3,763 matches
-
se afla așezată la masă. Turnând în pahare o licoare scumpă, un fel de vișinată, dar cu gust de sâmbure de migdale, tata ridică primul pahar și rosti, în loc de obișnuitul toast, doar cuvintele: - Să-mi trăiți și să fiți sănătoase, dragele mele! Clinchetul paharelor de cristal, asemenea unor clopoței de argint, suplini o unanimă aprobare. Ina însă nu se putu abține și veni lângă tatăl ei, îl îmbrățișă și-l sărută cu foc pe amândoi obrajii. Apoi trecu la mama ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ascultară reciproc. Nu reproduseră lecția în mod mecanic, dar în esență se putea intui că stăpâneau noțiunile de bază înscrise în capitolul respectiv. Olga auzi pendula din sufragerie; bătuse o singură dată. - Privi ceasul de la mână, era șapte jumătate. Vai, draga mea, cum a trecut timpul, trebuie să plec, mama s-ar supăra foc dacă nu m ar găsi acasă. - Bine, Olga, pe mâine la școală... Tocmai atunci intră în cameră mama Inei. - Doamnă Clemansa, spuse Olga gata de a păși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
urmă până la desert, Alex trase scaunul mai aproape de Ina, îi luă mâna stângă în mâna lui cu o delicatețe demnă de un cavaler adevărat și începu un monolog care Inei avea să-i rămână lipit de inimă toată viața: - Vreau, draga mea, ca această mână mică, fină... și spunând acestea, urmărea sumedenia de linii ce brăzdau palma fetei cu aere voite de cunoscător, ca după o pauză să exprime: sunt sigur că nu numai în liniile de pe această palmă, dar și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
una dintre aripi! Alex îi mai sărută o dată mâna, pregătindu-se să plece. Ea îl opri : - Alex, dragule, mai am însă o condiție! Alex de-abia se dezmeticise. Intrând ca într-o vrie, o întrebă îngrijorat: - Care? Spune Ina, spune draga mea, acum când încă nu am mers în fața altarului, și nu am semnat actele la ofițerul stării civile. - S-ar putea să râzi, să consideri cerința mea ca pe o naivitate copilărească, dar eu port această povară de ani și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dar niciodată să-ți gătesc gulaș unguresc. Alex izbucni într-un râs hohotit, gata-gata să și piardă echilibrul. Se opri o clipă, îi luă din nou mâna Inei, i-o sărută, și iar izbucni în acel râs nestăvilit. - De ce? De ce, draga mea? - E o poveste mai lungă, totul e ca tu să fii de acord, îți voi da detalii într-un moment mai potrivit... - Nu-i nici o problemă. Dacă vrei să știi, nu e o mâncare după care să mă dau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Ina o rugă să se așeze pe un scaun în fața ei, se supuse fiind gata să asculte mărturiile pe care deja le socotea ca fiind tardive. - Te ascult, spuse Olga. Vorbele ei sunară a un fel de reproș, hai, spune... - Draga mea, de mai multă vreme, știi tipul despre care ți-am povestit că îmi făcea curte, ei bine... Ina făcu o pauză și-și privi într-un anume fel prietena, să vadă ce reacție au destăinuirile ei, dar chipul acesteia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
peste o săptămână. Vă mai așteptăm la noi și cu prietenele dumneavoastră. E bine să știți că magazinul nostru e magazinul dumneavoastră! Salutând politicos, Victor îi oferi Olgăi întâietate la ieșire, și odată ajunși pe trotuar, ținu să spună: - Vezi, draga mea, numai ce am ieșit în oraș și ne-am și făcut cu un magazin. Mare noroc am eu cu tine! - Victore, Victore, cred că mai ai pofte nemărturisite! Patroana asta apetisantă ne-a învârtejit cu poveștile ei. - Nicidecum... abia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a îndurat să toarne harul său peste pătimirile mele și mi-a dăruit o fetiță ca o zână, un copil normal, numai zâmbet și bucurie, îți scriu, știind că și tu vei trăi clipele mele de plinătate și fericire. Ina, draga mea, într-o mână țin bucuria despre care îți scriu și în alta necazul meu cel mare: băiețelul meu, Petrișor, care împlinește în curând trei ani, deși pare a înțelege tot ce-l înconjoară, se exprimă cu multă greutate și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de mamă. Olga pară cu greu insistențele Inei de a deplasa discuția pe alte fronturi de interes, și formulă un răspuns ambiguu: - Între binele pe care mi-l dorești tu și răul care mă macină este o mare prăpastie, Ina, draga mea! Pe scurt, soțul meu își îneacă amarul în alcool. Așa cum ți am mai scris, nu-l văd cu săptămânile, probabil are altă casă, dacă n-o fi având mai multe... N-a fost om de familie decât un an
