403 matches
-
indivizii sunt actori care își asumă o anume partitură și anume roluri, astfel încât să se comunice pe ei înșiși într-o manieră pozitivă și să-și controleze imaginea socială tot în direcția unei percepții favorabile". Goffman a numit această viziune dramaturgică. El a studiat structuri sociale concrete (domestice, industriale, comerciale etc.), urmărind explicitarea modului în care individul își exhibă propriul eu, acțiunile sale în fața celorlalți în relațiile de muncă, modul în care dirijează și controlează impresiile pe care alții și le
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Au fost invocate mai multe nume de dramaturgi ori chiar de regizori de film, de la O'Neill la Hitchcock, și ar putea fi adăugate oricând altele, Ionesco îndeosebi, fără nici o relevanță însă, fiindcă teatrul lui D.R. Popescu este un bric-ŕ-brac dramaturgic." (pag. 1099) Între aceste extreme, reprezentate totuși de autori notabili, capitolul rezervat special teatrului aservit din anii '50 reunește, de fapt, în ciuda dimensiunilor, trei fișe de dicționar (corespunzătoare lui Aurel Baranga, lui Horia Lovinescu și lui Teodor Mazilu). Nicidecum mai
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
Pariul pe inteligență urmat de Cărările inovației / Le pari de l’intelligence suivi de Sentiers d’innovation, EST-Samuel Tastet Editeur, București, Paris, 2006. ** Dan Mititelu - Fotograme fără obiectiv, serie de articole publicate în „Ziarul de Iași“, 2005-2008. Atelier de scriere dramaturgică la Teatrul „Luceafărul“ Teatrul Luceafărul din Iași organizează săptămâna viitoare o nouă ediție a „Atelierului de practici a scrierii dramaturgice «Vreau să fiu dramaturg!»“ pe tema „Teatrul formelor sociale“ în cadrul proiectului „dramatIS“. Acesta va avea loc în zilele de 26
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
București, Paris, 2006. ** Dan Mititelu - Fotograme fără obiectiv, serie de articole publicate în „Ziarul de Iași“, 2005-2008. Atelier de scriere dramaturgică la Teatrul „Luceafărul“ Teatrul Luceafărul din Iași organizează săptămâna viitoare o nouă ediție a „Atelierului de practici a scrierii dramaturgice «Vreau să fiu dramaturg!»“ pe tema „Teatrul formelor sociale“ în cadrul proiectului „dramatIS“. Acesta va avea loc în zilele de 26, 27 - Ziua Mondială a Teatrului și 28 martie, începând cu ora 18.00. Atelierele vor fi conduse de criticii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Am practicat o construcție pe mai multe planuri pe principiul montajului filmic, am schimbat în anumite scene raporturile, am luat texte de la anumite personaje și le-am inserat în textul altora. Prin urmare, inovația se regăsește mai mult la nivel dramaturgic. De pildă, în celebra scenă de teatru în teatru - nu apar actorii, ci chiar Polonius, Claudius și Gertrude sunt puși în situația de a juca rolurile. Vreau să mă întorc la simplu, la sondarea personajelor, într-o formulă nu spectaculoasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
fulminantei experiențe cu Elena-prima mi-o aduce aminte: „-Îți amintești cum ți-am spus că ai trăit? “întreabă el cu voce tare. Tînărul fusese și atunci diagnosticat corect: „-Tu parcă ești un actor care se vrea sacerdot al ritului său dramaturgic. Vrei să acționezi direct asupra spectatorului, să-l subjugi chiar agresîndu-l, să-l silești să creadă și să trăiască în scenariu. El, care se crede protejat în fața televizorului, privindu-l în pijama pe Hamlet. Trezește-te! Nici Elena și nici
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
participării se asociază într-o manieră productivă cu lucrul în echipă, activitățile fiind concepute din start în așa fel încât protagoniștii nu se pot sustrage în niciun moment contextului invocat, rolurile lor fiind într-o permanentă interacțiune. Astfel structurat, jocul dramaturgic dezvoltă nu numai capacități de comunicare diversificate și personalizate, ci și o anumită solidaritate interpersonală, care constituie un bun suport al învățării. Alte caracteristici ale acestei metode didactice favorizează, în situația în care deschiderea subiecților către învățarea logică este deficitară
