346 matches
-
decît la o singură concluzie toți burtăverde ăia din Vladia sînt niște proști. În loc să-și vadă de viața și de interesele lor, mari sau mici, cum or fi ele, dar ale lor, se lasă purtați în lesă ca niște javre dresate. Nu-i plăceau cîinii directorului și cu atît mai puțin cîinii dresați. Nu mai sînt animale normale, domnule, sînt niște himere, iar cu himerele nu poți să ai de a face, dacă nu te omoară pînă la urmă, te înnebunesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
proști. În loc să-și vadă de viața și de interesele lor, mari sau mici, cum or fi ele, dar ale lor, se lasă purtați în lesă ca niște javre dresate. Nu-i plăceau cîinii directorului și cu atît mai puțin cîinii dresați. Nu mai sînt animale normale, domnule, sînt niște himere, iar cu himerele nu poți să ai de a face, dacă nu te omoară pînă la urmă, te înnebunesc. Cîinele are suflet de slugă, asta e partea lui omenească și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trecut un pic timpul peste film. Căci toți avem ceva din nordicul Andreas și poate că atunci când spunem „nu știu, aș mânca ceva bun“, ne aducem inconștient aminte de acea lume pe care odinioară am cunoscut-o, dar pe care, dresați fiind, ne-am scos-o din program. Și poate că această lume nu este (doar) lumea de dincolo, cea a lui Doamne-Doamne, unde ne ducem când murim, așa cum ne-ar lăsa să înțelegem tunelul de lumină pe care-l vede
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
a prăbușit pasărea asta măiastră din înălțimi albastre? Va fi găsit el oare un suflet să-l culeagă și să-l scape? Tatăl său nu avea dreptate atunci când îl credea nebun. Nu. Robert era blând și bun ca un canar dresat. El mai trăiește încă, dacă femeia lui a izbutit să-l înțeleagă, hotărâtă să câștige încă un copil, pe lângă cel cu care venise. Dacă în scurta întârziere ce o fac pe drumul singuratic al existenței, îi voi mai întâlni cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pește pe uscat În prea multe sisteme depășite. Probabil că am fost unul dintre cele două duzini de colegi de studenție care au primit o educație decentă și cu toate acestea, ei l-au lăsat pe orice cap pătrat bine dresat să joace fotbal, În timp ce eu eram ineligibil, fiindcă un bătrân tâmpit s-a gândit că trebuie să profităm cu toții de trunchiurile de con. Armata am urât-o. Am urât și afacerile. Iubesc schimbarea și mi-am ucis conștiința... - Așa că vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dosnică spre Strip, fixând oglinda retrovizoare în așa fel încât să țină un ochi asupra cadavrului pe care îl transportă. Deocamdată are o fisură în reconstrucție: teoria „momelii cu sânge” enunțată de doctorul Layman nu se potrivește. Niște câini răi, dresați zdravăn, nu se împacă cu scenariul. Ar fi fost prea dificil de mânuit, prea greu de controlat în momente de presiune psihică - o povară prea mare, un deranj, prea mult zgomot la locul crimei... Asta însemna că dinții ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un Horia al secolului XX. Dacă eroul transilvănean a fost pus pe roată, Ilie Ilașcu a fost pus de mai multe ori la zid pentru a se traage în el cu gloanțe oarbe, a fost lovit cu nagaice căzăcești, câini dresați strecurați în celulă au mușcat din carnea lui... și asta în plin secol XX. De ce?! Pentru că a îndrăznit să dea glas mesajului său de dragoste și dor, care este mesajul întregii Basarabii:” Vă iubesc, popor român!”. Ilie Ilașcu fusese arestat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Ilieși era făcut nu cu mașina ci pe jos, cu căruța sau călare. Calul i-a fost prieten credincios, la drum atât pe vreme bună cât și pe vreme cu vânt, ploaie, cu viscol. “Avea cai frumoși, bine îngrijiți și dresați”, își amintește moș Costică Dima, iar pe vremea când stătea la Ilieși “avea un cal frumos, dresat, căruia îi punea bilețelul la gât și calul venea la vărul său Ion Marcu, la moară la Racova, apoi se întorcea la Ilieși
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
prieten credincios, la drum atât pe vreme bună cât și pe vreme cu vânt, ploaie, cu viscol. “Avea cai frumoși, bine îngrijiți și dresați”, își amintește moș Costică Dima, iar pe vremea când stătea la Ilieși “avea un cal frumos, dresat, căruia îi punea bilețelul la gât și calul venea la vărul său Ion Marcu, la moară la Racova, apoi se întorcea la Ilieși cu răspunsul. Și nu mergea oricum. Mergea numai pe marginea drumului, pe partea dreaptă, fără să se
