1,717 matches
-
asta, biroul meu avea un aspect întunecat, deprimant. Biroul din metal verde-oliv avea mai multe margini în care te puteai agăța decât un gard din sârmă ghimpată și singura lui virtute era că se asorta cu linoleumul tocit și cu draperiile murdare, în timp ce pereții aveau o tentă galbenă de la câteva mii de țigări. Intrând în birou, după ce furasem câteva ore de somn în apartamentul meu, și zărindu-l pe Hans Illmann așteptându-mă răbdător cu un dosar de fotografii, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dat cartea lui Frau Steininger: — Cum ziceam, fetele cresc repede. Ai vorbit cu băieții de la tehnic? Am intrat pe ușa biroului în același timp în care Becker ieșea. — E ceva pe cufărul ăla? Sau pe bucata aia de țesătură pentru draperii? Becker se răsuci pe călcâie și mă urmă la birou. Cufărul a fost făcut de Turner & Glanz, domnule. Scoțându-și carnețelul, adăugă: — Friedrichstrasse, nr. 193a. — Sună foarte elegant. Păstrează o evidență a vânzărilor? — Din păcate, nu, domnule. Este un model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Păstrează o evidență a vânzărilor? — Din păcate, nu, domnule. Este un model popular, se pare, mai ales cu toți evreii care pleacă din Germania în America. Herr Glanz estimează că vând trei sau patru pe săptămână. — Norocu’ lui. — Țesătura de draperie este un material ieftin. O poți cumpăra de oriunde. Începu să caute prin tava mea de materiale și corespondență primite. — Continuă, te ascult. — Înseamnă că nu mi-ați citit încă raportul? — Ți se pare că l-am citit? — Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o poziție care mă satisfăcea. Ea țipă în momentul în care am plonjat în corpul ei, iar coapsele ei lungi tremurară minunat în timp ce ne jucarăm pantomima zgomotoasă până la finalu-i cutremurător. Am dormit până când zorii se strecurară prin țesătura subțire a draperiilor. Trezit înaintea ei, am fost uimit de culoarea sa, care era la fel de rece ca și expresia pe care o avu când se deșteptă, și care nu se schimbă deloc în timp ce-mi căută penisul cu gura. Iar apoi, răsucindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
camerei, o masă rotundă, iar în celălalt capăt era un grup de vreo zece persoane care stăteau în picioare lângă o canapea și două fotolii. Pereții, acolo unde se vedeau între panourile ușoare de stejar, erau vopsiți în alb, iar draperiile verzi erau toate trase. Camera asta avea un aer german clasic, care era același lucru cu a spune că era cam la fel de caldă și prietenoasă ca un cuțit din armata elvețiană. Rahn ne-a adus niște băuturi și ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Kindermann plănuiau să plece, atunci poate ar fi vrut să-și pună haina, așa că m-am strecurat afară din garderobă și am mers în camera în formă de L unde fusese pusă în scenă ședința de vrăjeală, ascunzându-mă în spatele draperiilor groase în caz că vreunul dintre ei ar fi intrat. Dar când au coborât din nou la parter, au stat doar în hol și au discutat. N-am auzit decât pe jumătate ceea ce-și spuneau, dar esențialul părea să fie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îndeajuns de slăbit încât să fiu nevoit să deschid fereastra pentru niște aer curat. În biroul alăturat, mi-am turnat un pahar mare din brandy-ul lui Weisthor, care funcționă mult mai bine decât gura de aer berlinez, și, cu draperiile trase, m-am simțit chiar suficient de relaxat încât să aprind lampa de birou și să arunc o privire cercetătoare prin cameră înainte de a scotoci sertarele și dulapurile. Și merita să arunci o privire. Gustul lui Weisthor în decorațiuni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
toată noaptea ca să-mi adun furia. O noapte în care auzisem ferestre spărgându-se și strigăte obscene răsunând pe stradă și mirosisem fumul clădirilor în flăcări. Rușinea mă ținuse în casă. Dar în dimineața care pătrunse senină și însorită prin draperiile mele am simțit că trebuia să ies afară și să arunc eu însumi o privire. Nu cred că voi uita vreodată. Încă din 1933, un geam spart fusese un fel de risc profesional pentru orice afacere evreiască, la fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