Metoda dramatiz?rii ?n lec?ia de istorie. Scenetele "Alegerea lui Vod? Cuza" ?i "Sensul vie?ii" by Claudia-Felicia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83661_a_84986]
-
conținuturi, a căror stabilizare și utilizare devine mai coerentă în asociere cu vizualul, auditivul, motricitatea și imaginația specifice dramatizării istorice. Lăsând la o parte detaliile proprii etapelor elaborării și desfășurării procedeului ca atare, notăm aici doar faptul că practicarea metodologiei dramaturgice impune în mod natural respectarea unor precauții de ordin didactic, începând cu adecvarea dozajului intern, pe de o parte, între exercițiile pregătitoare, cele dramaturgice propriu-zise și cele de relaxare de la sfârșitul activității și respectiv a dozajului extern, pe de altă
Metoda dramatiz?rii ?n lec?ia de istorie. Scenetele "Alegerea lui Vod? Cuza" ?i "Sensul vie?ii" by Claudia-Felicia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83661_a_84986]
-
detaliile proprii etapelor elaborării și desfășurării procedeului ca atare, notăm aici doar faptul că practicarea metodologiei dramaturgice impune în mod natural respectarea unor precauții de ordin didactic, începând cu adecvarea dozajului intern, pe de o parte, între exercițiile pregătitoare, cele dramaturgice propriu-zise și cele de relaxare de la sfârșitul activității și respectiv a dozajului extern, pe de altă parte, prin evitarea folosirii în exces a acestei strategii, în detrimentul altora, de natură să îi potențeze valențele. În mod similar, o bună gestionare a
Metoda dramatiz?rii ?n lec?ia de istorie. Scenetele "Alegerea lui Vod? Cuza" ?i "Sensul vie?ii" by Claudia-Felicia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83661_a_84986]
-
dramaturg neglijat (deși a creat treizeci de piese!), dar personaj impresionant, rubicondul Gustave Își Înțelege, empatic, bovaricii, ajutîndu-i să trăiască și după ce el, Demiurgul de ocazie, dispare; deși modelul său declarat era Moliere, prozatorul nu a avut șansa unui destin dramaturgic asemănător : debutînd În teatru abia la cincizecișitrei de ani, are parte de un eșec răsunător și, după cum precizează Miriam Cuibus, atunci „actorii au părăsit scena cu ochii În lacrimi” (p.201). Ca și compatriotul nostru Caragiale, ghinionist În seara premierelor
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
romanele. Din roadele pieselor sale cu succes comercial avea să Își cumpere spațiul și timpul necesare pentru a scrie literatură adevărată, fără a trebui să se mai gândească la vandabilitatea ei. Un stimulent În plus era faptul că, chiar dacă partea dramaturgică a proiectatei sale cariere duble aducea cu sine câteva compromisuri făcute gustului popular, munca nu avea să fie chiar una de sclav. Poate urma să fie chiar distractivă. Perspectiva aspectelor practice ale montării unei piese, a cunoștinței cu actorii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și lăudându-se cu ultimele cuceriri În domeniul schimbărilor de decoruri și luminilor pe care acesta urma să le aibă, cu opulența spațiilor destinate publicului. Când ajunseră să discute și despre Doamna Jasper, păru să nu fie autopsia unui cadavru dramaturgic, așa cum se temuse Henry, ci mai degrabă o consultație În căutarea unui tratament chirurgical. Daly avea de făcut câteva sugestii și observații critice, pe care le acceptă În majoritate, În principal nevoia de a Întări rolul interpretat de Ada Rehan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la acei stimuli care ne informează despre statutul social al performerului. În acest context, vestimentația este parte componentă a prezentării scenice a comportamentului expresiv; un "obiect" component al "feței personale" (personal front) . Într-o lucrare care valorifică conceptualizările din sociologia dramaturgică, The Social Psychology of Clothing. Symbolic Appearance in Context (1997), Susan B. Kaiser folosește un exemplu elocvent pentru a clarifica noțiunea de "înfățișare", invitând cititorul să își imagineze o fotografie cu el însuși într-un cadru fotografic în care este
