi, că lumea abia se va-ntrista, că-i loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
spuse Ileana supărată, deschizând portiera și coborând din mașină. Te-am rugat să nu mai faci bășcălie. Își luară din portbagaj ceva de mâncare și niște apă. Proviziile le așezară într-o gentuță mică de umăr pe care Ileana o dosise printre celelalte lucruri. Toma își luase cu el cuțitul de vânătoare pe care îl ținea tot timpul în torpedo. Nu mai voia să se ducă acolo cu mâinile goale. Aia e punga cu bocancii țiganului? întrebă Ileana, arătând spre sacoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
facă volubil. (Elise Lewine, pe care după îndelungi căutări am descoperit-o ca regizor, pare o actriță-copil cu fustiță scurtă, într-o poză alb-negru prost retușată, pe care i-am aflat-o într-un bar retro pe strada Eminescu, bine dosit după meterezele de zăpadă. Deasupra mobilelor de lemn vechi mai pierdeau timpul, neavând unde să se ducă în ploaie, James Dean, Isadora Duncan, două fete la masa de biliard, una din ele chiar copilă, trebuind să se întindă ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
serioase, mi-am dat seama că „specializarea“ te putea scuti de o prea atentă epurare: volume care, în bibliotecile mari, inclusiv în cele universitare de la Cluj-Napoca sau București, erau în anii ’80 puse la index stăteau liniștite în rafturile mai dosite de lângă spital. La vreo zece ani de la cruda inițiere din copilărie, după ce trecusem prin multe stagii (mai degrabă intrabibliotecare decât intraspitalicești) și printr-un scurt eșec la medicină, m-am trezit, nu prea știu cum, având pe mână o sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de lucruri cu totul fără legătură. La unul am găsit vizite și gazda a întrebuințat toate șireteniile ca să nu afle nimic musafirii de alături. Aiurea am găsit bolnavi și în altă parte amor! Apoi obiectele pe care vor să le dosească, lacrimile ce curg ca să scape câte un obiect devenit deodată pentru ei de o importanță extraordinară (poate că e o amintire scumpă, poate că numai își pierd orice rațiune în momentul acela). Desigur că mi-aș fi făcut capătul văzând
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
iar dispozitivul automat de imprimat scoase, clănțănind, un bon fiscal cât o zi de post. Carol luă un taxi până acasă. 8 Cornetul de ornat Întoarsă în apartament, Carol se schimbase de blugii pătați cu sherry și se apucase să dosească berea. Nu voia doar să o ascundă - asta ar fi fost destul de ușor, pentru că, în timpul săptămânii, Dan oricum nu observa ce se întâmplă în casă. Nu, ea voia ca berea să fie bine ascunsă, dar ușor accesibilă. Așa că o piti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ascunsă, dar ușor accesibilă. Așa că o piti astfel încât, oriunde s-ar fi aflat, să poată ajunge imediat la o cutie sau o sticlă din impresionanta varietate pe care o achiziționase. Și făcu asta cu un talent de invidiat. Berea era dosită, iar apartamentul dereticat. Carol se uită la ceasul electric din bucătărie - mai avea două ore până să vină Dan de la slujbă. Scoase două bucăți de carne din congelator și le lăsă la dezghețat pe aragaz. Puse ceainicul la fiert și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
imobil. Speranța și instinctul de supraviețuire se dovediseră atât de puternice, încât Mircea fusese în cele din urmă incapabil să se arunce în fața trenului. De fapt, speranța, instinctul de supraviețuire și încă ceva. Și anume amintirea faptului că scriitorul avea dosiți într-un cont mititel niște bani pentru situații speciale. Situații ca aceasta, poate. Situații-limită, în care scriitorul presimțise că va ajunge cândva și cărora același instinct de supraviețuire vroia să le facă față cu orice preț, se pare. De ce vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a tras un scaun și s-a așezat, în acest timp eu m-am pus pe vine, lângă biroul meu, am scos cu grijă, ca să nu fac zgomot, sertarul de jos și l-am așezat pe covor, în spatele sertarului îmi dosisem lucrurile despre care nu voiam să știe mama, decorația pe care o primisem de la bunicu’, cutia de conserve în care făceam să explodeze carbid, praștia, tomahawkul, toți soldații mei de plumb, cartușele golite de gloanțe, care încă mai miroseau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
au ridicat, de atunci am stat adesea în fața dulapului ăluia, privindu-mă în ușa-i lăcuită ca într-o oglindă, evocând mirosul pe care-l simțeam când tata îl deschidea ca să scoată câte-o bomboană sau vreo gumă de mestecat, dosite pe după cămăși, și încercând să-mi imaginez că stă acolo, în spatele meu, dar nu-l văd din cauză că lucește prea tare ușa lăcuită, și cum stăteam acolo, pe pat, ascultând zgomotele pe care le făcea mama, umplând valiza, am încercat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am primit și eu o a doua felie, iar pe platoul de porțelan abia dacă mai rămăsese ceva din tunel, doar bucata cu cifrele, și Marius mânca la fel de repede ca la început, aplecat cu capu-n farfuria pe care o dosea pe jumătate cu cotul sprijinit de masă, dar mama nu i-a făcut observație să stea frumos, deși mie cu siguranță mi-ar fi făcut, iar când și această a doua felie a dispărut, atunci Marius iarăși a arătat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
femeie țipa într-una că arde magazinul, ei, și atunci lângă mine a început să vorbească o babă, spunea cu voce ridicată că nu în față e de mers, ci în spate, la magazie, atunci o să iasă la iveală ce dosesc vânzătoarele acolo, nici nu sfârșise bine de vorbit, că unii au și luat-o la picior spre ușa magaziei, abia ajunși acolo, ușa s-a și deschis și a ieșit muncitorul de la uzină, strigând că na, poftim, ia uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]