perioada 1930-1932, care a refuzat să se alăture Partidului Nazist. . Acești pantaloni se poartă adesea susținuți de bretele, mai ales în Bavaria, de către bărbați și băieți. . Țesătură rezistentă din bumbac, cânepă sau in, cu imprimeuri, folosită mai ales la confecționarea draperiilor și a huselor de mobilă. . Dogmă a credinței creștine, potrivit căreia pâinea și vinul din cuminecătură se transformă în chip miraculos, în urma liturghiei, în trupul și sângele lui Hristos. . Liderul de Partid al unei filiale administrative locale a NSDAP (Partidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să spună că nu sunt acasă........ Fata a răbdat cât a răbdat, si-a luat inima în dinți și a venit la mine. Când am observat-o pe hol, din sufragerie, am încuiat repede usa și m-am ascuns după draperie. Cred că a bătut la use circa cinci minute. Voia să știe dece procedez așa. Am fost un laș. N-am avut curaj să stau în fața ei și să spun adevărul. A observat și nu m-a mai deranjat niciodată
PRIMA DRAGOSTE de IONEL CADAR în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361324_a_362653]
-
despărțea cele două rânduri de locuri. Câte trei fotolii pe fiecare parte. Primele trei rânduri din față, pe amble părți, deci 18 locuri în total, sunt alocate celor care călătoresc la clasa business! Despărțiți de restul plebei doar de o draperie! Singura diferența este mâncarea și super-amabilitatea personalului de bord! În rest nimic mai calitativ. Cine ocupa aceste locuri? Reprezentanții de firma, femeile frumoase, blazații cu bani, snobii și desigur politicienii! Și de data aceasta avionul este plin ochi! Înseamnă că
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
trecut. Într-un superb decor cehovian din care, după clasica ridicare a cortinei și cele trei gonguri, se risipește un fum al trecutului, evoluează personajele piesei în costume perfect adaptate epocii (scenografia Maria Miu). Interiorul burghez are mobilă sculptată, pian, draperii din brocart și tablouri frumos înrămate. Decorul nu se schimbă, suferă doar modificări legate de situația familiei și ulterior de regimul politic. Piesa e o pagină de istorie a României pe fundalul căreia se țes destinele a trei femei. Două
„TREI GENERAŢII” DE LUCIA DEMETRIUS LA TEATRUL ODEON DIN BUCUREŞTI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362835_a_364164]
-
și la el acasă. Vai de mine! Locuia într-o cameră mare populată de vreo trei familii. Spațiul de locuit al fiecărei familii era delimitat cu dulapuri. Ca să ieși dintre dulapuri, trebuia să dai la o parte un soi de draperie, care culisa pe o sfoară. M-a servit cu o cafea. Ce să vă spun? Nechezolul nostru, aur! Avea așa-zisa cafea un gust de coajă de copac. De coajă de copac măcinată. Că ne făcea biata maică-mea pe
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
fără nicio senzație de jenă sau de nefiresc, ca un lucru normal, făcut de nenumărate ori. Stând singură în noapte, nici nu-și dădea seama cât timp a trecut de la plecarea lui Radu, sau ce oră a fost atunci. Pe sub draperiile de la fereastra dormitorului începu să se strecoare raze firave de lumină. Însemna că zorile nu sunt atât de departe. Auzi cum bufnița aciuiată de câțiva ani în coșul de pe acoperișul "Casei cu lei", huhuiește. Își aduse imediat aminte cum bunică-
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
inelul de cavaler și trimise documentele printr-un curier lui Naulius care aplică parafa administrației romane. Apoi, după ce mai vorbiră puțin, Hasim ieși de la procurator cu documentele făcute sul. Negustorul coborî în atrium unde îl aștepta palanchinul pe ale căror draperii era brodat un nume elinesc, căci Hasim știa că mulți se înteresau cine a venit și cine a ieșit din fortărerață. *** Magistratul Fulvius Simbinacus îl chemase pe centurionul Gaius Cassius într-una din barăcile de la parterul fortăreței Antonia. Rămași singuri
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
un visător absolut: „Iubește-mă laconic în cuvinte” (Iubire indecisă) Nu este ăsta adevărul vieții? Tăcerile ne adîncesc în pierderea de sine, avem nevoie de mîngîieri fastuoase, asta este poezia, vrea poetul să ne transmită. Pe fruntea lui plutesc desăvîrșite „draperiile amurgurilor”! În Constanța, unde trăiește Aurel Avram Stănescu cu familia lui, se află bustul lui Publius Ovidius Naso, și o paralelă poate fi gîndită, pentru că pe amîndoi îi uimește proiecția sentimentului de iubire în viața asta proziacă, din care ne
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
și miere.”, pentru că, în poezia „Cercuri exclusiviste”, să se detașeze de sine însuși, pentru a avea o percepție mai profundă a poeziei la cea mai emblematică trăire: „probabil în alte vieți am fost un bard nemulțumit/ de starea lucrurilor.” Sigur, „draperiile amurgurilor” îi definesc poezia și trebuie să subliniem încă o dată grația interioară, pentru că versurile curg din propia lor metaforă, adîncind-o: „draperia amurgurilor ratate/ în uzura fanteziilor deja împlinite.” Și acum începe să se expună privirilor interioare ale poetului materia gîndirii
