2,223 matches
-
deschidere în afară. Proprietarul și soția lui intrau în casă prin ușa bucătăriei, eu având rezervată pe aceasta din hol cu boltă ornamentală în afară. Cele trei trepte și ușa greoaie din lemn de nuc, cu sculpturi încadrând în două dreptunghiuri paralele imaginare ciorchini de struguri, dădeau clădirii o gravitate ce nu mai corespundea gustului de acum, iar după răsucirea cheii pe dinăuntru ți se năștea sentimentul de siguranță pe care-l dă un adăpost fortificat, la care contribuia și gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
M-am dezumflat ca un balon și deodată îmi doream cu disperare să plec. —Ai o carte de vizită? m-a întrebat. — Sigur! Știam să recunosc un refuz când îl auzeam. Am căutat în portofel și i-am întins un dreptunghi roz țipător cu numele „Candy Grrrl“ scris cu caractere roșii, tremurate, urmat de „Anna Walsh, superstar PR“ cu litere mai mici. În colțul din dreapta sus era faimosul logo cu fata care își arăta colții - imaginea unei fete care făcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și să îmi permiteți să vă folosesc toaleta. De-abia pot să conduc, așa de rău îmi e... Am tăcut - poarta se deschidea! Am pornit-o pe alee, de parcă intram pe porțile raiului. S-a deschis ușa de la intrare, un dreptunghi strălucitor de lumină. Înăuntru totul părea calm, primitor și, speram, avea să-mi ofere din plin scene cu Detta și Racey în atitudini compromițătoare. În prag stătea o femeie micuță - cam de un metru și zece, foarte bătrână, i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
iubito. Eu (trăgându-mă la o parte. Morto): Ce naiba faci? El: Te liniștesc. Eu: Lăsă-mă. Nu-mi plac chestiile astea. Deloc. N-am nevoie să mă liniștești. El: Nici măcar o ceașcă de ceai? Eu: Nu. Nu. Nimic. Iisuse! Prin dreptunghiul rămas unde fusese fereastra, am văzut o delegație de mame furioase, în colanți și cu hanorace, și un vălătuc de fum de țigară venind dinspre apartamente. Oamenii sunt foarte impulsivi pe-aici. Liderul mamelor, pe numele ei Josetta, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nepăsător, inspectorii lăsară carele să treacă - distracție care de data asta nu-l irită pe Antonius; în urma carelor mărșăluiau cele două centurii care formau manipulul. Inspectorii numărară fără chef cele douăzeci de rânduri de câte opt oameni, așezate într-un dreptunghi perfect. Părură că se trezesc doar când în fața lor apăru Antonius Primus. Se uitară la el uimiți. Tribunul stătea drept în șa și își ducea calul la pas, în urma soldaților; atitudinea lui degaja o energie și o eleganță pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ridica asemeni unei capcane, o rețea de scări și pereți cu ferestre care se deschideau una înspre cealaltă. Își simțea inima grea. În mod sigur, își zicea, împrejurimile îi afectau negativ sănătatea mentală. Cerul era o rețea de pătrate și dreptunghiuri între sârme de rufe și antene de televizor, balcoane, ghivece de flori și bazine de apă. Semăna cu un puzzle. Și cum ai aborda problema asta? În mod straniu, din motive necunoscute, își aminti, din negura vremurilor, vocea critică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și piațetele din jurul Parcului și prin West Side, cu terenurile lui virane și pasajele lui subterane. Străzile își continuau desfășurarea meticulos elaborată. Mă așteptam să dau peste un complex sportiv sau o sală de sport sau peste unul din acele dreptunghiuri de verdeață umbroasă care te iau prin surpindere pe străzile Londrei. „Iar ai dat-o-n bară“, mi-am spus eu când am ajuns în dreptul clădirii care îmi fusese menționată de Fielding. Era un zgârie-nori ai cărui pereți de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu cere bani. Pe măsuța din cuarț de lângă sofaua cu husă de culoarea cartofului, și-a desfăcut evantaiul teancul de scrisori nedeschise, aruncate neglijent. De când a reprezentat corespondența un subiect de sine stătător în viața mea? Când mă uit la dreptunghiurile din pachet, când, în cele din urmă, rup plicurile, croindu-mi cu un mârâit drum printre rugămințile și ofertele ca niște capcane ale acestor scrisori cerșetoare, îmi vine să spun: Uite ce e, n-am putea să schimbăm subiectul? Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din lemn putrezit ne conduse Într-o curte interioară străjuită de lămpi de gaz ce aruncau cîte-o rază peste ornamentațiile și figurile de Îngeri ale căror trăsături se destrămau În piatra Îmbătrînită. O scară urca la primul etaj, unde un dreptunghi de lumină vaporoasă contura intrarea principală a azilului. Lumina de gaz emanată de această deschidere colora În ocru ceața de miasme ce venea din interior. O siluetă colțuroasă și rapace ne privea din arcul ușii. În semiîntuneric i se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nimic. Nu m-am oprit să-i dau explicații. Mă așteptam ca, dintr-o clipă Într-alta, ceva să țîșnească din Întuneric și să ne bareze drumul, Însă ușa principală ne aștepta la capătul coridorului, cu crăpăturile ei proiectînd un dreptunghi de lumină. — E Închisă, bîigui Bea. Mi-am pipăit buzunarele, căutînd cheia. M-am uitat o clipă În spate și am avut certitudinea că două puncte strălucitoare Înaintau Încet-Încet către noi, din fundul coridorului. Ochi. Degetele mele dădură peste cheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se desprindea un obiect, la nici doi metri În dreapta mea. O clipă, mi s-a părut că se deplasa, Însă era doar reflexul lunii pe lamă. Un cuțit, probabil un pumnal cu două tăișuri, era Înfipt În perete. Fixa un dreptunghi de carton sau de hîrtie. M-am dus Într-acolo și am recunoscut imaginea țintuită de zid. Era o copie identică a fotografiei pe jumătate arse pe care un necunoscut o lăsase pe tejghea, În librărie. În fotografie, Julián și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de pe altă planetă, ce se rotea undeva Într-un hău necunoscut aflat În subconștientul fiecărui om, bântuit de inginerul Satanovski... Cărțile de joc fuseseră, tot Într-o clipă de derută a asistenței, lăsate Însărcinate de către masterandul Lawrence, În același scop. Dreptunghiurile de hârtie, În special așii și decarii, veneau și ele de o planetă Îndepărtată, ce se rotea undeva pierdută În spațiul cosmic, emanând o lumină orbitoare, menită să ducă lumea În ispită, planetă al cărei nume Îi era, deocamdată, necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bine faci, tinere”, replică vesel Satanovski. „Dacă ai gândi, l-ai vedea pe Dumnezeu nu ca pe un cerc circumscris sieși, cu rază zero și suprafața infinită, sau poate invers, ci ca pe un pătrat sau poate ca pe un dreptunghi...” „Adică?!” exclamă nedumerit acesta. „Adică”, Își mângâie surâzând bărbia inginerul Edward, „l-ai vedea nu ca pe o farfurie sau ca pe o scrumieră sau o ceașcă de cafea cu zaț rămas pe fundul ei (e rotundă și ea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
propria ta vomă. Nu luneca numai el, ci lunecau și costumele, doar patul și amanții rămâneau sus. Dar și el Începea să se rotească, la Început mai lent, apoi din ce În ce mai repede, ridicându-se spre tavan și lăsând În locul său un dreptunghi de praf și scame și un vraf Întreg de pantofi, alături de cârpele și păpușile de care Lilith nu voia să se despartă nici În ruptul capului și care mult timp zăcuseră sub pat. Ridicându-se de pe traverse, cu buchetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
șuncă, ouă și brânză pe o felie de pâine prăjită cu unt când Elisa m-a chemat cu un semn. Îmi păstrase un loc lângă fereastra cea mai Însorită și părea destul de nerăbdătoare să vorbească cu mine. Biroul era un dreptunghi uriaș, care avea pe toate laturile canapele luxoase de piele și spații de stat. Nu erau birouri individuale la modul propriu, ci două mese uriașe, În formă de semilună, care formau un cerc cu două spații unde semilunile nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Mika-Le ceva rudimentar și sărăcăcios. Avea ochii ei galbeni și, cum vîlvoiul de altădată nu mai prelungea capul, creștetul drept completa aparența ei dreptunghiulară. Mini o așezase definitiv în formula asta geometrică simplă. Resorturile morale erau simple și ele: în interiorul dreptunghiului, gândurile, instinctele, prin linii oblice încrucișate, formau trapeze felurite, cu intersecții precise. Mika-Le mergea pieziș, dar știa ce vrea și reușea. Era limpede. De la locul ei, Mini nu putea să nu vadă privirile dulci - Nory ar fi zis zaharisite - pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lingă Greg, care păruse foarte contrariat, îl bătuse pe umăr cu complicitate, fără ca Gregul să-și poată găsi contenența. Mika-Le rămăsese nemișcată, ca și cum nu de ea fusese vorba, dar probabil, trăgând de la un punct la altul o linie oblică, in dreptunghiul ei, a unei reacții sumare și bine calculate, își întorsese, ca pe doi ochelari de baga, ochii mari și galbeni din raza privirilor lui Greg, drept manifestare a nemulțumirei ei pentru insuccesul ei artistic. - P. trebuia să slăruie pentru o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mă înfășoară în pături calde și mă conduc înapoi în dormitor. Palatul meu e împărțit în trei zone. Prima e pentru locuit și cuprinde trei camere mari, cu ferestre care dau spre sud. Camerele comunică între ele, formând un imens dreptunghi. Încăperea din mijloc e o sală de primire, cu un mic tron pentru soțul meu, pe care va veni să stea atunci când va veni. În spatele tronului, la perete, se înalță un altar, deasupra căruia atârnă o pictură mare reprezentând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
