432 matches
-
zise Bunelu, răsucind un fir de păpădie în colțul gurii. Da’ acuma-i degeaba, oamenii s-au obișnuit să le care aici și gunoaiele se adună mai rău ca înainte. A-nnebunit lumea. — Vai, ție, se tângui Isaia, trăgând o dușcă. Neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, fii ai pieirii... Bețivii sunt toți niște labagii, explică, tandru, Marchiza, primind capul călugărului fără schit în poala ei. Îi mângâie pletele soioase și cornul pe care i-l sădiseră profețiile în frunte. Isaia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai tâmpită ca asta ! Ce importanță are dacă e joi sau duminică ? Pentru noi săptămâna are șapte mii de zile și în fiecare zi e duminică. Important e să nu plouă și să nu fie prea frig. Isaia trase o dușcă și oftă. — În fiecare zi de duminică Iisus moare pentru noi pe altar. Se făcu tăcere și toți îl priviră nedumeriți. Atâta tăcere, încât se auzeau măruntaiele gunoaielor, desfăcându-se, și buzele celor doi puști sugând din punga de aurolac
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
câteva rotocoale desăvârșite. Fură atât de impresionați, încât Lucică încercă zadarnic, arătându-se pe rând ciung, olog, amândouă deodată, ba chiar făcând și o criză de epilepsie, să le stârnească interesul. Isaia socoti că a sosit clipa lui, trase o dușcă zdravănă, apoi scoase de la brâu catastiful și un pămătuf de busuioc. Îl muie într-un borcan și începu să stropească în jur, boscorodind : — Vai ție, popor păcătos, popor al Sodomei și Gomorei. Ești tot o rană și totul este pustiit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
explică Bunelu. Adică de unde te uiți. De-o pildă, pentru noi, orașul e lumea de dincolo. S-ar zice atunci că noi suntem ăia viii, câtă vreme vedem și lucruri care nu sunt. Încuviințară. Pentru Isaia, care mai trase o dușcă, lucrurile care nu sunt păreau să se înmulțească. La fel și pentru Puțică, care înțeleseră că, dacă priveau lumea cu patru ochi, vor trebui să se ducă tot ei după lumânări. Din ce găsiră, făcură, mai degrabă, niște făclii. Înfășurară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce l-a speriat mai tare, că vorbise mult românește sau că îl măsura crunt călugărul fără obște. Faraon trase un vaiet resemnat din burduf și porni după ei, păstrându-și, pentru orice prilej, acordeonul la piept. Isaia gâlgâi ultima dușcă, aruncă sticla cu dispreț, laolaltă cu celelalte lumești, și făcu semn spre înainte. Orașul continua să pâlpâie, purtătorii de torțe le ridicară pe-ale lor și preotul răspunse măsurând drumul de la altar la ieșirea din biserică, precum calea de la răsărit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca. Jenică făcu niște rotocoale cu degetul pe mușama. — Uite-așa, o poveste pentru oamenii mari. — Bun, acceptă Maca. Și care-i povestea ? — Povestea e că mie mi-e frică de norocul altora. Această mărturisire îi strepezi dinții. Luă o dușcă de bere pe care o ținu în gură îndelung și o dădu pe gât cu noduri. — Și mai e că sunt vânzător de lozuri și de bilete la loterie. Dar cele mai grase câștiguri rămân tot la loto, cât pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
parcă pentru prima oară cu atenție. — Asta-i bună. De mult n-am mai auzit așa ceva... Maca ridică din umeri : Dacă te cheamă Beatrice... — Și de-aia nu mai poți tu... bodogăni ea, închizând ușa. Maca oftă, mai trase o dușcă, apoi luă una din sandale și începu s-o arunce în sus. Își aminti, deschise ușa de la intrare cu băgare de seamă și privi în jos, spre etajul al doilea. De dedesubt, din crăpătura ușii, ochii lucioși și uscați ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și le umplu, dar, văzând patru pahare, zăbovi ceva mai mult. Pe mușama se întinse o pată rubinie în care își muie mânecile largi ale anteriului. Ciocniră, Maca apropie paharul de buze, dar, simțind privirea neînduplecată a popii, trase o dușcă zdravănă. Atunci fața rumenă și nădușită se lumină. Își trecu degetele rariță prin barbă, apoi pocni din palme cu mulțumire. — Așa, fiule, acuma mai vii de-acasă. Mai că-mi vine să te afurisesc, de drag ce-mi ești, bată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de-adevăratelea. Mai că-ți vine să te scobești în dinți. Se întoarseră amândouă spre el și râseră. Prin ușile deschise se auzea un zornăit de zaruri. Bărbații jucau table. Apoi zarurile nu se mai auziră. Acum trăgeau câte o dușcă. — S-a scumpit carnea, constată Maca, explicând astfel mirosul neîntrerupt de ceapă prăjită și gălbejeala soioasă de pe pereți. — A fost un an foarte bun pentru ceapă, observă una dintre femei, arătând, astfel, că orice necaz are partea lui bună. — Mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
