393 matches
-
ușă, vreun un sertar. Preciză: - Rochia aia, cu care am fost și la înmormântarea lui Steluș. Și dacă mă văd cu el acolo, să știi că am ce-i povesti, abia aștept să ne întâlnim. Și să mă ducă cu dric deschis, Vali, draga mea, să mai văd odată soarele și aerul care mi le-a luat fiu-miu cu cloanța aia, de mă ține închisă în casă ca la secția de poliție. Asta e Vali tot ce mai doresc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
penel gigantic adaugă asimetric o Lună goală, lumina ei murdară se revarsă pe străzi, apa Dunării o spală și o duce în mare ca pe o trenă, ceea ce a rămas din spațiul lunar, lucește în ochii peștilor. Brăila a devenit dric, oamenii nu-și dau seama că trăiesc vulgar de mult în raport cu dezastrul implacabil. Oamenii au grijă mai mult de orașul lor interior, mai întins decât Europa, mai bogat decât dedesubturile ei, viața lui interioară e o lume pe care nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am văzut puțină lumină și că m-am cuibărit fără să fac nimănui niciun rău ca să mă culc... dar sprâncenele lui se uneau supărate în timp ce eu stăteam încremenit. Dintr-o dată l-am zărit în coșciug. Chipul său pământiu, zguduit de dricul care sărea la fiecare piatră întâlnită pe drum, îmi făcea semn de dincolo de moarte să nu mint. În cortegiu Liliana era îmbrăcată în negru sprijinind o de braț pe Mătușă, femeia omului pe care-l cunoscusem cândva. Băteau clopotele a
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu rame de aur. XXXVII Împrejurările morții lui Blanche Stroeve au necesitat tot soiul de formalități nesuferite, dar în cele din urmă ni s-a dat voie s-o îngropăm. Dirk și cu mine am fost singurii care am urmat dricul la cimitir. Mergeam la pas, dar la întoarcere vizitiul a pornit la trap și pentru mine era ceva cu totul înfiorător în felul cum își biciuia caii. Parcă ar fi vrut să dea uitării mortul lăsat în urmă. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la pas, dar la întoarcere vizitiul a pornit la trap și pentru mine era ceva cu totul înfiorător în felul cum își biciuia caii. Parcă ar fi vrut să dea uitării mortul lăsat în urmă. Din când în când zăream dricul legănându-se în fața noastră și vizitiul birjei noastre își mâna și el caii mai repede ca să nu rămânem în urmă. Și eu simțeam în sinea mea dorința de a-mi scoate din minte toată povestea. Începuse să mă cam plictisească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ochii. O lacrimă lunecă ușor pe valea obrazului stâng, apoi alta, pe celălalt obraz. Închipuirea continuă să lucreze febril țesând noi scene. Astfel, prin perdeaua lacrimilor priveam înmormîntarea mea ca spectator nevăzut. Mihaela era într-o trăsură cu mama, dinapoia dricului; mama o mângâia duios, strîngînd-o în brațe mereu și aceste mângâieri parcă îmi sporeau deznădejdea. Îi spunea: "De acum vei fi copila mea, tu ai să mi-l înlocuiești dacă n-am avut parte de el". Mihaela se ghemuia la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mii de limacși-vineții-cu-guriță-cu-dinți și mii de mormoloci de broaște-spion, păziți de către singuraticul șașiu, gata să îi încarce, odată hrăniți, în roabă. nouă în al cincilea loc: nu ești nevoit să te lupți cu singuraticul șașiu, întrucât, la vederea rubinului tetrae dric, acesta o rupe la fugă, ai de rezolvat însă acest cuib al răului, îți tragi pe tine repede aripa subțire de liliac cu-nas-de-frunză și ridici tavanul de piatră al acestei cisterne malefice, îl pui alături, ca superman, între timp s-
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
li se arăta mușteriilor locul de unde cântărețul mușcase din masă. Zaraza fu arsă la Crematoriul Învierea, care atunci se afla undeva în preajma gropii Tonola. Asistase o mare de oameni în lacrimi, nu și Cristian Vasile. Pe drumul spre crematoriu, mărețul dric de abanos sculptat, tras de cai mascați, vădea prin geamurile de cristal o frumusețe de femeie cu ochii deschiși, căci pleoapele cu gene lungi nu voiseră să coboare cu nici un chip peste ochii negri ca smoala. Cenușa fetei umplu o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Le repara aparatele de radio, ceasurile, brichetele. La Înmormântare s-a vorbit foarte frumos despre el. Ploua mărunt. Cineva număra coroanele. Toate din hârtie cerată. Lovite de ploaie sunau ca un acoperiș de tablă. Era și domnul Giosan acolo. Plângea. Dricul abia se mai zărea de atâtea flori. Șaisprezece, conchise cel cu numărătoarea. Apoi lumea s-a pus În mișcare. În coadă de tot venea domnul Ion Șerban, buldozerist la T.C.M. Ducea În spate o pendulă. O punem deasupra lui, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