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de fetiță; altfel, îți dai seama? - Biata de tine! Și ce vise aveai! Ce vise! - Asta a fost demult, tare demult, de parcă aș fi trăit în altă viață și dacă mă gândesc bine, poate chiar așa a fost!... - Cum vorbești, draga mea! Tu ești o fire optimistă, o luptătoare Olga, ce Dumnezeu!? - Spui tu asta? Am fost, da, am fost!... Și Ina se uită spre noptiera pe care trona o vază cu o singură floare vestejită, pusă de cine știe cine și de când, accentuând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
convinsă că în scurt timp te vei simți mai bine. - Când doctorii îți țin zilele cu morfină, cu doze mărite de la zi la zi, ce poți să mai aștepți!? Deodată Ina se ridică de pe scaun, arătându-se plină de neliniște: - Draga mea, te rog să mă scuzi, aș mai sta cu tine, dar mă așteaptă soțul meu în mașină și, oricât de răbdător ar fi, sunt sigură că a măsurat minutele pe ceasornic, presat fiind de o ședință care are loc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-o într-un fel anume. Figura Olgăi dobândi o înfățișare stranie, întocmai unei inculpate în fața unui complet de judecată, gata să mărturisească faptul că săvârșise ceva cumplit, o crimă de neiertat de legile pământești și cele cerești. Dar eu... - Spune, draga mea, ce ai făcut tu rău? - Am făptuit față de tine un sacrilegiu. - Nu pot să cred ce-mi spui. Boala ta îți dă halucinații. Liniștește-te, te rog, Olga! - Ina, nu, creierul meu mai funcționează, memoria nu s-a topit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Își bat joc de el cronicarii sportive și redactorii unor publicații, utilizîndu-l prostește...” Sincer să fiu, și pe mine mă apucă tremuratul cînd văd, pe micul ecran, titlul emisiunii numită GENIALI. Cine-s genialii? Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Al. Arșinel, Draga Olteanu, Florin Piersic etc. Cumplit! Ce confuzie se sădește În rîndul telemanilor fără cultură & personalitate! Ce analfabetism tronează În mass-media - nu numai În cazul acestei emisiuni! Dar, mă-ntorc și zic : nu cumva am avut, eu Însumi, În timp, tentația
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
E și timidă, deci o scuz. Îi zic că Nastasia vroia În Popa Nan, iar surorile lui Ce hov...” În Popa Nan!”opinează studenta mea preferată. Eu mor de rîs și de plîns, deoarece eroinele lui An ton Pavlovicoi vroiau, dragele de el, „La Moscova!” ( nu „La Popa Nan”)... Nu contează, tot aspirație nefericită e... Apoi o Întreb pe simpatica convivă, de ce un critic din epoca interbelică a spus că piesa lui G.M.Zamfirescu miroase a „drojdie și obială”? Fata nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Seciu nu pare indicată pentru rolul fiicei magi cianului, deoarece e mai În vîrstă ca Mihai Dinvale. În concluzie, Îi spun și eu ziaristei, citînd din piesă, „la carte, Caliban!”... Aflu cu bucurie, ca Împătimit al gastronomiei, că Îndrăgita interpretă Draga Olteanu-Matei a scos un audiobook cu rețete versificate. Nu-i rău! Din păcate, titlul apariției editoriale mi se pare total neinspirat :”Golătatea Înconjoară, iar foamea dă de-a drep tul”. Revin la Îndemnul lui Pleșu : Învățați romînește, bre!... Un supliment
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
spectacolelor temerarului creator : „La public nou, emoții noi - e deviza pe care R.A. vrea să o impună. Dar tot ce-i nou poartă În el bagajul vechimii care atîrnă greu”. Frumos spus, fătucă!... Numai că ar trebui să bagi samă, draga tatii, și la faptul că regizorul pe care atîta-l iubești are niscai probleme cu deslușirea unui termen important : noima. Care nu e dependentă de noutate sau tradiționalism ; noima e noimă, oriunde & oricînd... CÎnd amicul Mircea M. Ionescu mi-a spuscă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
convingătoare scene în ceea ce privește conturarea caracterului lui Mihai de Giulești. Auzeam parcă vocea naratorului: < tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei, îi era prielnică gândurilor sale ascunse. > Îmi răsuna ecoul lui ascuns ca o melodie nemaipomenit de dragă, din copilărie, Marina, marina, cântată atunci pe un ritm lent. Îmi spuneam că, chiar dacă această scenă nu va fi prinsă în sceneta mea, ea ar trebui să fie pentru mine, ca dramaturg, aer și apă, deoarece pe parcursul ei, prind contur
