435 matches
-
cotonogise destui, fusese aprig, făcea pe mielul acum, dar unul care uneori răgea ca un leu; miel doar pentru că nu mai avea dinți, ce-ar mai fi mușcat o puicuță!, Thomas era sigur; și ce-ar mai fi tras o dușcă, dacă nu i-ar fi spus doctorul să nu mai bea, pentru că, altfel, nu mai apucă Apocalipsa; și la fumat, În mod sigur, tot pentru asta renunțase, moșule, lasă-mă! Îi lăsase, de mult, pe toți. Din cer, o tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
adorm fără un supliment chimic. — Sigur, răspunse Julie cotrobăind într-una din gențile de pe jos. Găsi un recipient micuț din plastic, îl deschise și-mi dădu o pastilă portocalie. Am strecurat-o în gură și am înghițit-o cu o dușcă de apă. Curată binecuvântare, mi-am zis în timp ce mă întindeam la loc în așternuturile irlandeze apretate ale mamei. De-aș putea lua încă o pastilă de Ambien mâine dimineață, când mă scol. Ν —Poartă asta, mi-a ordonat Julie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
un pai de care să se agațe, ieși din încăpere și se duse chiar ea după paharul cu apă, aducându-i-l numaidecât. Apa tremura în pahar, dar și mai tare tremură în mâinile lui Augusto, care-o dădu de dușcă, în mare grabă, apa scurgându-i-se în barbă și el neslăbind din ochi în tot acest timp ochii Eugeniei. Dacă vreți - zise ea -, pun să vi se facă o ceașcă de ceai, de mușețel, sau de tei... Vă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ei de fier vechi, de industrie ratată. Gazul nu a circulat niciodată prin acea conductă. Rugina, da. Acum, în Sâncrai, femeile plâng și bărbații beau. Din când în când, unul se duce, iar ceilalți îi sapă groapa, trăgând câte o dușcă de țuică. În noaptea de Înviere m-am plimbat între biserică și cimitir, ascultând poveștile femeilor. Ale femeilor de vârsta mea: - Eu sunt de vină, numai eu sunt de vină. Era inginer la cocserie. Electronist. N-am vrut să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
e gustul vieții mele. Dar dintr-odată Îi răsare-n minte o idee. Fără Îndoială că trebuia să se afunde până În adâncul acestei taverne sordide ca s-o găsească; Îl aștepta aici, la această masă, În cea de-a treia dușcă a celei de-a patra cupe. Plătește, lasă un bacșiș generos, iese iarăși la suprafață. A venit noaptea, piața e deja pustie, fiecare ulicioară din bazar este Închisă cu o grea poartă protectoare. Omar trebuie să facă un ocol ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
alcov, făgăduielile de giuvaeruri, mirosul de otravă. Se aprinde, se agită, se entuziasmează. Seara, se lasă În voia fericirii de a fi iubită. Pentru Omar, viața e altceva, este plăcerea științei, știința plăcerii. Se trezește târziu, bea pe nemâncate tradiționala „dușcă de dimineață”, apoi se așază la masa de lucru, scrie, calculează, trasează linii și figuri, scrie iarăși, transcrie cine știe ce poem În cartea sa tainică. Noaptea, se duce la observatorul construit pe o colină din apropierea casei sale. Nu trebuie decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bună zi, se Întrerupe cu brutalitate, la mijlocul unei fraze. Omar s-a trezit devreme, În acea dimineață. Îl strigă pe Vartan, care nu răspunde. Încă o noapte petrecută scriind, Își spune părintește Khayyam. Îl lasă să se odihnească, Își toarnă dușca de dimineață, mai Întâi doar un deget de vin, pe care-l soarbe dintr-o Înghițitură, apoi un pocal plin, pe care-l ia cu el pentru o plimbare prin grădină. Face un ocol, se desfată suflând roua rămasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a-ncercat, dar în starea aia, numai împreună se puteau opri așa cum numai împreună puteau să pornească treaba. Mai ales că oglinzile îi înșelau simțul echilibrului; mai pune și învârtirea și uite-l cum dă la boboci! (Parker trase o dușcă de bere.) N-ai văzut tu atâta mizerie! Pun pariu că și acum mai șterg oglinzile alea! ― Mda, făcu Brett zâmbind pentru a-și arăta interesul. Nostalgic, taciturn, Parker se așeză, cu ultimele crâmpeie de amintire în ochi. Acestea pieriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