adiere caldă de vânt, niște gunoaie care dansează, cerul de culoarea unei tigăi. Văd un taxi, o lumină neclară galbenă la orizont. Fac cu mâna când se apropie. Nu oprește. Alt taxi trece În viteză pe lângă mine, gol ca un dric. Sunt Înnebunită acum. Se apropie al treilea taxi. Îi ies În față ca să-l opresc. Taximetristul trage de volan ca să mă evite și-i văd prin parbriz fața lată de ciupercă turtită strigându-mi: —Vacă proastă, nu poți dracu’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tu și ce-ai face dacă ai fi acum cu noi, Viorița, viorica și vioara inimii mele?!), iar când nefericita a cântat, fără a se gândi la nimic rău și fără a bănui consecințele imediate, „Ecaterino, vedete-aș moartă/Cu dric la poartă și cai mascați!”, Victor a sărit ca un leopard, avea o față transfigurată și amenințătoare, plină de o furie oarbă și a răcnit de s-a auzit până la Fântâna Moșneagului: Taci, tâmpito! Să nu mai cânți acest cântec
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
din Bournemouth și soția sa cu privire ageră, care conducea un magazin de Închirieri video În Avenida Ortega - era prezent la Înmormîntare. Amîndoi Încercau din răsputeri să se ferească de obiectivul camerei mele foto și se relaxară abia atunci cînd dricul Cadillac negru se opri la poarta cimitirului. În Estrella de Mar, numai moartea le fusese Încredințată, prin franciză, spaniolilor. Purtătorii de sicriu de la firma funerară din Benalmadena ridicară sicriul șlefuit de pe dric și Îl transferară pe un cărucior de transport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mele foto și se relaxară abia atunci cînd dricul Cadillac negru se opri la poarta cimitirului. În Estrella de Mar, numai moartea le fusese Încredințată, prin franciză, spaniolilor. Purtătorii de sicriu de la firma funerară din Benalmadena ridicară sicriul șlefuit de pe dric și Îl transferară pe un cărucior de transport manevrat de personalul cimitirului. Precedat de reverendul Davis, vicarul cel palid și zelos al bisericii anglicane, căruciorul porni hodorogind către mormîntul deschis. Sunetele dureroase Îl făceau pe cleric să scrîșnească din dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fețele și era doar pe jumătate în plină zi. Ea trăia din plin, mișcând întâmplările din propriul destin și din viețile celorlalți. Cu el, erau șapte, cât zilele săptămânii. Cifra asta îl urmărea. Veterinara apăruse pe cal, Maradona sosi în dric. Era o mașină neagră, americană, la mâna a doua. Omar se trudi două săptămâni să i-o facă din nou ca nouă. Când o desfăcu, înțelese că moartea era un decoct de crin, de tabac și haină purtată. Nu părea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-i pândească pe toți ceilalți: pe Pablo, pe Arti, pe dințălar și chiar pe Godun. Singur, Maradona ieșea din calcul, căci sigur, un lucru nu s-ar fi petrecut: în veci, doctorița nu s-ar fi încurcat cu unul cu dric. Cel căruia banii nu-i curgeau râu era Arti, cu vanele și piscinele lui, din care abia reușea să plutească. Când era hotărât să își schimbe afacerea, Veterinara îi ceru o adăpătoare și trei rezervoare pentru grajdul din ranch. Când
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Iar el îi dădu replica tot ca în taruf: — E destul că m-ai căutat și ai vrut să vorbești cu mine cât am mai putut să-ți răspund... De câte ori trecea pe lângă Zet, Maradona șoptea: „Vedea-te-aș cal de dric!“ pe când mezelarul zicea scrâșnind: „Cârnați și salam să se- aleagă din crupa ta de piază afurisită!“. Se credeau amândoi urmăriți de încurcături și necazuri dacă Zet apărea prin preajmă când aveau treburi. Omar se-ntrista, fiindcă el îndrăgea armăsarul și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
