386 matches
-
Sylva ne înfățișează animalele, rămase în urmă, care păstrează încă vechea haină a recunoștinței, demodată printre oameni, sau când surugiul, în galopul întreit al animalelor, se teme dinainte de încetineala cailor de la dricul său. Lui Gouffé* îi plăcea să privească un dric: Nu văd decât plăcerea De-a merge cu trăsura!". Barbey d'Aurevilly, în spatele unui convoi, într-o zi cu ploaie și noroi, răspundea la condoleanțele vecinului său despre defunct: "Ce? îl plângeți? Măcar el e în trăsură!". Surugiul român nu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Surugiul român nu gustă acest deliciu: "Cu dârloagele și biciul în mână, voi porni la drum! Ar dura prea mult să fiu dus la groapă cu rugăciuni cântate pe nas! Pe mine! Un călăreț! Și Heidi! Iouheidi! Aș sări din dric s-o iau la galop spre mormânt!"*. Regina spunea în 1875: "Pe drumul mei plin de spini, încă mai cresc destule flori ca să mă aline". Și, după o viață zbuciumată, ea scria curajoasă, în 1903, imnul strălucitor al celor șaizeci
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de sub plapumă, ce am văzut și auzit mi-a făcut părul măciucă: urletele unei haite de lupi, ce coborau pe panta dealului dintre satele Polițeni (azi Vaduri) și Gura Iezerului, răsunau în toată Valea Tutovei, iar tata, în picioare pe dricul din fața saniei, plesnea în neștire cu coada biciului boii care fugeau înebuniți. Nu mai văzusem până atunci boi fugind în galop. În urletele tot mai apropiate ale lupilor, au ținut-o așa într-o întinsoare ce părea că nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ce eram, nu am dat ascultare vorbelor sale și așa se face că nu știu unde se afla locul de la care a plecat neamul meu. Părinții bunicului au cumpărat de la Sf. Episcopie a Hușilor loc pentru vie care se afla pe dealul Dricului înspre Valea Rece, loc de câteva hectare cu pădure, cu preț de patru galbeni mari și patru găini plocon. Pădurea a fost repede scoasă și în loc repede plantată vie, care mai târziu, după moartea bunicului, a fost împărțită între cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Mai există un articol scurt pe care Il transcriu aici? ,,Înmormântarea lui Eminescu”. Înmormântarea lui Eminescu s-a făcut În ziua de 17 iunie, după amiază, 5 ore. Cortegiul a mers la Biserică Sf. Gheorghe cel Nou, spre cimitirul Bellu. Dricul era simplu, tras numai de doi căi. Regretatul Bărcănescu, unul dintre cei mai buni prieteni ai poetului, venise Însoțit de corul sau, si a cântat: ,,Mai am un singur dor”. În fruntea procesiunii se aflau: M. Kogălniceanu, domnul și doamna
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
meseriașilor ori a funcționarilor. Cum pădurea a fost defrișată până la maximum posibil pentru a face loc locuințelor și mai ales podgoriilor (creasta dealurilor din Nord, West și Sudă populația se vede silită a-și îndrepta privirea spre podișul însorit al Dricului din Est. E un fenomen la care vom asista însă, de acum înainte. Notă: Material preluat din „Credința. Foaie religioasă și culturală”, Huși, Anul II, nr. 23-24, octombrie - noiembrie 1934, p. 1-2 52 H uș ii și îm pr ej
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
care au nevoie, să se întoarcă acasă și să-și vadă de munca la câmp sau de aceea de pe lângă gospodărie. În afară de aceasta, în cuprinsul acestei zone se află și cea mai mare parte din podgoria Hușilor, de pe coasta Drăslăvățului, de la Dric și de la fundul Șarei și Turbatei. Tot aici, în cuprinsul aceleiași zone, își au ogoarele locuitorii măhălălelor Plopeni, Broșteni, Corni-Unguri și Răești, care în marea lor majoritate duc o viață de agricultori și de podgoreni. Zona târgurilor săptămânale este mai
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
vină și aici la târg, odată cu treburile de pe la Prefectură, Tribunal ori Judecătorii, aducând de vânzare unele produse, în locul cărora duc acasă unelte agricole mici sau manufactură. În săptămâna și ziua iarmarocului anual de la 14 septembrie (ziua Cruciiă, când pe platoul Dricului de la marginea de SE a orașului se face un mare târg de vite, de produse animale și de vehicule (căruțe și careă, se pot întâlni oameni din toate cele trei zone, sau chiar de dincolo de ele. În cuprinsul zonei a
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
durere în fața acestei morți, luăm haina întristării și a jalei împreună cu toți aceia pe cari Rosetti i-a iubit și pentru cari a luptat.“ În testamentul său Rosetti lasă ca ultimă voință să fie înmormântat cât mai simplu, cu un dric cu doi cai, fără doliu, cu un singur preot de mir și fără jandarmi. (Id., ibid., p. 1.) Urmează: Moșoiu (Id., ibid., p. 2.) Pagina 25 Pasaj eliminat: Trupa actorilor români compusă din actori ai Teatrului Național se duce la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