savante cu zăloage în ele, iar deasupra lor, farfuria cu prăjituri, pe care o transporta din dormitor. Suflețel scotea dintr-un dulăpior, practicat în raftul de cărți, un flacon de lichior și un păhărel de cristal gros și trăgea o dușcă. Numai după aceea se spăla bine în odaia de baie, săpunindu-se până la mijloc și emițând un zgomot țărănesc, un soi de sforăit, atunci când cu palmele pline de apă trecea prin dreptul gurii. În fine, se îmbrăca cu hainele de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zi de zi, cât e ziua de lungă, nu face decât să-și întoarcă fața de la lucrurile care au valoare-n viață. Și când îi spun câteva cuvinte de bine, nu face decât să râdă și să mai tragă o dușcă de bitter sau de răchie. GRETE: Cei mai mulți oameni chiar că nu înțeleg viața. Când viața le vorbește și le face o propunere avantajoasă numai ce scutură din cap oamenii ăștia și se poartă ca muncitorii emigranți. Eu nimic nu înțelegem
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de acum în stăpânirea ei și nu se lasă amestecat cu alte lucruri de același soi. (Grete este istovită și fericită, își șterge sudoarea.) Aaah, minunată a fost... MARIEDL: Și Mariedl deschide sticluța și dă pe loc pe gât o dușcă de parfum... ERNA: Asta n-am știut, tu, Mariedl, tu, că ești o gaură de closet așa de gălăgioasă. Nu vezi că Erna și Wottila stau comod unul lângă altul? Ar fi vremea să înțelegi că așa ceva produce o bucurie
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
topit și dau pe-afară. (Aruncă cârpa într-un colț) E o zi, că-ți vine să-i dai în cap. Da, am s-o omor, zilei astea îi dau de capăt. (Sare, se repede la bar și trage o dușcă uriașă dintr-o sticlă) DESIRÉE: Ha, a făcut pe el. Trebuie să-i punem scutece proaspete lui papa. BIANCA: Lui papa, mânia i-a ridicat în sus sertarul cocoșelului. Vezica lui papa s-a ușurat fără știrea lui. (Domnul Kovacic
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
apoi, să scoată apă dintr-o cumpănă din apropiere și adăpă vitele. Nădușise, simțind cum cămașa asudată i se lipi de piele. Era leoarcă așa că o scoase și o azvârli îndărăt. Din desagă luă plosca din care trase vârtos o dușcă. Își turnă ceva apă și peste grumazul ars. Băgă apoi mâna adânc și găsi un boț de mămăligă, niște slănină, niscai brânză și o ceapă pe care o crăpă numaidecât. Le puse pe un ștergar și, făcându-și cruce în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
războaiele. - Dumnezeule! Credeam că ești mort. - Aproape am fost. Au tăcut, privindu-se ca și cum nici unul din ei nu știa ce să spună ori să facă. - Păi, a murmurat Faulques În cele din urmă, admit că-ți sunt dator cu o dușcă. - O dușcă? - Un pahar cu ceva. Alcool, dacă-ți place. Un pahar. A surâs pentru prima oară, cam forțat, iar celălalt i-a răspuns tot cu gestul dinainte, dezvelindu-și gaura dintre dinți. Părea să reflecteze. - Da, a conchis. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Credeam că ești mort. - Aproape am fost. Au tăcut, privindu-se ca și cum nici unul din ei nu știa ce să spună ori să facă. - Păi, a murmurat Faulques În cele din urmă, admit că-ți sunt dator cu o dușcă. - O dușcă? - Un pahar cu ceva. Alcool, dacă-ți place. Un pahar. A surâs pentru prima oară, cam forțat, iar celălalt i-a răspuns tot cu gestul dinainte, dezvelindu-și gaura dintre dinți. Părea să reflecteze. - Da, a conchis. Poate că-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ceva. Alcool, dacă-ți place. Un pahar. A surâs pentru prima oară, cam forțat, iar celălalt i-a răspuns tot cu gestul dinainte, dezvelindu-și gaura dintre dinți. Părea să reflecteze. - Da, a conchis. Poate că-mi ești dator cu dușca asta. - Intră. Au intrat În turn. Nou-sositul a privit În jur, surprins, și a făcut ușor stânga-Împrejur, ca să cuprindă enorma pictură circulară, pe când pictorul de război dibuia pe sub masa unde se Îngrămădeau peneluri, cutii și tuburi cu vopsele, apoi printre