împrejur, casa tot curată, ca la venirea lui în petit. Afară ședeau desfăcute câteva butoaie cu papura în doage. Meșterul lucrase până în ultima zi. Pe scaun, atârna șorțul lui mototolit. -Lau dus la locul de veci, cu patru cai și dric împodobit. Se strânseseră vecinii pe la porți. Ei mergeau împreună pe urma mortului, cu pași măsurați, lumea se uita, bărbații se descopereau, spunînd: - Dumnezeu să-l ierte! Clopotele băteau rar, cu sunete adânci, la Sfânta Vineri. Au intrat în cimitir, pietrișul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că Bică-Jumate nu mai era. Dar lumea tot aflase, erau cu toții aici și așteptau. Mortul stătuse trei zile și, deși iarnă, începuse să miroasă și nu mai puteau întîrzia fără să-l fi dus la cimitir. Rudele așteptau să sosească dricul, tocmit tot în taină, să-l care la Străulești, un cimitir de la marginea orașului, până unde, gândeau, nu va merge nimeni, cu siguranță. Popă nu chemaseră, pentru că nici unul din preoții mahalalei n-ar fi venit să-i cânte la cap
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de la marginea orașului, până unde, gândeau, nu va merge nimeni, cu siguranță. Popă nu chemaseră, pentru că nici unul din preoții mahalalei n-ar fi venit să-i cânte la cap fără primejdia de a fi sfâșiat de oameni. Și clipa sosirii dricului se apropia. Nu puteau s-aștepte nici noaptea. O dată cu căderea întunericului, porțile cimitirelor se închid. 215 Fratele mortului tocmise o ceată de milogi, să-l bocească, dar cerșetorii, orbii și schilozii trebuiau să aștepte la capelă, tocmai pentru a nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înmormîntează. Vor să-l scoată din casă pe furiș... Copiii rămăseseră acasă, și dacă se mai încumetase câte unul într-aici, spre locuința cămătarului, fusese pus pe goană, pentru că ceea ce avea să urmeze era o treabă serioasă, de oameni mari. Dricul sosi dinspre Filantropia, hurducăind prin gropile drumului nesigur, acoperit cu bălți înghețate. Pe capră stătea un cioclu îmbrăcat în haine negre. Pe cap avea o pălărie caraghioasă cu pampon din pene 216 de gâscă, date și ele cu tuș sau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și asta? Să duci omul Ia groapă cînd>e noapte!... - Nu i-o fi plăcut lumina soarelui, spunea leneș și plictisit celălalt cioclu, un om înalt și slăbănog, cu mâini lungi ca de maimuță și un chip livid de băutor. Dricul intrase într-un șanț acoperit cu o zăpadă pufoasă, și o roată din spate se scufundase până la butuc. Ajutorul se dădu jos, blestemând mahalaua împuțită cu oamenii ei cu tot. - Încă puțin, spuse scrâșnind, și rupeam spițele... Caii se opintiră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Unde-i mortul, oameni buni? întrebă ajutorul, că aici ne-a dat adresa. Cineva, o muiere bătrână, făcu semn către poarta spurcată a cămătarului. Cioclii se apropiară și bătură tare cu pumnii în scândurile lustruite. - Hei, n-auziți? A venit dricul! În cele din urmă se deslușiră pași prin curte. Lanțul căzu cu zgomot și oamenii din uliță zăriră o clipă chipul verde al fratelui, speriat ca un șobolan. - Intrați, spuse el scurt. Cioclii înțeleseră că ceva nu era în regulă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
protestat polițele și mi-am mâncat de sub unghie ca să plătesc aucații... 218 - Cerea camătă. Îți da o sută, îți cerea o sută jumate... Poarta fu închisă repede în urma celor care trebuiau să urmeze mortul. Cioclii desfăcuseră ușa de cristal a dricului și așezau sicriul pe niște bulumaci, acoperiți cu o blană de scânduri, peste care se așternuse o pânză neagră. v - Pleacă, ne lasă! - Eu mi-am dat foc la casă, numai ca să n-o ia elf strigă o femeie mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-l cum pleacă la groapă^ fără slujbă, fără popă... - Dormea pe polițele noastre, cu care ne storcea pe la judecăți și pe la portărei... Rudele se făceau că n-aud, privind la ciocli, înspăimîntați și ei puțin, care împingeau coșciugul mai în fundul dricului. - Haideți, mai repede, spuse scrâșnind fratele mortului, muiați, că vă dau un bacșiș... Cioclii închiseră în cele din urmă ușa dricului și se urcară în grabă pe capră. -Pleacă! făcură cu spaimă muierile din față ca la un lucru neașteptat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
portărei... Rudele se făceau că n-aud, privind la ciocli, înspăimîntați și ei puțin, care împingeau coșciugul mai în fundul dricului. - Haideți, mai repede, spuse scrâșnind fratele mortului, muiați, că vă dau un bacșiș... Cioclii închiseră în cele din urmă ușa dricului și se urcară în grabă pe capră. -Pleacă! făcură cu spaimă muierile din față ca la un lucru neașteptat. Urmă un moment de descumpănire. Bărbații se buluciră spre cai, dar aceștia porniseră, opintindu-se și asudând de efort. Cioclii îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]