murit foarte tînără. Nu-mi amintesc de ea, decît ceremonia înmormîntării, care era, pe vremuri, cu mare pompă. Parcă văd și acum acei dricari încălecați pe cai înveliți în stofe negre și cu pompoane, alb cu negru, pe cap, în jurul dricului; mulțimea de preoți în vestminte bisericești; muzica militară cîntînd marșuri funebre; destul ca să imprime în mintea mea de copil de șase ani, cea mai tristă și îngrozită zi din viața mea. 3 M-am născut, ca și frații și sora
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
o cofiță cu apă în care stă pomul, o cană mică. La intrarea în biserică mortul trebuie să treacă peste "puntea lui Lazăr". Tot timpul cât se prohodește mortul, toți în afară de rude primesc lumânări aprinse. Mortul este condus într-un dric sau o căruță cu doi cai a unui gospodar bun, având fiecare câte un ștergar, legat cu fundiță neagră. Ștergare se pun și la cele douăsprezece sau opt "prapuri", la cruce, la colivă și a coroanele aduse de rude și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se află pe drumul european E 581, care leagă România de Republica Moldova prin vama Albița. Dealurile care înconjoară orașul sunt: Corni, Șara, Lohan și Rotundoaia spre nord și nord-vest, Dobrina și Vlăscineasa la vest, Coțoi, Rusca, Vulpe-Voloseni la sud și Dric și Galbena la est, înălțimea maximă a acestora fiind 362 m în dealul Dobrina. Valea Prutului, largă și cu multe bălți, constituie partea cea mai joasă a ținutului (județul Fălciu de mai târziu). Apele. Râul cel mai important este Prutul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a fost locuit din Neolitic, fapt dovedit de descoperirile arheologice, până în Epoca Modernă. Zona limită a târgului medieval se află între străzile Ștefan cel Mare, general Gheorghe Teleman și bulevardul 1 Mai. Fostele sate, devenite între timp cartiere (Broșteni, Plopeni, Dric, Corni, parțial Răești și Cotroceni) s-au alipit în mod treptat târgului Huși, procesul desfășurându-se după înființarea Episcopiei (1598) și, mai ales, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Loc de întretăiere a marilor drumuri comerciale, Hușii au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
economice, căci maghiarii erau și buni meșteșugari, deci o considerabilă forță de muncă. În ceea ce privește așezarea lor în zona Hușilor, conform tradiției preluată de episcopul Melchisedec, husiții par să se fi stabilit mai spre nord, pe locul numit Bența, în marginea Dricului, mai jos de satul Epureni și pe aceeași vale, însă, din cauza unei molimi cumplite, s-au mutat spre văile Turbata și Șara. Cartierul de pe valea Șarei se numește Cotroceni. Episcopul Melchisedec a analizat planul Episcopiei și al orașului Huși, întocmit
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
un ceas”. Deci, bazându-se pe evoluția hotarelor orașului, episcopul credea că husiții nu au întemeiat Hușii, ci s-au stabilit pe locul unui vechi sat (siliște), punând temelia, la mică distanță de curtea domnească, unui sat cu centrul spre Dric, pe moșia domnească Corni, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Numit inițial Ieronim, satul a primit la o dată necunoscută numele de Corni și, treptat, s-a extins spre vest, devenind apoi un cartier al orașului Huși. Până acum, se poate
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ascultător de ocolul Stănileștilor”.) Tot din ocolul domnesc al Hușilor au fost donate bălțile Lăpușna și Lăpușnița de pe Prut, iar prin hrisovul din 27 martie 1640, a dăruit mănăstirii Trei Ierarhi patru fălci de vie de la Huși, situate pe dealul Dric. Peste câțiva ani, în 1646, domnitorul le întărea orășenilor hotarul târgului, care fusese ales și „stâlpit” de însuși Toma Cantacuzino, mare vornic al Țării de Sus. Daniile domnești din ocolul târgului Huși vor continua în a doua jumătate a secolului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
noștri. Frumoasă zi a fost aceea când din balconul casei de la Mircești am declarat țiganilor adunați că sunt liberi”. Cartierul Răești este mai nou. Majoritatea locuitorilor, români, care se ocupau cu agricultura, s-au așezat pe Valea Turbatei și pe Dric. La începutul secolului al XVIII-lea, erau numai câteva case, dar multe fântâni. Centrul (Vatra târgului) s-a format mai târziu decât satele din jur. Se acceptă în mod general faptul că târgul Hușilor s-a dezvoltat strâns legat de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Broșteni și Plopeni), unde populația, mereu în creștere, construia locuințe și planta vii. Dealul Dobrina, situat la nord-vest de oraș, devine și el zonă locuită, mai ales după inaugurarea liniei de cale ferată Crasna-Huși, în anul 1890. Un nou cartier, Dric, a apărut după 1946. El se află situat în spatele cartierului bulgăresc, spre cimitirul ortodox, și se întinde până în Calea Basarabiei (fosta stradă Carpați). Zonele de locuințe Recea 1 și Recea 2 sunt așezate între șoseaua Huși-Stănilești și Calea Basarabiei, având