țipete ascuțite: „Noi v-am bătut! Noi vam bătut!” „Ba nu!” „Ba da!” Cel mai mult domnișoarei Cristina îi plăcea „Ața”. Două tovarășe de joacă ședeau față în față trecînd, după picioare, o sfoară cu capetele înnodate care închipuia un dreptunghi. Sfoara era ținută în trei feluri: Jos, La genunchi și Sus, adică în dreptul șezutului Pozițiile se combinau: Depărtat, cu picioarele desfăcute, Apropiat ori Într-un picior. Și mai complicate erau figurile care se numeau Indianul, Funda, Laba gîștei. Jucătoarele săreau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bou, prostului că e prost și nesimțitorului că e un râtan. Ne Întoarcem la alunecarea de teren care atât de măiastru s-a desfășurat, Încât e cu neputință să lăsăm deoparte presupunerea că divinitatea n-a avut nici un amestec. Un dreptunghi de pământ, măsurat cu echerul și parcă tăiat cu un uriaș cuțitoi, a luat-o la vale așa de lin că, după vreo sută de metri, casa rudarului ce se afla drept În mijloc era Încă Întreagă. După Încă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
planșee, pentru santierele fericirii colective. Irina se pierdu printre blocurile cartierului, în norul de fum și mirosuri. În fața clădirii de cărămidă, o izbi inscripția. Da, aici vruse să ajungă,. In fața acestei uși, în fața acestei inscripții. Citi reciti inscripția de pe dreptunghiul de tablă aurie. CLINICĂ VETERINARĂ. Lipi palmele de zidul rece, închise ochii. Apoi redeschise ochii, văzu ușa larg deschisă, intră. Pustiu. Înaintă pe coridor. Ajunse la capăt, se întoarse. Apăsă prima clanță din dreapta. Intră într-o sală lungă. Cuști mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
murdare. Ușa se clatină, parcă. Un tânăr palid, păr moale, ondulat. Mustață lungă și zâmbet sfios. Cicatrice mică, lângă sprânceană și voce mică, un susur. Știți, eu sunt Toma... Să-l legitimeze, neapărat să-l legitimeze. Ține în mână un dreptunghi de carton maro. — Ce mai, eu sunt... fotografia e veche. Cât de vechi poate fi chipul unui atât de tânăr condotier? Ședea deja în fotoliul din față, se confesa deja, viclean, umil, prost plătit. Sper că nu v-ați supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din nou, plicul din buzunarul pantalonilor. Nu, nu se mai întoarce din drum, pare decis să provoace o întâmplare adevărată. Înainte de a împinge poarta metalică, își scoate din buzunar batista mare, albă. Își șterge fața transpirată. Ridică mătasea albă, de sub dreptunghiul scamatorului apare, împrospătat, chipul neted și ferm. Cap de consul roman, chelie perfectă, parcă ar fi ras în cap. Frunte limpede, privire tăioasă, nas drept, perfect, buzele subțiri. Știe lecția, s-ar părea: să intre repede, aferat, distant. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ți le dorești? Nu! zic, cu un aer defensiv. Chiar am nevoie de ele! Uite! Îmi scot planul vestimentar, îl desfac și i‑l arăt. Trebuie să recunosc, sunt destul de mândră de el. E o diagramă destul de complicată, toată numai dreptunghiuri, săgeți și asteriscuri. — Uau! zice Suze. Unde‑ai învățat să faci asta? — La universitate, spun cu modestie. Mi‑am dat diploma în Afaceri și Contabilitate - și e uimitor cât de des îmi folosesc lecturile de atunci. În dreptunghiul ăsta ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
toată numai dreptunghiuri, săgeți și asteriscuri. — Uau! zice Suze. Unde‑ai învățat să faci asta? — La universitate, spun cu modestie. Mi‑am dat diploma în Afaceri și Contabilitate - și e uimitor cât de des îmi folosesc lecturile de atunci. În dreptunghiul ăsta ce e? mă întreabă, arătând pe hârtie. — Asta e... închid ochii pe jumătate, încercând să‑mi amintesc. Cred că asta e dacă mergem la un restaurant select și am purtat deja rochia de la Whistles cu o seară înainte. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]