În afara celui că n-am apucat să devin cetățean francez. Îmi vine iar să plâng. Mai dă-mi un pahar. Ia toată sticla. Între noi, nu mai e cazul să salvăm aparențele. Lionel se șterge la ochi și dă o dușcă pe gât, renunțând la aparențe. Robespierre îi linge dosul palmei și devine, dintr-odată, foarte prietenos. De-a lungul monologului lui Lionel, cățelușul îi va sorbi fiecare lacrimă, așa cum Liliane îi va sorbi fiecare cuvânt. — Imediat după naștere, am fost
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ai omorât-o deja? — O ghicitoare mi-a prezis c-o să mor duminică. — Și pentru atâta lucru vrei să te omori? se miră cerșetorul. Mie mi-a prezis odată o ghicitoare c-o s-ajung bancher... Se oprește și trage o dușcă dintr-o sticlă învelită în paginile economice ale unui număr mai vechi din Le Figaro. Lionel devine curios: — Și? — Am ajuns bancher. Și? La ce mi-a folosit? — La Société Générale? — La Crédit Lyonnais. Am trăit douăzeci de ani ca
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din patrimoniul gastronomic național. — Bagă mare! îi face semn Lionel lui Jean că se pot ridica clopotele. Gustă din creste, caută cu disperare coițele de cocoș care, în absența unei lupe, nu pot fi reperate, după care mai ia o dușcă de șampanie. Se relaxează. Se descheie la haină și își scoate cravata. Liliane, care s-a abțiguit bine, îi ia cravata și și-o leagă în jurul frunții, ca la petrecerile din nebunii ani ’30. Lionel se descalță. Își scoate ciorapii
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Ni se pare că ei știu tot. Dresați, da. Să credem că știu. Să nu mișcăm. Că nu se poate. Spune, spune că tu le știi pe toate. Pe toate le știi tu, Tăviță. Codiță, Tăviță, Halviță... Mai trăsese o dușcă, paharul dispăruse, mâna durdulie mângâia acum obrazul stâng, în sus, în jos.Capul se aplecase mult peste masă, șoaptele se acceleraseră, se încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici tu, nici nevastă-ta. Imaculata! Victima! Alibi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și eu, la noi la asociația pensionarilor. S-au trecut până și Emilian, și Adina, și Verginel. Care numai de banii lui Tomnea nu au nevoie! Dar e psihoză, draga mea... La capătul firului Rozalia bodogănea nervoasă. Mai trase o dușcă, lungă, gâfâită. - Liniștește-te, Rozi. Mai bine ascultă să vezi ce mi s-a întâmplat mie azi dimineață. Eram în baie, când dintr-o dată, ce să vezi, simt cum îmbobocesc. Ceva în felul ăsta, cu muguri, cum e la vișini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ai zis acolo? Băi, Vali...bodogăni Rozalia. - Mesteacăn, dragă. Uite-așa, cu pielița albă, mlădițe gingașe, să vezi ce trup am acuma... Tăcu o vreme. Tăcea și Rozalia. Îi auzea doar răsuflarea greoaie și câteva gogâlțuri repezite. Mai trăsese câteva duști. Apoi se răsti: - Auzi, Vali, nu mai sta fato singură în casă și cu televizorul deschis. Dau ăștia niște povești cu unii din ăia care zice că e peste tot, că înnebunești. Tu pe ce lume trăiești? Zice că ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la istorie, dar văd că tot discută criminalu’ ăsta al meu cu bucista lui, e la curent și bagă groaza și-n mine. Ce că mă ține-n casă să nu dau ochii cu ăia. Că... Hohoti. Mai trase o dușcă. - Dar acuma m-am lămurit. A venit Tomnea cu ăia, să dea ei cu foc și pucioasă peste toți care l-au chinuit de l-au alungat. Așa i-a ieșit și Andromandei. Să vezi ce-o să mai vedem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu întreținerea cu calculile pă spațiu, că apartamentul este trecut pă factură și la gaze, și la apă, și la părțile comune. Balamucul balamucului dă pă lume. Balamuc și colcăială, ce mai. Asta am ajuns să trăim! Mai trase o dușcă. Râse amar. - Acu se leagă treaba, să știi. Alde Pancratz l-au luat pe Tomnea să-l crească și p-ormă l-au dat la cămin, la corecție, de i-au distrus personalitatea și caracterul. Acum a venit cu ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că o puteam pierde din cauza necontenitelor mele întrebări, iar alcoolul mă ajuta cumva să înving această teamă. Am devenit mai distant. Mă gândeam doar la următorul pahar - cât timp să mai rezist? Aș putea intra în bucătărie, să trag o dușcă fără ca ea să-și dea seama ce mult am băut? etc., etc. Știți cu toții cum e. La început, nu a înțeles despre ce e vorba, dar era clar că nu mai sunt ca înainte și asta nu-i plăcea. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nenorocita aia? Nici n-aș sta de vorbă cu ea, susține el fără prea multă convingere, întinzând mâna după sticlă. E evident că a mai băut direct din sticlă de multe ori; în fond, își permite acest lux. Trage o dușcă bună și reușește să nu se înece sau să strănute din cauza bulelor, apoi mi-o înmânează. Încerc să-l imit, dar nu reușesc s-o fac cu atâta nonșalanță. E în regulă, exersez, pur și simplu. Nu ai știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