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Cea mai veche mențiune trecută în documentul din 10 februarie 1618, unde se arăta că Lupul logofăt al treilea („treti logofăt”) a cumpărat de la popa Neniul, două fălci și jumătate de vie, cu 200 taleri, „în târgul Huși, în Dealul Dricul, între viile popii Trifan și între Simion Dobândă”, aceste vii fiind înscrise și „în catastihul târgului, după vechiul obicei”. Conducerea orașului se îngrijea, printre altele, și de colectarea obligațiilor locuitorilor către domnie, în bani (camăna) sau în produse: podvoade, cai
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
medieval. Pârcălăbia era o dregătorie administrativă, judecătorească și militară, iar pârcălabul avea numeroase atribuții, reprezentând pe domn în zona supusă autorității lui. Această dregătorie exista în 1634, căci Vasile Lupu îi întărește pârcălabului Mirăuță Coșescul câteva fălci de vie la Dric, lângă târgul Huși, o vie în satul Costești ș. a. Pe un hrisov din 1673, după vornicul de târg, semna un „Ion Pârcălab”, iar un alt pârcălab este menționat într-un document din 1676, dat în timpul lui Antonie Ruset, pentru scutirea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
capabil să producă și în viitor mari personalități harismatice care să salveze poporul român”. În 1989, scriitorul Costache Olăreanu, vizitând Hușii, privea cu admirație „înălțimile verzi troienite de culori”. În „orașul dintre vii”, între cele patru dealuri Ochi, Dobrina, Corni, Dric, „aerul se mișcă într-un anume fel, are o consistență pe care aș asemăna-o cu cea a orașelor italiene din nord; cerul, sprijinit de dealuri...închipuie o uriașă cupolă albastru-verzuie în timpul primăverii și de un alb strălucitor în anotimpul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
patru cartiere: Cotroceni, care cuprindea partea central-vestică, Episcopia și târgul vechi până la biserica Înălțării; Broșteni includea bazinul Drăslăvățului și partea centrală a orașului, dintre străzile Al. I. Cuza și Ghica Vodă; Plopeni - partea de sud-est până la movila Voloseni; Răești - sectorul Dric, inclusiv strada Tăbăcari. Planul ne arată că orașul era încadrat în podgorie. Ca urmare a construirii șoselei și a căii ferate Crasna-Huși, după 1890 a crescut suprafața orașului spre nord-vest, orașul dezvoltându-se, în continuare, în zona Gării. Extinderea teritorială
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și întinse proprietăți viticole în jurul târgului. Viile domnești, prin danii, și cele ale târgoveților, prin vânzări, ajung în mare parte în posesia Episcopiei și a boierilor. Se constată, tradițional și documentar, că cele mai vechi vii hușene se găseau pe Dric, pe dealul și pe platoul de dincolo de pârâul Turbata, la nord-est de Huși, spre dealul Lohanului. Un document din 1634 consemnează existența în timpul domniei lui Vasile Lupu a unor plantații de viță-de-vie la Dric, lângă târgul Huși. Într-un hrisov
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
vechi vii hușene se găseau pe Dric, pe dealul și pe platoul de dincolo de pârâul Turbata, la nord-est de Huși, spre dealul Lohanului. Un document din 1634 consemnează existența în timpul domniei lui Vasile Lupu a unor plantații de viță-de-vie la Dric, lângă târgul Huși. Într-un hrisov din 26 aprilie 1658, sunt menționate viile de pe dealul Dric: „Io Ghiorghie Ghica Voevod ..., datam cartia domnii mele, alui nostru credincios și cinstit boiariu Racoviț Cehan logofătul cel mare ..., a ținia și a opri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
la nord-est de Huși, spre dealul Lohanului. Un document din 1634 consemnează existența în timpul domniei lui Vasile Lupu a unor plantații de viță-de-vie la Dric, lângă târgul Huși. Într-un hrisov din 26 aprilie 1658, sunt menționate viile de pe dealul Dric: „Io Ghiorghie Ghica Voevod ..., datam cartia domnii mele, alui nostru credincios și cinstit boiariu Racoviț Cehan logofătul cel mare ..., a ținia și a opri nește vii în dric de la Huși (subl. ns.), care vii au fost a lui Alexandru paharnicul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]