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
semnalele vestimentare în ordinea interacțiunii Hainele și stilul în care sunt purtate fac parte din comportamentul expresiv al actorilor sociali, prin intermediul cărora aceștia se prezintă unei audiențe, încercând să obțină o identitate pozitivă. Aceasta este o aserțiune desprinsă din modelul dramaturgic al vieții sociale, propus de sociologul american Erving Goffman (1922-1982) în lucrarea The Presentation of Self in Everyday Life (1959), tradusă în limba română cu titlul Viața cotidiană ca spectacol (2003). Pentru Erving Goffman, realitatea vieții cotidiene poate fi descrisă
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
in Everyday Life (1959), tradusă în limba română cu titlul Viața cotidiană ca spectacol (2003). Pentru Erving Goffman, realitatea vieții cotidiene poate fi descrisă în aceiași termeni ca și o piesa de teatru, de aici și conceptele pe care sociologia dramaturgică le propune: "rol" (part), "cadru" (setting), "înfățișare" (appearance), "performare" (performance), "față" (front). Erving Goffman, cel mai cunoscut etnometodolog după anii '60 încoace, a lansat ipoteza conform căreia viața socială și cea politică este un "joc de reprezentări", un joc deschis
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
politică este un joc de reprezentări, aceasta nu se produce fără o dublă constrângere: pe de o parte cea a rolului, și pe de altă parte, cea a ritului (E. Morar, 2003, 100-101). Erving Goffman a inițiat, în sociologie, modelul dramaturgic de analiză al comunicării, cu accent pe aspectele simbolice ale vieții sociale, arătând cum acționează și reacționează individul în interacțiunile cotidiene sub impactul prezenței celorlalți și al motivației de menținere a unei impresii favorabile despre el însuși. Conform acestui model
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
motive decât informațiile transmise astfel (E. Goffman, 1959/2003, 30-31). Reprezentarea dramatică a vieții sociale este o idee pe care o regăsim și în lucrarea istoricului olandez Johan Huizinga, Homo ludens (1938). Dar, spre deosebire de Erving Goffman, Johan Huizinga plasează "jocul dramaturgic" într-o realitate a reprezentării, nu în cea a vieții obișnuite: A înfățișa înseamnă, din punct de vedere etimologic, a aduce în fața ochilor. Aceasta poate fi o simplă prezentare, în fața unor spectatori, a unor elemente naturale. Păunul sau curcanul își
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
îi poartă în toate situațiile sociale (E. Goffman, 1982, 18). Care este valoarea acestui model pentru studiul psihosociologic al vestimentației? În primul rând, putem recurge la conceptele lui Erving Goffman pentru a explica temele propuse de psihosociologia vestimentației. În modelul dramaturgic, "fețele sociale tind să se instituționalizeze în sensul așteptărilor stereotipe abstracte cărora le dau naștere" (Erving Goffman, 1959/2003, 55). Așa se explică faptul că unor roluri sociale le sunt circumscrise anumite fețe, exemplul cel mai elocvent fiind cel al
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
realitatea vieții sociale ca "scheme tipice", în funcție de care ceilalți indivizi sunt percepuți și evaluați în întâlnirile față-n-față. Acestea reprezintă simboluri ale personalității, rolului, statusului și contextului social. Motivat să transmită publicului o impresie pozitivă, după cum sugerează una din premisele modelului dramaturgic, individul este de multe ori conștient de funcțiile vestimentației: de semnalizare a bogăției materiale, dar și de "exersare a modestiei sistemice" (E. Goffman 1959/2003, 65). 3.2.5. Managementul impresiei înfățișării și interesul vestimentar Sesizând valoarea modelului dramaturgic pentru