toți să depună plângere și să nu se ducă la poliție cu ea. Le umplu ochi? întreabă Daisy, dar nu așteaptă nici un răspuns. Ne mai toarnă niște whisky ieftin în căni. Cu toții bem ceai cu lapte, îndulcit, și câte o dușcă de Bell’s; a fost ideea lui Charlotte. Unii au protestat că whisky-ul trebuie băut sec, dar Charlotte a insistat, zicând că avem nevoie de zahăr pentru că am fost în stare de șoc, și eu nu pot decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
citatul, Bau. Da, experților, aceasta e! Pe aici n-ai unde să faci recurs. Fraților, unde stă unul, e loc și pentru un peregrin rătăcit, că doar nu cere de mâncare. Așa îi zise Milionarul și trase și el o dușcă la invitația politicoasă a Mongolului: Ia, mă, și bea! Eu nu accept ca cineva să mă dea afară din mine și cred că... Mioara nu apucă să-și termine revolta pentru că din ochii Milionarului țâșniră două lacrimi care se transformară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
miște buzele i se păru): Vii când vrei! După trei zile, nea Costică își reveni din împietrire și muțenie. Luă o sticlă de rachiu făcut de el, o ținea pentru Căpcăunu la aniversarea sfârșitului de an școlar. Și trase o dușcă. Ambrozia divină, după ce străbătu toate conductele, țevăraia și întreaga instalație cilindrică a burdihanului, se opri în călcâie, dar Arhimede o împinse cu îndârjire în sus prin lița vaselor și fibrelor electrice spre iris, care începu să vadă nevăzutul, iar creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cale ferată. Mergeam încet pentru că n-aveam nici o grabă, ne amuzam cu remarci hazlii pe care ni le aruncam unul altuia ca la pimpong. Doi muncitori lucrau de zor, fumând și astâmpărându-și din când în când setea cu o dușcă dintrun lichid maroniu, destul de neplăcut presupun, de vreme ce se strâmbau după fiecare înghițitură. Mihai, cel mai în vârstă dintre noi, care părea și cel mai serios, îi abordă politicos: - Domnilor, nu vă supărați, spuneține și nouă, mai avem mult până la Iași
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de ce vedea pe fața Musafirului și amintindu-și, ca totdeauna, prea târziu sfaturile Casandrei, s-a corectat: — Domnule Manu... dragă domnule Traiane... Și restul nu am mai vrut să aud, să văd nimic, am ieșit afară și-am tras o dușcă și-am pipat o țigară. * Și așa am ajuns la momentul când Traian se pregătea să intre În vamă cu geamantanul pe care Victor l-a scos, el știe de unde, cu o viteză incredibilă, și, oricât nu-mi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
duc la o unitate mare de artilerie, fiindcă toți suntem artileriști cred. Nu? Da’ vorba ceea: nu-i mult până departe... Așa că să fim sănătoși și om ajunge noi... ― Pentru un așa răspuns cred că ar fi nevoie de o dușcă de rachiu, ca să putem învinge apăsarea așteptării - s-a pronunțat cel care a pus întrebarea, ridicând garafa cu un lichid colorat. ― Dacă ne spui ce drăcovenie de rachiu bei dumneata, te-om urma și îi fi prietenul nostru. Altfel... ― Știam
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la casele noastre, să aibă grijă de copii, iar noi să avem zile bune în concentrarea asta - a reluat propunerea cel cu mustața cât doi hulubi, ridicând plosca îmbietor... De data asta l-au urmat și alții, trăgând câte o dușcă bună. ― Eu zic să ne spună unul din noi care are har o întâmplare de când era „răcute” - a propus cel din colțul întunecos. ― Întâi să-mi spui de ce ne zicea sergentul „răcute”? - a sărit cu întrebarea mustăciosul. ― Că se plictisise
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]