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
poeziei la cea mai emblematică trăire: „probabil în alte vieți am fost un bard nemulțumit/ de starea lucrurilor.” Sigur, „draperiile amurgurilor” îi definesc poezia și trebuie să subliniem încă o dată grația interioară, pentru că versurile curg din propia lor metaforă, adîncind-o: „draperia amurgurilor ratate/ în uzura fanteziilor deja împlinite.” Și acum începe să se expună privirilor interioare ale poetului materia gîndirii profunde: dacă dragoste nu e, nimic nu e! Așa se termină Biblia, aruncîndu-ne într-o mare neliniștită! Și viața, atunci, la
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
au scremut atât de tare că ai fi zis că mută munții din loc. Vor să fie respectați, să li se dea mereu, dar iau ei, nu mai așteaptă să le dea cineva. Am întâlnit și mari ticăloși, înveșmântați în draperii aurii, care ne-au amărât sufletul, și care de cele mai multe ori strălucesc, mai ales dacă-i privești de departe. De aproape miros urât. Bunul Dumnezeu ne-a scos în cale și oameni minunați, cărora le mulțumim că au existat sau
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
la Jake. El îi făcu semn, să fie calmă. Interiorul îi taie răsuflarea. Mobilă, aerul de epocă, o introduceau într-o atmosferă de film. Mobilă clasică era ușor modernizata, lemnul era din mahon greu, ferestrele mari acoperite de perdele cu draperii din cele mai fine materiale. Marmură dădea încăperii elegantă. Plantele exotice, lumina candelabrelor, îndulceau atmosferă. Avea gusturi ... mda.. Majordomul îi pofti în biroul somptuos al Madamei. Era mirata, nu regasea dantelăriile specifice stabilimentelor standard. Era cameră unei femei de afaceri
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
invaziei Romei de către armatele lui Charles de Bourbon,în anul1527,a fost folosit ca drept refugiu pentru Papa Clement al-VII-lea și pentru Garda Elvațiană. Acest coridor secret se află mascat de un fel de ușă care este acopetită de o draperie de catifea și se afla în spatele biroului din apertamentele papale. Istoria acelor vremuri are multe taine ,care astăzi pentru noi păstrează parfumul enigmelor trecute și ne incită curiozitatea. Așa a fost și cu mine...Nici nu am intrat bine în
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368505_a_369834]
-
NETERMINATĂ (1) Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Azi, duminica (3) Poveste neterminată (1) Emilian Oniciuc- 03.04.2017 Deschid ochii deoarece razele zorilor îmi gâdilă pleoapele prin crăpătura neglijentă a draperiilor de la ferestre. Îi mângăi, ușor- apăsat și încerc să mă reculeg din visul avut, poate preț de câteva secunde, ce par că au durat cât o poveste neterminată... Mă întorc pe o parte și îmi privesc frumoasa iubită care mai
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
asemănarea în acel moment, datorită unei veioze ce- mi arunca lumina spre ochi... Dar dacă... ( va urma...) Aici continuarea: Duminica albastră se așterne o dată cu zorii aurii ai dimineții...Deschid ochii deoarece razele zorilor îmi gâdilă pleoapele prin crăpătura neglijentă a draperiilor de la ferestre. Îi mângăi, ușor- apăsat și încerc să mă reculeg din visul avut, poate preț de câteva secunde, ce par că au durat cât o poveste neterminată... Mă întorc pe o parte și îmi privesc frumoasa iubită care mai
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
și salonul, s-a exprimat cu un regret indescriptibil că nu se potrivesc cu covoarele și cu perdelele. Trebuie să adaug câ avea dreptate? Chiar nu se potriveau. Așa că soția lui Irmiahu l-a lămurit să cumpere covoare scumpe și draperii plușate. Mai rămânea de schimbat lustra, de procurat o statuetă și un vas chinezesc...Cam atât. Cam atât? Altcineva, să zicem că domnul Ghezuntertoit, a avut o altă părere. In primul rând, el era expert, cunoscător în materie, om umblat
POVESTE NETERMINATĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367420_a_368749]
-
destinul și unde acum, încearcă să își găsească un loc sub soare. În “jurnalul de care nu se despărțea niciodată”, ea notează: “N-am dormit întreaga noapte din cauza tensiunii nervoase și a luxului deșănțat din camera în care stau. Carpetele, draperiile, cearceafurile, păturile, până și foile de hârtie cu antetul hotelului mă umilesc. Sunt o săracă, venind dintr-o lume barbară, a lipsurilor și războaielor fratricide.” “Nu ești decât o sclavă” Noua condiție socială în care se află Angela stă sub
VIATA PE FUGA SAU EXPERIENTA AMERICANA IN VIZIUNEA MIRELEI ROZNOVEANU (NEW YORK) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367227_a_368556]