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
modelului dramaturgic, individul este de multe ori conștient de funcțiile vestimentației: de semnalizare a bogăției materiale, dar și de "exersare a modestiei sistemice" (E. Goffman 1959/2003, 65). 3.2.5. Managementul impresiei înfățișării și interesul vestimentar Sesizând valoarea modelului dramaturgic pentru studiul psihosociologic al vestimentației, Susan B. Kaiser propune două variabile de măsurare a managementului impresiei înfățișării (appearance management), într-o lucrare de referință pe această temă, The Social Psychology of Clothing and Personal Adornment (1985). Autoarea observă că indivizii
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Doina și Popoiu, Paula, Costumul românesc de patrimoniu din colecțiile Muzeului Național al Satului "Dimitrie Gusti", Editura Alcor Edimpex, București, 2007. Ivan, Loredana, Cele mai importante 20 de secunde. Competența în comunicarea nonverbală, Editura Tritonic, București, 2009. Jderu, Gabriel, " Teoria dramaturgică a lui Erving Goffman", în S. Chelcea. (coord.). Rușinea și vinovăția în spațiul public. Pentru o sociologie a emoțiilor, Editura Humanitas, București, 2008, pp. 69-76. Jderu, Gabriel, Introducere în sociologia emoțiilor, Editura Polirom, Iași, 2012. Jenβ, Heike, "Dressed in history
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
v?zut �nmul?indu-se paradigmele ostile func?ionalismului. Ordinea social? este instabil? ?i contingent?, reconstruit? mereu de c?tre actori, spun Erving Goffman, Howard S. Becker, Anselm Strauss, Harold Garfinkel, Aaron Cicourel ?.a. care construiesc teoria �etichet?rîi�, modelul dramaturgic, etnometodologia, sociologia cognitiv? etc. Sociologia �?i extinde c�mpul de studiu la noile forme de consum, de cultur?, de marginalitate, de protestare, la politicile sociale ?i culturale, la via?a local?, b?tr�ne?e, imigra?ie, devian?? juvenil?, s
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
deviant este conferit unui individ (sau unui grup) de c?tre cei care �l identific? ?i se ocup? de el. Aceea?i teorie orienteaz? analizele statutului bolilor mentale (Goffman, 1961) sau al muribunzilor din spital (Glaser ?i Strauss, 1965). � Modelul dramaturgic. Canadianul Goffman, care a predat la Berkeley, analizeaz? procesele interac?iunii (1959) dup? un model �n care orice actor social caut?, dincolo de rolurile institu?ionalizate, s? ofere altuia o imagine de sine care s?-i asigure controlul interac?iunii. Strategiile
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
dup? care sistemul social este integrat �n jurul valorilor �mp?rt??ițe ?i a normelor reglatoare; �teoria rolurilor� a lui Ralf Turner (Roșe, 1962) arăt? c? acestea s�nt mai cur�nd produse prin rutinizarea conduitelor cotidiene. Mai mult, modelul dramaturgic este fundamental antipozitivist atunci c�nd refuz? s? dea ac?iunii sociale un alt sens dec�ț cel produs �n cursul ac?iunii �ns??i. ��Curentul �etnometodologic�. Paradigmă interac?ionist? se radicalizeaz? aici fiindc? �ns??i ordinea simbolic? devine contingent
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
anchete literare, mesele rotunde, colocviile, dialogurile, care s-au desfășurat, de regulă, într-un spirit de suficientă responsabilitate față de buna orientare a opiniei publice. S-a urmărit în permanență spectrul întreg al artelor, acordându-se spațiu permanent cronicilor teatrale, textelor dramaturgice, comentariilor de artă plastică, cinema, emisiunilor TV. Mai sunt de remarcat „Notele”, adesea polemice, „Revista revistelor”, recenzând presa literară internă și internațională, precum și rubrica „Sport”, asigurată multă vreme de Fănuș Neagu, în stilul său suculent și colorat. În revistă își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]