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
Apoi se gândi că ușa grajdului a rămas deschisă . . . grija ca să nu scape cumva un cal îi reveni limpede. De ezitări, de toane, de furie, de amor, Trubadurul se descărcase . . . - Nu e aici nici o oglindă! șuieră melodic, ca un șarpe dresat, Ada. In odăiță era o masă și un scaun de lemn, dulapul, o etajeră cu registre și hățuri în cui. Sumar! Lucruri concrete ce nu puteau stânjeni pe Lică! 191 Whip rămăsese afară, la o distanță nici mare, nici mică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o exprimare pătimașă sau pompoasă și care, încă de la Werther-ul lui Goethe, a intrat în uz în scrisori ori în șoaptele rostite sub cearșaf. Sau am să fiu scurt. Pe fata asupra căreia era asmuțită pofta mea, asemenea unui câine dresat, am întâlnit-o pe drumul spre școală. Între timp, vechea clădire a Conradinum-ului ajunsese să fie folosită nu doar de elevi, ci și de elevele evacuate de la Școala Gudrun, care s-a numit odată Școala Helene Lange. Dimineața și după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Iar el nu se lăsa prea mult rugat, că avea plăcerea și știința povestirii unor întâmplări auzite sau la care a fost parte. Așa, odată, și-a amintit de șfabii de la Adâncata, care erau niște plugari pe cinste... Aveau cai dresați, ce arau singuri, fără greșuri. Cât despre șuruburi și fierăraie, ce să mai vorbim! Știau să bată fierul cât era cald. Și toate lucrurile le făceau la marele fix și fără grabă. Adică, langsam aber siher! Erau neîntrecuți la prepararea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
reședința noul meu stăpân. Șeful de fermă era absolvent al facultății de zootehnie și avea în subordine încă trei lucrători. Voi sări peste multe alte întâmplări și vă voi spune că am învățat să călăresc. Acolo ai cal și câini dresați care ajută la deplasarea oilor și la apărarea de haitele de câini Dingo care atacă turmele precum lupii la noi. De la început mi-am dat toată silința să muncesc cât mai bine pentru a nu-i face de rușine pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
un rând de cafele neîndulcite. Deloc. Sunt ca un nou-născut, răspunse Carol, și-n ochi i se citea că n-ar vrea să se mai termine această noapte. De unde dracu' vine mirosul ăsta împuțit? O fi de la cotețul cu găini dresate, răspunse Filip. E o invenție chinezească. Vino să ți-o arăt! Îl luă de cot, trăgându-l spre fundul semiîntunecos al cârciumii, sub scară, unde într o cușcă din plasă de sârmă zăcea o găină bătrână și jigărită, așteptându-și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ultimele acorduri ale valsului se stinseră, mecanismul automat lăsă să curgă într-un jgheab câteva grăunțe, pe care găina le ciuguli tot atât de mecanic precum dansase, după care își reluă locul și starea dinainte. Ce spectacol oribil! murmură Carol. Detest animalele dresate și pe cele ținute în cușcă. Găina asta a fost schingiuită cu pricepere și răbdare chinezească jumătate din viața ei, până să fie dresată, pentru ca apoi, cealaltă jumătate din viață, să mimeze un vals vienez pentru câteva grăunțe. În așteptarea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
scoasă la mezat. Până și puștii de o șchioapă știau tot felul de intimități din casa ei. Și de ar fi fost doar numai atât: fu sesizată, după cum era de așteptat, și procuratura. Miliția descinse În gospodăria ei, cu câini dresați și detectoare, răscolind fiecare petec de pământ. Oamenii legii se cățărară În pod, apoi pătrunseră și În beci, unde mai rămăseseră o damigeană de vin pe jumătate plină și trei canistre de murături, care puțeau Îngrozitor. Duhoarea Îi induse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care to tul se petrecea într-o cameră la; subsol aveam și un costum ceva catifea acoperea bine mă simțeam în el ca un baschetbalist de statură convenabilă umblam de colo colo în două labe pe poante ca un câine dresat umblam pe poante cu lăbuțele îndoite de la încheieturi cu; capul bine înțepenit pe gât cu ochii dați peste cap printr-un parc; Isis era lângă mine mă iubea; alții se adunau câte doi câte trei ca să cânte eu recitam singur