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
scumpa mea - remarcă Roji nu fără puțin teatru - Te ia cu leșin, nu? Soția directorului părea că nu mai putea răspunde pentru moment la nicio întrebare, decât prin gesturi făcute a scârbă, cu capul. N-am vrut să te rănesc, draga mea. Nu-mi stă în caracter - se scuză Roji pe tonul ei de la ușor teatral la fals. Bine că știm - mă bag și eu în discuție din nou, ca să rup tăcerea. Cam așa am pățit și eu - vorbește rar Iozefina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
jos, lângă ramă, pe o etichetă, cu majuscule, parcă în fugă, vândut. Mă gândeam că în orice clipă putea veni cumpărătorul să-l ducă. Să vină după tablou și, înainte de a i-l da, domnul Paloș să-i țină o dragă de predică, cum se întâmpla de regulă, în asemenea cazuri, despre părerea de rău a artistului, că trebuie să-l vândă. Să-l compare din nou, cu un copil pe care trebuie să-l dea la cineva străin, ca să-l
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu pricepe nimic... Ce faci, Măriuță? Ce-i cu tine? Măriuța s-a ridicat și, cu ochii învăpăiați încă, a rostit aproape scâncit: Îmi ești drag, Vasile!... Taci! Nu mai spune o vorbă! Ce? Crezi că tu nu-mi ești dragă? Îmi ești! Dar... Dar ce? Eu mi-am dat cuvântul față de un om că... Că am să mă liniștesc... Și m-am liniștit! De ce îmi răscolești sufletul?... Dacă ne-am ține dragi și ar afla Costache, știi tu ce s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Început. O auzeam certându-l seară de seară. „Nu Înțeleg de ce vrei să trăim ca electronii, azi aici, mâine pe lângă alt nucleu. Băiatul are numai 10 la științe nucleare, e olimpic la radioactivitate, ar putea primi chiar o bursă Mendeleev.“ „Draga mea“, a replicat tata cu vocea lui domoală, „nu-ți dai seama ce șansă extraordinară este pentru noi toți? O să călătorim, o să vedem lumea...“, „Lumea am mai văzut-o și nu-i mare lucru de capul ei: numai materie și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
inițială a fost să se țină deoparte, undeva la marginea narațiunii, de neatins. Ceva neprevăzut s-a Întâmplat Însă, un alt scriitor a intervenit și... Ascultându-mă, ochii Verei se măriseră peste măsură și amenințau să-i Înghită Întreaga față. — Draga mea, i-am zis, știu că pentru tine-i un șoc, dar... Vera a izbucnit Într-un hohot de râs, izbind cu picioarele și cu pumnii În canapeaua dungată. Ufff, greu e să smulgi niște personaje din ignoranța medievală În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la viața mea de militar, la împliniri sau neîmpliniri) mă simt realizat; dacă nu am ajuns mai sus în carieră - datorită unor factori aleatori - probabil că, la un anumit moment atinsesem ,,nivelul incompetenței”, adică mai departe nu poți - oare? Ce dragă mi-a fost cariera militară, de care habar nu aveam, atunci când am ,,fugit de acasă la armată” și am să explic de ce. Acasă nu o duceam rău, eram singur la părinți, eram o familie foarte bine văzută într-un orășel
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
s-ar duce de rîpă toate idealurile pentru care am luptat, iar noi am ajunge la lada de gunoi a istoriei. Cît de trist ar fi Tușico, Angelino, să mi-o ia el înainte, păi cum să nu fie versat draga mea, toată lumea știe că el a tras sforile, că el a fost păpușarul, deși tuturor le e rușine s-o recunoască. Delfinașule, se juca cu tine, aude din nou vocea Tușicii, dar era atît de scump cu ciorăpeii lui supraelastici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
puzzle. Piesa aia care lipsea, acum Îmi pot da seama, e iubirea și Înțelegerea unei femei minunate. Asta ești tu Bunty, o femeie minunată. Și ai suferit atît de mult... vreau să Îndrept lucrurile... — Of Bruce... Nu sufla un cuvințel draga mea și o să vin În curînd la tine. Îți promit. — Ok Bruce. — Ne vedem În curînd. — Bruce... te iubesc... Hai sictir grăsano. Stai numa s-ajungă Bladesey la pîrnaie și relația dintre tine și mine intră În agonia morții. Reține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]