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
oprești? Într-o dimineață, soldatul a fugit iepurește Împreună cu tovarășii lui, ca să-și apere pielea. Apoi, când supraviețuitorii s-au regrupat, iar el abia de-și trăgea sufletul, dumneata l-ai fotografiat. A urmat o tăcere. Faulques a tras o dușcă. Stătea aproape Împietrit pe scaun, atent la tot ce auzea. Celălalt se Întorsese iar spre pictură. Acum privea schița pădurii cu spânzurații care atârnau din copaci ca niște ciorchini cu fructe. - În ultimii ani am citit multe, a continuat. Reviste
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
privind cum se Înnegrea marea, se aprindea felinarul verde de pe mol și licărea, alb și intermintent În depărtare, farul de la Capul Rău. Un chelner a adus berea, și Faulques a dus-o la buze, golind halba pe jumătate din prima dușcă. Punând-o jos, a observat că avea resturi de vopsea, roșu cadmiu, sub unghiile de la mâna dreaptă. Semăna foarte bine cu sângele. Și fresca, peretele circular al turnului, i-a revenit În gânduri. Cu multă vreme În urmă, Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cimpanzei și șerpi, a șoptit Markovic. Așa vezi dumneata? Chiar În acea zi, ea scrisese un poem, a continuat să-și amintească Faulques. Nu era teribilă la așa ceva, cum nu era nici la fotografie; era prea atentă să dea de dușcă viața Întreagă, arzând lumânarea la ambele capete. Nu era o creatoare. De nu s-ar fi lăsat dusă de căutarea intensității, de nevoia de a merge până la limita superioară a rațiunii, fără să renunțe la memoria și cultura ei, ori
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
liniștite, pe al cărui mal opus se adunau, privindu-l, umbre Însângerate care nu răspundeau decât cu vorbe triste. Faulques a căutat sticla cu coniac și și-a turnat trei degete Într-un pahar. Noaptea zboară, a murmurat după prima dușcă. Și nu se pierde În vaiete. Nimeni care să mă iubească cu adevărat, spusese Markovic În acea după-amiază. Fusese, oare, Întotdeauna ceea ce spun pozele lui că este? Și, totuși, pictorul de război știa că doar astfel putea să treacă prin
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
i-a tăiat calea pe loc, aproape grăbit: două pastile, o gură de coniac din pahar. A pus sticla pe masă, printre flacoane și peneluri, apoi, după ce a șovăit o clipă, a luat-o iar și a băut a doua dușcă, direct din ea. A ieșit pe ușă, ca să se rezeme de zid și să simtă răceala brizei de noapte, pe când aștepta ca medicamentul să-și facă efectul. A privit stelele și lumina farului din depărtare, decupat pe faleză. La un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și, fără să-și ia ochii de la ea, a căutat pe pipăite sticla cu coniac. A ținut-o Între degetele umflate de vopseaua care Începea să i se usuce pe mâni, a dus-o la gură și a tras o dușcă atât de lungă, că i-au dat lacrimile. Acum da, și-a spus. Acum totul e la locul lui. După aceea, ținând câteva tuburi de vopsele pure În mâna stângă, s-a apropiat iar și a Început să aplice vopsea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la ceea ce tocmai făcuse. Era bizar să se vadă parcă pictat pe frescă, aproape de capătul drumului. La sfârșit, a pus cârpa pe masă, a dibuit cutia cu pastile, a băgat două În gură și le-a Înghițit cu Încă o dușcă de coniac. Așa avea să prevină Întoarcerea durerii Într-un moment nepotrivit. Apoi a luat cuțitul și l-a agățat la spate de curea. Să te Înarmezi În vederea luptei, și-a zis brusc, și abia dacă a surâs, Împietrit o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care făcea parte din dotare și, dacă nu era destul, aveam eu rezervele mele... cumpăram din cei 500 de lei... (pauză) Na, că mi s-a făcut poftă... (își scoate sticla din buzunarul de la piept al hainei și trage o dușcă, după care se apucă de o pasiență; toată lumea e stupefiată) Sursa dublă: (apropiindu-se de Trimisul lui Dumnezeu) Ce zici de omul nostru? (Trimisul lui Dumnezeu își ridică ochii din Biblie pentru puțin timp, apoi privește din nou în cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]