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fetelor mă simpatizau recitam : „ziceți voi așa de mine vă dă mâna fiindcă sunt un alb nenorocit ultimul alb din mileniul acesta care e ultimul pe când; voi sunteți roz verzi și albastre ultimul; alb al mileniului umblu ca un câine dresat vă dă mâna fiindcă etc. etc.“ strigam tare improvizam despre albul nenorocit care conține de toate plus disperarea sfârșitului care coincide cu ultimele lor calcule despre; soarta ultimului alb reținut pe plantațiile lor umblam cu ochii holbați pe sub pălăria mea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
altfel directorul era sigur că multă vreme de acum încolo străinii vor ocoli acest oraș. Această ciumă era ruina turismului. La restaurant, după o scurtă lipsă, a fost văzut reapărând domnul Othon, omul-bufniță, dar însoțit numai de cei doi câini dresați. S-a aflat că soția își îngrijise și înmormântase mama, și își continua acum carantina. \ Asta nu-mi place, îi spune directorul lui Tarrou. Cu sau fără carantină, ea este suspectă și prin urmare și el. Tarrou îi atrăgea atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fiecărei Întoarceri de la vânătoare sau din campanie, și să fie adesea prezent la divan, gata să arunce o vorbă de spirit, un citat, un vers de circumstanță. Aceste adunări Îl istovesc. Dincolo de impresia de a fi Îmbrăcat blana unui urs dresat, simte mereu că pierde la palat un timp prețios pe care l-ar fi folosit mai bine la masa de lucru. Fără a mai lua În seamă riscul de a trăi acolo Întâmplări neplăcute. Ca În acea rece zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
considerat el însuși, cu aceste fișe și citate pentru o lucrare de nimeni cerută, nici așteptată, nici dorită. Îl durea capul. Nu, azi nu putea lucra. Primăvara să fie de vină... tulburarea, migrenele... o întâlnire întârziată, pentru care captivii îndelung dresați, iată, nu se dovedesc apți... Tumultul acesta zăpăcitor, un miraj în care nu puteai avea încredere. Domnul Gafton își duse, fără să vrea, mâna la frunte, să-și șteargă sudoarea. Un vârtej, da, da! Se aplecă peste caietul deschis, decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e de rangul tău, Vasile, tu ești Cineva, Înalta Autoritate a altei lumi, cum nu se mai vede azi prin părțile noastre, trebuie să-ți respecți rangul, nu ai voie sa te compromiți cu nimic omenesc, tu ești statuie perfect dresată să-și onoreze misiunea, atât și e prea destul. Valetul Vasile a și revenit, într-adevăr, perfect mut și surd, cu mișcări abia perceptibile. Pe măsuța cu rotile, lângă tava cu paharul și sticla Courvoisier apăruse teancul de reviste colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
retrase de la fereastră. Camera se pacifică, parcă. Semiîntunericul moderase bezna dinăuntru și lumina din afară, într-un soi de complicitate acceptabilă. Cândva, când oare, se furișase prin ușă umbra fumurie. — Sunt Toma, ne cunoaștem. Sper că nu deranjez. Vocea cunoscută: dresată, politicoasă. Vocea delatorului, vocea nopții. — Citiți? Ce citeați? A, revista aceea. Povestea cu bătrâna, pisicile, incendiul. Vă interesează? Zău, vă interesează? Urma să ne vedem, poate vă amintiți. Mi-am îngăduit, acum, doar așa, câteva minute, n-aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai avansase, crispat, încă un sfert de pas. Prin dunga ușii se vedea acum o fâșie de oglindă, buzele roșii ale Venerei, țuguiate, pe dunga paharului. — Spune, hai, spune, potaie. Ni se pare? Ni se pare că ei știu tot. Dresați, da. Să credem că știu. Să nu mișcăm. Că nu se poate. Spune, spune că tu le știi pe toate. Pe toate le știi tu, Tăviță. Codiță, Tăviță, Halviță... Mai trăsese o dușcă, paharul dispăruse, mâna durdulie mângâia acum obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici tu, nici nevastă-ta. Imaculata! Victima! Alibi. Tavi cu alibiul imaculat. Câinele Tăviță, da, da. Viitorul. Viitorul meu chip de câine. Tăviță. Speriat de prezent, trecut și viitor, monstrul. Dresat. Să nu putem, să nu... Detectivul se strecură ușor ușor înapoi spre cameră, trase lent lent ușa după el. Cândva, Tereza bătu, timid, în ușă. Era reanimată, normală, dresată, înviase de-a binelea, cățeaua. Cu fiecare oră redevenea, parcă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]